luni, 31 august 2015

Aforismul zilei - Lao Tse

Cum vor fi evaluati inspectorii scolari: Ministerul Educatiei a publicat metodologia de evaluare, care prevede concedierea inspectorilor care primesc calificativ "nesatisfacator"

Inspectorii scolari sunt evaluati in fiecare an de catre inspectorat si pot fi dati afara imediat, daca primesc calificativul "nesatisfacator". Ministerul Educatiei a publicat in Monitorul Oficial Metodologia de evaluare a inspectorilor scolari si Fisa de evaluare-cadru. Inspectorul scolar general este cel care finalizeaza completarea fisei de evaluare, insa numai dupa ce inspectorul scolar general adjunct consulta directorii de scoli si sefii comisiilor metodice "privind respectarea deontologiei profesionale de catre inspectorii scolari".

In Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul nr. 4.716 din 11 august 2015 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a inspectorilor scolari si a fisei de evaluare-cadru a inspectorului scolar.

Legea Educatiei prevede la articolul 92, alineatul (2 1), ca "evaluarea anuala a activitatii manageriale desfasurate de directorii si directorii adjuncti din unitatile de invatamant preuniversitar si a inspectorilor scolari se realizeaza de catre inspectoratul scolar, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei Nationale".

Vezi mai jos textul integral al Metodologiei, precum si Fisa de evaluare-cadru a inspectorului scolar:

Metodologia de evaluare a inspectorilor scolari

Art. 1. - Evaluarea inspectorilor scolari se realizeaza in conformitate cu prevederile art. 92 alin. (2 1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel:

a) se face anual, potrivit fisei postului si prin punctarea activitatilor de indrumare si control realizate in afara fisei postului, la solicitarea inspectorului scolar general si a organelor ierarhic superioare;

b) se declanseaza prin autoevaluare si se realizeaza pe baza fisei de evaluare a fiecarui inspector scolar ce a fost elaborata de catre inspectoratul scolar in baza fisei de evaluare-cadru din anexa nr. 2 la ordin;

c) fiecare inspector scolar completeaza punctajul de autoevaluare si elaboreaza un raport argumentativ, ambele depunandu-se la registratura inspectoratului scolar, in perioada 1-7 septembrie a anului scolar urmator; punctajele alocate sunt motivate cu documentatia existenta in inspectoratul scolar;

d) inspectorul scolar general finalizeaza fisa de evaluare a inspectorului scolar, prin completarea punctajului acordat, numai dupa ce inspectorul scolar general adjunct in a carei subordine directa este cel evaluat consulta directorii de unitati de invatamant preuniversitar si sefii comisiilor metodice privind respectarea deontologiei profesionale de catre inspectorii scolari;

e) fisele de evaluare ale inspectorilor scolari sunt vizate de inspectorul scolar general adjunct si inspectorul scolar general, pana la data de 15 septembrie a anului scolar urmator, marcand finalizarea procesului de evaluare;

f) contestatiile se depun la registratura inspectoratului scolar, in termen de 5 zile lucratoare de la data comunicarii deciziei inspectoratului scolar de acordare a punctajului final de evaluare;

g) consiliul de administratie al inspectoratului scolar rezolva contestatiile privind evaluarea inspectorilor scolari, in prezenta persoanei evaluate;

h) contestatiile se solutioneaza in termen de 5 zile lucratoare de la inregistrarea lor la inspectoratul scolar. Rezultatul poate fi atacat in contenciosul administrativ/la instanta de judecata competenta;

i) punctajul final si calificativul acordat vor fi comunicate, in scris, celor in cauza pana la data de 30 septembrie a anului scolar urmator.

Art. 2. - Inspectorul scolar general organizeaza evaluarea inspectorilor scolari, potrivit art. 1.

Art. 3. - Rezultatul evaluarii se concretizeaza in acordarea calificativului anual, astfel:

85-100 de puncte: “foarte bine” - validare pe functie;

70-84,99 de puncte: “bine” - validare pe functie;

60-69,99 de puncte: “satisfacator” - monitorizare - reevaluare la un interval de 3-6 luni;

sub 60 de puncte: “nesatisfacator” - invalidare pe functie (incetarea contractului de management educational incheiat in calitate de inspector scolar).

Art. 4. - In situatia acordarii la evaluarea anuala a calificativului “nesatisfacator” unui inspector scolar, acesta este eliberat din functie. Calificativul “nesatisfacator” nu da dreptul de ocupare a unei functii de conducere, indrumare si control din inspectoratele scolare in urmatorii trei ani de la obtinerea acestui calificativ.

Art. 5. - Inspectoratele scolare duc la indeplinire prevederile prezentului ordin.

Fisa de evaluare-cadru a inspectorului scolar:

Fotografia zilei - Ce ne bucurăm că-ncepe şcoala!

Semnificaţii istorice pentru 1 septembrie

1715 - A încetat din viaţă Ludovic al XIV-lea, rege al Franţei (1643-1715), supranumit "Regele Soare", cel căruia îi este atribuită expresia "Statul sunt eu". (n. septembrie 1638)

1854 - S-a născut Engelbert Humperdinck, compozitor german care a compus opera "Hansel şi Gretel" (m. 1921)

1870 - A avut loc Bătălia de la Sedan, în urma căreia împăratul francez Napoleon al III-lea devine prizonier

1893 - Parlamentul României a promulgat Legea asupra Jandarmeriei Rurale, actul de naştere al Jandarmeriei Române

1900 - S-a născut Henriette Yvonne Stahl, scriitoare (Între zi şi noapte; Fratele meu, omul; Orizont, linie severă) (m. mai 1984)

1901 - S-a născut Marin Iorda, prozator şi dramaturg, director de teatre pentru copii, autor al unuia dintre primele desene animate româneşti, avându-l ca personaj pe Haplea (m. 25 iunie 1972)

1914 - Oraşul Sankt Petersburg este redenumit Petrograd

1916 - Bulgaria declară război României

1922 - S-a născut actorul italian Vittorio Gassman (m. 2000)

1928 - Ahmed Zogu se proclamă rege al Albaniei

1939 - Germania nazistă atacă Polonia. Începe cel de al doilea Război Mondial

1944 - A încetat din viaţă Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg, creator al romanului românesc modern. (Opere: Ion, Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Răscoala) (n. 27 noiembrie 1885)

1955 - S-a înfiinţat Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca. Concertul inaugural a avut loc la data de 4 decembrie 1955

1969 - Colonelul Moammar Gadafi preia puterea în Libia

1985 - Un echipaj francezo-american a descoperit epava transatlanticului Titanic

1991 - Uzbekistanul îşi declară independenţa faţă de URSS

1996 - A încetat din viaţă jucătorul şi antrenorul de fotbal Ion Oblemenco (n. mai 1945)

De "Ziua Limbii române"

Sper că dacă trimit la dvs. pentru publicare acest anunț să nu intru în polemică cu nimeni.

Am așteptat cu curiozitate, dacă această aniversare va avea loc și la noi, spun acest lucru deoarece în Râmnicu Vâlcea, acest lucru a declanșat o euforie aparte, care nu constă doar din lansarea acestui volum cu poeți și prozatori din Țară și diaspora, dar este și doamna Bolchiș Tataru Teresia, domnul Al. Florin Țene și printre ei mă număr și eu. Am primit și invitație la acest eveniment literar, care, cu regret nu am putut s-o onorez. Cert este că eram curios ce înseamnă aici, în ținutul din care, vorba lui Eminescu: "într-un fel sau altul toți românii se trag, din Maramureș". In ziarul Graiul Maramuresului, care mi-a sosit luni, sunt niște aduceri aminte, a unui poet, care chiar dacă este în preajma unor personalități, prin ceea ce scrie nu cred că v-a atrage pe mulți la lectură sau la cumpărarea unei gramatici a Limbii Române. Cred că patriotismul celui care a scris articolele este o enigmă pentru dânsul. Din ceea ce cunosc, știrile unui ziar trebuie să incite, să răscolească, să nască întrebări, uneori chiar să doară. Ziarul este săgeata de foc a știrilor, nu umplerea lui cu ...dar nu insult pe nimeni, că se termină Anul Creștinesc, și doresc sa-l incep pe celălat în credință românească și fără păcate noi.

