sâmbătă, 30 iunie 2018

Formula 1. Marele Premiu al Austriei





Pilotul Valtteri Bottas (Finlanda/Mercedes) va pleca din prima poziţie a grilei de start la Marele Premiu al Austriei, conform rezultatelor din calificări de sâmbătă. Bottas se află în pole position pentru a cincea oară în carieră.

Bottas va fi urmat de coechipierul său, britanicul Lewis Hamilton.
Al treilea pe linia de start va fi germanul Sebastian Vettel (Ferrari).
Finlandezul Kimi Raikkonen (Ferrari) va fi al patrulea, iar olandezul Max Verstappen (Olanda/Red Bull) al cincilea.
Romain Grosjean (Franţa/Haas-Ferrari) va pleca de pe poziţia a şasea, iar Daniel Ricciardo (Australia/Red Bull) de pe cea de-a şaptea.
Kevin Magnussen (Danemarca/Haas-Ferrari) este al optulea, în timp ce Carlos Sainz jr. (Spania/Renault) va fi al nouălea.
Al zecelea loc al grilei de start este ocupat de Nico Hulkenberg (Germania/Renault).

Marele Premiu al Austriei are loc, duminică, 1 iulie, pe circuitul Spielberg, la ora 16.10 si va fi transmis de Digi Sport.

Irina Begu și Mihaela Buzărnescu au pierdut finala probei de dublu de la Eastbourne

Sâmbătă, 30 iunie, Mihaela Buzărnescu și Irina Begu au pierdut finala turneului de dublu de la Eastbourne. Perechea noastră a pierdut în două seturi, 3-6, 5-7, în fața cuplului format din canadianca Gabriela Dabrowski și chinezoaica Yi-Fan Xu. Partida a durat o oră şi 20 de minute.
Româncele au câştigat primul ghem al meciului, dar apoi au pierdut cinci la rând şi primul set a revenit perechii Dabrowski/Xu cu 6-3, după un joc mai slab al Irinei Begu.
În actul secund, Begu şi Buzărnescu au condus cu 3-1 şi 4-2, au ratat trei mingi de 5-2, iar apoi adversarele au întors scorul, preluând conducerea cu 5-4. Româncele au ratat alte două mingi de break la 5-5, iar cuplul Dabrowski/Xu s-a impus cu 7-5, pe fondul erorilor mai numeroase făcute de Mihaela Buzărnescu.
Begu şi Buzărnescu au primit un cec de 26.435 dolari şi 305 puncte WTA.
Cele două românce vor face pereche şi la Wimbledon, unde sunt desemnate capi de serie numărul 15, ceea ce este foarte bine din perspectiva viitoarelor partide din FED CUP.


                                                                                       C.S.

Eurodeputatul PSD Ioan Mircea Paşcu sugerează că la originea furtunilor din Grecia, România şi Bulgaria se află Rusia!

Eurodeputatul PSD Ioan Mircea Paşcu a lansat o întrebare deschisă pe Facebook, în care chestionează publicul dacă a observat o coincidenţă mare între vremea frumoasă din Rusia şi furtunile din România, Bulgaria şi Grecia. Cosmonautul român Dumitru Prunariu a fost dintre cei care l-au aprobat.
Eurodeputatul PSD Ioan Mircea Paşcu sugerează că la originea furtunilor din Grecia, România şi Bulgaria se află Rusia: "A observat cineva ca, de doua săptămâni de când a început Cupa Mondiala, pe toate stadioanele din Rusia europeană este soare, in timp ce in jur, ma refer la noi, la bulgari şi la greci avem numai ploaie si furtuni? Doua săptămâni - şi vor urma încă doua, pana la sfârşitul Cupei - Rusia se afla încontinuu intr-o zona de înaltă presiune atmosferică, iar cei din jur intr-o zona de presiune joasa ...
Sunt convins ca este vorba exclusiv de efectele încălzirii globale ...", a scris Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al Apărării.
El a fost aprobat de Dumitru Dorin Prunariu care a amintit o întâmplare identică din 1980:
”Ce frumos şi nevinovat gândeşti Puiu dragă. Îmi amintesc când la Moscova în 1980 a fost Olimpiada şi era o vreme ploioasă, cu jumătate de ora înainte de deschiderea oficială deasupra stadionului moscovit s-a facut senin şi aşa a ţinut până după terminarea ceremoniei. Eram acolo în pregatire pentru zborul cosmic. Ruşii s-au laudat atunci cu tehologia cu rachete de alungare (sau provocare) a ploii”.

”Tot timpul am avut in minte situaţia aceea”, i-a replicat Paşcu.


Cod roşu în România. Inundaţiile au făcut dezastru în mai multe judeţe

INHGA a emis, sâmbătă, încă o avertizare cod roşu de inundaţii pentru râuri din bazinul hidrografic Trotuş din judeţele Harghita, Bacău, Covasna şi Neamţ. În vigoare este şi codul roşu de inundaţii pentru râurile din bazinele hidrografice Târlung, în judeţele Braşov şi Covasna, avertizare prelungită de hidrologi până la ora 24.00.


