sâmbătă, 31 ianuarie 2015

De ce se minte atît de mult în România?!

De mai multă vreme, lucrurile merg prost în România. De ce? În primul rînd, din cauza politicienilor şi a sistemului, parcă diabolic, pe care l-au creat. Dar, de ce avem asemenea politicieni, în cel mai bun caz mediocri, unii dintre ei păşind chiar în sfera penalului? De ce ne facem de rîs în atîtea ocazii, în străinătate? De ce sîntem trataţi, uneori, mai rău decît o colonie, nu doar de marile puteri, ci şi de acelea mai mici, ai căror reprezentanţi au ajuns să ştie că pot obţine de la mai-marii noştri cam tot ce îşi doresc, la preţuri foarte mici? De ce se minte atît de mult în România? Flota maritimă a dispărut. În ceaţă, am putea zice, dacă am putea reduce la absurd o asemenea entitate şi i-am spune, bunăoară, măgar! Acest animal are bunul-simţ, cu toate invectivele inventate despre el, să se facă nevăzut, atunci cînd îi vine vremea. Numai că vapoarele noastre n-aveau termen pentru sucombare. Şi, ca dovadă că erau bune, stă mărturie funcţionabilitatea lor prin porturile din cele străinătăţuri. Aşa s-a mai pus o cărămidă la temelia a ceea ce se numeşte paradox: noi avem ieşire la mare, avem şi fluviu navigabil, dar nu avem flotă. Pe cînd alţii fac dintr-un lac un ocean şi au în dotare vase comerciale, de război, pescadoare şi alte împigătoare. Ei, dar ce să-i faci cînd dosarul este clasat! Căci eram prea-prea cu flota noastră cea vestită. Pentru care, să nu uităm, am flămînzit cu toţii înainte de ’89. Ca de altfel şi pentru fabricile şi uzinele care, cu hîr, cu mîr, au început să fie la concurenţă cu acelea care, nu-i aşa, ne voiau binele. Drept pentru care, patrioţii naţionali, în cîrdăşie cu ce eşalon doriţi dvs. – dar ziceţi-le cozi de topor! – au reuşit eliminarea lor din peisaj. Acum, toată lumea monitorizează Justiţia. Dar n-are rost să vă agitaţi, să vă izbiţi violent de întrebări existenţiale, să despicaţi firul în patru cu satîrul. De ce de atîta amar de vreme ne tot mirăm de ineficienţa guvernelor care promit marea cu sarea, după care apa mării se evaporă miraculous, iar sarea e vîndută la export? Gata, la culcare şi somn liniştit! După dezvăluirile unor foşti miniştri strînşi cu uşa Parchetului, nu-ţi mai trebuie nici ceai de tei, nici valeriană şi începi să vezi viaţă cu mai multă îngăduinţă, de parcă ai fi la începuturile lumii. N-aţi auzit ce a declarat Gabriel Sandu, fost ministru? Că, pentru a rămîne în funcţie, avea de cotizat din greu (şi cînd spun din greu, mă refer la sute de mii de euro, nu la un săpun şi un deodorant, acolo) către zona politică de unde primea propteaua guvernamentală. Traseul bănetului cuprinde halte în care veneau, la Primărie, purtători de funcţii plumbuite, ceea ce conturează imaginea unui sistem înfricoşător. Cînd ai de rostogolit bulgări de sute de mii, milioane de euro, cînd ai ceafa umezită în permanenţă de emoţiile manevrării „sfintelor daruri” din zilele noastre, adică şpăgile, nu mai ai timp de fleacuri ministeriale, de căutat şi dibuit soluţii pentru proştii ăia care n-au văzut în viaţa lor 300 de mii de euro la un loc. Cînd trăieşti cu 250 – 300 de euro pe lună, nu ai cum să înţelegi povara sutelor de mii de euro pe care trebuie să-i împărţi pentru a-ţi menţine sub fesele devenite brusc sensibile un scaun a cărui textură poate răspunde exigenţelor tale. Am înţeles, e mare lucru să ajungi ministru, te vor invidia toţi ăia cu care băteai mingea pe maidan, în copilărie, te vor saluta pupincuristic vecinii cu „să trăiţi”, neamurile se vor uita la tine ca la cel mai răsărit exemplar al familiei, dar nu-i cam mare preţul pentru capriciul ăsta aducător de belele?
PRELUARE ROMÂNIA MARE


                                                                           PETRU IOSIPESCU

POESIS – ION MUREŞAN




Facerea lumii

Şi a fost seară,
Şi a fost dimineaţă.
Dar a fost demult.
Şi o singură dată.

Prietenii

Prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi
fluturi de lampă le incendiau răsuflarea
- monede ale neliniştii bani blestemaţi.

Caii lor erau aşa de frumoşi
de-ar fi avut strune îi vindeam ca viori,
comete de aur striveau între dinţi
când inele de sânge se zvoneau înspre zori.

Zbaturile morii planau peste prund
ucigaşul de păsări trecea de Sabat:
„Oh, te iubesc ai murit te iubesc ai murit Domnişoară
pielea-ţi cântă mai dulce ca lemnul uscat!”

Orice gând stârnea muzică în lucruri
mulţi pieiră-n sunet dulce sugrumaţi –
prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi.

Frig

La graniţele memoriei e atâta de frig încât
dacă o lebadă ar fi împuşcată
în rană un bătrân ar putea locui.

La graniţele memoriei e atâta de frig încât
numai vecinii stau până-n brâu în făina de lemn şi cântă
numai vecinii – ca nişte flăcări verzui.



Semnificaţii istorice pentru data de 1 februarie

 1814 - Lordul Byron publică “Corsarul”. 10.000 de exempare se vînd numai în prima zi.
1838 - S-a născut scriitorul Nicolae Gane, prozator şi memorialist din cercul "Junimii"
1848 - S-a născut pictorul Sava Henţia, participant la Războiul de Independenţă (1877-1878); a pictat numeroase scene de campanie (m. 21 februarie 1904)
1868 - S-a născut pictorul Ştefan Luchian (m. 1916)
1878 - A fost publicat primul buletin meteo săptămînal
1922 - S-a născut soprana Renata Tebaldi
1931 - S-a născut Boris Elţîn, preşedintele Rusiei (m. 23 aprilie 2007)
1946 - A fost proclamată Republica Ungară.
1951 - Adunarea Generală a ONU adoptă, cu 44 de voturi pentru şi 7 împotrivă, o rezoluţie care condamnă guvernul Republicii Populare Chineze pentru agresiunea împotriva împotriva Coreei. Era pentru prima dată de la constituirea ONU, cînd o naţiune era condamnată drept agresor.
1979 - Ayatollahul Khomeini se întoarce triumfător în Iran, după 15 ani de exil
1991 - România a obţinut statutul de invitat special în Consiliul Europei
1993 - La Bruxelles, a avut loc ceremonia semnării Acordului de asociere a României la Comunităţile Europene. Partea română a fost reprezentată de premierul Nicolae Văcăroiu, ministrul de externe Teodor Meleşcanu şi de alte personalităţi ale vieţii politice
2002 - Gen.mr.Constantin Rotariu, lt.col. Ioan Păun şi cpt. Gheorghe Constantin, ofiţeri acuzaţi că au dat ordin să se tragă în revoluţionarii timişoreni de pe Calea Lipovei, în decembrie 1989, au fost condamnaţi de magistraţii instanţei supreme, la pedepse cuprinse între 8 şi 12 ani de închisoare, după ce pe parcursul a zece ani instanţele inferioare i-au găsit de patru ori nevinovaţi
2003 - Naveta americană Columbia s-a dezmembrat în timpul reintrării în atmosferă, la încheierea unei misiuni de 16 zile pe orbită, cu şapte astronauţi la bord. Toţi cei şapte astronauţi au murit
2007 - Bill Gates a primit ordinul Steaua României
2009 - Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii a fost întronizat la Catedrala Hristos Mântuitorul, la conducerea unei Biserici ortodoxe aflată în dezvoltare de la sfârşitul regimului sovietic. El a obţinut 508 voturi din totalul de 700 ale Conciliului Bisericii Ortodoxe reunit la Moscova pentru alegerea succesorului patriarhului Aleksei al II-lea, decedat în decembrie 2008.


                                                                                               I.I.D.