Cu drag

Toma Gross Rocneanu

31 august - Ziua Limbii Române

Limba română dintru vechi răstigniri

Limba română

Chivotul neamului meu,

Dintru începuturi,către mereu

Prin ocrotirea divină.

Drumul de veacuri cu sfinţi

Ori veri scăldate-n lumină,

Minuni împlinite care îmbină

Aduceri aminte cu dor de părinţi.

Limba română,crîmpei

Renăscut de sub ziduri de piatră,

Carpaţii,care,spre ceruri arată

Loc de şedere n-au cei mişei.

Lupte,victorii,morminte ades

Brăzdează cuprinsul,speranţa neânfrîntă,

Altarele sfinte-n biserici cuvântă

Lumina din suflet străluce intens.

Limba română dintru vechi răstigniri

Îşi cere obolul din cronici de taină,

-Popor de jertfă,prindeţi la haina

Iarăşi mîndria cu imne-n simţiri.

Pr. stavr. Radu Botiş

Evenimente de primă mână la Groşii Ţibleşului

Sâmbătă şi duminică, 29 – 30 august, a avut loc Sărbătoarea comunei Groşii Ţibleşului „Dacii Liberi” precum şi Festivalul „Tradiţii şi obiceiuri pe Valea Ţibleşului”. Anul acesta, evenimentul care s-a perpetuat de ceva vreme, a fost deosebit: s-a dezvelit în faţa Şcolii Gimnaziale bustul poetului Benedict Corlaciu, autor Marcel Stanciu iar şcoala, care arată minunat, director Mariana Szekely, îi va purta de acum înainte numele. Ben Corlaciu este fiul lui Niculae Corlaciu care în 1922 vine în Groşii Ţibleşului ca „jandar” al comunei şi se căsătoreşte cu Rozalia din această localitate şi îl au pe unicul fiu Benedict (Ben). La vârsta de 12 ani Ben pleacă la studii în Bucureşti, unde va absolvi liceul, iar la 23 de ani îşi va definitiva studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.

S-au acordat diplome de onoare celor care au pus umărul în a scoate la iveală nestematele pe care le are comuna, unul dintre cei premiaţi fiind şi inspectorul şcolar, profesor de matematică Simion Pop. După această ceremonie de sfinţire a bustului poetului Ben Corlaciu la care a participat Preasfinţitul Iustin Sigheteanul şi un sobor de preoţii inclusiv de la Mănăstirea Rohia, un puhoi de lume s-a deplasat la Căminul cultural unde s-au lansat două cărţi: „Ben Corlaciu – Moartea lângă cer”, un roman al lui Ben Corlaciu reeditat la Editura Casei Corpului Didactic „Maria Montessori” prin grija şi strădania scriitorului dr. Nicoară Mihali, care scrie în prefaţa cărţii: „Puţini ştiu că Maramureşul se poate mândri cu un poet care la vârsta de 17 ani era comparat cu Esenin şi care a intrat în Uniunea Scriitorilor la 30 de ani. Doar că nefiind pe placul comuniştilor, a fost iniţial terfelit, după care opera i-a fost interzisă şi, în cele din urmă, împuşcat într-un metrou parizian.” După prezentarea acestei cărţi care va intra în biblioteca şi sufletul fiecăruia dintre cei care locuiesc la poalele Ţibleşului a urmat prezentarea celei mai recente cărţi a părintelui Serafim Paşca, fiu al satului, slujitor acum la misiunea ortodoxă din Londra

„ Drumul Crucii în comuna Groşii Ţibleşului”. În Cuvântul de binecuvântare, Arhiereul-Vicar al Maramureşului şi Sătmarului Iustin Hodea Sigheteanul spune: „ Chiar dacă a fost departe de satul natal, nu l-a uitat şi atunci când drumul de legătură dintre Groşii Ţibleşului şi Botiza a fost modernizat, prin înţelegere cu autorităţile locale, preotul paroh şi credincioşii au hotărât să aşeze din centrul localităţii şi până pe culmea muntelui 14 troiţe de lemn, frumos sculptate şi bine amplasate. Ideea a fost să se reconstituie într-un fel „Drumul Crucii” în comuna Groşii Ţibleşului. Părintele Serafim a scris cele 14 plăcuţe fixate pe troiţe, respectând ordinea şi conţinutul inscripţiilor de pe Via Dolorosa – Ierusalim.”

Printre cei care au vorbit la această manifestare culturală au fost: av. Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Nicolaie Burzo, primarul comunei şi sufletul acestei sărbători, preot Ioan Ropan Lungu, prof. univ. dr. Nicolae Felecan, Vasile Iuga de Sălişte şi scriitorul Olimpiu Nuşfălean, directorul culturii bistriţene şi un prieten al celor din Groşii Ţibleşului, ş.a.

Duminică a avut loc Hramul Bisericii ortodoxe, iar după masa a fost dedicată cântecului şi dansului popular. Copiii îmbrăcaţi în straie populare au aplaudat la scenă deschisă soliştii care au evoluat pe scena Căminului cultural. Aceştia, cei mai talentaţi, îşi doresc o carieră muzicală având ca exemplu pe cunoscuţii fii ai satului, Mărioara Pop şi Onişor Pop. I-au încântat cu glasurile lor soliştii: Malvina Madar Iedăran, Vasile Pop, Valeria Dancoş, Radu Pop, Rafila Bărbos, Nicu Pop, Ileana Matus, Vasile Boiciuc Rocneanu şi Onişor Pop. Ropote de aplauze a primit şi Ansamblul Folcloric „Ţibleşul”, condus de prof. Dorin Pop.

Frumuseţea locului, bunătatea şi hărnicia acestor oameni ne-au făcut ca în aceste două zile de sărbătoare să ne apropiem de Hristos mai mult ca niciodată şi să iubim această parte de Maramureş din Ţara Lăpuşului numită, comuna Groşii Ţibleşului.

Gelu Dragoş

Nu-l împrumutaţi pe Victor Viorel Ponta. Ajutaţi-l să scrie un CV pentru reangajare!

În fiecare lună, Ambasada SUA la Bucureşti îmi trimite un email în care mă anunţă că îl va premia pe antreprenorul lunii. În ianuarie, de exemplu, a fost premiat proprietarul unei podgorii. În lunile următoare, diplomaţii americani au acordat titlul de „Antreprenorul lunii” patronului unui restaurant care a câştigat contractul de catering pentru trupele americane de la Deveselu, unei doamne care produce clătite franţuzeşti, la Satu Mare, iar o parte din profit îl donează copiilor săraci şi, bineînţeles, unui IT-ist.

Sunt afaceri relativ mici, dar curate: fără sprijinul statului, fără pile politice, toxice. Mesajul Ambasadei SUA este cel pe care încerc să-l transmit şi eu de câte ori am ocazia: se poate! Se pot face afaceri cinstite în România, fără să intri în circuitul corupţiei de stat, instituţionalizate.

Mi-am adus aminte de aceste exemple de succes observându-l pe premierul Victor Ponta care, într-un efort disperat de a se salva, se autodefineşte drept „tehnocrat” şi cere „să acumuleze deficite pentru dezvoltare”. Mai în glumă, mai în serios, dacă acest personaj ar fi fost manager într-o companie privată de tipul celor premiate de Ambasada SUA, cred că ar fi dus-o în faliment. Acum, ceea ce doreşte actualul premier este să se împrumute „pentru dezvoltare”, susţine dânsul. Minte. Să fi făcut măcar efortul să ne prezinte un proiect „pentru dezvoltare”.

