Mesajul lui Klaus Iohannis de Anul Nou

Preşedintele Klaus Werner Iohannis, a transmis, miercuri, 31 decembrie 2014, mesajul de Anul Nou, în care a afirmat că ar vrea ca 2015 să fie începutul acelei Românii a normalităţii pe care cu toţii ne-o dorim şi ca de acum înainte să nu fie nevoie de zile speciale pentru încredere şi speranţă.
”Gândul meu se îndreaptă azi către voi toţi, concetăţenii mei de pretutindeni. Către cei mai tineri, care îşi doresc un viitor mai bun în ţara noastră. Către cei care, prin munca şi iniţiativa lor, duc România înainte. Către părinţii şi bunicii noştri, care ne-au croit un drum în viaţă. Gândul meu se îndreaptă azi către cei care slujesc sub drapelul României şi al aliaţilor noştri şi ne fac cinste. Şi către cei pentru care România înseamnă «acasă», oriunde s-ar afla”, se menţionează în mesajul citat de mediafax.ro


                                                                                  GDL

Scrisoriile poetului Ioan Romeo Roşiianu


Lumea are nevoie de scrisori . De scrisori de dragoste, de scrisori pline de tandrețe și grație. Oamenii au nevoie de scrisori. Au nevoie să-și trimită unul altuia scrisori. Să simtă mireasma hîrtiei și a plicului, a cernelii și a scrisului. Din departele uitării în aproapele găsirii. Scrisori  miresmate de puterea cuvîntului poetic mirosind a lavandă și iubire, ”a prietenie cu Dumnezeu” și a ”turla bisericii împungînd norii”.Ioan Romeo Roșiianu ni le trimite pline de prospețime și vitalitate din Nord de Baia Mare către fiecare în parte și toți întreolaltă.
Fiecare scrisoare respiră o stare. Fiecare scrisoare este o treaptă. Fiecare scrisoare este o confesiune. Fiecare scrisoare devine o rugăciune. Ai senzația cînd citești că ai deschis o scrisoare de la un vechi prieten și urci cu el treptele bucuriei lecturii. E ca un sipet în care tot căutînd găsești aromele tari ale poeziei, mărturisirile fruste, inocența poetului, nevinovăția copilului de altădat’, chipul iubitei, chipul mamei.
Lumina, fotografiile alb-negru, tăcerile și respirările, ”testosteronul cuvintelor”, sînt puse în ecuație cu ”fericirea care are gravat chipul tău”, sau cu o altă scrisoare despre ”prietenul meu Traian T. Coșovei” sau cu ”feminitatea care despică apele-n piscină” și din care rezultă o ”chimie”, un ”feeling” specific, tipic poeticității lui Ioan Romeo Roșiianu. O poeticitate ancorată în real, în trăirea cotidiană, dar mai ales în trăirea poetică.”Scrisoare despre un surîs și-o pasăre în zbor” îmi amintește de exemplu de un film al lui Kusturiça în care derizoriul devine fundal al sacrului, suport al viziunii mistice, tratat însă în cheie comică pentru a nu risca să devină didacticist sau scorțos- academic: ”pasărea mirosea ca tine puful ei avea moliciunea pielii tale”.
Revolta poetului se produce într-o lume sufocată de mercantil, într-o lume bolnavă și îmbolnăvită de superficial și obediență, de lichelism și falsitate: ”Iisus a fost răstignit pe cruce desculț și fără pantofi de lux/...vorbea de suflet, Iubito, de ceva ce inima ta nu știe să vadă./... pentru ca noi să numărăm norii rătăciți pe cer și-n simțiri să împlinim trăirea./”
            Un alt registru preferat al poeziei lui Ioan Romeo Roșiianu este timpul. Timpul ca dat filosofic, timpul ca trăire și menire, timpul cu cele trei dimensiuni ale sale,prezent, trecut și viitor care capătă dinamism  și simfonic în preajma sintagmei de natură vasiliană ”prezentul prezentului, trecutul trecutului și prezentul viitorului ” sau ca definiție de tip Stăniloae: ”distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului la această chemare se numește timp”: ”Mai știi cînd ți-am zis să nu plîngi după trecut pentru că el a plecat și să plîngi după viitorul ce încă n-a venit?!”
Este scris acest volum cu înfrigurare și disperare, cu revoltă și răvășitoare emoție. Ca un celebru dans al lumii hispanice: flamenco. Ca un poem despre lumină și flori , despre ploaie și rouă , despre surîs , Bunul Dumnezeu și inimă curată: ”(Mai știi cînd ți-am zis că-n Biblie scrie de femei, pasiune și dragoste și că nimic nu e vulgar?!)”
            Scrisorile Poetului sînt iată trimise din departele aducerii-aminte în aproapele găsirii. Și sînt atît de ale fiecăruia în parte și ale tuturor întreolaltă.Scrise parcă dintr-o răsuflare, autorul mergînd pe muchie de cuțit și cîștigînd în final.Cititorul are în aceste poeme scrise la “patru mîini” un adevărat regal de artă poetică dar mai ales,  un autentic recital de trăire poetică, fenomen atît de rar în poezia românească de azi.
           