 Fenomenele hidrologice periculoase se pot produce cu probabilitate şi intensitate mai mare în bazinul inferior al râului Trotuş, aval staţia hidrologică Târgu Ocna, potrivit INHGA.
Potrivit Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), circulaţia rutieră pe DN 10, judeţul Buzău, a fost închisă la solicitarea Poliţiei Rutiere în zona localităţii Sita Buzăului (km 106+400 – km 105+700) din cauza precipitaţiilor abundente, care a adus depuneri de apa de circa 20 de centimetri pe suprafaţa carosabilă.
Drumarii de la CNAIR SA acţionează în permanenţă în toate zonele afectate, pentru a asigura desfăşurarea traficului rutier în condiţii de siguranţă.
Reprezentanţii CNAIR fac apel la şoferi să se informeze, înainte de a pleca la drum în legătură cu situaţia din zonele pe care urmează să le tranziteze, să circule prudent şi să respecte eventualele restricţii impuse pe anumite sectoare de drum.
Purtătorul de cuvânt al prefecturii Buzău, Gabriel Cozma, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că aproximativ 400 de persoane din comunele Căneşti şi Chiliile sunt izolate total după ce un podeţ care făcea legătura între cele două localităţi a fost distrus de o viitură puternică.
Potrivit acestuia, 120 de persoane dintr-un sat din Căneşti şi alte 280 din trei sate din Chiliile sunt, la ora transmiterii acestei ştiri, izolate total.
Oamenii din zonă spun că nu au mai văzut o asemenea viitură din 1975.
Secretarul de stat, Raed Arafat, a ajuns şi el în zonă, iar în urma întâlnirii cu autorităţile judeţene, au fost trimise utilaje pentru reamenajarea albiei şi repunerea tuburilor smulse de la podeţ.
 Totodată, până duminică la ora 16.00, este în vigoare un alt cod portocaliu de inundaţii care vizează râurile din bazinele hidrografice Olt – bazin superior amonte S.H. Hoghiz, (judeţele Harghita, Covasna şi Braşov), Ialomiţa – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu, Prahova (judeţele Dâmboviţa, Prahova şi Ialomiţa), Buzău – bazin superior şi afluenţi bazin mijlociu (judeţele: Braşov, Covasna şi Buzău), Trotuş – bazin aval S.H. Târgu Ocna (judeţele Bacӑu, Neamţ şi Covasna), Bârlad – bazin superior şi afluenţi aferenţi sectorului aval S.H. Bârlad (judeţele Iaşi, Neamţ, Bacӑu, Vaslui, Vrancea şi Galaţi), Siret – curs inferior aval confluenţӑ Trotuş (judeţele Vrancea şi Galaţi), Jijia (judeţele Botoşani şi Iaşi) şi Prut – afluenţii aferenţi sectorului amonte confluenţӑ Jijia (judeţele Botoşani şi Iaşi).
Peste 500 de persoane au fost evacuate preventiv ori s-au autoevacuat şi sunt cazate în spaţii ale administraţiilor locale sau la rude şi prieteni, anunţă Ministerul Afacerilor Interne (MAI), precizând că o persoană este căutată după ce a fost luată de viitură în comuna Gârcina din judeţul Neamţ.
Astfel, în Judeţul Bacău sunt evacuate 19 persoane din localităţile Sănduleni, Oneşti, Moineşti şi Târgu Ogna. În judeţul Neamţ au fost evacuate preventiv trei persoane din localitatea Borca, iar în comuna Gârcina o persoană a fost surprinsă de viitură.
De asemenea, în comuna Fărcaşa s-a intervenit pentru evacuarea a 430 de persoane.
În judeţul Suceava, au fost evacuate patru persoane din localitatea Valea Moldovei, iar în judeţul Covasna aproximativ 100 de persoane s-au autoevacuat din localitatea Lunca Mărcuşului şi sunt cazate la căminul cultural din sat.
Traficul rutier este afectat pe zece drumuri naţionale şi şase drumuri judeţene. Traficul este întrerup pe DN17B, pe raza comunei Poiana Teiului, judeţul Neamţ, DN2N pe raza localităţii Jitia şi DN2L, pe raza localităţii Soveja, în judeţul Vrancea şi pe DN11B, în zona localităţii Casinu Nou din judeţul Harghita. De asemenea, circulaţia este blocată pe drumurile judeţene 174 A, din judeţul Suceava, 252 B, judeţul Bacău şi 124 în judeţul Harghita.
Dintre produsele scoase de la Rezervele de Stat au început să ajungă în zonele cu probleme, primele transporturi de apă potabilă fiind deja descărcate în judeţul Covasna, localitatea Mărcuş la căminul cultural. Alte alimente şi produse de primă necesitate se află în drum şi urmează să ajungă în scurt timp în judeţele Neamţ şi Bacău.
Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne acţionează în 72 de localităţi din 16 judeţe (Alba, Bacău, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Covasna, Hunedoara, Harghita, Iaşi, Neamţ, Prahova, Sibiu, Suceava, Teleorman şi Vrancea). La acest moment, sunt în teren aproximativ 20.000 de pompieri, poliţişti şi jandarmi.
Peste 2.000 de familii din şase localităţi harghitene au rămas, sâmbătă, fără energie electrică, din cauza unei furtuni care a afectat transformatoarele şi o reţea de înaltă tensiune. La Lunca de Sus, pompierii intervin pentru evacuarea apelor din 50 de gospodării.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Harghita a anunţat, sâmbătă, că 2.021 de familii din localităţile Tulgheş, Recea, Hagota, Corbu, Capu Corbului şi Borsec au rămas fără energie electrică, din cauza vremii, fiind afectate o reţea de înaltă tensiune şi 25 de transformatoare.
Mai multe echipe ale distribuitorului de energie electrică sunt în teren pentru a remedia defecţiunile.
Conform Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava, apele au creat probleme în 16 localităţi din judeţ, fiind inundate 40 de case, 35 de anexe, 58 de curţi şi 18 beciuri. De asemenea, circulaţia pe trei drumuri judeţene a fost afectată de revărsarea apelor pe carosabil.
„Au fost afectate 16 localitaţi, respective Doroteia, Slatina, Straja, Brodina, Boroaia, Berchiseşti, Solca, Gura Humorului, Frasin, Capu Codrului, Rădăuţi, Neagra, Stulpicani, Capu Câmpului, Vatra Dornei şi Broşteni. S-a intervenit şi se mai intervine pentru evacuarea apei din 40 de locuinţe, 35 de anexe, 58 de curti şi 18 beciuri. Au fost afectate două drumuri judeţene, DJ 209 A, între Slatina şi Găineşti şi DJ 177 A, între Frasin şi Stulpicani. Afectat este şi DJ 174 A, între Darmoxa şi Broşteni”, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Suceava, Alin Găleată.
Pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor intervin 200 de pompieri militari cu 15 autospeciale şi 31 de motopompe, alături de pompierii voluntari şi de autorităţile locale.
Mai multe persoane din Covasna au fost evacuate forţat, la dispoziţia prefectului, a declarat, pentru MEDIAFAX, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, precizând că se discută şi cu mai multe persoane din judeţul Neamţ, care refuză evacuarea.
Conform Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Botoşani, pompierii au evacuat, sâmbătă, din calea apelor 22 de persoane, dintre care nouă copii, toţi urmând să fie cazaţi pe la rude până la retragerea apelor.Pompierii au intervenit sâmbătă în 22 de localităţi afectate de inundaţii.
Circulaţia este întreruptă, în judeţul Neamţ, pe DN15 Borsec –Poiana Largului, pe raza comunei Poiana Teiului, între kilometrii 237+800 de metri şi 238+100 de metri, iar în judeţul Vrancea, traficul e oprit pe DN2N, la Jitia, între kilometrii 53+300 şi 53+400 de metri. Tot în Vrancea, circulaţia e întreruptă pe DN2L, la Soveja, kilometrul 59+900 de metri, în timp ce în judeţul Harghita, pe DN11B Cozmeni – Târgu Secuiesc, circulaţia e oprită la km 23, în zona localităţii Casinu Nou.Sursa MEDIAFAX


Plânsul este benefic pentru sănătate!