Unul singur, nu că ar fi crezut cineva în finalizarea sa. Dar ceea ce face guvernul PSD-UNPR-ALDE de câteva săptămâni încoace nu este decât să promită noi creşteri salariale. Complet haotic, deşi ne ţine lecţii despre legea unică a salarizării. Au protestat medicii, s-a anunţat imediat o ordonanţă prin care să primească un plus de 25% la salarii. Au ameninţat profesorii cu greva, s-a cedat şi în faţa acestora. Vor ieşi în stradă poliţiştii şi li se va promite şi lor ceva. Moral, îi înţeleg: când un grup de 70 de demnitari şi-au majorat peste noapte, prin ordonanţă, indemnizaţiile cu 350%, cum poţi să le spui acestor oameni că pentru ei nu se poate?

Dar cel mai bun exemplu despre cât de goale sunt cuvintele acestui premier când vorbeşte despre „dezvoltare” este istoria accizei de 7 eurocenţi la litrul de carburant. „Prin această măsură se doreşte o finanţare pe termen lung pentru cofinanţarea proiectelor de autostrăzi”, spunea Victor Ponta, în februarie 2014. La acel moment, PNL, prin Crin Antonescu, a anunţat că susţine această taxă. Cred că este inutil să mai precizez câţi kilometri de autostradă s-au deschis în regimul Ponta. Nu vreau decât să amintesc că unul dintre puţinele tronsoane finalizate, cel care face legătura între Sibiu şi Orăştie, în zona dealului Aciliu, se duce la vale şi, potrivit unui director din CNADNR, toată construcţia ar trebui reluată de la zero, la un cost de 250 de milioane de euro.

Acest tronson a fost inaugurat în forţă, cu două zile înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale, deşi mai mulţi experţi au avertizat că lucrările de consolidare a dealului Aciliu nu sunt finalizate.

Aceasta este dezvoltarea pe care ne-o promite guvernul Ponta, contra unor împrumuturi costisitoare şi abandonând un tratat cu UE, tratat votat de Parlamentul României, inclusiv de deputatul Victor Ponta.

Să nu fiu înţeles greşit: România are nevoie de mari proiecte şi, din păcate, ele nu pot fi făcute decât de stat. Dar avem bani europeni pentru autostrăzi, modernizarea căii ferate, extinderea metroului sau ecologizare. Guvernul Ponta a fost însă complet incapabil să-i cheltuiască. La 30 martie, când ofiţerul M.Ap.N., instruit de către SRI, Marius Nica a fost numit ministru al fondurilor europene, rata absorbţiei fondurilor de coeziune era de 48,91%.

La 31 iulie, ajunsese la 51,26%. Mai puţin de un procent pe lună, în condiţiile în care la 31 decembrie 2015 ar trebui să finalizăm absorbţia acestor bani. Deşi poluarea este una din cele mai grave probleme ale ţării – cu efecte asupra sănătăţii, cu toate costurile care decurg de aici – s-au cheltuit doar 44,37% din sumele alocate proiectelor de mediu. Dacă politicienii erau preocupaţi de mersul economiei, nu doar de micile intrigi de partid, s-ar fi cerut demisia ministrului Nica. În România, subiectul nici măcar nu există pe agenda publică.

În consecinţă, orice împrumut pe care actualul guvern îl face în numele României înseamnă doar bani pentru sponsorizarea carierei politice a lui Victor Ponta. Dânsul nu înţelege că s-a terminat, propriul partid vrea să scape de el. Într-o ţară normală, având în spate un plagiat care a ajuns în toată presa internaţională, un personaj ca Victor Ponta şi-ar căuta din timp un job la clătităria din Satu Mare. Sursa Busines

duminică, 30 august 2015

Foto-gluma zilei la blogul IZVOARE CODRENE

Azi, 31 august se afişează rezultatele la cea de-a doua sesiunea a examenului de BACALAUREAT!

Pledorie pentru CĂRŢI şi LECTURĂ

Ne place să citim cărţi şi să vorbim despre ele. Adorăm să ne cuibărim mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satisfacţia că, prin lectură, reuşim să scăpăm de povara existenţei cotidiene. În ziua de azi, când suntem prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu mândrie din valurile mediocrităţii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile cititorilor. Întotdeauna am perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi m-am hrănit cu convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare spirituală şi intelectuală.

Este o onoare să scrii cărţi, dar nu la puşcărie, este o onoare să fi cititor chiar şi la închisoare. Arta cititului ia locul acelei experienţe privilegiate care ne dumireşte în legătură cu virtuţile infinite ale lecturii. Mai mult, putem înţelege lectura ca pe un act de mântuire existenţială, dacă asemănăm cărţile cu „cei mai credincioşi amici ai sufletului, care ne sprijină în singurătate, ne ajută să uităm asprimea oamenilor şi a lucrurilor, ne potolesc patimile şi grijile şi adorm în noi plictiseala.”

Citeşte şi fă ce vrei! - sună legea fundamentală a lecturii.
Citeşte şi deşteptă-ţi mintea, cu ideile, teoriile, legile, cugetările şi operele marilor spirite ale istoriei şi culturii naţionale şi universale. Fiecare pagină citită, fiecare volum lecturat e o fărâmă din marele discurs al lumii - zămislit, la rândul său, din milioane de alte discursuri literare, istorice, filosofice, ştiinţifice, artistice, tehnice sau socialeconomice.

Nu putem trece prin marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. „Prin mijlocirea lor strângem în jurul nostru, lucrurile, locurile, oamenii şi vremurile.”Cărţile ne îndepărtează de ispitele vieţii, ne pun de acord cu noi înşine, ne îndrumă, atunci când trecem prin momente înşelătoare, ne ajută să ne exprimăm iubirea atunci când ne îndrăgostim şi ne sunt dascăli fideli şi exigenţi, atunci când ne propunem să evoluăm.

Tot ceea ce e omenesc se găseşte în cărţi.

Înţelepţii care au lăsat mărturii scrise „sunt ca nişte drumeţi ce au străbătut înaintea noastră căile suferinţelor şi ne întind mâna, chemându-ne lângă dânşii atunci când ne simţim în restrişte.”

Înţelepciunea, tristeţea şi bucuria lumii toată, se află în cărţi. Ele te provocă să gândeşti şi îţi deschid calea spre experienţe psihologice şi sufleteşti de neimaginat. Odată intrat în mirajul lecturii, nu mai ai cum să scapi, cărţile te ameţesc cu „cloroformul binecuvântat al minţii”, te prind într-un dans nesfârşit al cuvintelor şi al gândurilor înţelepte.

Din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignoranţei. Prin conţinutul lor variat, cărţile au luat locul sutelor de dascăli, ele ne-au transformat, ne-au ajutat să ne găsim un rost, limpezindu-ne mintea şi sufletul. Prin intermediul cărţilor reuşim să facem călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă, atât, cu noi înşine, cât şi, cu lumea întreagă. Nefiind un act gratuit, lectura produce îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate absolut nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare.

Atunci când citim, realizăm un act al lecturii irepetabil şi profund personal. Lectura se produce prin intermediul unor canale de receptare speciale, şlefuite, în timp, prin educaţie şi prin parcurgerea permanentă paginilor unor cărţi. Receptarea mesajului lor presupune participare intelectuală şi afectivă. Receptarea are loc în contexte individuale şi culturale diferite. Cadrele cultural-estetice se modifică permanent, gusturile se schimbă, valoarea textelor tipărite se modifică în funcţie de anumite criterii axiologice, de anumite interese intelectuale şi motivaţii psihologice specifice. În urma unor procese de lectură consecventă şi selectivă, se decantează valorile literare, se remarcă operele scrise care au atins nivelul desăvârşirii artistice sau intelectuale.