Pamflet de Florica Bud



Migdale dulci-amare Şi iarăşi mere oarzane vor putrezi-n livezi


Şi iarăşi mere oarzăne vor putrezi-n livezi în plină criză planetară
Iar tu iubito n-ai să vii căci numeri caii verzi în lanuri… pe afară
Mai trece-o toamnă cu-ntrebări groteşti la care cine să răspundă?
Când creierele naţiunii sunt un loc pustiu în care alte naţii
ne dau… undă!
Ce face omul când nu găseşte răspunsuri? Se apucă să scrie poezii, veţi zâmbi din nou ironic la adresa versurilor mele, Neantologaţi Nemulţumiţi Necititori Nerentabilizaţi Necomestibili Neantizaţi În Schimb! Da, este adevărat că merele româneşti sunt ale nimănui, ba mai mult ne încurcă. Şi varza ne dă dureri de cap anul acesta. Produsele noastre nu au loc pe rafturile superboldurilor ce gem sub greutatea mărfurilor aduse de afară. De ce sunt ele pline cu mărfuri străine? Deoarece romconsumatorul le preferă pe acestea din urmă. El doreşte ca fructele să fie mari, perfecte cu pielea întinsă ca după o şedinţă cu botox. Dar sunt dezgustător de perfecte, parcă ar fi umflate cu seringa de un vârcolac interplanetar ce se amuză pe seama gusturilor noastre bizare.
Mai deunăzi mă roagă Ionel, omul de la care cumpăr laptele, dacă nu pot să îl ajut să vândă, o cantitate de patruzeci de tone de mere, vreunui supermarket. Nu ştiu de unde i-a venit ideea că aş putea să-l ajut tocmai eu, care, nici măcar nu calc în aceste adevărate… ghetouri de lux, aşa cum le cataloghez, uşor răzbunătoare. Oamenii sunt pur şi simplu aspiraţi de pe la casele lor de aceste cuibuleţe făcute pentru cei care au timp de pierdut. În căutarea timpului pierdut… ar putea fi numele proustian al acestor lăcăşauri de cult modern. Nu contest faptul că sunt făcute cu… cap. Adică au parcare, au aer condiţionat vara, au încălzire iarna. Te fac să te simţi ca în filmele americane, un ins foarte important. Ba mai mult, ai impresia că joci într-un serial. Am fost studiaţi înainte ca investitorii să dea drum liber singurului „semn” capitalist. Că alte semne ale bunăstării capitaliste nu prea sunt!
Supermarketizarea României este, după colectivizarea ţării noastre, unul din fenomenele care au ucis dorul de muncă al omului simplu. Nu că ceilalţi, mai mult sau mai puţin complecşi sau având carte, nu ar trebui să muncească! Dar asta este o altă poveste. Din păcate în loc să îşi cunoască şi să îşi respecte îndatoririle la locul de muncă, omul muncii le cunoaşte mai bine pe ale altora! Oare cum am ajuns aici?
Şi apoi de ce să muncească dacă nu are nimeni nevoie de produse alimentare sau nealimentare româneşti? Mă veţi ţintui, Onor Alegători Azi Mai Mult Ca Oricând Debusolaţi Şi Cătrăniţi, când ţăranul sau fermierul plânge pe câmp lângă recoltă, neştiind ce să facă cu ea, mai ales când Domnul o alduieşte şi este prea mare pentru hambarele nostre. Cred că până şi Cel De Sus nu ştie cum să ne intre în voie… dacă ne dă puţin ne plângem, dacă ne dă prea mult ne apucăm cu mâinile de cap. Cine ar putea şti ce vrem, de fapt?
Să mă întorc la Ionel, cel cu laptele. Fiindu-mi groază să-i spun că nu pot să-l ajut, încerc să găsesc o soluţie. Am o rudă, prin alianţă, care are un depozit de legume şi fructe. O voi întreba-o pe ea, doar nu mă doare gura, deşi uneori îmi este lene să vorbesc, recunosc. O voi face, deşi cunosc răspunsul fiindcă am făcut lobby până anul trecut şi pentru cartofii părinţilor mei. Zis şi făcut! Răspunsul a fost… o întrebare. Cât sunt merele de mari? Sunt potrivite, răspund eu, primisem câteva mostre. Sunt bot de iepure, preferatele lui Alex, băiatul meu pentru care voi cumpăra, dar nu o cantitate atât de mare.
Atunci sunt prea mici. Primesc răspunsul la care mă aşteptam. Ruda mea este o femeie frumoasă şi foarte simpatică, nu pot să mă supăr pe ea mai ales că ştiam de altfel că ea aduce totul din import. Aflu satisfăcută, că şi merele soacrei sale vor putrezi pe câmp, fiindcă pur şi simplu nu îşi permite luxul să îşi piardă clienţii, oferindu-le produse care arată cam prea… româneşti. Dacă este aşa, ar trebui să le punem cruce, dacă tot… ele vor fi destinate putreziciunii şi pământului.
Dar îmi dau seama că mă osândesc, vorba lui bunica Valeria… Dacă este vorba de a pune cruce, atunci e cazul să o punem la Cotul Donului, acolo unde odihnesc o sută cincizeci de mii de soldaţi români. Doamne feri, femeie! Dar ce are una cu alta, mă veţi căina Cumpănitori De Metal Azi De Lemn Mâine Sau Din Ce Se Va Nimeri!
Chiar ieri am fost la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, unde domnul Vasile Şoimaru din Chişinău a lansat două cărţi, un superb album „Românii de pretutindeni” şi un volum, „Cotul Donului 1942”. Domnia Sa ne-a povestit că în drumurile sale pe la românii de pretutindeni a ajuns şi în satele româneşti aflate nu departe de locul unde au murit mulţi români, alături de alte naţii. După lungi discuţii cu localnicii de acolo, care afirmă că ei nu sunt români ci moldoveni, Vasile Şoimaru, din neamul Şoimăreştilor omagiat de Sadoveanu, a aflat de ce sunt supăraţi acei români. Sunt cătrăniţi interlocutorii lui Vasile Şoimaru deoarece toate ţările care au morţi acolo au făcut fie cimitire cu morminte pe ale căror cruci sunt trecute numele fiecărui soldat, fie un monument cu numele celor care şi-au pierdut viaţa. Ceva acolo… un semn la care urmaşii să poată să meargă şi să aprindă o lumânare. Doar românii nu au făcut nimic pentru morţii lor! Nici comuniştii, nici postcomuniştii. Mai norocoşi, dacă asta se poate numi noroc, au fost românii din Transilvania, care duşi fiind cu forţa de unguri pe front, sunt pomeniţi la sectorul maghiar, printre ungurii căzuţi şi ei la… datorie.
Era multă durere în vocea lui Vasile Şoimaru, românul care a făcut o cruce din beţe şi a pus un tricolor pe ea…o singură cruce pentru miile de români căzuţi la Cotul Donului! Printre ei şi fratele mai mare al maestrului cântecului popular, Nicolae Sabău.
După ce Vasile Şoimaru a tăcut, întristaţi, am ascultat naiul lui Vasile Iovu, prietenul lui Vasile Şoimaru care a cântat „ Ciocârlia” cu mult har. Repertoriul său este forte bogat de altfel.
Probabil că de aceea ne putrezesc recoltele pe câmpuri… şi ne încurcă dacă se face prea mult grâu, porumb şi legume. Morţii îngropaţi fără cruce îşi cer tainul jertfei lor. Poate cândva se vor găsi banii necesari şi pentru un monument dedicat acelor soldaţi peste care timpul a aşternut uitarea şi din păcate… alte morminte.
Am fost o singură dată în Chişinău, în toamna anului 2003 cu o delegaţie din partea Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”. Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu din Chişinău sărbătorea 165 de ani de la naşterea celui care îi poartă numele. Am vizitat cu această ocazie şi Biblioteca „Maramureş”, înfiinţată şi suţinută de Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”.
Ne-am întâlnit cu cititorii de acolo şi am lansat cărţi. Apoi am participat la simpozionul organizat de doamna Lidia Kulikovski, neobosita directoare a bibliotecii Hasdeu. A fost o activitate frumoasă. Dar au fost şi nişte zile triste pentru mine. Am stat la un hotel modest dar care ne-a oferit o hrană ca la mama acasă. De aici îmi vine supărarea… ţară săracă, mâncare bună, cel puţin atunci. România, ţară supermarketizată, mâncare egal gunoi. Voi începe cu pîinea neagră. Erau vreo patru feluri, cu coajă groasă, crăpată aşa cum era cea care o dădeau pe vremuri românii la porci. Ce bună ar fi acum, când pâinea neagră reprezintă o masă colorată cu coaja subţire ca hârtia.
Dacă vreţi să cumpăraţi o pâine autentică, fiţi atenţi la coaja ei. Asta dacă aveţi de unde alege! Din grija nemaipomenită pentru sănătatea românilor (vai, vai ce emoţionantă grijă!!!!!!!!!) pâinea noastră este sufocată în pungi de plastic, iar din coaja ei se alege praful, un praf umed şi lipicios. Cât despre unt, oameni buni, atunci, în 2003 la Chişiniu am dorit să uit gustul untului nostru. Numai unt nu este ceea ce mâncăm noi. Unt mănâncă românii din Republica Moldova! Dacă nu au trecut şi ei la untul… unturilor. Vin la rând crenvuştii, de care eu mă feresc! Am mâncat şi crenvuşti şi friptură şi cartofi şi dulceaţă. Toate bucatele au fost adevărate, având gustul copilăriei mele. Despre vin nu pot să vă spun nimic… deoarece nu am fost la Cricova!
Şi dacă tot am amintit cu plăcere nişte directori de bibliotecă vrednici, doresc să aduc un ultim omagiu lui Paul Matiu, fostul director al Bibliotecii Judeţene „Ioan Minulescu”, plecat prea repede dintre noi. Am fost de două ori, împreună cu familia Gabriela şi Gheorghe Grigurcu la Festivalul de poezie „Ioan Minulescu”, organizat de către dr. Paul Matiu. Au fost zile pline, petrecute lângă oameni minunaţi. Am vizitat Slatina, unde în oraşul vechi am băut bragă, am mâncat halviţă şi îngheţată adevărată.Veţi spune că doar mâncarea m-a interesat pe unde am fost! Desigur că nu! Dar simt cum ţara mea devine un loc străin nouă, celor care nu putem să ne amăgim. Nu putem accepta faptul că este normal să nu putem transmite copiilor noştri ceea ce am primit noi mai bun şi sănătos de la părinţi. Devenim un popor fără trecut ori, cel mult, putem spune că din focul lui au mai rămas câţiva tăciuni care mai mocnesc plăpând pe ici pe colo.
Dacă tot vorbim de vremuri care au fost şi de cele care vor veni… atunci nu îmi rămâne altceva decât să vă doresc să vă tăiaţi mangaliţa în pace! Sper să vă fi venit pe la case Moş Mnicolae şi anul acesta. Vă doresc „Sărbători fericite!”, şi un an mai bun. Acel an bun care îl aşteptăm de decenii, poate se va îndura să vină. Să ne întâlnim sănătoşi, în carne şi oase, pe hârtie, pe mail sau pe chat.