 Conform Elite Newsfeed, plânsul reprezintă lacrimile ce curg din ochi în urma unei sensibilizări emoționale puternice.
Poate fi vorba atât de tristețe, cât și de bucurie sau furie. Unii oameni consideră că plânsul este un semn de slăbiciune, dar nu în zadar se spune că un om cu adevărat curajos este cel care nu se teme să-și arate lacrimile.

Pare uimitor, dar plânsul este de fapt benefic pentru sănătate. Iată ce spun psihologii despre oamenii care plâng des și cu orice ocazie:

1. Plânsul indică un om bun la suflet și un prieten devotat:
Mai ales în momentele dificile, când tu poți plânge pe umărul său și el pe umărul tău. E suficient să verși o lacrimă, să îți exprimi toată durerea și să te deschizi omului care te înțelege și te compătimește.

2. Plânsul e o dovadă că nu vă este frică de propriile sentimente:
Problemele în familie, stresul, furia, ura, tristețea, dezechilibrul hormonal, anumite boli sau chiar un film sau un cântec emoționant – toți acești factori vă pot sensibiliza, făcându-vă să începeți a plânge.
Atunci când nu evitați să o faceți, căpătați înțelegerea și compasiunea celor din jur, iar dvs. vă umpleți de puteri pentru a depăși situația dificilă.

3. Vă puteți gestiona stresul:
Atunci când vă permiteți să plângeți în orice situație, acest fapt acționează ca un fel de curățare, ca o eliberare de gândurile apăsătoare.
Iar dacă le ții mult în tine și nu le lași să iasă, s-ar putea să te ciocnești cu niște probleme serioase de ordin psihologic și chiar psihic.

4. Plânsul indică un om puternic, pe care nu îl atinge reacția celor din jur:
Noi uneori simțim o slăbiciune și o disperare atât de mare, încât ne închidem în noi înșine. Încercând să ne ascundem durerea după un zâmbet fals, facem de fapt o mare greșeală atât față de cei din jur, cât și față de noi înșine.
Oamenii care nu se tem să plângă sunt cei mai puternici, căci ei își pot controla emoțiile. Dacă ne abținem de la plâns, ne punem sănătatea în pericol!
                                                                                               I.C.

CM Rusia 2018.Uruguay – Portugalia 2-1. Cavani l-a eclipsat pe Cristiano Ronaldo!




 Au marcat: Cavani (7, 61) / Pepe (55)
Au evoluat în formula:
Uruguay: Muslera – Caceres, Gimenez, Godin, Laxalt – Torreira – Nandez (81 Sanchez), Vecino – Bentancur (65 Rodriguez) – Suarez, Cavani (74 Stuani). Antrenor: Oscar Tabarez
Portugalia: Rui Patricio – Ricardo Pereira, Pepe, José Fonte, Guerreiro – William Carvalho, Adrien Silva (66 Quaresma) – Bernardo Silva, Joao Mario (85 Fernandes) – Goncalo Guedes (73 Andre Silva), Cristiano Ronaldo. Antrenor: Fernando Santos
Arbitru: Cesar Arturo Ramos Palazuelos (Mexic).


                                                                                           C.S.

CM Rusia 2018. Francezii, primii în sferturile de finală. Dublă Mbappe


Selecţionata Franţei s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Rusia, după ce a învins reprezentativa Argentinei cu scorul de 4-3 (1-1), sâmbătă, la Kazan, în primul meci din optimile de finală.
''Les Bleus'' s-au impus la capătul unui meci spectaculos, cu răsturnări de scor, prin golurile marcate de Antoine Griezmann (13 - penalty), Benjamin Pavard (57) şi Kylian Mbappe (64, 68), în timp ce pentru vicecampioana mondială au înscris Angel Di Maria (41), Gabriel Mercado (48) şi Aguero (90+3). 

                                                                                                              C.S.

Criza politică generalizată

Ceea ce părea la început o glumă se transformă în cel mai important dosar politic din ultimii 29 de ani. A-l învinui pe primul ministru de înaltă trădare nu este un lucru simplu. Este cea mai gravă acuzaţie care i se poate aduce unui cetăţean. Situaţia se complică şi mai mult fiind vorba despre o faptă la care a participat nu doar şeful guvernului român, ci şi şeful guvernului israelian.
Dosarul există, cercetările au demarat, şi potrivit legii un membru al guvernului cercetat penal poate fi demis prin decret prezidenţial.
S-a ştiut încă de la denunţul penal făcut de Ludovic Orban că acesta era scopul. Acuzaţia de înaltă trădare este o enormitate politică atâta vreme cât se reduce la o declaraţie politică. Din momentul în care s-a trecut la ancheta penală lucrurile iau o turnură nu doar naţională, ci internaţională. Să ne imaginăm că va fi interogată şi partea care a beneificiat de trădare, guvernul Israelului.
Cu sau fără legătură cu denunţul, în PNL s-a declanşat o luptă pentru putere. Orban are de dat câteva explicaţii nu neapărat legate de denunţul pe care l-a semnat, nu pentru că moţiunea de cenzură nu a fost bine pregătită, ci pentru slaba prestaţie ca lider al partidului. PNL bate pasul pe loc. Rezultatele sondajelor, ca şi încrederea în lider, este la un nivel care nu-l recomandă ca potrivit pentru funcţia de prim ministru.
Presupunând că preşedintele Iohannis va aplica legea şi o va demite pe Viorica Dăncilă, îl va desemna pe Ludovic Orban cu formarea noului guvern. Acest lucru presupune formarea unei majorităţi parlamentare. Votul la recenta moţiune de cenzură a arătat clar raportul de forţe din parlament. Fără ALDE dreapta nu poate forma o majoritate care să susţină un guvern. Din câte se ştie, între Tăriceanu şi Orban nu există o relaţie de prietenie.
O altă formulă ar fi desprinderea unui grup masiv din PSD şi alipirea lui la coaliţia partidelor de dreapta. Dar există o coaliţie a partidelor de dreapta? Traian Băsescu îl ia în derâdere le Ludovic Orban, iar Victor Ponta nu pare să aibă un respect prea mare faţă de el.
  Prin urmare, în cazul demiterii premierului Dăncilă, criza ar cuprinde nu doar PSD, ci şi PNL. Prin desemnarea altui membru PNL, preşedintele partidului s-ar afla în postura lui Liviu Dragnea. În sensul că şeful guvernului nu ar fi liderul partidului de guvernământ.
  Desigur, în cazul formării unui guvern în jurul PNL rolul preşedintelui Iohannis în luarea deciziilor guvernamentale ar fi altul. Este greu de imaginat cum ar funcţiona guvernul, atâta vreme cât nu are o majoritate parlamentară stabilă.
Atunci se pune întrebarea: chiar îşi doreşte Klaus Iohannis un guvern al său? Mai degrabă interesul politic îi dictează că trebuie să acţioneze pentru accelerarea erodării guvernului PSD-ALDE.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă PNL avea un preşedinte abil, care să stăpânească arta negocierilor, şi care, înainte de toate, ar fi pus pe hârtie un program de guvernare serios, bine articulat, concret, în consonanţă cu problemele reale ale României.
În concluzie, opoziţia nu are un program de guvernare alternativ, nu are un lider recunoscut de toate partidele de dreapta, nu are o majoritate parlamentară. De cealaltă parte, coaliţia majoritară, deşi păgubos pentru ţară,  are un program de guvernare, are un lider – care nu conduce guvernul – dar mai ales are o majoritate parlamentară tare ca betonul, şi tot atât de deşteaptă ca betonul.
Provocarea unei crize politice în PSD este ca pesta porcină: se extinde la toate partidele. De fapt avem o criză politică generalizată. Ca şi corupţia.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Scrisoarea celor 12 iude