                                                                  DORIN PLOSCARU
                                                                                      11 dec. 2014,

                                                                                  Piatra Neamț, Vaduri

PLUGUŞORUL 2015

Aho, aho, copii si frati, 

Stati putin si nu manati, 
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati. 

Maine anul se inoieste 
Plugusorul se porneste
Si incepe a ura 
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belsug 
Pentru brazda de sub plug

Plugusor cu patru boi
Ia mai manati, mai flacai! 
Hai, hai... 

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a-ncalecat 
Pe-un cal invatat
Cu saua de aur, 
Cu nume de Graur, 
Cu frau de matasa, 
Impletit in sasa, 
Cat vita de groasa. 
El in scari s-a ridicat, 
Peste campuri s-a uitat, 
Sa aleaga-un loc curat
De arat si semanat. 
Si-a pornit intr-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni, 
In coada codalbeni, 
In frunte tintatei. 

Ia mai manati, mai, flacai! 
Hai, hai... 

La luna, la saptamana, 
Isi umplu cu aur mana
Si el vru sa vada
De-i dete Dumnezeu roada. 
Era-n spic cat vrabia, 
Era-n bob cat trestia. 

Ia mai manati, mai flacai! 
Hai, hai... 

Traian iute s-a intors
Si din grajd alt cal a scos. 
Un alt cal mai nazdravan, 
Cum ii place lui Traian, 
Negru ca corbul, 
Iute ca focul, 
De nu-l prinde locul. 
Cu potcoave de argint, 
Ce da sporul la fugit. 
Traian iute-a-ncalecat, 
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat, 
Ca sa faca seceri mari, 
Pentru seceratorii tari. 
Si-altele mai mititele, 
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele. 

De urat, am mai ura, 
Dar ma tem ca va-nsera, 
Pe-aici, pe la dumneavoastra, 
Departe de casa noastra. 
Si ne-asteapte si-alte case, 
Cu bucate mai gustoase, 
Cu paine calda pufoasa, 
Cu vinul de vita-aleasa, 
Cu Cotnar de Dragasani, 
La anul si la multi anï!


Părerea unui om obișnuit


Dragă Gelu DRAGOŞ, îţi multumesc că ai fost alături de mine în 2014. N-a fost un an bun pentru mine, dar asta nu înseamnă că 2015 nu poate fi. Îţi doresc să ţi se îndeplinească cele mai nerealiste vise, că pe cele realiste sunt convins că le poţi împlini chiar tu! :)
Sper să găseşti şi în noul an motive să mă însoţeşti pe blog şi, de ce nu, să fii mai îndrăzneţ în a intra în dialog cu mine, cu realitatea cotidiană, ca să ştiu că exişti şi dincolo de adresa de mail la care trimit acest newsletter :)

                 Cu drag,

                                                                                                                                                                                                                                   Radu HERJEU

Şedinţă festivă la sfârşit de an la Consiliul Local Baia Mare

                               Foto Cristi DONCA
 Marţi, 30 decembrie 2014, ora 13,oo în Sala „Europa” a avut loc ultima şedinţă din acest an a Consiliului local Baia Mare. Am participat pentru prima dată la un astfel de eveniment, alături de şeful meu, scriitorul Ioan Romeo Roşiianu şi nu mi-a părut rău. Domnul primar Cătălin Cherecheş  i-a avut invitaţi pe prefectul judeţului, „voievodul” Anton Rohian, pe preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, av. Zamfir Flore Ciceu şi pe vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Gabriel Zetea şi mass media locală.
        Fiind o şedinţă festivă, domnul primar Cherecheş a mulţumit colaboratorilor şi a arătat împlinirile C.L. din aces an, dar a spus că este nemulţumit de starea în care se află Gara şi Autogara din Baia Mare, poartă de intrare în municipiu, loc care nu face cinste băimărenilor şi va interveni pe viitor.
       Au luat cuvântul: Anton Rohian, Zamfir Flore Ciceu, Gabriel Zetea, Istvan Jozsef Ludecher, viceprimarul orasului, care îndrăgostit de microfon şi limba română de abia a fost oprit de aplauzele ostentative ale lui Ioan Romeo Roşiianu de la eMaramures din discurs, Laura Ghinea şi dr. Teodor Ardelean, ultimul a vorbit circa 23 minute despre...dânsul, Biblioteca Judeţeană şi bineînţeles despre activitatea Primăriei Baia Mare, printre picături.
      Domnul dr. Cătălin Cherecheş a arătat că îşi doreşte ca abordarea din partea instituţiei pe care o conduce să fie axată în 2015 pe problemele cetăţenilor întru dezvoltarea municipiului, capitală de Maramureş. De asemenea a precizat că proiectele viitoare implementate în Baia Mare vor fi pe mai multe paliere: educaţie, sport, cultură, siguranţa cetăţenilor şi tineret.
        La final, dl. Dan Bucă a oferit mass-mediei un cadou simbolic ( cană, pixuri, calendar) în semn de respect pentru obiectivitatea şi strădania ziariştilor în a reliefa activitatea Consiliului Local  condus cu pricepere de către tânărul primar Cătălin Cherecheş. La mulţi ani tuturor!