„La Mulţi Ani!”, români de pretutindeni!

Serena Williams a demonstrat la „Australian Open” că este NUMBER ONE!


Jucătoarea americană Serena Williams (foto), numărul 1 WTA, a învins-o pe sportiva rusă Maria Sharapova, locul 2 mondial, cu scorul  6-3, 7-6 (7/5), şi a câştigat „Australian Open Melbourne”pentru a şasea oară după ce s-a impus şi la ediţiile din 2003, 2005, 2007, 2009 şi 2010. Meciul a durat doar 111 minute şi 32 de secunde.
Williams şi Sharapova au mai fost adversare de 18 ori, iar jucătoarea americană câştigase 16 din aceste confruntări.  
Serena Williams, în vârstă de 33 de ani, a câştigat al 19-lea titlu de Grand Slam şi le-a depăşit pe compatrioatele sale Martina Navratilova şi Chris Evert. Recordul de titluri de Grand Slam în era Open este deţinut de germanca Şteffi Graf (22). Oare, până când, Serena, ne mai bucuri?!

Gluma Zilei vine de la ...Ilie Dobre !


Să te cruceşti, nu alta! La ştirile RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI de la ora 16,00 crainicul Ilie Dobre dă ştirea că ECHIPA DE FOTBAL DINAMO BUCUREŞTI A ÎNVINS A DOUA ECHIPĂ a aceluiaşi Negoiţă cu 2-1! ĂSTA DA SUCCES! 

Comunicat din partea Cenaclului Scriitorilor din Maramureş




Sâmbătă, 7 februarie 2015, orele 11,00 Sala "Ion Burnar", a Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" Baia Mare, va avea loc prima întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureş. Va citi din creaţie proprie ( un fragment dintr-un viitor roman ) - scriitoarea  Anca GOJA.

                                                           
                                                 Preşedintele Cenaclului Scriitorilor Maramureş
                                                                                  Florica Bud

vineri, 30 ianuarie 2015

Fotografia zilei - Elevele Daria Maria Fărcăşan şi Ştefania Maria Ţîţan, clasa I din Şcoala Gimnazială Mireşu Mare, director prof. Lucica Mogoş, învăţător Gelu Dragoş, au obţinul 100 de puncte la Concursul naţional de matematică "Comper" Etapa I





 
 
 
 
 
ElevClasaPunctaj
FARCASAN DARIA MARIA1100.00 puncte
TITAN STEFANIA1100.00 puncte
TINC RADA190.00 puncte
GHETEA VARGA ALEXIA185.00 puncte
HORVAT MIHAELA VIORICA185.00 puncte
MOGOS LAURA ALEXANDRA185.00 puncte
ALMASAN CATALIN175.00 puncte
BOROTA CARLOS ANTONIO170.00 puncte
COZA ALESSIA170.00 puncte
NAPRADEAN ANDREEA170.00 puncte
FLOREAN GIULIA165.00 puncte
FLOREAN NARCISA160.00 puncte
DOMOCOS MARIUS135.00 puncte
MUNTEANU DAIANA135.00 puncte

Îngerul meu blond


                                                                    de dr. NICOARĂ MIHALI
Motto: “Te-aş acoperi toată cu săruturi, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă”. (Scrisoare din iunie 1882. A plâns când a scris-o.)