Scrisoarea celor 12 “parteneri” ai României exprimă într-un limbaj de lemn o gândire de lemn, copleșită de o conștiință de rumeguș. Ea este o dovadă vie – încă una – a confuziei care domnește în relațiile internaționale și a gradului de decădere la care a ajuns diplomația. (Inclusiv cea românească, expusă astfel, mai mult decât unei noi înfrângeri, unei mari umilințe.)
1.Teoretic ambasadorii vorbesc în numele țărilor lor și ale guvernelor care i-au acreditat. Mă îndoiesc că ambasadorul american a acționat potrivit instrucțiunilor primite de acasă. De fapt, știu că nu a făcut-o.
Acum Washingtonul este preocupat de pregătirea întâlnirii Trump-Putin și nici un om politic sau diplomat mai de soi nu are timp să se ocupe de ce modifică prin legile penale Parlamentul României. Conform practicii, în asemenea situații se dă mână liberă ambasadorului și ambasadei.
Asta a și făcut asistentul Secretarului de Stat, Wess Mitchel, în trecerea sa grăbită prin București, de unde a lansat o rachetă retorică, mai mult fumigenă decât nucleară, împotriva celui cu care Președintele său urmează să oficializeze la Helsinki, peste puțin timp, înțelegeri până acum nespuse, cu potențialul de a lăsa România în ofsaid. Iar dl Klemm, în ultimele zile de mandat, s-a conformat știind că de la Casa Albă nu poate aștepta altceva decât pensionarea, în timp ce de la cercurile de interese neoconservatoare pe care le servește poate spera la o frumoasă sinecură.
2.Dacă ambasadorul SUA a acționat în afara mandatului și împotriva interesului celui pe care oficial îl reprezintă, ambasadorii statelor membre UE sunt purtători ai unei viziuni și promotori ai unei politici; ambele sintetizate în proiectul “Europei cu două viteze”.
Pe cine reprezintă acești ambasadori? Statele nordice (era firesc ca, din instinctul sinergiei regionale, lor să li se alăture Norvegia), Beneluxul și “motorul franco-german” (în trena căruia se deplasează Elveția). Apare astfel conturul Europei de rangul întâi.
Cealaltă Europă, populată de untermensch (suboameni) este condamnată la statutul de hinterland sau de cripto-colonie: latinii “impredictibili”, slavii “îndărătnici”, ortodocșii “mistici”, maghiarii și balticii “naționaliști”. (Poate și ceva ambasadori baltici ar fi semnat dar atunci mesajul își pierdea claritatea, căci, de fapt, țările respective peste rangul de satelit nu vor trece.)
Așadar, nu codurile penal și procesual penal preocupă, ci expulzarea României din Europa politică, împreună cu regiunea învecinată ei (ai cărei actori, în majoritatea lor, tocmai de aceea au și sărit cu un picior în barca de salvare rusă) .
3.Grăitoare este ambsența dintre semnatari a ambasadorului britanic (substituit acum de cel canadian). Desigur, Brexitul obligă.
Diplomația britanică a înțeles că România este o republică parlamentară în care Președintele poate promite orice dar numai Guvernul poate livra; și tocmai acest Guvern iar nu Președintele va avea ceva de spus în exercițiul președinției rotative a UE de anul viitor.
Cu toate acestea, în virtutea relației speciale cu America, Marea Britanie nu ar fi lipsit din poza de familie dacă la mijloc ar fi fost o miză americană. Nu a fost. A fost doar interesul #rezistenților trumpofobi. (Cărora Canada n-a ratat ocazia să le dea un semn de simpatie.)
4.Și totuși… este și ceva autentic în îngrijorarea legată de legile justiției și cele penale pe care Parlamentul român le modifică. Acestea au fost instrumentul prin care corporațiile străine și imperialismul neoconservator euro-atlantic au dominat România determinându-i politica, exterminandu-i elitele naționale și anulând rezultatul votului popular. Pierderea unui asemenea instrument ar fi un dezastru.
De aceea o asemenea mobilizare diplomatică. O mobilizare obligată să minimizeze și efectele mediatice și psihopolitice ale înfrângerii drastice suferite cu o zi înainte, în ciuda masivei pregătiri de artilerie oengistă, de armata cozilor de topor promotoare a moțiunii de cenzură menită a  paraliza procesul legislativ inducând instabilitate politică.
Față de o asemenea miză prețul violării Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice dintre state a părut derizoriu. (Este drept, însă, că acea convenție vizează, doar raporturile dintre statele suverane iar nu și pe cele dintre metropolă și colonii.
5.Punând lucrurile cap la cap, apare limpede caracterul de cacialma al demersului ambasadorial. Un bluf menit să energizeze batalioanele de asalt demoralizate de înfrângerile constant suferite în ultima vreme pe frontul parlamentar, și să mențină paralizia Guvernului și a majorității parlamentare (care se apăra cu disperare dar atacă cu timiditate).
6.Indiferența cu care societatea românească a răspuns scrisorii celor 12 “state partenere” (cu așa parteneri nu mai avem nevoie de adversari) arată că românii au înțeles că rumegătoarele idealiste care behăie moralizator despre independența justiției sunt de fapt niște lupi îmbrăcați în blană de oaie, ale căror năravuri nu pot fi stinse cu argumente raționale și note diplomatice privind inocența și drepturile oii.
Asemenea demersuri pseudodiplomatice nu trebuie să ne emoționeze și să ne abată din calea noastră. Față cu lupii în blană de oaie nu trebuie să ne comportăm nici cu teribilismul oii în blană de lup și nici cu tembelismul oii în blană de oaie, ci cu fermitatea calmă a celor care cred în legitimitatea neamului lor și în destinul acestuia.
Să neutralizăm cu puterile care ne-au mai rămas armele folosite împotriva noastră (respectiv să asanăm mlaștina justiției selective și a statului polițienesc). Să căutam aliați printre cei care au aceleași interese strategice cu noi. Să ridicăm ochii spre orizontul global înțelegând că în lume este mai multă lumină decât intră pe fereastra hegemonismului narcisist al puterilor senile. Să nu mai stăm de vorbă cu câinii și prin câini (precum ambasadorii trădători), ci cu cei care țin câinii de lanț…. Iar partenerilor care au ales să ne dea sărutare ca Iuda, să le reamintim de ștreangul în care a sfârșit acesta. Iată ce avem de făcut.
Autor: Adrian Severin