                                                                                        Gelu Dragoş 

EDITORIAL. CE-I CÂȘTIGUL... ?! CE-I SALARIUL...?!

     Se poate spune în adevăratul sens al cuvântului că noțiunea de ” câștig ” înseamnă o oarecare sumă de bani obținută prin jocurile de noroc, gen  ”loto”,”loz în plic ”,”poker ”, SuperBingo,   etc.
      Restul sumelor de bani obținute prin prestarea unor servicii de orice natură se pot numi fie salarii, retribuții, prime, diurne, pensii, ajutoare sociale, etc.
În fond și la urma urmei, între un ”câștig ”și salariu sau retribuție este diferență mare! Cineva m-a întrebat :”Cât câștigi unde lucrezi” ?! I-am răspuns calm :”Unde lucrez, mi se acordă salariu sau retribuție !.”Câștiguri” sunt cele  care se obțin la jocurile de noroc sau păcănele.Fiindcă o oarecare sumă de bani obținută prin practicarea jocurilor de noroc, nu poate fi numită ”salariu”sau retribuție. Punct !  


                                                                                Vasile Dan Marchiş

marți, 30 decembrie 2014

Ioan Romeo Roşiianu, un poet de substanţă şi impact

Surprinzătoare şi pline de vervă şi lirism sunt noile poeme – de factură asemănătoare în formă- incluse de poetul şi jurnalistul Ioan Romeo Roşiianu în volumul de faţă, după o lungă tăcere editorială.
Sunt surprinzătoare cele 69 de poeme din această carte pentru că relevă un Ioan R. Roşiianu cu totul diferit de cel din volumele anterioare, un  Roşiianu nou şi proaspăt în expresie, debordând de imaginaţie, cu un discurs aproape liturgic şi cu o respiraţie amplă şi bine gradată..
 Autorul - recurgând la o fericită formulă şi lirică  - reuşeşte să dea coerenţă şi substanţă textelor, în fapt nişte scrisori de dragoste/ pretext care-i permit o  mare libertate de exprimare  şi o îndrăzneaţă abordare ideatică. Este vorba de o serie de 69 de poeme-scrisori despre dragoste, în primul rând, despre „cartea vieţiii şi filele ei, despre frunzele căzute şi Dumnezeu, despre bogăţia lumească şi sărăcia spirituală, despre cuvinte şi despre tăcerea dintre ele, despre sânii ei şi palmele sale, despre surâs, despre o noapte trăită singur şi trist, despre o predică cu demoni şi sfinţi, despre binecuvântare şi blestem”, etc, etc.
Scrisorile au formule relativ fixe de „adresare”: Iubito.... (când a cântat corul în catedrala înaltă am avut o senzaţie de gol...etc), Mai ştii(....cât de frig ne-a fost...etc) şi Aşa a fost, iubito, (...când făceam dragoste şi personajele din cărţi... etc, formule care lasă liberă calea unor incursiuni subtile şi diverse în relaţia dintre doi iubiţi prinşi într-o relaţie pe cale de destrămare, în filozofia iubirii, în relaţiile inter-umane... Este  vorba, cu precădere despre finitudinea iubirii şi a vieţii pământeşti, despre dragoste şi ură, despre minciună, făţărnicie, urâţenia sufletească, despre trădare şi renunţare, despre foc şi cenuşă, despre diavoli şi sfinţi, despre gingăşie şi brutalitate, despre credinţă şi necrredinţă şi despre atâtea altele, într-o spovedanie de iubit care iubeşte cu disperare şi care se simte obosit şi scârbit de micimea omenească. Poemele  sunt reconfortante  la lectură şi au o ţintă spirituală înaltă, accesibilă cititorului, scrise parcă în complicitate cu acesta.
Nu ştiu cât va putea marşa Ioan R. Roşiianu pe această formulă, evident că după o vreme intervine saturaţia, dar poemele incluse în acest volum, cu unele scăderi în construcţie,  sunt poeme de substanţă şi  cu impact liric evident, care-l impun ca pe o voce ieşită din corul mare al cântăreţilor de strană.