La 110 ani după dispariţia celor doi protagonişti despre care o să vorbim astăzi, Mihai Eminescu şi Veronica Micle, este publicată corespondenţa dintre cei doi îndrăgostiţi, care multă vreme a fost unul dintre cele mai controversate subiecte ale eminescologiei. Dacă până în anul 2000 a fost cunoscută parţial, din acest an iubitorii lui Eminescu au putut intra în posesia a 99 de scrisori trimise de poet iubitei sale şi a 16 scrisori trimise de Veronica lui Eminescu. Veronica a avut grijă în permanenţă de imaginea sa, de ce le poate transmite urmaşilor şi şi-a sacrificat o bună parte din epistolele sale. Istoria epistolară se întinde pe perioada cea mai frumoasă din viaţa poetului. Este o perioadă de 6 ani, perioada în care a lucrat neîntrerupt în redacţia ziarului “Timpul”. Perioada în care şi-a desăvârşit o bună parte din operă. Perioada în care s-a luptat cu boala, în mod special o durere de picioare. Perioada în care s-a luptat cu morile de vânt şi, scriind adevărul în paginile ziarului, şi-a adunat armate de duşmani. Citind toate scrisorile dintre cei mai frumoşi îndrăgostiţi ai veacului al XIX-lea, trăim romantismul unei iubiri curate şi sincere, ce-i drept nelipsită de răutăţi, de gelozii şi de invidii. Şi ca să nu vă mai ţinem pe jar, o să intrăm direct în textul unor scrisori.
Într-o scrisoare din 4 aprilie 1882, Eminescu îi scrie iubitei sale următoarele: “Ce închipuiri sunt acestea? Ce visuri şi ce comedii? Micuţo, dacă te rog ceva e să nu vii la Bucureşti pentru a te trambala prin hoteluri; n-o sufăr aceasta. Eu însumi am să te chem să vii şi ai să-mi dai voie să-ţi trimit bani de drum. Nu mă mai pune iar pe foc; nu te mai instala la Hotel Royal; fii şi tu cuminte şi nu crede că întârzieri pe care mi le dictează mintea şi strâmtoarea (căci tu ştii că nu suntem bogaţi nici unul, nici altul), că aceste întârzieri răsar din nepăsare sau din lipsă de amor. Încai dac-aş fi eu de 20 de ani şi tu asemenea, doi copii, aş înţelege să-mi faci o vină din orice întârziere. Dar nu este amorul nostru un amor serios, trecut prin focul vremii şi pe toată scara suferinţelor, nu este el îndeajuns de probat, pentru ca zilnic să mai am nevoie a-ţi da noi asigurări că te iubesc?”
Eminescu este realist în această idilă, este conştient că în lumea timpului de atunci nu este uşor să ai o căsătorie cu o femeie care a trăit pe picior mare, a fost soţia rectorului Universităţii din Iaşi, Ştefan Micle. Veronica este o femeie de lume, este o femeie care iubeşte viaţa, trezeşte în poet foarte multe gelozii, este racordată la romanele de succes ale vremii: Emile Zola, Alfred de Musset. Îi transmite printr-o scrisoare din 24 martie 1880 din Iaşi lui Eminescu următoarele: “Miţule, când ai să ştii câte şi mai câte versiuni  pe contra mea, mă îngrozesc. Între altele, că tu m-ai fi prins la Bucureşti cu cineva; că de multe abuzuri din dragoste m-am îmbolnăvit în pântece că nu mă pot mişca; sunt guri care zic că nu pot să mă mişc. C-am încercat să-mi părăsesc copilele, că m-am dus la mitropolitul din Bucureşti să-i cer dispensă pentru termenul prescris de lege la văduvie. Nici nu-mi vine să mai apar în public. Eminul meu drăgălaş, de abia acum bag de seamă că am umplut coala de hârtie comunicându-ţi fleacuri şi fleacuri ale oamenilor. Ar fi mai bine să-ţi scriu cuvânt lângă cuvânt cât de dor îmi este de tine şi cât de drag îmi eşti”.
Într-o altă scrisoare, cu trei zile mai târziu, Veronica îi scrie: “Poţi tu măsura, poţi tu judeca dureroasa mea poziţie, nu întâlnesc în orice parte decât indiferenţă, decât întrebări ca din treacăt: Da' când faci nunta? Da' ce vă mai scrie domnul Eminescu? Toate acestea rostite cu zâmbetul amar al ironiei. Eminescule, te întreb cu durere, cum poţi tu trăi în Bucureşti, când în septembrie jurai că n-ai putea trăi un moment fără mine?... Răspunde-mi, te rog, însă te conjur... fie chiar dureros, numai să ştiu ce-i şi cum”.
Însă în alte scrisori, pe măsură ce se apropie de final povestea lor de iubire, Veronica îl ameninţă pe poet că va publica în ziare întâmplări care o să-l pună într-o lumină nefavorabilă atât pe poet, cât şi cercul literar din Bucureşti, în frunte cu Titu Maiorescu. O prinde gelozia fără de margini faţă de Mite Kremnitz, “odalisca” lui Maiorescu: “Eu nu voi face nimic alta decât voi publica din vorbă-n vorbă descrierea care mi-ai făcut-o despre faimosul cerc literar din Bucureşti, sub titlul “Haremul lui Jupiter”. Am jurat cu foc şi amar răzbunare şi voi lucra din răsputeri să-mi ajung scopul. Domnul Eminescu îşi va da seama încă o dată că nu trebuieşte cuiva multe elemente oneste şi morale pentru a arunca pulberea degradării  în ochii altora, căci din spusele dtale se va vedea că nu eşti omul cel mai moral prin excelenţă”.
Într-o altă scrisoare, din 12 martie 1880, Veronica îi scrie poetului: “Miţule, nu te supăra dacă cu o veselie nebună care mă caracterizează îţi spun că m-au apucat hachiţele cochetăriei. Dar ce vrei? Mă bucur că am scăpat, ştii tu de ce. Mă face să-mi ies din piele. Mi se pare că m-am născut din nou. Spre a varia, mi-am tăiet părul şi-l frizez în toate zilele. În fine, mi-am cumpărat pălărie şi botine şi alte mofturi. Numai un lucru mă deranjează - e un frig nemaipomenit prin Iaşi şi nu prea pot să mă preumblu cum doresc. Miţicule, uitam să-ţi spun că mi-am luat şi un corset cu dantele albastre... Eminescule, alaltăieri a fost la mine madam Humpel, am vorbit de tine şi de poezia ta... Şi cu acestea am onoare a te înştiinţa că mă aşteaptă aşternutul şi mă duc să mă culc singură, singurică, cu gândul la scumpul meu”.
Desigur că aceste scrisori îl puneau pe jar pe poetul Eminescu la Bucureşti. Trezeau în el multe gelozii, multe îndoieli, se întreba dacă Veronica este adevărata femeie pe care o caută.
Apoi, din scrisorile lui transpare şi un aspru rechizitoriu adus societăţii în care trăia. Îşi dă seama că şansele lui de a se căsători şi de a avea o viaţă decentă în societate sunt tot mai neînsemnate. La sfârşitul lunii mai, în 1882, poetul îi scrie Veronicăi: “Draga mea fată, în adevăr recunosc că munca zilnică la care sunt supus e în cel mai mare grad ingrată, dar în realitate răul constatat de ce suferă ţara este tocmai această lipsă de diversitate în ocupaţiuni. Ce e de făcut în România şi ce ocupaţie poate găsi cineva? Niciuna, dacă nu voieşti a fi funcţionar al statului. Pe acest din urmă teren însă ai concurenţa tuturor nulităţilor, căci în această vânătoare constă din nenorocire viaţa publică la noi... Profesura şi milităria sunt amândouă adevărate sărăcii. Cât despre arta adevărată sau ştiinţa adevărată, ele se fac în România amândouă cu pagubă, nu cu câştig, deci sunt terenuri pe care un om nu câştigă nimic, nici măcar glorie. Până şi aceasta din urmă cere un public care să te aprecieze, dar acest public lipseşte... De când te-ai dus, n-am mai scris un singur vers, parcă a dispărut toată inspiraţia şi tot entuziasmul”.
Munca istovitoare de la “Timpul”, durerile tot mai acute de picioare, îl fac să fie tot mai departe de idealul iubirii sale. Iar peste toate acestea mai pune otravă din când în când şi “prietenul” său, Titu Maiorescu. “A propos de Titu, cine s-a găsit să-ţi facă morală în privinţa relaţiei cu mine? Maiorescu. O fi el critic, o fi el om de litere, dar iubirea mea pentru tine nu aş fi găsit-o la niciuna din doamnele pe care le-a perindat el. Deosebirea între el şi mine e că el a avut pururea ce oferi femeilor şi eu n-am avut nimic. Imorală este femeia care iubeşte din capriţiu. Imorală, cea care iubeşte pentru bani  şi pentru interese. De aceea, draga mea micuţă, îţi zic: opinia celor ce sunt mai răi decât noi nu ne atinge cu nimic”.


PS: Cei interesaţi de lectura scrisorilor, le pot căuta în lucrarea “Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit”, Editura Polirom, 2000.

joi, 29 ianuarie 2015

Începe vacanţa semestrială !

Preşcolarii şi elevii vor intra de vineri, 30 ianuarie, în vacanţa intersemestrială.  Pentru o săptămână, aceştia se vor afla în vacanţă, uitând de teme, de simulări şi examene. Pentru majoritatea elevilor, indiferent de ciclu, calculatorul, tableta şi facebook-ul vor prima!
Elevii şi dascălii se vor întoarce la şcoală, luni, 9 februarie, când începe cel de-al doilea semestru al anului şcolar 2014-2015. Cei mai bucuroşi copii vor fi elevii clasei I, care după spusele ministrului S. Câmpeanu vor primi, în sfârşit manualele digitale! Mai bine mai târziu decât...deloc!

                                                                                                      


Şedinţa de evaluare a activităţii Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă pentru anul 2014


Miercuri, 28 ianuarie 2015, prefectul judeţului Maramureş, ing. Anton Rohian a participat la şedinţa de evaluare a activităţii Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă pentru anul 2014.
In cadrul şedinţei desfăşurate in sistem video-conferinţă domnul secretar de stat Raed Arafat, a prezentat viziunea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă in anul 2015 dar si un scurt bilanţ al activităţii SMURD pentru anul 2014. Raed Arafat a mulţumit in mod special prefecţilor din întreaga tară pentru modul in care au coordonat si au gestionat situaţiile de urgenta apărute pe parcursul anului 2014.

„Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă are numai un an de la înfiinţare, iar lucrurile se pot îmbunătăţi. În ultimii ani, cerinţele privind intervenţiile în situaţii de urgenţă sunt din ce în ce mai mari. În aceste condiţii, se impune cu prioritate dotarea structurilor de intervenţie cu echipamente moderne, adecvate şi specifice, care să conducă la eficientizarea intervenţiilor în situaţii de urgenţă. În cursul anului trecut, am alocat Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă 59 de autoturisme de teren DACIA DUSTER. Alte 159 de autoturisme vor fi livrate până la sfârşitul lunii martie” a precizat viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, Gabriel OPREA, cu ocazia acestui prilej.