Un exerciţiu de admiraţie închinat lecturii, nu poate continua decât prin invocarea admirativă a bibliotecilor - lăcaşe de cultură unice, prin vechimea şi trăinicia lor, unde răsfoirea cărţilor se realizează în linişte şi într-o atractivă taină. „O bibliotecă – scrie Lubblock- este un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poţi adăposti împotriva furtunilor”. „Oricine va avea cheia de aur care deschide uşa tăcută a bibliotecilor – continuă Lubbock – va găsi în ele încurajare şi mângâiere, odihnă şi fericire”.

Bibliotecile sunt instituţii cu uşile permanent deschise.
Destinul lor istoric a cunoscut momente de glorie şi clipe de poticnire. Unele biblioteci au avut o trainică evoluţie, altele au dispărut ori au renăscut din cenuşă. În perioada actuală se constată o revigorare a funcţiilor acestor instituţii, în situaţia în care asistăm la o scădere a interesului cetăţenilor pentru carte şi lectură. Trăim într-o lume puternic informatizată şi tehnicizată, unde idealurile culturale sunt în aparenţă ocultate de mărunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovării unei libertăţi de exprimare aproape nemărginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravieţuirii economice şi sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuă să fluture stindardul dreptului la liberă informare şi comunicare şi reuşesc să se adapteze provocărilor secolului actual.

Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturală şi socială. Ele vor fi răspunzătoare de calitatea informaţiilor şi cunoştinţelor oferite comunităţii, vor avea un rol accentuat în gestionarea resurselor informaţionale universale, vor fi factor decisiv de revigorare a schimbului naţional şi internaţional de idei.

LILIANA MOLDOVAN

HCM Baia Mare a debutat cu o victorie în Liga Naţională şi este favorită în câştigarea unui nou titlu!

HCM Baia Mare a debutat cu dreptul in Liga Nationala. Vicecampioanele au invins, fara drept de apel, cu 36-26 (19-11) gruparea U Alexandrion Cluj, dupa o partida pe care elevele lui Aurelian Rosca au controlat-o in intregime. Baimarencele s-au distantat inca din prima repriza, reusind sa intre la vestiare cu un avans confortabil de 8 goluri (19-11).

Repriza secunda a fost una a spectacolului, atat in ceea ce priveste evolutiile portarilor Dumanska si Munteanu, cat si in ofensiva, acolo unde Jezic, Nechita si celelalte baimarence au oferit un adevarat regal handbalistic.
Cele mai bune marcatoare ale gruparii HCM Baia Mare au fost Nechita si Jezic, cu 9, respectiv 6 reusite, in timp ce pentru echipa oaspete cele mai multe goluri, 8, au fost inscrise de Corina Biris.
HCM Baia Mare obtine victoria si cele trei puncte puse in joc si va evolua, in urmatoarea etapa, miercuri, 2 septembrie, pe teren propriu, in compania gruparii Magura Cisnadie.

* HCM Baia Mare: Munteanu (9 interventii), Dumanska (8) - Oltean (1 goluri), Geiger (3), Tanasie (4), Szucs, Abbingh (4), Perianu (3), Ardean-Elisei (4), Jezic (6), Tatar, Preda, Zamfirescu, Nechita (9), Vizitiu (1)

* U Alexandrion Cluj: Enache (2 interventii), Prodan (3), Mazarean (3) - Paraschiv (3 goluri), Severin, Valean (1), Dindiligan (3), Ivan, Chintoan (4), Vasiliu, Laslo (3), Biris (8), Petrus (1), Popa (3), Boian

Tania P.

Manifestări culturale cu ocazia Zilei Limbii Române, în Portugalia

Obiecte de artizanat din Vâlcea, costume populare, ceramica de Horezu si instrumente muzicale au facut parte dintr-o expozitie organizata pe strazile oraselor Lisabona si Faro din Portugalia de catre Fundatia Andra, in cadrul unui proiect european, 'Our Place, Our Culture', cu ocazia sarbatorii limbii romane.

"Portugalia este o tara latina si, chiar daca se afla la marginea Europei, am aratat aici ca suntem doua state surori aflate ca doua capete de punte in Europa. Dar putem sa aratam ca avem un patrimoniu imens de oferit lumii (...). Ne leaga multe de Portugalia, desi suntem doua culturi diferite, avem traditii diferite, avem o istorie diferita, dar avem o limba care pleaca dintr-un trunchi comun, suntem latini si am reusit sa ne pastram si noi, si ei aceasta zestre a fiintarii. Ei au fost aproape 1.000 de ani ocupati de mauri, noi am reusit sa ne aparam limba intre atatea imperii. Am oferit in aceste zile o parte din patrimoniul nostru, din ia stramoseasca, din filosofia vietii, motivele ceramicii de Hurezi, naiul nostru, vioara noastra, instrumente pe care s-au cantat atatea doine si balade", a declarat prof. dr. Mihai Iordache, directorul Fundatiei Andra.

Mai multi mesteri populari au prezentat pe strazile din Lisabona si din Faro, capitala regiunii Algarve, obiecte realizate manual din zona judetului Valcea constand in ii, covoare, razboaie de tesut, viori si intrumente de suflat, vase de lut din zona Horezu sau icoane.

Evenimentul a fost si un prilej de intalnire cu comunitatile de români care lucreaza sau s-au stabilit in Portugalia.

Ziua Limbii Române se sarbatoreste pe 31 august. Propunerea legislativa a fost initiata in 2011, fiind semnata de 166 de parlamentari apartinand tuturor partidelor parlamentare din România. In expunerea de motive, initiatorii propunerii legislative explica faptul ca "importanta limbii romane nu trebuie marginalizata de tendintele actuale catre globalizare, deoarece limba romana reprezinta fundamentul identitatii nationale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societati puternice si unite".

Conform legii, Ziua Limbii Române poate fi marcata de catre autoritatile si institutiile publice, inclusiv de reprezentantele diplomatice si institutele culturale ale României, precum si de catre alte institutii românesti din strainatate, prin organizarea unor programe si manifestari cultural-educative, cu caracter evocator sau stiintific. Agerpres

C.L.L.

Rezultate din etapa a IX-a a Ligii I şi clasamentul competiţiei

Vineri, 28 august 2015

FC Voluntari - CS Universitatea Craiova 1-2

Au marcat: Voduţ '72 / Băluţă '61, Vătăjelu '87

CSMS Iaşi - ASA Târgu Mureş 0-1

A marcat: Ramiro Costa '52

Sâmbătă, 29 august 2015

ACS Poli Timişoara - Concordia Chiajna 1-0

A marcat: Goga '58

Pandurii Târgu Jiu - Dinamo Bucuresti 2-2

Au marcat: Filipetto '65, Hora '80 / Essombe '35, Gnohere '90+4

Duminică, 30 august 2015

Petrolul Ploieşti - Astra Giurgiu 0-1

A marcat: Dandea '35

Steaua Bucuresti - FC Viitorul C-ta 1-0

A marcat: Stanciu '20

Luni, 31 august 2015 se va disputa :

Ora 21.00: CFR Cluj Napoca - FC Botoşani

Clasament:

1. Astra Giurgiu 9 6 2 1 19-13 20 puncte

2. Dinamo Bucureşti 9 4 5 0 11-4 17

3. FC Viitorul 9 4 4 1 17-10 16

4. ASA Târgu Mureş 9 4 4 1 10-4 16

...................................................................

5. Steaua Bucureşti 9 4 4 1 9-5 16

6. Pandurii Târgu Jiu 9 3 4 2 10-10 13

7. CSMS Iaşi 9 3 2 4 6-11 11

8. CS Universitatea Craiova 9 2 3 4 8-9 9

9. Concordia Chiajna 9 2 2 5 10-13 8

10. ACS Poli Timişoara 9 2 2 5 5-12 8

...................................................................