                                                     Nicolae Scheianu 

luni, 29 decembrie 2014

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale pe 2015

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, luni, legea bugetului de stat pe anul 2015 şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, în urma deciziei Curţii Constituţionale a României de a respinge sesizarea de neconstituţionalitate.
Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, preşedintele României, Klaus Iohannis, a semnat luni, decretul pentru promulgarea Legii bugetului de stat pe anul 2015 şi Decretul privind promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, în urma deciziei Curţii Constituţionale a României de a respinge sesizarea de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională a stabilit, luni, că Legea bugetului de stat pe 2015 este constituţională, respingând sesizarea PNL, care a invocat printre motive lipsa unei strategii fiscal-bugetare şi faptul că proiectul trebuia înaintat de Guvern Parlamentului până la 15 noiembrie.
Preşedintele Curţii Constituţionale (CC), Augustin Zegrean, a spus că Legea bugetului a fost declarată constituţională în raport de criticile formulate, "criticile care au fost aduse acestei legi neputând fi considerate ca încălcări ale Constituţiei".
Parlamentarii PNL au sesizat în 22 decembrie Curtea Constituţională cu privire la legea bugetului de stat pe 2015, la o zi după ce a fost adoptată de Parlament, cu 339 de voturi "pentru" şi 141 "împotrivă".
PNL a arătat, în sesizarea de neconstituţionalitate, că proiectul legii bugetului de stat trebuia înaintat de Guvern Parlamentului până la 15 noiembrie.
După sesizarea CC, şi ministrul Muncii, Rovana Plumb, a făcut apel la liderii PNL şi PDL să retragă contestaţia, arătând că, în caz contrar, mai multe majorări de alocaţii sociale pot fi întârziate.
În replică, prim-vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a declarat că premierul Victor Ponta, ministrul Rovana Plumb şi PSD "mint" ca înainte de alegerile prezidenţiale în privinţa pensiilor, menţionând că acestea nu sunt afectate de demersul de contestare la CC a legii bugetului de stat pe 2015.Sursa Mediafax


                                                                                        C.L.

Cât câştigă şeful Statului Major?

Şeful Statului Major General, militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armata României, are venituri salariale lunare de aproximativ 12.000 de lei net, potrivit calculelor ZF pe baza declaraţiei de avere a lui Ştefan Dănilă, cel care ocupă din 2011 această funcţie.
Astăzi, preşedintele Klaus Werner Iohannis a semnat un decret prin care l-a numit pe Nicolae-Ionel Ciucă în funcţia de şef al Statului Major, începând cu data de 1 ianuarie 2015, în locul lui Ştefan Dănilă.
Cu un salariu de 12.000 de lei pe lună, şeful Armatei câştigă mai puţin decât cel mai bine plătit ofiţer din cadrul Ministerului Apărării, care a avut în luna noiembrie a acestui an venituri salariale de 15.071 de lei, potrivit datelor publicate de Instituţie.
Cine este noul şef al Armatei
Şeful Statului Major este numit în funcţie de preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an, potrivit informaţiilor de pe site-ul instituţiei.
Viitorul şef al Armatei, Nicolae Ciucă (în prezent locţiitor al şefului Statului Major General), are 47 de ani şi s-a născut în localitatea Pleniţa (judeţul Dolj). Înainte de a filocţiitor al şefului Statului Major General (funcţie pe care o ocupă din octombrie 2014), el a mai fost şef al Statului Major al Forţelor Terestre (ianuarie- octombrie 2014) şi commandant Divizia 2 Infanterie din Buzău (ianuarie 2011- ianuarie 2014). Nicolae Ciucă este doctor în ştiinţe militare cu lucrarea „Dimensiunea angajării Armatei României în operaţii întrunite multinaţionale “, obţinută în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare din Bucureşti.


                                                                      Adelina Mihai

ANUNŢ DE PRESĂ

                                             Anunţul privind finalizarea Proiectului

„DRUMUL LUNG SPRE CIMITIRUL VESEL” - Festival Intercultural de Tradiție Maramureșeană 
Cod SMIS 28612
Asociaţia non-profit, non-guvernamentală Romanian Film Sector, în calitate de beneficiar, a finalizat Proiectul nr. NV/2/5/5.3/B/512/08.10.2010 „ DRUMUL LUNG SPRE CIMITIRUL VESEL” - Festival Intercultural de Tradiție Maramureșeană Cod SMIS 28612, finanţat prin Programul Operațional Regional 2007-2013; Axa Prioritară 5 – “Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului”; Domeniul Major de Intervenţie 5.3 – „Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică”, cu o valoare totală de 1,027,108.32 Lei, din care: 