Semnificaţii istorice pentru data de 30 ianuarie

 1882 – S-a născut Franklin Delano Roosevelt, al 32-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii (m. 12 apr. 1944)
1885 - S-a născut episcopul unit român Iuliu Hossu, membru de onoare al Academiei Române (m. 28 mai 1970)
1889 - Arhiducele Rudolf de Habsburg, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, este găsit mort în pavilionul de vânatoare de la Mayerling, alături de amanta sa, baroneasa Maria Vetsera.
1892 - S-a născut Grigore Gafencu, om politic, ministru de Externe, gazetar remarcabil (m. 30 ianuarie 1957)
1933 - Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei
1951 - A încetat din viaţă Ferdinand Porsche, constructor austriac de automobile (n. 3 noiembrie 1875)
1991 - "Grupul celor 24" a hotărât, la Bruxelles, să includă România între ţările est-europene beneficiare de asistenţă în cadrul Programului PHARE. Programul PHARE, iniţiat în 1989, îşi propune ajutorarea prin credite şi asistenţă tehnico-economică a fostelor ţări socialiste
1996 - Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 1996 an internaţional pentru eradicarea sărăciei
2000 - Digul iazului de decantare a apelor industriale al societăţii “Aurul” s-a rupt pe o porţiune de 25 de metri, iar prin această ruptură s-au scurs 100.000 de metri cubi de ape cu cianuri. Acestea au ajuns întâi în râul Lăpuş, s-au vărsat în Someş şi apoi în Tisa, traversând teritorii din Ungaria şi Iugoslavia, pentru a ajunge în Dunăre şi apoi din nou pe teritoriul României.
2004 - Regizorul Roman Polanski a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), în cadrul unei ceremonii ce a marcat Ziua UNATC şi totodată împlinirea a 170 de ani de învăţămînt teatral în România
2007 - A încetat din viaţă scriitorul Gheorghe Crăciun (n. 1950)
2008 - A murit scriitorul Vintilă Corbul, cunoscut pentru romanul "Babel Palace", povestirea "Moarte şi portocale la Palermo" şi "Căderea Constantinopolelui" (n. 26 mai 1916).


                                                                                                 I.I.D.

Sfinţii Trei Ierarhi, interpreţi ai Sfintei Scripturi


Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gura de Aur

 Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur sunt reprezentantii straluciti ai unei perioade bogate atat in dispute dar si in elaborari teologice de mare valoare, din epoca patristica. Biserica i-a numit "stâlpi ai Ortodoxiei" si "mari dascăli" ai creştinătăţii, şi pe bună dreptate: ei s-au remarcat atât ca păstori si misionari, cat si ca moralisti si dogmatisti, aducand contributie valoroasa la limpezirea problemelor, pe atunci discutate - trinitare, hristologice si pnevmatologice.

Nu mica insa este gloria lor ca exegeti; s-ar putea spune chiar ca renumele lor se datoreste, in primul rand, modului in care au interpretat, prin cuvant si fapta, Sfanta Scriptura. Pentru ei, Sfanta Scriptura a fost calauza in tot ceea ce au inteprins, temelie pe care au inaltat edificiul teologiei dogmatice, izvor de principii pentru stralucita lor activitate pastorala, misionara si sociala. Nascuti si crescuti in familii in care se cultiva evlavia si respectul fata de cartile sfinte, viitorii ierarhi fac din Sfanta Scriptura abecedarul copilariei lor, iar mai tarziu obiectul preocuparilor de toate zilele. O citesc mereu. O considera superioara oricarui produs literar pur omenesc si cea mai buna calauza spirituala. In paginile ei gasesc raspuns intrebarilor care din totdeauna au muncit mintea crestina si problemelor pe care le ridica viata religioasa la tot pasul . Vad insa lectura ei un mijloc de automodelare si un dialog personal intre Dumnezeu si omul credincios de la care acesta se intoarce, ca si inspiratul Moise, luminat si radios.

De aceea, in entuziasmul lor sfant, o aseamana cu un izvor de ape vii, cu izvoare de intelepciune, cu o comoara, cu pietre de mare pret, cu pavaza impotriva pacatelor si cu poarta prin care se intra in imparatia cerurilor. Rezultat al acestei zabave asupra textului Sfintei Scripturi sunt reusitele lor comentarii, ca si celelalte opere, de diferite nuante, dar de inspiratie biblica. De la operele strict exegetice, pana la cele cu continut practic, la prima vedere fara vreo legatura cu Sfanta Scriptura, - toate sunt intemeiate din abundenta pe texte scripturistice. Cadrul temporal nu ne permite sa amintim pe fiecare dintre aceste lucrari in parte; insa, pentru formarea unei idei generale, amintim pe cele mai importante. Mentionam, in primul rand ca Sfantul Ioan Gura de Aur, corifeul exegetilor orientali, a rostit peste 550 de omilii asupra celor mai multe carti ale Vechiului si Noului Testament - consemnate in scris de tahigrafi - si a compus comentarii sistematice asupra psalmilor, a profetilor Isaia si Daniil si a Epistolei catre Galateni. Acestora trebuie sa li se adauge alte 55 de omilii, care, desi, nu apartin operelor pur exegetice, prezinta totusi interes exegetic, prin temele biblice dezvoltate in ele.

Sfantul Vasile cel Mare a compus, cu caracter strict exegetic, 33 de omilii, insa acestora trebuie sa li se adauge: a) operele ascetice, b) morale, c) regulele monahale, d) operele cu caracter sistematic : cinci cuvinte impotriva lui Eunomiu, doua cuvinte la botez, tratatul despre Sfantul Duh, Liturghia si trei dintre epistolele sale . Din opera Sfantului Grigorie de Nazianz, cel care pe drept cuvant a fost supranumit "Demostenele crestin", pur exegetice sunt 10 cuvantari referitoare la diferite nume si teme din Sfanta Scriptura si cateva fragmente din unele comentarii care s-au pierdut. Acestora, insa, trebuie sa li se adauge, ca reprezentand interes exegetic, cele cinci "cuvantari teolgice", toate poemele teologice si dogmatice, 29 dintre poemele morale, 22 dintre poemele istorice si multe dintre epistolele sale.

Concepţia Sfinţilor Trei Ierarhi despre Sfânta Scriptură.

a) Asa cum spuneam, Sfintii Trei Ierarhi considera Sfanta Scriptura superioara oricarui produs literar pur omenesc, o perla a literaturii universale. Superioritatea ei iese in evidenta atat din bogatia ideilor cat si din frumusetea stilului in care a fost scrisa. Sfintii Capadocieni admira tehnica oratorica a aghiografilor, iar Sfantul Ioan Gura de Aur, pretuieste indeosebi gratia cuvantului simplu plin de sens si adevar.

b) Sfanta Scriptura detine aceasta superioritate din faptul ca este carte inspirata, ca desi redactata in limbaj obisnuit, ea cuprinde si exprima cuvantul si voia lui Dumnezeu. Prin inspiratie inteleg atat actiunea Duhului Sfant de iluminare a mintii aghiografului in vederea perceperii corecte a realitatii inconjuratoare, cat si actiunea de transmitere a unor adevaruri supranaturale. De aceea vad in Duhul Sfant pe autorul propriu-zis al Sfintei Scripturi, iar in aghiograf pe mijlocitorul consemnarii ei in scris. Sfantul Duh lumineaza mintea aghiografului, ii da imbold la scris si il asista tot timpul compunerii operei sale, iar aghiograful consemneaza cele inspirate dupa felul intelegerii sale si a contemporanilor sai. Asistenta Sfantului Duh nu echivaleaza cu anihilarea aghiografului, ci cu o dedublare a lui; aghiograful isi pastreaza in tot timpul independenta si individualitatea. Acest lucru se observa, dealtfel, din modul diferit in care sunt redactate cartile Sfintei Scripturi, corespunzator culturii si imprejurarilor de tot felul in care a trait autorul. Referitor la extensiunea inspiratiei, Sfintii Trei Ierarhi afirma ca ea cuprinde toate cartile Sfintei Scripturi, dar nu se extinde pana la expresii, cuvinte si litere. Prin urmare, admitand o inspiratie de ansamblu, de idei, a tuturor cartilor Sfintei Scripturi, ei resping atat parerea inspiratiei partiale, - doar a pericopelor care cuprind idei dogmatice si morale -, a Sfintei Scripturi, cat si parerea inspiratiei verbale.

c) Sfanta Scriptura este o carte unitara, dat fiind ca unul este autorul ei, Duhul Sfant. Unitatea Sfintei Scripturi iese in evidenta chiar si cand se face distinctie intre Vechiul si Noul Testament, intrucat toate paginile Vechiului pregatesc atmosfera si se refera la Noul Testament. Sfantul Ioan Gura de Aur prezinta aceasta unitate, asemenea relatiei care exista intre celula vie si organismul uman. "Pentru ca dupa cum atunci cand, examinand o celula dintr-un organism, spune inaltul Ierarh, vom gasi in ea toate elementele din care este compus organismul... tot asa, fiind vorba despre Sfintele Scripturi, "vei gasi in fiecare parte a ei spiritul care o strabate".