11. *CFR Cluj N. 8 3 3 2 10-8 6

12. FC Botoşani 8 1 3 4 5-9 6

13. FC Voluntari 9 0 4 5 6-14 4

14. *Petrolul Ploieşti 9 1 4 4 6-10 1.

Echipele precedate de semnul (*) au fost penalizate cu câte şase puncte de către Comisia de Licenţiere a FRF.

Cristi SOMEŞAN

Elena Gabriela Udrea, atac la Liviu Dragnea: “Este îngenuncheat de frica cătuşelor”

Într-un mesaj postat pe pagina sa de facebook, Elena Udrea îl atacă dur pe Liviu Dragnea. Aceasta ironizează dorinţa preşedintelui interimar al PSD de a trăi în armonie politică cu actualul preşedinte Klaus Iohannis.

"Cât să fii de ipocrit??? Cât de frică să îţi fie de dosarele pe care le ai??? Dragnea afirma ca este pentru consens politic şi critică perioada lui Traian Băsescu, pentru că a fost una cu războaie politice!!! Vă puteţi imagina cât tupeu?! Dragnea, artizanul suspendării Preşedintelui, suspendare care a aruncat România cu ani în urmă din punct de vedere al încrederii partenerilor şi investitorilor străini! Dragnea care este condamnat fix pentru ce a făcut cu voturile la Referendumul de demitere! Chiar suntem o ţară de proşti să îl credem pe Dragnea? Acum cuvântul de ordine este consensul! Pe bune?! Consensul de a preda puterea, al unor politicieni îngenuncheaţi de frica cătuşelor", scrie Elena Udrea pe pagina sa de facebook.

Sursa REALITATEA.NET

UN NOUL CULT AL PER-SO-NU-LI-TĂ-ŢII !!!

Odată cu școala de vară a tineretului UNPR, de la Costineşti, s-a dat cep la un nou cult al personulității în România. Nulitatea este GENERLUL. Generalul Găbițu. Găbițu Oprea.

Doctorul în izmene, președintele UNPR. Iată minunăția de poze de mai jos. De pe vreme lui papa Ceaușescu nu s-a mai văzut așa ceva!

Da’ și Găbițu a anunțat că, la viitoarele alegeri, dă milităria jos din pod: "În campania UNPR va fi ca la armată. Ordine şi disciplină. Exact ca aici. Aceasta este cheia succesului !"

Ha! Ha! Ha!Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha!

Lotul complet al României pentru partidele cu Ungaria și Grecia

Pentru jocurile cu Ungaria, din 4 septembrie, și Grecia, din 7 septembrie, selecționerul Anghel Iordănescu a convocat 24 de jucători:

Portari: Ciprian Tătărușanu (Fiorentina), Costel Pantilimon (Sunderland), Silviu Lung jr. (Astra Giurgiu)

Fundași: Alexandru Mățel (Dinamo Zagreb), Vlad Chiricheș (Napoli), Dragoș Grigore (Al Sailiya), Cosmin Moți (Ludogorets), Dorin Goian (Asteras), Iasmin Latovlevici (Genclerbirligi), Răzvan Raț (Rayo Vallecano), Steliano Filip (Dinamo), Paul Papp (FC Steaua București)

Mijlocași: Andrei Prepeliță (Ludogorets), Mihai Pintilii (Hapoel Tel Aviv), Ovidiu Hoban (Hapoel Be'er Sheva), Lucian Sânmărtean (Al Ittihad), Gabriel Torje (Osmanlispor), Alexandru Maxim (VfB Stuttgart), Adrian Popa, Alexandru Chipciu (ambii FC Steaua București)

Atacanți: Florin Andone (Cordoba), Claudiu Keșeru (Ludogorets), Denis Alibec, Constantin Budescu (ambii Astra Giurgiu).

Cristi SOMEŞAN

Fotografia zilei - Actriţa Doris DAY

Semnificaţii istorice pentru data de 31 august

1811 – S-a născut Theophile Gautier, poet, prozator şi critic literar, precursor al parnasianismului (poezii: “Emailuri şi camee”, proză: “Căpitanul Fracasse”) (m. 23 octombrie 1872).

1821 - S-a născut Hermann von Helmholtz, fizician şi fiziolog; a formulat principiul transformării şi conservării energiei, a inventat oftalmoscopul (m. 8 septembrie 1894).

1848 - Au fost publicate “Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, unul dintre documentele programatice de bază ale Revoluţiei de la 1848.

1867 - A murit Charles Baudelaire, poet, critic literar, estetician francez, precursor al simbolismului şi modernismului; unicul său volum de poeme, “Florile răului”, a fost caracterizat de criticul T.S.Eliot drept “cel mai mare exemplu de poezie modernă în orice limbă” (n. 9 aprilie 1821).

1868 - A murit istoricul şi filologul Dimitrie Cozacovici, membru fondator al Societăţii Academice Române (n. 1790).

1914 - S-a născut Octavian Vuia, filosof, eseist, memorialist; a fost director adjunct al departamentului românesc al postului de radio “Europa Liberă” în perioada 1976-1980 şi a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran şi Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949) (m. 11 decembrie 1989).

1927 - S-a născut prozatorul Radu Petrescu: “Catalogul mişcărilor mele zilnice” (m. 30 ianuarie 1982).

1927 - S-a născut poetul Dan Deşliu: „Lazăr de la Rusca”, „Minerii din Maramureş”(m. 4 septembrie 1992).

1928 - S-a născut James Coburn, cunoscut actor de film (Premiul Oscar, în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru prestaţia din filmul „Affliction”) (m. 18 noiembrie 2002).

1963 - A fost instalat "telefonul roşu" (legătură directă) între Washington şi Moscova. Acordul a fost semnat, la Geneva, la data de 20 iunie 1963

1963 - A murit Georges Braque, pictor, sculptor, gravor francez (n. 13 mai 1882)

1967 - A murit scriitorul rus Ilia Ehrenburg (n. 27 ianuarie 1891).

1973 - A murit actorul şi regizorul John Ford; filmele western realizate de el au devenit modele ale genului: “Diligenţa”, “Omul liniştit”, “Fructele mâniei” (n. 1 februarie 1894)

1975 - A murit Raoul Bossy, istoric, diplomat, memorialist, autor al unor studii despre istoria diplomaţiei româneşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; s-a stabilit în Elveţia după ce, în 1948, autorităţile comuniste i-au retras cetăţenia română (n. 31 octombrie 1894)

1997 - Prinţesa de Wales, Lady Diana şi prietenul său, Dodi al Fayed, şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină la Paris

2002 - A încetat din viaţă Lionel Hampton, pianist, baterist şi solist vocal de jazz. În 1985 a fost desemnat „ambasador al muzicii” Statelor Unite (n.20 aprilie 1908)

2005 - A încetat din viaţă Sir Joseph Rotblat, unul dintre oamenii de ştiinţă recrutaţi să construiască bombele atomice care au pus capăt celui de-al doilea război mondial. După război, Rotblat s-a implicat în campania împotriva armelor nucleare şi, în 1995, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

2011 - Ziua Limbii Române se celebrează din 1989, în Republica Moldova, odată cu revenirea la scrierea în grafie latină, anul acesta ea se celebrează şi în România.

Vrăjitoarea din Dealul Şerpilor

Vrăjitoarea din Dealul Şerpilor. - Reportaj de Klaus Stephani - Demaram selecţia textelor propuse de cititorii revistei pentru "Antologia de reportaj a "Formulei As". Publicat iniţial în 1992, republicat în 1994, textul de faţă vede pentru a treia oară lumina tiparului, bucurându-se de susţinere mai multor personalităţi ...

Omuleţii pădurii

Ma numesc Maria Bohnyirsky, am douazeci si trei de ani, nu sunt casatorita, am doi copii, o fetita si un baiat, si jos in sat mi se zice "Vrajitoarea din Dealul Serpilor". Dar nu ma intereseaza ce spun oamenii despre mine, am casuta mea, traiesc in ea singura, cu cei doi copii.