Washington Post: Donald Trump l-a îndemnat pe Emmanuel Macron să scoată Franţa din UE

Preşedintele SUA, Donald Trump, l-a îndemnat pe omologul său francez, Emmanuel Macron, să scoată Franţa din Uniunea Europeană, propunându-i în schimb un acord comercial bilateral avantajos, afirmă surse europene citate de cotidianul The Washington Post.
Donald Trump a făcut această propunere în cursul întrevederii private pe care a avut-o în aprilie, la Casa Albă, cu Emmanuel Macron.
Potrivit unor oficiali europeni citaţi de cotidianul The Washington Post, Donald Trump i-a spus lui Emmanuel Macron: "De ce nu ieşiţi din Uniunea Europeană?"
În schimb, Donald Trump i-a propus preşedintelui Franţei un acord comercial bilateral avantajos, potrivit publicaţiilor The Times şi The Guardian.
Josh Rogin, editorialist al cotidianului The Washington Post, a citat doi oficiali europeni ca surse ale acestui articol. "Propunerea reflectă lipsa de înţelegere a opiniilor lui Emmanuel Macron şi ale oamenilor care l-au ales. A fost un moment în care un preşedinte al Statelor Unite oferă stimulente pentru destrămarea unei organizaţii a aliaţilor Americii, împotriva liniei politice declarate de Washington", observă editorialistul Washington Post.
Nici Casa Albă, nici Palatul Elysée nu au confirmat informaţiile din Washington Post, dar propunerea pare să se încadreze în atitudinea lui Donald Trump faţă de organizaţii internaţionale precum Uniunea Europeană.
Recent, Donald Trump a impus taxe comerciale la importurile de oţel şi aluminiu din Uniunea Europeană.

Notă. Donald Trump s-a exprimat în favoarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană şi i-a promis premierului britanic Theresa May un acord bilateral avantajos post-Brexit.

Partidul Majoretelor și al Securității prea ne iau de proști!

POLIȚIA CAPITOLIULUI, adică cea care se ocupă de paza Senatului și Camerei Reprezentanților SUA, a arestat ieri 600 de persoane care intraseră ilegal într-o clădire de birouri a Senatului.
În 90 de minute i-au pus pe toți la zid, inclusiv un congresman democrat și i-au arestat.
Dacă mai auziți vreun membru al USR sau al structurii lui Dacian Cioloș că ne dă lecții despre ce înseamnă protest democratic, băgați-le sub nas știrea asta! Ca să nu creadă că Minciuna și Dezinformarea au devenit o regulă de comunicare.
Partidul Majoretelor și al Securității prea ne iau de proști!
Din păcate, România rămâne o țară în care spiritul supușeniei este dominant, iar aprecierea ambasadelor, bătăile pe umăr și strângerile de mână cu semne discrete, reprezintă idealul multora în viață.
“Aproape 600 de protestatari au fost arestați în timpul unei manifestații care a ocupat o clădire de birouri a Senatului SUA de la Washington. Manifestația era împotriva politicii lui Trump de toleranță zero în privința emigrației ilegale.
Protestatarii, majoritatea femei îmbrăcate în alb, se așezaseră pe podelele marmorate ale Hart Senate Office Building și se înfășuraseră în pături similare cu cele oferite copiilor migranți separați de familiile lor de către oficialii imigrației americane.
Poliția Capitolului i-a avertizat pe protestatari că dacă nu vor părăsi clădirea, ei vor fi arestați. Curând după aceea, protestatarii au fost puși la zid în grupuri mici, iar poliția le-a confiscat păturile și pancardele.
Poliției Capitoliului a avut nevoie de 90 de minute ca să-i aresteze și să pună capăt demonstrației. Congresmanul Pramila Jayapal, democrat, s-a așezat împreună cu protestatarii și a fost, de asemenea, arestat.
Poliția Capitol a afirmat într-o declarație că aproximativ 575 de persoane au fost acuzați de demonstrație ilegal. Ei au spus că persoanele care au fost acuzate și amendate vor putea plăti amenda la 24 de ore după arestarea lor.”
Autor: Dan Andronic

Scriitorul Ştefan Jurcă la 69 de ani (01.07). La mulţi ani maestre!