In virtutea acestui fapt, Sfanta Scriptura nu se poate contrazice; inainte de oricare alt factor, ea este prima care arunca lumina asupra pericopelor mai greu de interpretat. Convinsi ca ereticii au cazut in rataciri tocmai pentru ca au interpretat trunchiat Sfanta Scriptura, Sfintii Trei Ierarhi recomanda staruitor evitarea oricarei interpretari a textelor rupte de contextul in care se afla incadrate sau straine de spiritul intregii Sfintei Scripturi. "Nu trebuie sa citim nici sa desprindem spusele Sfintei Scripturi de textul care le incadreaza, nici sa le talcuim fara ajutorul celor inrudite... Nu este lucru nesabuit, se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur, ca, judecandu-ne la tribunale, in probleme trecatoare, sa ne referim la... locuri, timpuri, cauze, persoane si la multi alti factori, fiind insa vorba de chestiuni care privesc viata vesnica, sa examinam la intamplare spusele Sfintei Scripturi ?". Contextul, prin urmare, arata sensul in care trebuie interpretata o pericopa.

Insusirile care i se cer interpretului. - Sfanta Scriptura a fost adresata tuturor oamenilor, celor invatati si celor nestiutori, si simplitatea limbii ne dovedeste cu prisosinta acest lucru. Evlavia si virtutile patriarhilor, ca si ale multor altor eroi, stau la indemana oricui pentru a fi imitate. "Pentru ca, vazand slabiciunea vointei noastre si usurinta de a aluneca in pacate, spune acelasi inalt Ierarh, Stapanul nostru iubitor ne-a lasat ca antidot lectura Sfintelor Scripturi, cu care indeletnicindu-ne continuu si reflectand la viata acelor mari si straluciti barbati, sa nu neglijam virtutea, si evitand raul sa facem totul pentru a ne arata vrednici de acele bunuri de negrait". Consecventi acestei pareri, Sfintii Trei Ierarhi fac deseori indemnuri ascultatorilor lor pentru a se indeletnici cu lectura ei atenta. Cu toate acestea, constata ca in Sfanta Scriptura exista si lucruri anevoie de inteles. Greutatea interpretarii anumitor pericope vine ca urmare a antitezei prea mari existente intre inaltele adevaruri scripturistice si lipsa de maturitate spirituala a cititorilor. Alteori, greutatea in interpretare provine din faptul ca, fiind redate de autor potrivit mentalitatii contemporanilor sai, anumite pericope sunt dificil de inteles de cititorii de mai tarziu. In sfarsit, neclaritatea unor pasaje face parte uneori din iconornia divina ; in felul acesta cititorul Sfintei Scripturi este stimulat a reflecta mai mult asupra sensurilor ei.

De aceea, desi adresata si folositoare oricui, ea nu poate fi inteleasa si interpretata amanuntit decat de cel anume pregatit. Acestuia i se cere, in primul rand, sa aiba credinta puternica in Dumnezeu, in valoarea divina a Sfintei Scripturi si in misiunea divina a Bisericii a carei lucrare trebuie s-o slujeasca chiar si interpretarea Bibliei. Dupa Sfintii Parinti, credinta este "dascalul tuturor si fara ea nu putem face nimic". Sa aiba, apoi, mintea libera de idei preconcepute iar inima sa nu-i fie robita patimilor. Sa fie un fervent practicant al rugaciunii si sa invoce ajutorul Duhului Sfant ori de cate ori purcede la talcuirea Sfintei Scripturi. In sfarsit, sa aiba temeinice cunostinte de introducere biblica. Prin notiuni de introducere biblica, Sfantul Ioan Gura de Aur intelege cunostintele necesare referitoare la mediul geografic si istoric, ca si la cauzele religioase care au concurat la compunerea scrierilor respective. Acestor notiuni Parintii Capadocieni le adauga ca necesare cunostintele din domeniul istoriei biblice si profane, arheologice si lingvistice. Cu totii gasesc absolut necesar ca interpretul sa cunoasca limba originala a textelor pe care le interpreteaza. Fiind opera a Sfantului Duh, importanta deosebita are faptul ca interpretarea Sfintei Scripturi sa se faca in Biserica, unde actioneaza Duhul lui Dumnezeu. Interpretarea facuta de eretici, lipsiti de indrumarea factorului divin, este subiectiva, arbitrara si, prin urmare, deseori gresita. De aceea, opera interpretului, membru al comunitatii crestine, este considerata o inalta slujire spirituala a Bisericii.

Metoda de interpretare şi sensurile Sfintei Scripturi.

a) Antecedente. - inca din primele secole ale crestinismului, chiar de pe vremea Sfintilor Apostoli (Matei XIII, 36) s-a simtit nevoia explicarii Sfintei Scripturi. Primul interpret al Vechiului Testament si al spuselor Sale a fost insusi Mantuitorul ; mai tarziu, aceasta opera a fost continuata de Sfintii Apostoli, de episcopi - mai ales de cei din centrele mari ale crestinismului -, pe langa care se adunau cei dornici sa-si adanceasca cunostintele in domeniul Sfintei Scripturi ; si, in sfarsit, de scolile catehetice din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cezareea Palestinei si scolile monahale. Dintre aceste scoli s-au distins cele din Alexandria si Antiohia. Pana in vremea Sfintilor Trei Ierarhi, ambele scoli petrecusera deja o epoca de mare inflorire, prima fiind ilustrata de dascali ca Panten, Clement Alexandrinul si Origen, cea de-a doua de preotul Lucian, Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Din nefericire, intre aceste scoli s-au iscat foarte timpuriu deosebiri in ceea ce priveste metoda de interpretare a Sfintei Scripturi si rivalitati intense. Deosebirile dintre ele se datorau, in primul rand spiritului care domnea in localitatile in care fiintau si, in al doilea rand, felului diferit de a estima modul de gandire vechi elin. Pe cand in Alexandria, centru cultural cu vechi traditii, filozofice, predomina gandirea platonica si viata contemplativa, in Antiohia, nu mai putin, renumita pentru rolul ei cultural, predomina logica aristotelica si realismul. La inceput, nu s-au exprimat preferinte pentru vreunul dintre filozofii antici, nici la Alexandria, nici la Antiohia, insa, mai tarziu, mediul ambiant va influenta si scolile crestine.

Imitand interpretarea filoniana, scoala din Alexandria isi va impropria atat modul de gandire platonic si neoplatonic, cat si metoda de interpretare alegorica. Metoda alegorica va fi impusa si de necesitatea combaterii interpretarilor antropomorfice a Sfintei Scripturi, interpretari facute de iudei si gnostici, dar, mai ales, datorita renumitului dascal al scoalei din Alexandria, Origen, care o folosea din plin. Desi cel mai migalos cercetator al textului biblic - si aici este destul a aminti doar monumentala lui opera critica, Hexapla, - el sustinea ca interpretarea Sfintei Scritpuri este o chestiune pur spirituala si depinde mai putin de cunostintele, fie ele chiar enciclopedice, ale interpretului. Pe baza trihotomiei platonice, el distingea trei moduri de interpretare posibila a textului biblic: o interpretare literala, facuta de oamenii simpli, somatici ; o alta morala, facuta de cei evoluati, de psihici ; si una alegorica, facuta de cei desavirsiti, de pnevmatici. Primelor doua moduri de interpretare, intr-un fel corespunzatoare metodei istorico-gramaticale, le dadea putina importanta. Importanta mare pentru el, avea interpretarea alegorica, aceea care gasea in paginile Sfintei Scripturi expuse simbolic istoria si iconomia mantuirii neamului omenesc. Din ceasta cauza, interpretarea lui Origen, cu mici exceptii, se caracterizeaza prin incapacitatea estimarii corecte a datelor istorice ale Sfintei Scripturi, lipsa masurii si subiectivism. El lasa fara sa vrea drum liber acelora care, aveau sa faca din istorie jocul fanteziei, iar din Scriptura o tesatura de mituri. Urmarile acestui mod gresit de interpretare nu vor intarzia sa apara, ea va declansa un sir intreg de erezii, incepand cu cele antitrinitare. Putine vor fi fizionomiile neintinate de miasma teosofica a alegoriei; intre acestea, la loc de frunte, se va numara figura Sfantului Atanasie cel Mare.