Sunt nascuta din flori, mama mea s-a numit Josefine Bohnyirsky, a fost copil parasit, luat si crescut de Therese Hapka, vaduva sefului de brigada silvica Gottfried Hapka din catunul Grosschulligulli.

Tatal meu a fost un barbat frumos, era silvicultor, purta palarie verde si haina verde si purta si mustati (mi-a povestit mama). Mai tarziu i-a aflat si numele, de la domnul Pairl, brigadierul silvic, fiindca pana inainte de a fi plecat nu stia decat ca il cheama Seppi. Intreg, numele lui era: Josef Amadeus Fierschnee, da, asa il chema: Amadeus, un nume foarte deosebit, eu cel putin nu l-am mai auzit niciodata. Dar poate ca mai exista oameni cu numele asta asa de caraghios, poti sa stii?!

[Intr-adevar, cercetarile au scos la iveala ca in anul 1923, un copil parasit pe podul de peste Viseu, langa gara, fusese adoptat si crescut de vaduva sefului de brigada silvica Gottfried Hapka. Acest copil, o fetita, primi numele Josefine, la saptesprezece ani il cunoscu pe silvicultorul Josef Amadeus Fierschnee, cu care ramase insarcinata inainte ca el sa se intoarca in oras, de unde venise, si sa se faca nevazut. In 1941, Josefine nascu o fetita, careia ii dadu numele de Maria. In 1943, pe la douazeci de ani, dupa ce se marita cu tapinarul Franz Joseph Bohnyirsky, Josefine mai nascu patru copii: Veronika (Wroni) 1944, Anna (Annzu) 1945, Leopold (Poldi) 1946 si Therese (Ressku) 1948.

In vara anului 1953, Franz Joseph Bohnyirsky, in varsta cam de treizeci de ani, isi parasi si el familia. Cand, in 1960, Josefine, in varsta de treizeci si sapte de ani muri de o gripa, fiica cea mare, Maria, avea nouasprezece ani, Veronika saisprezece, Anna cincisprezece, Therese doisprezece.]

Cand mama a murit, am ramas singuri: nu aveam pe nimeni, nici rude, nici prieteni. Eu m-am ocupat de gospodarie, Annzu si Poldi au muncit pamantul, au semanat cartofi si porumb, sa avem ce manca. Ressku mergea cu cele doua vaci la pasune; mai aveam doi porci, gaini, gaste, un caine si o pisica.

Pana in sat erau cinci kilometri, iarna traiam complet izolati de lume. Nimeni nu trecea prin fata ograzii noastre, iar noi nu mergeam niciodata in vale, la oamenii care si-asa ne dusmaneau, fiindca inca de pe atunci se spunea deja ca Wroni, Annzu si eu suntem vrajitoare. Aveam un renume prost. Cateodata, trecea prin preajma un taietor de lemne sau un cioban roman, in rest nu aveam legatura cu oamenii.

Asa am trait trei ani, pe urma (era vara, in ce zi nu mai tin minte, fiindca nu aveam calendar), da, pe urma, Wroni a zis ca vrea sa plece in lume cu celelalte surori:

"Noi om mere de-aici, da nu jos, in sat, merem altinde".

"Un sa mereti?", am intrebat.

"Nu stiu, da departe de-aici", a zis Wroni.

Celelalte doua n-au zis nimic, au adunat cateva lucruri intr-o straita, ne-am imbratisat si ne-am sarutat (doamne, cat am putut sa plang!), pe urma au coborat strunga dealului si acolo unde incepe padurea au disparut; si de-atunci n-am mai auzit nimic despre cele trei surori ale mele. Poate ca s-au intalnit cu o zana buna care le-a ajutat, dar poate ca le-a taiat calea cainele negru si au murit, cine stie?

Cainele negru e unul din dracii care-i pandesc pe oameni si ii momesc. Sus, in codru, la Teufel Stein, Chiatra Dracului, am vazut cainele iadului de mai multe ori, catre seara, cand mergeam sa adun zmeura ori ciuperci. Era o dihanie mare si neagra si statea pe o crapatura de stanca. Din gura lui tasneau flacari si sedea neclintit. Bineinteles ca nu ne-am apropiat, l-am privit doar o data, repede, de departe, fiindca, daca stai pe loc, te atrage, te ia la el si te linge pe fata cu limba lui fierbinte si puturoasa si faci o eczema groaznica, uneori chiar buboaie care se lecuiesc cu diverse plante medicinale. Mama stia exact cand trebuie ele culese si uscate si cum se prepara ceaiurile si alifiile, dar eu am uitat.
Dar cu omuletii padurii ne-am inteles minunat. Ascunzisurile lor sunt sus, pe Steinweg (asta e o poteca ingusta, care trece peste varful muntelui in Ucraina, dar acolo e deja granita, dincolo de ea se intinde o alta tara, unde nu se poate ajunge, e prea departe). Pe Steinweg sunt multe gauri mici in pamant, in care omuletii padurii isi au culcusurile. Totusi, nu ai voie sa mergi acolo si sa-i stanjenesti, fiindca se supara foarte tare. Asa ca, daca surorile mele s-au intalnit cu un omulet al padurii, mai tarziu au avut noroc. Dar ce s-a intamplat cu ele nu stiu.

Mângâierea
Dupa doua luni a plecat si Poldi - ca taica-sau -, fara sa fi spus un cuvant. Dimineata s-a dus la cartofi, iar la pranz, cand il asteptam cu supa fierbinte, n-a mai venit. Nu mi-am dat seama de la inceput (vine el cand il loveste foamea, mi-am spus), dar pe urma, cand s-a inserat si-am dat de mancare la gaini, la gaste si la porci, m-a fulgerat parca teama si deodata am inteles: a plecat, nu mai vine inapoi niciodata, si-asa a fost. Au trecut aproape trei ani de atunci si traiesc singura, aici, sus, cu cei doi copii: Joku si Bebu. S-au nascut amandoi dupa ce m-au parasit fratii mei.

Tatal lui Joku e un taietor de lemne pe care l-am vazut cand mergeam la adunat ciuperci. Voia mereu sa ma prinda, dar eu fugeam atat de repede, incat el, cu cizmele lui greoaie, nu izbutea. Striga: "Hei, hei, stai o clipa, nu-ti fac nimic". Dar eu banuiam ce vor de la noi barbatii si n-am lasat dupa el.

Dar intr-o zi m-am gandit ca trebuie sa aflu exact ce vrea de la mine barbatul acela si-am stat. A venit foarte aproape, m-a privit cu uimire, eram desculta, aveam doar rochita pe mine, mi-o cususem singura, dintr-o veche basma. Pe urma mi-a mangaiat lin de tot parul lung si blond, o data, de doua ori, si avea o privire atat de stranie. Am simtit ca ard, am spus: nu! - dar mi-era atat de bine cand ma mangaia cineva pe par!

Si pe urma s-a intamplat: nu stiam chiar exact cum se face, dar mi-a aratat el: asa, vezi?, uite, mi-era o frica groaznica de ce-o sa urmeze, dar a fost asa de frumos, m-am bucurat asa de mult ca omul acela a fost atat de bun cu mine!, si dupa aceea m-am intalnit foarte des cu el, uneori m-astepta cate o jumatate de zi, sus, sedea pe iarba, unde incepe drumul care merge in padure.

Cand s-a nascut micul Joku - s-a intamplat intr-o iarna -, m-a mosit o taranca rusnaca care locuieste departe, sus, intr-o gospodarie unde sta singura, cu barbatul ei; a venit si cand am nascut-o pe Bebu, un an mai tarziu.

Dar Bebu nu e a taietorului (nici macar nu stiu cum il cheama si nici el nu stie cum ma cheama pe mine), pe Bebu am facut-o cu un cioban roman care a fost aici asta-vara cu turma. Nici pe cioban nu stiu cum il cheama, nu l-am intrebat nici pe el.