Orchestra

Pornește ca la un semn
Dinspre dealuri
Unde o fi dirijorul celest
Care-i îndeamnă ?
Încă e vară și-i secetă
Ei cîntă neîntrerupt
Peste cîmpuri și alunișuri
Prin  marginea nopții
Parcă ar fi marinari
Navigînd spre niciunde
Poate că sînt spiritul
Celor plecați
Se bucură și plîng
Prin aerul nopții-nstelate
Cântă la fel an de an
Aceeași melodie
Greierii nevăzuți
Din orchestra de-acasă

Invitaţie dezbatere "Democraţia, la răscruce"!

Se va întâmpla sâmbătă, 7 iulie, de la ora 12, în sala de conferinţe a Centrului de Afaceri Millennium (Baia Mare, Centrul Vechi), în cadrul evenimentului „Democraţia, la răscruce”, organizat de Pro Civic şi moderat de Romeo Dobocan.

                                                                                     GDL

Minutul de poezie - Nicolae Scheianu

absenţă

lângă toate acestea în floare
străjerul acerb al cătunului (hamlet)
ferestrele păroase ale dimineţii
vechii greci şi zeiţele lor
sclavia unui gând mai înalt
se simte în încăpere
în praful de pe cărţi
şi-n vraful de hârtii
absenţa unui spaţiu
din care să revii

Hoţii de performanţă

Campionatul mondial de fotbal din Rusia este un eveniment sportiv de care sînt preocupaţi toţi pămîntenii, în perioada 14 iunie – 15 iulie 2018, la care participă 32 de echipe naţionale şi joacă pe stadioane din 12 oraşe. Aşa cum nouă ni se par ciudate luptele romane de gladiatori, probabil urmaşilor noştri meciurile de fotbal cu 50.000 de spectatori şi un miliard de telespectatori li se vor părea stranii – de vreme ce mişcarea fizică este cel mai bun medicament pentru omul postmodern!
Spectacolul sportiv de profesionişti sau de amatori (echipa şcolii, echipa satului) este un fenomen uman vechi, avem în cultura noastră dorinţa de competiţie, păstrăm în memoria profundă nevoia de a fi primii la hrană, la partenerul sexual, la joc, pentru a avea un ascendent faţă de ceilalţi, căci cei dintîi primesc toată prada şi toată gloria, iar perdanţii se întorc cu scuturile în jos.
Isus şi celelalte religii îi îndeamnă pe oameni să colaboreze, să lucreze împreună, să nu fie egoişti. Vreo două milenii au reuşit, dar iată că în al treilea mileniu competiţia este din nou acerbă, cine ajunge primul la bananele coapte (milioanele de euro) le ia pe toate… Fotbalul, sportul rege, acaparează cea mai mare parte din atenţia mondială şi din sumele ce pot fi distribuite pentru sportivi. Jucătorii de fotbal sînt „vînduţi” (transferaţi) pe sume de la 5.000 de euro pînă la 220 de milioane de euro, şi iau salarii mari, pînă la 80 de milioane de euro pe an (exemplu: brazilianul Neymar de la echipa franceză PSG).
Cupa Mondială 2018 din Rusia este organizată de FIFA, o asociaţie formată din 202 state, care reglementează jocul de fotbal din lume. Pentru Europa, există UEFA. Orice jucător (amator, profesionist) poate intra în competiţie, iar cel mai bun să cîştige. În Rusia, a fost introdus arbitrul asistat video, astfel că în premieră a fost anulată o lovitură de la 11 m, pe motiv de ofsaid. Ar trebui şi un arbitru sanitar, care să certifice dacă grimasele de durere sînt reale sau simulate!
Sportul a fost separat de politică, singura constrîngere fiind aceea ca sportivii să nu se dopeze, cum se mai întîmplă. Cînd dorinţa de victorie este mai mare decît cinstea, apar acuzaţii de folosire a substanţelor biostimulatoare interzise de regulament. Ruşii au fost acuzaţi de americani că se dopează şi, uimitor, în urma atacului psihologic, au pierdut următorul meci cu 0-3! Schema s-a repetat şi la alte echipe, care au trecut de la victorii neanticipate la eşecuri nepreconizate. Există controale antidoping, se fac analize de urină şi sînge şi necropsiile descoperă că sportivul mort subit pe teren poartă vina, avea inima … mărită. Argumentaţia străvezie lasă impresia că fotbaliştii n-ar fi sănătoşi, că joacă pe propriul risc şi ar trebui să-şi asigure viaţa, ca orice profesionist. Aceleaşi suspiciuni apar şi în alte sporturi, dar ruşinea de-a fi hoţ de performanţă se uită şi învăţătura este să cauţi metode de biostimulare nedepistabile. Dacă eşti cu un pas înaintea laboratorului antidoping de la FIFA, poţi să stai liniştit!…
Cîtă vreme nu putem evita competiţia pe mulţi bani din publicitate şi spectacolul crud (sîngele curs aduce emoţie în plus), mereu vor apărea oameni dispuşi să fraudeze concursurile, să obţină avantaje artificiale – ceea ce nu exclude antrenamentul, pregătirea tehnică şi psihologică pentru meci. Adesea, sportivul este suprasolicitat fizic, nu mai are timp de recuperare şi apare tentaţia de a fi proaspăt a treia zi după efort şi a cîştiga locul I din nou. Cine ia locul II se consolează cu gîndul că va cîştiga data viitoare, ceea ce nu se mai întîmplă, căci apar sportivi mai puternici, mai bine antrenaţi şi, posibil, mai eficient „stimulaţi”.
Competiţia devine sursă de nefericire pe termen lung, cu precizarea că spectacolul durerii şi neputinţei nu produce milă, nu impresionează pe nimeni. Oare Isus s-ar uita la meciurile de fotbal? Probabil s-ar uita, dar cu alţi ochi decît ai noştri!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului

vineri, 29 iunie 2018

Scrisoare pastorală


Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr. 375(1 –15 Iunie)