Pericolul care venea din Alexandria a fost observat de antiohieni, care, drept raspuns, au adoptat logica aristotelica si metoda istorico-gramaticala in interpretarea Sfintei Scripturi. Se trecea deci in latura opusa. Fiindca se afirmase de catre alexandrini ca Sfanta Scriptura poate fi interpretata corect doar de cei desavarsiti, antiohienii afirma ca Sfanta Scriptura se adreseaza tuturor oamenilor; daca se neglija de alexandrini interpretarea literala a textului, antiohienii faceau din ea baza interpretarii Sfintei Scripturi; daca se sustinea de alexandrini ca eruditia are putina importanta in interpretarea Sfintei Scripturi, antiohienii afirmau ca datoria exegetului este de a cunoaste si folosi tot ceea ce se poate sti in legatura cu imprejurarile in care Sfanta Scriptura a fost scrisa, chiar si datele Sfintei Traditii. Nu respingeau nici antiohienii parerea ca sub litera Sfintei Scripturi se poate ascunde un sens tainic, spiritual, dar afirmau ca acest sens trebuie aflat cu multa prudenta. Dar, aceasta opozitie facuta cu tot dinadinsul scolii alexandrine n-a intarziat sa conduca scoala antiohiana la exagerari si sa o arate hranitorul direct al nestorianismului si pelagianismului. In momentul cel mai critic al antagonismului celor doua scoli au aparut Sfintii Trei Ierarhi. De formatii diferite, - Sfintii Capadocieni apartineau scolii alexandrine, pe cand Sfantul Ioan Gura de Aur apartinea scolii antiohiene -, preiau concluziile pozitive ale inaintasilor si evitand exagerarile acestora pun bazele unei noi exegeze, transpirand in toate aspectele ei duhul ortodoxiei.

Sfinţii Trei Ierarhi - Exegeza

 Exegeza Sfintilor Trei Ierarhi are urmatoarele caracteristici:

1. Evita, pe cat posibil, interpretarea alegorica. Fac uz de ea numai cand concluziile ei concorda intru totul cu spiritul Sfintei Scripturi. Recomanda indeosebi ca interpretarile alegorice sa nu fie aduse pentru demonstrarea unui adevar religios combatut de eretici. Limiteaza interpretarea alegorica la unele profetii hristologice, la parobole si mai ales la Cantarea Cantarilor, pe care o socoteau carte pur didactica. Grija deosebita impusa de pericolele interpretarii alegorice se vadeste si din formularea unor observatii si a unor reguli legate de alegoriile Vechiului Testament. Dupa ei : - Sfanta Scriptura arata singura, din context, locurile care trebuie interpretate alegoric ; - ea insasi da, de obicei, interpretarea alegoriilor ei, - interpretarea alegoriilor se usureaza totdeauna prin compararea lor cu oricare alt text asemanator; - in sfarsit, interpretarea lor nu trebuie sa contravina nici intregului spirit al Sfintei Scripturi, nici legilor logicii, nici realitatilor istorice.

Desi mare admirator al lui Origen, Sfantul Vasile cel Mare este primul dintre capadocieni care ii dezaproba metoda de interpretare a Sfintei Scripturi. Referindu-se la spusele acestuia, dupa care relatarile Sfintei Scripturi nu trebuie luate ca referindu-se la realitati istorice, ci ca referindu-se la niste realitati spirituale, expuse simbolic, marele ierarh repetand cuvintele Sfantului Apostol Pavel (Rom. I, 16) afirma : "ca nu se rusineaza de Evanghelie (de Scriptura) si ca in spusele ei el vede referiri la fapte si lucruri reale". In acelasi timp, combate cu hotarare pe aceia care, in interpretarea Sfintei Scripturi, folosesc din plin imaginatia, vrand cu tot dinadinsul sa acomodeze textul ei scopurilor lor. Pe Sfantul Vasile il urmeaza credincios Sfantul Grigorie de Nazianz. El dezaproba interpretarea alegorica, scotindu-o potrivita doar pentru "talcuitorii de vise". Cat priveste atitudinea Sfantului Ioan Gura de Aur fata de acest mod de interpretare, amintim numai ca a fost numit, dealtfel pe buna dreptate, antipodul lui Origen si parintele exegezei ortodoxe.

2. Sfintii Trei Ierarhi evita exagerarile interpretarii strict literale, care, tinandu-se de litera textului excludeau oricare alt sens al Sfintei Scripturi. Ei vad in Sfanta Scriptura expresia unui imens pogoramant facut de Dumnezeu fata de oameni, prin intermediul ei, omul are totdeauna la indemana cuvantul si voia lui Dumnezeu si o poate studia si reflecta asupra ei in voie. Simplitatea limbii nu distoneaza cu adevarurile ei inalte, pentru ca, asa cum observa Sfantul Ioan Gura de Aur, "prin grija lui Dumnezeu toate se fac pentru mantuirea noastra". Ei stiu totdeauna ca aghiograful a avut in vedere puterea si modul de intelegere al acelor carora se adresa. Referindu-se la descrierile antropomorfe ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament, acestia sustin ca acest mod de a vorbi este modul cel mai simplu de apropiere a mintii omenesti de Dumnezeu; de aceea, astfel de expresii nu trebuie interpretate ca mituri nici ad litteram. Sugestive in acest sens sunt cuvintele Sfantului Grigorie de Nazianz : "Noi, spune inaltul ierarh, vrem sa tinem calea de mijloc intre cei care dau (Sfintelor Scripturi) o interpretare simplista si intre cei care prefera interpretarea anagogica... Pentru ca prima este... inferioara, iar cealalta este facuta de visatori ; si una si alta sunt la fel de condamnabile".

3. Sfintii Trei Ierarhi, plasand adevarurile supranaturale ale Sfintei Scripturi in cadrul timpului in care s-au plamadit, incearca sa surprinda cat mai exact starea de spirit a aghiografului si a contemporanilor sai, partea care revine Duhului Sfant si partea de contributie care revine scriitorului bisericesc inspirat. Aceasta, referitor la cartile profetice ale Vechiului Testament. Cat priveste cele relatate in Sfintele Evanghelii, Sfintii Trei Ierarhi sustin istoricitatea si autenticitatea lor. Momentul nasterii si imprejurarile in care a trait Mantuitorul si minunile pe care le-a facut sunt descrise de ei cu multa grija. Invierea Domnului este un fapt constatat si marturisit de martori oculari. Intocmai ca Apostolul Pavel, care spune ca "daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propoveduirea noastra si zadarnica este si credinta voastra" (I Cor. XV, 14), Sfintii Trei Ierarhi fac din inviere temelia credintei, iar din istoricitatea intregului cuprins evanghelic baza interpretarii ortodoxe.

4. Din multimea sensurilor care se dadusera pana atunci textelor scripturistice, Sfintii Trei Ierarhi retin doua : pe cel literal, zis si istoric sau gramatical si pe cel tipic sau spiritual. Prin sens literal ei inteleg sensul pe care il au cuvintele in vorbirea obisnuita, iar prin sens tipic sau spiritual, sensul simbolic pe care il prezinta anumite pericope. Spre deosebire de inaintasii lor, Sfintii Trei Ierarhi nu separa cele doua aspecte ale textului Sfintei Scripturi, ci, stabilind mai intai sensul adevarat literal al textului, - printr-o analiza filologica de neintrecut -, ei purced, acolo unde este cazul, la aflarea sensului tipic, simbolic. Acestei analize nu-i scapa nici cele mai mici cuvinte, ori de cate ori prin acestea puteau sa respinga interpretarile arbitrare ale ereticilor. Pentru ca, dupa spusa Sfantului Ioan Gura de Aur, intocmai pietrelor pretioase, a caror valoare nu depinde de volum ci de compozitia si frumusetea lor, la fel si aceste amanunte pot furniza informatii inestimabile exegetului .