ASISTENŢĂ FINANCIARĂ NERAMBURSABILĂ: 754,483.77 Lei, din care 
Valoarea eligibilă nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională: 695,741.82 Lei 
Valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul na
țional:58,741.95 Lei.
Perioada de implementare a proiectului a fost 28 luni, de la 04.08.2012 până la 03.12.2014.
Obiectivul general al proiectului este promovarea și încurajarea turismului staționar în localitatea Săpânța și în zona Maramureșului istoric, prin organizarea unui festival intercultural de tradiții maramureșene, în vederea creșterii numărului de turiști care înnoptează în zonă, contribuind astfel la dezvoltarea și consolidarea turismului intern.
Proiectul nu finanţează echipa de proiect sau cheltuielile de funcţionare ale solicitantului. Costurile pentru muzicienii din Irlanda au fost neeligibile.
Proiectul a finanțat:
·                                 Ediția V a festivalului intercultural de tradiții maramureșene "Drumul Lung spre Cimitirul Vesel", din 12-16 august 2014 în comuna Săpânța
·                                 Campanie de promovare cu două spoturi TV, campanie radio, conferințe de presă
·                                 Materiale promoționale aferente evenimentului și destinației turistice
·                                 Website: www.drumullung.ro
·                                 Două filme documentare de 52 de minute fiecare promovând Maramureșul (în special Săpânța):
o                                                        Sărbătoarea comorilor vii”
o                                                        „Acorduri pentru sufletul nemuritor”
·                                 1.000 de DVD-uri inscripționate cu cele două filme
·                                 Broșură, pliant și memory stick care promovează proiectul
Materialele promotionale pot fi descărcate de pe site-ul www.drumullung.ro
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 – 2013 este Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu sediul în Bucureşti, strada Apolodor nr 17, Latura Nord, Sector 5, tel: 0372.111.409, iar Organism Intermediar pentru Turism este Autoritatea Națională pentru Turism, prin Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism, cu sediul în Bucureşti, Blvd. Dinicu Golescu, nr. 38, Sector 1, cod postal 010873, tel: 0372.144.000, fax: 0372.144.001.
Relaţii suplimentare despre proiect vor fi oferite de către Asociaţia Romanian Film Sector:
Peter Hurley – Coordonator de Proiect – email: peterhurley68@gmail.com, www.drumullung.ro
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.


Gluma zilei - Familia Lis ?!


                            - Oana, ce ți-a adus moșu’?!
                            - Nimic, că nu mai sunt cu el...

Semnificaţii istorice pentru data de 30 decembrie

1865 - S-a născut scriitorul englez Rudyard Kipling; premiul Nobel pentru literatură pe 1907 (m. 18 ianuarie 1936)
1947 - A avut loc abolirea monarhiei în România. Regele Mihai este obligat să abdice şi să părăsească ţara.
1944 - A murit scriitorul francez Romain Rolland; premiul Nobel pentru literatură pe 1915 (n. 29 ianuarie 1866)
1989 - Se constituie, la Bucureşti, organizaţia neguvernamentală Grupul pentru Dialog Social, "o instanţă de reflecţie critică" asupra problemelor societăţii civile române
1991 - În Raportul Comisiei ONU pentru drepturile omului, întrunită la Geneva în cea de-a 43-a sesiune, se apreciază că în 1991, în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi maghiari situaţia este înregistrată ca staţionară, continuînd să existe un climat de neîncredere care dăunează bunei convieţuiri.
1996 - A încetat din viaţă actorul Lew Ayres.
1997 - Premierul Victor Ciorbea a anunţat că a acceptat demisia ministrului Transporturilor, Traian Băsescu, survenită ca urmare a declaraţiilor critice pe care acesta le-a formulat la adresa Executivului.
2002 - A încetat din viaţă Mary Wesley, scriitor.
2006 - Fostul preşedinte irakian Saddam Hussein, condamnat la moarte pentru execuţia a 148 de şiiţi din Dujail în anii '80, a fost spânzurat în Bagdad
2008 - Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a semnat reforma constituţională prin care mandatul prezidenţial este prelungit de la patru la şase ani
2010  - A încetat din viaţă Roberto "Bobby" Alfonso Farrell, component al trupei Boney M; cele mai cunoscute melodii ale formaţiei "Daddy Cool","Rasputin", "Hooray! Hooray! It's A Holi-Holiday", "Brown Girl in the Ring" (n. 6 octombrie 1949)
2010  - A încetat din viaţă actorul suedez Per Oscarsson, a primit premiul de interpretare la Festivalul de la Cannnes în 1966 pentru rolul din filmul "Hunger",  a jucat rolul lui Holger Palmgren în cea de-a treia parte a trilogiei "Millennium" (n. 28 ianuarie 1927).


                                                                                I.I.D.

Povestea Paulei, prima dragoste care s-a transformat intr-un coşmar

Dora Paula Dindiligan, adolescenta de nici 17 ani, elevă eminentă la Liceul de Arte Baia Mare, a fost ucisă de fostul ei iubit! Tânărul, de o seamă cu ea, a recunoscut crima. A ucis-o cu mâinile goale,pentru că nu suporta gândul că fata nu îl mai doreşte. Ultimele ei săptămâni de viaţă au fost un chin, povestesc părinţii. Era urmărită, ameninţată şi chiar lovită de el.
A crezut că iubirea îi oferă drept de viaţă şi de moarte asupra ei. În ultimele zile, în ultimele săptămâni de viaţă, Paula a ascuns părinţilor ce trăia. Prima dragoste se transformase într-un coşmar!
Ea a încercat să-l protejeze pe Edi. Dar el i-a urmărit fiecare mişcare. În ultima ei fotografie, cu prietena care o invitase la patinoar, Paula nu zâmbea.
Se vede şi pe imaginile de pe camera de supraveghere din orasul natal, Baia Sprie. Se grăbea. O sunase Edi. La nici 100 de metri de acea trecere de pietoni, îl întâlnea pe el. Omul care i-a tăiat respiraţia. A ucis-o cu mainile goale, pentru simplul motiv ca nu-l mai dorea.
I-a luat viata dupa o noapte de petrecere si poate chiar substante interzise povestesc parintii Paulei, tanara artista pasionata de flaut.
Edi, tânărul de 17 ani care juca şi la o echipă de fotbal locală, a fost internat la un centru psihiatric. Înainte de a începe judecata, anchatetorii vor să se asigură că a avut discernământ!
Paula va fi condusa pe ultimul drum marti de la ora 13,00 de o intreaga comunitate. Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Sincere condoleante greu incercatei familii!