Dragii mei enoriași!
Biserica și Marea Unire(IV). Intrarea României în Războiul Balcanic şi apoi în Primul Război Mondial  nu a însemnat alinierea la o situaţie de conjunctură. România îşi cunoştea bine interesele, care, la acea vreme îi erau ameninţate şi a intrat în luptă pentru împlinirea lor. Avea de apărat, în primul rând, independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială şi însăşi fiinţa neamului românesc; avea de câştigat, în al doilea rând, unitatea teritorială şi spirituală cu toţi românii din provinciile româneşti rupte din trupul Patriei - mamă de-a lungul vremii, avea de realizat România Mare în hotarele vechii Dacii. Episcopul Râmnicului de atunci spunea: ,, Suferinţele românilor de veacuri, suspinul lor după libertate, năzuinţele lor de a-şi vedea  visurile împlinite, dorinţa de demult a străbunilor noştri de a vedea uniţi laolaltă pe toţi ci ce vorbesc şi simt româneşte va duce la realizarea idealului nostru naţional”. Responsabilitatea, costurile şi riscurile erau imense, aşa cum s-a văzut, dar idealul era suprem. Atunci,  ori niciodată!
Redactorul Badea Mangâru de la ,,Biserica Ortodoxă Română”  făcea bilanţul anului 1915 şi privea cu îngrijorare şi speranţă spre cel următor: „Anul 1915 este anul negru, este anul al cărui zăbranic este făcut din lacrimile, suspinele şi jalbele mamelor, soţiilor şi orfanilor. Este ţesut din chinurile celor ce şi-au dat sfârşitul departe de tot ce au avut mai scump, departe de părinţi unii,  departe şi de soţie şi de copilaşi, pe lângă neagra mizerie ce-au îndurat, pe lângă dorul de ţară şi ai lor, ce i-a frământat şi focul ce i-a dogorit în lumea veşniciei (…). Anul 1915 este anul cel mai vijelios, cel mai urât şi cel mai criminal din câţi a cunoscut omenirea (…). Niciodată şi în nici o vreme nu întâlnim în istoria popoarelor un măcel mai îngrozitor, săvârşit cu arta cea mai perfecţionată în distrugere şi cu premeditarea cea mai îndelungată (…). Anul 1915 s-a născut în sânge, s-a botezat cu sânge, s-a hrănit cu lăcomie toată viaţa sa cu sânge şi şi-a dat sfârşitul sufocat tot în sânge. O clipă nu s-a abătut de la acest dezastru, un moment nu s-a odihnit; continuu a sfâşiat şi a batjocorit. Anul 1915 a trimis regi în pribegie, iar pe alţii i-a înălţat în trufie. În palatele pustiite ale celor ce bat pe la uşile altora ca să le dea ospitalitate şi să-i adăpostească şi-au dat mâna potenţialii învingători ai momentului, şi-au dat mâna, s-au felicitat şi au benchetuit. S-au exterminat popoare din patrimoniul lor, iar cei rămaşi i-a înjugat la carul robiei, al suferinţelor, al chinurilor şi al batjocurilor”.
Noul an 1916 este întâmpinat cu teamă şi speranţă de către episcopul Nifon Niculescu: „Ca român, sufletul meu e stăpânit de grija vremurilor atât de grele prin care trece scumpa noastră Românie. Este adevărat că suntem o ţară mică, că jur-împrejurul nostru para focului se înalţă tot mai cotropitoare, că totuşi, prin acest foc va trebui să răzbim pentru a realiza idealul nostru naţional, oricâtă durere ne-ar pricinui. Ca ierarh al vostru însă, sufletul meu este plin de cea mai caldă speranţă, neîndoioasă, că neamul nostru va izbuti, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi prin puterile lui, să-şi îndeplinească marea şi frumoasa datorie la care este chemată generaţia de astăzi (…). Ca păstor al vostru, ca român şi ca mai bătrân frate al vostru, vă zic: Sus inimile noastre către floarea de aur a idealului nostru naţional! Steagurile noastre de luptă sunt steaguri de vitejie încercată, totdeauna biruitoare! Aşa vor fi şi acum”.
Într-o cuvântare de răspuns, preotul Anghel Constantinescu a spus: „Cu multă duioşie ne aducem aminte de poveţele părinteşti ce aţi dat preoţilor la conferinţele pastorale din toamna trecută. Aţi dat sfaturi şi îndemnuri, pe de o parte preoţilor mobilizaţi, cum să îmbărbăteze trupele şi să facă serviciile divine în campanie, cum să mângâie şi să îngrijească pe cei răniţi, şi în fine, cum să-şi îndeplinească cu punctualitate datoriile sfinte faţă de cei morţi cu glorie pe câmpul de luptă, iar pe de altă parte aţi dat îndrumări şi preoţilor care rămân în parohii cum trebuie să ajute pe cei nevoiaşi, cum să le cultive ogoarele şi să le strângă bucatele şi, în sfârşit, cum să mângâie pe văduve şi pe cei care vor rămâne orfani de tată. Ba mai mult, cu prilejul conferinţelor aţi poftit pe doi medici-colonei ca să ţină preoţilor conferinţe cu privire la rolul şi îndatoririle preotului în campanie din punct de vedere sanitar”.
La 4/16 august 1916 România a semnat Tratatul de alianţă cu ţările Antantei. Încă din ziua de 15 august, ziua Sfintei Marii Mari se sunase mobilizarea. Din toate satele şi oraşele româneşti curgeau râuri de tineri, dar şi râuri de lacrimi şi de rugăciuni. Mobilizarea armatei şi poziţia Bisericii Ortodoxe Române au fost consemnate printr-o impunătoare slujbă la catedrala patriarhală din Bucureşti: ,,S-au introdus ectenii şi rugăciuni” pentru starea de război. Mitropolitul Primat „a pronunţat o patriotică şi bine cugetată predică, începând cu citaţia: „Acum a sosit vremea care ne sfinţeşte pe toţi şi ne aşteaptă dreptul judecător” pentru realizarea visului milenar al străbunilor neamului românesc. Citând principalele date ale istoriei neamului, meritele străbunilor, după istorie şi fapte în conservarea limbii române şi a religiunii, monumentele religioase ale acestora şi patriotismul lor, continuitatea neîntreruptă a neamului nostru ca viguroasă santinelă romană de la Traian până la formarea Principatelor Moldo-Române şi faptele prin care au trecut până în zilele noastre; de asemenea, amintind în această cuvântare şi enumerând nedreptăţile suferite cu timpul de la năvălitorii şi împilătorii străini; teritoriile sfâşiate din Patria noastră dimprejur, drepturile ce le avem de moştenire (…). ,,Datoria noastră este ca cu încredere în Dumnezeu să urmărim drepturile noastre pretutindeni, iar pentru prezent să mulţumim că Providenţa Dumnezeiască ne-a deschis cea mai frumoasă şi favorabilă ocaziune pentru actuala reîncepere a realizării drepturilor noastre de revendicare. Sus să avem inimile! Având credinţă în Dumnezeu, care ne asigură prin Sfânta Evanghelie că şi munţii se pot muta din locul lor pe baza credinţei nestrămutate a unui popor”. A urmat un Te-Deum special pentru caz de război. S-a recomandat tuturor ierarhilor să urmeze asemenea.