[Acel taietor de lemne, Wenzel Dorenbach, la un an dupa nasterea lui Joku (Johann) s-a accidentat mortal in timp ce mergea catre exploatarea de lemne, in remorca unui tractor. Nevasta lui, Anneliese Botschorek, a sustinut ca vrajitoarea din Dealul Serpilor i-ar fi luat mintile; de aceea a cazut din remorca si a murit. Dar tovarasii de echipa ai lui Dorenbach au aratat ca fusese beat cand s-a petrecut accidentul, incat autoritatile au suspendat cercetarile.

Ciobanul roman era de loc din Viseul de Jos, dar in ultima vara a coborat cu turma mai departe, spre sud, in directia Muntilor Suhard. Daca avea si familie nu s-a putut afla.]

Stele şi bobi

De la batrana rusnaca care mi-a ajutat sa-mi aduc copiii pe lume am invatat un lucru pe care ceilalti oameni nu-l stiu: sa dau in bobi.

Intr-o zi, mi-a dat patruzeci si una de boabe de fasole neagra (le tin ascunse sub salteaua de paie, intr-un saculet) si, cand prima stea rasare pe cer, asez boabele de fasole in forma de cerc, spun un descantec: "sorok bobikiw i odyn, skazit prawdu jak odyn", apoi inchid ochii si mi se arata departe, in jos, peste dealuri, ceea ce are sa se intample. Vine careva la mine sa afle ce-l asteapta in viitor, trebuie sa stea pana cand prima stea straluceste in tarie si atunci asez boabele si-i prezic.

Si fiindca pot sa fac asta inseamna ca sunt vrajitoare?

N-am mers la scoala.

Vara, noi, copiii, munceam in gospodarie, trebuia s-ajutam ca sa putem trai, sa avem ce manca; iar iarna nu puteam sa mergem la scoala, fiindca aici sunt mari caderi de zapada si se ajunge greu pe jos in sat. (Adeseori trecatoarea este complet ingropata-n zapada si ramanem izolati si uitati pentru multa vreme aici, pe strunga muntelui.)
Nici fratii mei nu s-au dus la scoala, dar nici n-a venit careva sa spuna: trebuie sa va duceti. Dar nici batrana rusnaca, care traieste sus, nu stie sa scrie si sa citeasca. Am vazut odata un ziar si nu-mi pot imagina cum pot oamenii sa faca atatea liniute legate, rotunde si mititele, pe care le inteleg; cred ca foarte rar se intampla ca dintr-o asemenea indeletnicire cineva sa iasa inteligent. Mie nimeni nu mi-a scris niciodata, si nici n-as fi inteles.
Nu stiu daca mi-ar fi placut sa invat scrierea si citirea, fiindca nu stiu daca e bine sa le inveti; la ce-ti folosesc? Carti n-am, ziare n-am; nu stiu ce se intampla in lume si nici nu doresc sa stiu.

Odata am fost cu rusnaca in Viseul de Jos (singura n-as fi mers niciodata, dar cu ea m-am dus bucuroasa, fiindca doream sa vad ce fel de oameni traiesc prin acele parti), si atunci am vazut ceva ce n-am sa uit niciodata, atat a fost de deosebit. Intr-o lada era o poza si ea se misca mereu: erau niste oameni marunti care se tot miscau de acolo, vorbeau, se duceau si se intorceau, numai limba n-am putut sa le-o inteleg. Dar oamenii aceia si ce se vedea imprejurul lor nu era colorat, asa cum vedem in realitate, batea mai mult inspre cenusiu. In Viseul de Jos sunt cativa insi care au astfel de lazi. Nu stiu daca este o vrajitorie, dar o ciudatenie este sigur, fiindca, daca atingi cumva intr-o parte, tot ce vezi in fotografie dispare, ca si cand n-ar fi fost nimic. Iar daca iar atingi cumva intr-o parte, oamenii cei marunti se intorc inapoi, vorbesc si se misca intocmai ca la inceput.
In rest, cunosc doar padurea, stiu multe lucruri despre buruieni, dar mama stia si mai mult. In schimb, cunosc toate locurile de care trebuie sa te feresti, unde se ascunde Waldmutter, Muma Padurii; de te apropii cumva, te face stana de piatra sau te transforma intr-o pasare neagra, in corb.

Jos, in sat, oamenii spun despre mine ca-i preschimb in piatra pe barbatii carora nu vreau sa le zic adevarul din bobi, dar mint, pietrele care se afla in jurul casei sunt din vremurile cand sus, pe Vale, traiau vrajitoare adevarate: Ciuma, batrana, care avea in mijlocul fruntii un singur ochi, apoi vrajitoarea cea mica, frumoasa coz din fata, dar groaznica la vedere din spate, fiindca trupul ei era deschis, plin de bube si de zgarieturi. Mama mi-a povestit deseori despre cele trei vrajitoare care traiau aici, sus, in munti.
Cand eram inca mica, intr-o zi mi-a iesit in drum Crucea-Zilei. Trebuia sa fac fanul, sus, pe deal, cand, deodata, am vazut-o in fata mea: era alba de tot, ca din sticla, avea ochii verzi, care straluceau ca ochii pisicilor pe-intuneric, si tacea; de frica am cazut in genunchi si am inceput sa plang. Pe urma, cand m-am ridicat, disparuse. Apoi, mama mi-a spus ca fetitelor nu le face nimic, cauta doar barbati cosasi. Totusi, m-am speriat atunci foarte tare si n-am mai vrut sa mai urc pe plai.

Zmei de zăpadă

Pe priculici l-am vazut de mai multe ori, chiar acum doua zile, cand i-am inchis pe copii in casa si am mers in padure si el mi-a taiat iarasi drumul, fugind. O, amarata faptura! Nici tu om, nici tu fiara, si cu o viata vai de zilele ei, dar de vorbit, n-am vorbit, fiindca cu priculiciul n-ai voie sa vorbesti. Nici sa-l privesti nu ai voie, fiindca atunci musca pe cineva de picior si te prefaci tu insuti in priculici.
De fapt, stii ce este un priculici? Este un catel mic si negru, un om preschimbat in caine prin vraji. Si facut sa hoinareasca de colo-colo pana cand cineva il supara si el se infurie si il musca: atunci scapa de farmec. Iar daca dai dupa el cu o piatra si-l nimeresti in cap, se preface in om, dar pentru scurta vreme, saracul, fiindca dupa aceea se face caine, asa cum a fost. De asta n-am aruncat niciodata cu piatra dupa un priculici, cu toate ca tintesc foarte bine, si-as fi izbutit sa-l lovesc; mi-a fost mila (cu toate ca cine nu-l nimereste il musca pe el priculiciul, de picior sau de mana, asa ca, decat sa dai cu piatra, mai bine sa-ti vezi de drum si sa treci mai departe fara sa-l privesti, pana cand dispare in umbra codrului).
Seara, cand ma culc tarziu cateodata, langa mine in pat dorm copiii, afara taraie greierii, pasarile de noapte striga, poate tipa chiar cucuveaua sau vreo pasare - suflet care nu-si afla linistea, da, atunci ma gandesc ce bine ar fi daca langa mine s-ar afla si-un barbat - nu unul care sa tot vina si iar sa plece, unul care sa ramana definitiv.
O femeie nu poate sta singura prea mult timp, ea are nevoie alaturi de un barbat, chiar daca el mai bea cateodata si o si bate uneori, astea fac parte din viata, le-a indurat doar si mama, Bohnyirsky o batea zdravan cateodata, dar a doua zi lucrurile mergeau ca inainte, mama a stiut sa le rabde, fiindca asa e facuta viata.
In ultima iarna am fost foarte singura, pe aici a nins mult, atat de mult, incat nici rusnaca n-a mai putut veni. Ei, cartofi am avut destui. Porumb pentru gaini, fan pentru vacile amandoua, chiar si lemne de foc. Copiii au stat toata vremea in casa, fiindca afara a fost foarte frig. Am incalzit apa pe soba (avem o singura camera, aici e si bucataria si camera de dormit), i-am spalat si i-am tinut curati. A fost bine, cald, si de cinci ori am taiat cate o gaina pentru micuti.
Ne-am descurcat foarte bine, n-a fost nici unul dintre noi bolnav. Dar noaptea, cand vantul suiera peste casa, cand zmeii uriasi de zapada zburau prin aer si sus, la marginea padurii, urlau lupii (luasem si cainele inauntru, fiindca scheuna atat de jalnic saracul), atunci mi-ar fi placut sa am un barbat langa mine. E greu sa traiesti o iarna intreaga aici, singura.
Dar de lupi nu mi-e frica, aveam mereu pregatita langa usa o secure, daca venea careva, as fi lovit, am tot timpul si un cutit pe masa, cu care tai porcii. Asa ca nu putea nimeni sa-mi treaca pragul, nici tu lup, nici tu altceva pe doua picioare.
Dar n-a venit nimeni. Abia catre primavara, pe cand zapada incepuse deja sa se-nmoaie, m-a vizitat intr-o zi rusnaca si mi-a adus faina, prune uscate, o sticla de tuica si cozonac pentru copii. M-am bucurat atat de tare vazand-o, ca aproape am plans. "Dobri den! Dobri den! Iwanka!", strigam mereu si ne-am imbratisat ca surorile.
Zâna pădurii