Sens spiritual dau de obicei pericopelor care descriu pe Dumnezeu in limbaj antropomorfic, celor referitoare la imparatia cerurilor, ca si anumitor evenimente din Vechiul Testament care au corespondent in Noul Testament. Astfel, trecerea iudeilor prin Marea Rosie este considerata ca a prefigurat botezul crestin, ridicarea sarpelui de arama in pustie si aducerea lui Isaac spre jertfire ca au prefigurat crucea si jertfa Mantuitorului, s.a. Raportul dintre tipul descris de Vechiul Testament si antitipul sau din Noul Testament este analog celui dintre imagine si realitate. Dupa cum imaginea nu contrazice realitatea dar nu poate avea toate insusirile realitatii, tot asa nici tipul Vechiului Testament nu poate substitui antitipul Noului Testament. Acest sens, insa, nu poate fi desprins cu usurinta de oricine ; aflarea lui necesita atentie, efort sustinut si ajutorul interpretilor inspirati.

5. Sfintii Trei Ierarhi nu se limiteaza la o interpretare pur teoretica a Sfintei Scripturi, ci aplica principiile ei la viata de toate zilele, morala si sociala. In numele principiilor biblice, acestia biciuiesc vicii si nedreptati, in numele principiilor biblice ei invata iubirea si apropierea dintre oameni. In numele principiilor biblice ei mustra pe imparati, pe cei lacomi si pe cei rai, in numele principiilor biblice ei isi impart bunurile celor sarmani si tocmesc azile pentru batrani si nevoiasi. Desigur, opera exegetica a Sfintilor Trei Ierarhi este mult mai bogata in sensuri, dar in limitele unei alocutiuni nu pot fi formulate decat cele mai importante.

Incheind, putem afirma ca Sfintii Trei Ierarhi au intreprins o opera fara egal, au atins toate problemele pe care le pune textul biblic si au dat solutiile cele mai bune. In acelasi timp, au facut din viata lor cel mai bun si mai elocvent comentar al Sfintei Scripturi, consecventi spusei Mantuitorului ca "mare se va chema (in imparatia cerurilor) cel care va invata, dar va si face (cele ce invata)" (Matei V, 19). Opera lor este normativa pentru oricine incearca sa interpreteze Cuvantul lui Dumnezeu. Este actuala si normativa, indeosebi astazi, in vremea miscarilor ecumeniste si a apropierii si intelegerii dintre oameni, dat fiind ca Sfintii Trei Ierarhi au imbinat fericit cele doua dimensiuni ale crestinismului : elevatia spirituala cu trairea practica a principiilor crestine !


                                                  Pr. Prof. dr. Constantin Corniţescu

Fostul șef LPF Dumitru Dragomir a fost chemat din nou la Tribunal

Continuă problemele pentru Dumitru Dragomir, alias „Corleone” în dosarul privind vânzarea drepturilor TV pentru meciurile de fotbal din Liga 1.
Dumitru Dragomir a fost audiat astazi, 29 ianuarie la Tribunal, la mai bine de un an şi jumătate de la trimiterea sa în judecată, de către procurorii anticorupţie.
Fostul şef al LPF, Dumitru Dragomir, a fost trimis în judecată, alături de peste 40 de persoane, pentru evaziune, delapidare şi spălare de bani, cu un prejudiciu de circa 5,4 milioane de euro, Dragomir fiind acuzat şi de nereguli în legătură cu vânzarea drepturilor TV pentru meciuri de fotbal.
P.S.Meciurile din Fed Cup dintre România şi Spania se vor vedea, exclusiv, în direct la Dolce Sport, pe 7 şi 8 februarie din Galaţi!

                                                                                    Cristi Someşan


miercuri, 28 ianuarie 2015

Stelian Tănase solicită SRI să îşi retragă ofiţerii acoperiţi din TVR

Stelian Tănase, preşedintele-director general al Societăţii Române de Televiziune (SRTv), solicită Serviciului Român de Informaţii (SRI) să dispună retragerea ofiţerilor acoperiţi din TVR.
În acest sens, Stelian Tănase i-a transmis, miercuri, o scrisoare directorului interimar al SRI, generalul-locotenent Florian Coldea.
"În urma recentelor declaraţii ale domnului George Maior, fost director al SRI, prin care a afirmat, indirect, că Serviciul Român de Informaţii are ofiţeri acoperiţi în presă, vă solicit să dispuneţi retragerea acestora din cadrul Televiziunii Române", spune Stelian Tănase în scrisoarea adresată lui Florian Coldea.
Stelian Tănase spune că apelul său vine în completarea demersurilor pe care le-a făcut deja în interiorul Televiziunii Române. El aminteşte că a declarat public că, în şedinţa Consiliului de Administraţie al SRTv din 22 septembrie 2014, le-a cerut membrilor CA ca, în cazul în care sunt cumva agenţi acoperiţi printre ei, să ia în considerare retragerea din Consiliu.
Stelian Tănase mai spune în scrisoare că Televiziunea Română trebuie să funcţioneze independent.
"Domnul George Maior, în calitate de director general al Serviciului Român de Informaţii, a declarat că identitatea ofiţerilor acoperiţi din presă nu va fi aflată niciodată, deoarece «e vorba de ofiţeri acoperiţi şi de secrete de stat». Prin urmare, vă solicit retragerea ofiţerilor acoperiţi din Televiziunea Română, care trebuie să funcţioneze independent şi să ofere cetăţenilor informaţii corecte şi echidistante", precizează Stelian Tănase. MEDIAFAX

EXTREMELE SALARIILOR LA STAT


Soţia lui Klaus Iohannis câştigă de 14 ori mai puţin decât soţia consilierului preşedintelui. Ambele lucrează la stat.
Carmen Iohannis, soţia preşedintelui Klaus Iohannis, a avut anul trecut un venit lunar net de 2.187 de lei, aceasta fiind de 24 de ani profesoară de limba englează la Colegiul „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu.
Iuliana Luiza Scutaru, soţia consilierului prezidenţial Adrian George Scutaru, a încasat anul trecut din funcţia pe care o deţine în cadrul Autorităţii de Supra­veghere Financiară (ASF) venituri salariale lunare de 30.425 de lei pe lună. Ziarul Financiar a făcut acest calcul analizând veniturile soţiilor demnitarilor menţionate în declaraţiile de avere ale preşedintelui Klaus Iohannis şi ale consilierului său Adrian George Scutaru, publicate recent pe site-ul Adminis­traţiei prezidenţiale.
Anomaliile salarizării din sistemul bugetar continuă la câţiva ani de când, teoretic, funcţionează o lege a salarizării menită să aducă echitate în sistem.
„Într-un sistem de salarizare trebuie plecat de la nivel strategic pe verticală, iar Guvernul trebuie să îşi prioritizeze obiectivele pentru o anumită perioadă. În acest context, se pare că ASF este o instituţie mult mai importantă pentru Guvern decât este o şcoală sau un liceu“, a explicat Sorin Roibu, managing partner al firmei de consultanţă în HR şi executive search Arthur Hunt.

                                                                   Adelina Mihai

Semnificaţii istorice pentru ziua de 29 ianuarie

În 1860, s-a născut scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (d. 15 iulie 1904)
1866 - S-a născut scriitorul francez Romain Rolland (m. 30 decembrie 1944), laureat al Premiului Nobel
1867 - S-a născut scriitorul Vincente Blasco Ibanez („Catedrala”) (m. 28 ianuarie 1928)
1873 - S-a născut chimistul Petru Bogdan, fondator al învăţământului de chimie-fizică din România (m. 28 martie 1944)
1923 - Consiliul de Miniştri a aprobat statutul Uniunii Generale a industriaşilor din România (UGIR)
1926 - S-a născut Tudor Vornicu, celebru realizator de emisiuni de televiziune (m. 2 aprilie 1989)
1947 - Ministrul de Externe al URSS a semnat Tratatul de pace cu România
1963 - A încetat din viaţă poetul american Robert Frost (n. 26 martie 1874)
2003 - A încetat din viaţă actorul Matei Gheorghiu, societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti şi interpretul unor roluri importante în "Citadela sfărâmată" şi "Numele trandafirului".
2006 - A încetat din viaţă tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii şi director al Operei Române (n. 13 mai 1938).

                                                                                        I.I.D.