Sursa text  – Observator 19 – Antena1.ro.

Cotidianul refuză să publice un drept la replică al președintelui UZPR

În cadrul unui drept la replică pe care președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, i l-a trimis lui Cornel Nistorescu, directorul portalului “Cotidianul”, s-au făcut o serie de precizări care dezmint un articol al cărui autor nu a respectat principiul audiatur et altera pars. Dreptul la replică nu a fost postat de jurnaliştii de la “Cotidianul”, deşi deontologia, Constituţia și legile României spun acest lucru. În această situație, UZPR este îndreptățită să facă demersurile necesare pentru a intenta o acţiune în instanță pentru repararea prejudiciului material şi moral produs de către articolul în cauză.
Citiţi mai jos dreptul la replică, pe care “Cotidianul” nu l-a postat.
Nr. 109 / 17. XII. 2014

Stimate domnule Cornel Nistorescu,

În articolul “Uniunea Ziariștilor Profesioniști, pusă pe butuci de socotitorul de cornere D.D. Glavăn” apărut în “Cotidianul” de sâmbătă, 13 decembrie 2014, sub semnatura lui Vlad Dumitraș, se încearcă un atac fără obiect și fără eveniment, într-o inutilă și căznită strădanie de a face „spectaculoasă” o realitate lipsită de conținut. În esență, cele câteva pagini ale textului prezintă situația financiară a Uniunii Ziariștilor Profesioniști ca pe un lung șir de nenorociri de care se face responsabil președintele ei, cel care nu a știut să gestioneze banii Uniunii.
Disperat de faptul că a fost suspendat de Comitetul Director din funcția de cenzor, până la viitoarea Adunare Generală și încercând să-și facă numele “cunoscut“, pseudo-jurnalistul Dumitru Secrieru a mutat câmpul de luptă în presă, recurgând la difuzarea unor informații mincinoase, cu caracter denigrator, care prin conținutul lor încalcă flagrant nu doar etica și deontologia profesiei, ci și articolul 12, lit. e. din Statutul UZPR.
Pendulând între ironie și observații tăioase, redactorul dumneavoastră și-a permis să continue nestingherit misiunea de otrăvire a spațiului public cu fragmente dintr-un “raport” mincinos, reprodus pe nemestecate, cu scopul evident de a-mi prejudicia imaginea. Și nu doar pe a mea, dar și pe cea a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, una dintre cele mai importante uniuni de creație și de utilitate publică din România.
Deși e foarte interesat de acest caz, Vlad Dumitraș nu a făcut nici o încercare de a mă contacta, ori a verifica datele în posesia cărora a intrat, pentru a se informa corect.
Profesionalismul înlocuit cu amatorismul duce la diluția uriașă a argumentelor și te pun în fața unor întrebări dificile. Din respect pentru adevăr și informarea corectă a publicului, solicit domnule director publicarea acestui drept la replică, sub formă adecvată.

                                                 Doru Dinu Glăvan
                                       președintele UZPR

  


Sfârşit de interimat la CFR Cluj Napoca

CFR Cluj Napoca va începe partea a doua a sezonului fotbalistic din Liga I sub conducerea lui Eugen Trică, care va reveni pe banca ardelenilor după o absenţă de un an şi jumătate. Lotul grupării din Gruia se va reuni pe 12 ianuarie 2015, moment în care se va încheia şi interimatul lui Francisc Dican, înlocuitorul lui Vasile Miriuţă.
Potrivit site-ului stiridesport.ro, conducerea clubului ardelean s-a înţeles verbal cu Trică, iar totul va fi oficializat până la finalul acestei săptămâni.
Eugen Trică a antrenat-o pe CFR 1907 şi în 2013, timp de patru luni, înlocuindu-l în acel moment pe portughezul Paulo Sergio. Cu el pe bancă, ardelenii au jucat finala Cupei României, pierdută cu Petrolul Ploieşti, scor 0-1. HotNews.ro


                                                                           Cristi SOMEŞAN

“LA UN AN NOU: CEEA CE ARE SĂ SE’NTÂMPLE SE VA’NTÂMPLA!”

Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale şi o comparăm cu nestatornicia sorţii omeneşti, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea, precum o lege eternă mişcă universul deasupra capetelor noastre, precum puterea gravitaţiunii le face pe toate a pluti cu repejune în chaos, tot astfel, alte legi, mai greu de cunoscut, dar supuse aceleiaşi necesităţi, de la care nu este nici abatere, nici excepţie, guvernează oamenii şi societăţile.
Oricât de mici am fi pe acest glob, atât de neînsemnat în univers, a cărui an întreg de câteva sute de zile nu e măcar un ceas pentru anul lui Neptun de şasezeci de mii de zile, totuşi ce multe şi mari mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-şi face viaţa grea şi dureroasă! S’ar crede că, cu cât cunoştinţele înaintează, cu cât omul câştigă convingerea despre nimicnicia lui şi despre mărimea lui Dumnezeu, ar scădea deşertăciunea care este isvorul urei şi al desbinărilor; că încredinţându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puţin decât nimic, de vreme ce viaţa omenirei întregi este ceva accidental şi trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi isbită cu atâta adâncime de acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-i mişcă, mai puţin înseninătoare decât o picătură în ocean, decât o clipă în eternitate.
Dar nu este astfel. Se vede că aceeaşi necesitate absolută, care dictează în mecanismul orb al gravitaţiunii cereşti, domneşte şi în inima omului; că ceea ce acolo ni se prezintă ca mişcare, e dincoace voinţă şi acţiune şi că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca şi acel al lumii mecanice.
De aceea vedem că marile evenimente istorice, răsboae cari sgudue omenirea, deşi par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate acestea tot atât de inevitabile ca şi un eveniment în constelaţiunea cerească. E drept că cei vechi n’aveau cuvânt de-a pune oroscopul şi de-a judeca după situaţiunea aparentă a luminilor ceea ce se va petrece odinioară pe pământ, dar cu toate aceste, în naivul lor chip de-a vedea, se ascundea un adevăr, acela că, precum o constelaţiune e dată cu necesitate, tot astfel evenimentele de pe pământ se’ntâmlplă într’un şir, pare că de mai nainte determinat.(…)
Cu toate acestea, nu credem că moartea unui om, oricâtă însemnătate suspensivă ar avea pentru evenimente, să le poată înlătura cu totul. In acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărţire între furtuna ce vine din apus, pentru a întâmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul răsboiului, oricât de înţeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuşi stabilirea unei preiponderanţe politice, pururea fatală nouă, chiar dacă nu ne-ar ameninţa cu nimicirea totală.(…)
Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrâneţea prematură a năravurilor, inteligenţa politică a acestei ţări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx, mut încă şi cu ochii închişi, stă anul viitor înaintea noastră, dar ştim bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege. Iar Edipul destinelor noastre se uită în faţa acestui sfinx, şi în loc de a fi pătruns de seriozitatea adâncă, tragică poate, a fizionomiei lui, el s’apropie de monstru pentru a-i răspunde cu… jucăriile noastre constituţionale… Fără îndoială, ceea ce are să se’ntâmple se va’ntâmpla, dar e păcat şi nu e demn ca atunci, când timpurile sunt foarte serioase, un popor sa joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru.

   Mihai Eminescu (Articol publicat în ziarul TIMPUL, la 1 ianuarie 1883)


La început de 2015 are loc vernisajul Expoziţiei de pictură „Salonul de iarnă”


Luni, 5 ianuarie, ora 17,oo în Salonul Artelor din cadrul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, va avea loc vernisajul Expoziției de pictură „Salonul de iarnă”, organizat de Asociația Artiștilor Plastici „Alexandru Șainelic”.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 5-16 ianuarie 2015, în Salonul Artelor. Intrarea liberă.