Da, cand copiii mei vor creste mai mari, voi pleca si eu intr-o zi de pe Dealul Serpilor, voi merge la oameni, dar nu jos, in sat, unde lumea zice ca sunt vrajitoare, nu, voi pleca departe, dar unde, inca nu stiu exact. Nu stiu cum arata lumea de peste deal. Surorile mele mi-ar putea acum spune unde ajungi daca mergi mai in jos de Viseu, dar mai mult ca sigur, ele m-au si uitat. Cine stie ce li s-o fi intamplat! Poate ca au murit demult, intre straini mori mai repede, asa mi-a zis rusnaca, te imbolnavesti incet si s-a terminat.
Da asta sigur n-o vreau: ca Bebu a mea, cand va fi frumoasa si mare, sa faca un copil cu un taietor de padure sau cu alt barbat care urca dealul. Asta sigur nu vreau. Sa traiasca si ea ca celelalte femei din sat, sa aiba copii care sa mearga la scoala, sa nu trebuiasca sa-i fie rusine, sa nu ajunga vrajitoare, sa nu traiasca niciodata singura pe un deal. Iar eu as dori sa traiesc pana cand copiii mei vor fi casatoriti dupa lege si vor avea copii si eu sa le vad pe toate (nu ca biata mama, care s-a prapadit atat de repede).
Nu cred intr-un dumnezeu, nu stiu daca, pe cand eram copil, mama m-a dus vreodata intr-o biserica, despre asa ceva nu pot sa-mi amintesc. Cred, insa, in zana cea buna a padurilor care ne ocroteste, care sta in dosul copacilor si ne vede cum culegem maline si cautam ciuperci; ea e intotdeauna aici, de cateva ori am vazut-o si eu, in altceva nu pot crede, pentru ca nu am vazut; Zana buna a padurii nu seamana cu un om, ea este o lumina stralucitoare, o palpaire as spune, care se iveste in dosul copacilor cand soarele lumineaza de sus, asta e zana padurii - o raza luminoasa si calda. Dar n-ai voie sa te apropii de ea, sa mergi unde straluceste, trebuie sa stai neclintit si sa taci, altfel zana fuge si stralucirea dispare si norocul de atunci inainte te paraseste, fiindca zana se supara, nu poate sa sufere oamenii galagiosi si iscoditori.
*

Cinci ani mai tarziu, a venit in Viseu un barbat originar de acolo, dar care plecase din 1958 in Germania: Edmund Prad, care a dorit sa-si viziteze neamurile si sa-si petreaca vacanta in locurile unde a copilarit.
Din intamplare, a auzit si el despre vrajitoarea de pe Dealul Serpilor, care locuieste dincolo de padure, intr-o casuta de lemn, impreuna cu cei doi copii. Intr-o zi, Edmund a impachetat niste zaharicale si s-a suit pe Dealul Serpilor ca s-o viziteze pe femeia cea stranie. Pe atunci, Maria avea douazeci si opt de ani, dar parea si mai tanara.
Pe urma, Edmund si-a prelungit sederea in sat si a vizitat-o in fiecare zi pe Maria (spre marea suparare a rudelor si a mai multor locuitori), interesandu-se, totodata, despre formalitatile ce trebuiau indeplinite pentru casatorie. Le-a obtinut dupa sase luni, asa ca anul viitor a venit in sat inca din luna martie, cu masina incarcata de lingerie si haine noi. Dar Edmund n-a ramas mai mult decat doua zile: s-au cununat si a doua zi a plecat inapoi. In mai a venit inca o data in Viseul de Sus, fiindca intre timp obtinuse si aprobarea pentru plecarea in strainatate.

Maria si-a luat ramas bun de la cei doi copii (au ramas in grija unei familii de oameni singuri) si a plecat cu Edmund in lumea de peste deal.

Acum., Maria are cu Edmund Prad doua fete, dar are grija si de Joku si Bebu. Amandoi sunt imbracati la fix: blugi, pulovere dupa ultima moda, adidasi, merg la scoala, invata bine, sunt harnici.

Povestesc ca mama lor a ajuns in Germania mare doamna. Dar ea nu le-a scris pana acum niciodata (cu siguranta pentru ca n-a invatat).

De cand a plecat s-au scurs noua ani.

Traducere de Sanziana Pop

Notă. Inainte de a emigra in Germania, Klaus Stephani, autorul exceptionalului reportaj pe care il publicam, a fost redactor-sef la revista de limba germana "Neue Literatur". Studiase filologia la Cluj Napoca si ceva mai devreme fusese elev la Liceul "Honterus" din Brasov. Acolo s-a si nascut. In aceeasi casa in care se nascusera tatal, bunicul si strabunicul lui. O casa straveche, cu temelia asezata pe la inceputul mileniului, ca toate casele sasesti din Ardeal. Sa-si fi inchipuit cineva ca Klaus Stephani va renunta la tezaurul lui de vechime transilvaneana ca sa plece-n Germania? Dar a plecat. A luat-o pe Brigite, sotia lui, pe Ienti, baiatul cel mic, amintirea lui Sven, baiatul cel mare, mort intr-un cumplit accident montan, si-a plecat. Plecarea lui face parte din dramatica emigrare a populatiei germane din Romania. Un exod dureros, care pe romani ii acopera de rusine si pe sasi, de tristete: 1000 de ani de istorie nu se uita de la Brasov pana la Heidelberg. Cronicar fidel al existentei sasilor din Ardeal, Klaus Stephani a fost atras mai ales de viata tipterilor un grup de etnici germani stabiliti prin secolul al Xvii-lea in Muntii Bucovinei si-ai Maramuresului. Lemnari, pietrari, constructori de drumuri forestiere si tapinari, tipterii s-au asezat in comunitati izolate, insirate de-a lungul golurilor alpine si pe culmile Carpatilor padurosi. Rezistenti catva timp la scurgerea germanilor catre vest, tipterii au fost si ei tot mai mult inghititi de migratie, lasandu-si casele in paza vanturilor si amintirea in paginile lui Klaus Stephani, cronicarul vietii lor, care i-a scos pentru totdeauna din uitare si-anonimat. Sa-i descoperim si noi, acum, in ultimul ceas, cand, afland ca exista, ei de fapt au si disparut pentru totdeauna din Romania, tara pe care in alta limba o numeau, ca si noi, Patrie.