duminică, 28 decembrie 2014

"TRII CRAI" de TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU

Îmi amintesc de Crăciunul de acasă, de ultimul Crăciun liber, cel din 1947, în ţara noastră, de lauda adusă unei Forţe spirituale supranaturale, din vremurile păgâne până azi, chiar şi sub călcâiul opresiunii credinţei în Dumnezeu.
        Nu totdeauna aveam zăpadă de Crăciun, dar negreşit aveam ger şi o noapte senină, cu lună plină. Se intra la slujba din seara de ajun la ora 19. Clopotele sunau vesel.
        Moş Ion Şteţ, fătu cel bătrân, cu părul pieptănat radial din creştetul capului peste frunte, tâmple şi ceafă, nu mai putea urca în turn. Bocănea prin tinda bisericii, sprijinit de cârjă, în căutarea de ajutoare pentru clopotit. Întodeauna se prezentau mai multe decât avea nevoie bătrânul.
          „Întâie tragi cu clopotul cel mijlociu de trii ori: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit!”, ţinea el de fiecare dată să amintească tinerilor aleşi în special de Paşti, Rusalii şi de Crăciun să tragă clopotele. „Apoi îl opreşti oleacă, să prindă a cânta tăt aşe, de trii ori clopotul cel mic şi abde după acee le trajeţ pi tete tri deodată, să să fugăre unu pi altu!”
        Din vara anului 1944,bătrânul făt nu mai amintea de clopotul cel mare, mândria lui dintotdeauna, comandat în America şi plătit cu dolari de sătenii care au lucrat o vreme acolo. Numele multora era gravat pe el, inclusiv al lui, în bronzul acela de calitate, care când suna, mai ales în seara de Crăciun, răsuna peste şapte sate, fără poveste! L-au luat horthyiştii, fără voia sătenilor, a Oşenilor, să facă din el gloanţe, iar octogenarul slujitor al bisericii nu şi-a putu îneca durerea pierderii clopotului până la moarte.
         După litia serii de Ajun, floarea bărbătească a satului se aduna în cerc în faţa bisericii, sub teii „înalţi cât turnul”, pregătindu-se să dea semn de măreţie sărbătorii. Îmbrăcate în hainele lor de pânză albă de cânepă, înfofolite-n uioşe şi sumane de lână, încălţate cu cizme sau opinci, fetele şi femeile de toate vârstele, bătrânii şi copiii făceau cerc în jurul bărbaţilor şi împreună cu preotul alcătuiau o comuniune românească şi creştină de gând, ce păstra tradiţia, forţa, bucuria şi pacea CRĂCIUNULUI.
        Cercul de bărbaţi începea colinda. Melodia pornea de la o notă de jos a portativului unei game majore şi creştea aidoma unor paşi de uriaş, ce, câlcând peste stânci, se avântau spre înălţimi. Odată ajunşi, înalţă o coroană de glorie pe care o învârtesc peste capetele muritorilor, lăsând să cadă din ea tot atât de energic şi abrupt, cascade de note rupte brusc, întinse peste coame de munţi şi nori şi apoi întoarse din nou pe drumuri de milenii la rădăcina bisericii de la care au plecat. Suflarea satului se oprea întreagă acolo undeva pe culmi, fără să simtă gerul ce uneori pişca viclean obrazul în noaptea de Crăciun. Călătoreau cu toţii cu mare smerenie şi bucurie, împreună cu cei Trei Crai.
Trii Crai di la Răsăritu
Trii Crai di la ră-să-rit
Cu steaua-au călătoritu
Cuuu steaua-au că-lă-torit
Ş-au mărs după cum cetimu
Ş-au mărs după cum ce-tim
Până la Ierusalimu
Pââână la Ierusalim
Şi-aculodac-au agiunsu
Ş-aculo dac-au agiuns
Steaua lor li s-o ascunsu
Steaua lor li s-o ascuns
Măăărs-o ii de-o întrebatu
Măăărs-o ii de-o întrebat
De naştere de-mpăratu
De naştere de-mpărat
La Irod cel supăratu
Laaa Irod cel supărat
Că noi steaua i-am vădzutu
Căăă noi steaua i-am vădzut
Pân-aice în loc sfântu
Pââân-aice în loc sfânt.
         Colinda povestea despre furia lui Irod şi uciderea pruncilor, despre împărăţia lui Cristos împărat.
         Când colinda înceta, peste întreaga asistenţă se lăsa liniştea. Oşenii nu cunoşteau aplauzele. O linişte în care tuturor le era necesară întoarcerea interioară de la Ierusalim.
         Colinda se repeta cu aceeaşi forţă şi emoţie în ziua întâi şi a doua de Crăciun, după slujbă.
          În seara de Ajun, după Craii din faţa bisericii, grupul de tineri cobora spre casa parohială, să-l colinde pe popa. Acolo erau serviţi cu un pahar de ţuică de prună, fiartă încă din toamna aceea la pălincia satului, şi cu câte o felie de cozonac cu nucă sau cu brânză de vaci. De la casa parohială, feciorii se răspândeau cu colinda, în grupuri, la fete în sat.
         Femeile îl colindau pe popa după ce au terminat feciorii; şi ele erau ospătate cu aceleaşi bunătăţi. La urmă intrau în casa preotului bărbaţii, senatorii, senatorii de vârstă, cantori şi bătrânul făt rupt din vechile icoane.
O, Regină, Maică Sfântă
Florile dalbe (refren)
Ţie îngerii îţi cântă
C-ai născut pe Împăratul
Peştera i-a fost palatul
Coliba s-a făcut casă
Ieslea leagăn de mătasă
Culcă-te-mpărat ceresc
În sălaşul păstoresc
Bucură-te Pracurată
Maică binecuvântată,
De naşterea lui Cristos
Soarele cel luminos!
       Bărbaţii rămâneau de vorbă şi la colindă cu părintele, aproape toată noaptea de Crăciun. Aceia dintre bărbaţi care nu l-au colindat pe popa în seara de ajun, o făceau în prima sau a doua zi după slujbă sau de Anul Nou. Aşa se făcea că de Crăciun, la casa parohială, începând cu pruncii şi sfârşind cu bătrânii satului, femei sau bărbaţi, se bucurau împreună de sărbătoarea Naşterii Domnului.

                                                                         Munchen, 1985
                                                                        Apărut în „Perspective”, 1985