În aceiaşi zi, Ministrul Cultelor, I. G. Duca, a telegrafiat Mitropolitului Primat : „În clipa în care armata română porneşte la luptă pentru a înfăptui idealul naţional al neamului nostru, gândul tuturor se îndreaptă cu încredere întru Cel Atotputernic şi caută întărire sufletească de la credinţa strămoşească ce a susţinut pe înaintaşii noştri în toate grelele lupte pe care au fost siliţi să le poarte de-a lungul veacurilor, spre a purta, păstra şi înălţa statul acesta. Rog deci pe Înalt Prea Sfinţia Voastră să ia imediat măsuri ca pretutindeni preoţii să binecuvânteze pe cei ce cu atâta avânt pleacă să se jertfească pentru mărirea şi gloria neamului şi totodată să se facă în toate bisericile din de Dumnezeu păzita Eparhie pe care o păstoriţi cuvenitele rugăciuni pentru izbânda oştilor române”.
În telegrama mitropolitului primat Konon trimisă tuturor episcopilor eparhioţi (15 august 1916) se spunea: „Acum a sosit vremea care sfinţeşte pe toţi şi ne aşteaptă dreapta realizare a visurilor părinţilor şi a străbunilor neamului românesc. După iconomia dumnezeiască vedem cum se petrec lucruri extraordinare în împrejurul ţării noastre. În aceste momente pretutindeni a sunat ora deşteptării cu toate mişcările necesare şi în această clipă în care armata română binecredincioasă porneşte la luptă pentru a înfăptui idealul naţional al neamului nostru, cu toţii trebuie să avem sus inimile cu credinţa tare în Cel Atotputernic. Gândul tuturor se îndreaptă cu încredere în Bunătatea şi ajutorul dumnezeiesc spre întărirea sufletească în credinţa strămoşească, care a susţinut pe părinţii şi strămoşii noştri în grelele şi periculoasele împrejurări prin care ne-am strecurat şi pe care străbunii noştri au fost siliţi a le înfrunta de-a lungul veacurilor, spre a păstra şi a înălţa moştenirea şi patria străbună (…). Noi, în conformitate cu dorinţa generală, am hotărât să se ia imediat măsuri ca pretutindeni clerul ortodox să binecuvânteze şi să încurajeze pe ostaşii noştri, care cu atâta avânt pleacă ca să se jertfească pentru mărirea şi gloria neamului nostru. Pentru care am dispus să se facă în toate bisericile din Dumnezeu păzita Eparhie pe care o păstorim împreună cu P.P.S.S. Ierarhi eparhioţi, anume orânduind cuvenitele rugăciuni pentru strălucita izbândă a oştirilor române”.  Este dat decretul (1916 aug. 14) de mobilizare a armatei române în noaptea de 14/15 august, orele 2.  Este dat textul decretului privind starea de asediu, Rugăciune cu Te-Deum şi ectenii pentru armata ruso-română.
*
Sfaturi părintești. Am selectat un fragment din Pateric, privind călătoria unei femei în lumea de dincolo. Socotim că este interesantă și plină de învățătură pentru mulți. Vorba aceea: ,,Deșteptul învață din pățania altuia….!”
,, Un Bătrân a povestit: „Era o fecioară în vârstă, care sporise mult în frica lui Dumnezeu. Odată am întrebat-o despre pricina lepădării sale de lume şi ea mi-a istorisit acestea: «Eu, minunate, atunci când încă eram copil, aveam un tată blând şi blajin după purtare, însă neputincios şi bolnăvicios la trup, încât cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o ţintuit la pat. Trăia retras, într-aşa măsură încât de-abia de se întâlnea vreodată cu cineva. Când era sănă­tos îşi lucra cu sârguinţă pământul şi, îndeletnicindu-se cu aceasta, aducea acasă roadele muncii sale. Era atât de tăcut, încât cei care nu îl cunoşteau credeau că e mut.
Aveam şi o mamă a cărei purtare era întru toate potrivnică firii tatălui meu. Căci iscodea şi cele de dincolo de ţinutul nostru. Era atât de vorbăreaţă, cu toată lumea, încât nu o văzuse nimeni tăcând vreodată, câtuşi de puţin; fie se certa şi se ciondănea, fie vorbea necuviincios şi fără rânduială. Mare parte a timpului şi-o petrecea îmbătându-se cu vin, alături de bărbaţi stricaţi. Şi era mult cheltuitoare ca o desfrânată, chivernisind rău bunurile casei şi averile, care, deşi nu erau puţine, nu ne puteau ajunge – căci tatăl meu lăsase în seama ei ocârmuirea gospodăriei. Însă chiar aşa trăind, n-a întâlnit nicicând vreo boală trupească, nici n-a simţit vreo durere, având în toată viaţa trupul teafăr şi sănătos.
S-a întâmplat ca tatăl meu, după ce s-a istovit de bolile sale îndelungate, să moară. Atunci afară s-a stârnit îndată furtună, cu tunete şi fulgere necontenite. Din cer se pogora fără răgaz o ploaie atât de năprasnică, încât vreme de trei zile nu am putut câtuşi de puţin scoate capul afară din casă; şi în tot acest răstimp tata zăcea înăuntru, neîngropat. Văzând aceasta, oamenii din sat au început să spună pe seama celui adormit cleveteli nenumărate. Ziceau: „Vai, ce om rău era printre noi şi nu am băgat de seamă. Negreşit, vrăjmaş al lui Dumnezeu a fost unul ca acesta! De aceea nu i se îngăduie nici să fie îngropat”. Noi, însă, ca să nu ajungem să ne fie cu neputinţă să stăm în casă din pricina trupului care ar fi în­ceput să se strice, l-am scos afară şi, chiar dacă ploaia cădea încă cu putere, l-am îngropat aşa cum am putut. Mama, fiind de acum şi mai slobodă, se desfrâna cu mai multă neruşinare. Aproape că făcuse din locuinţa noastră o casă de pierzanie şi ne risipea averea în desfătări necontenite, aşa încât ajunsesem în pragul sărăciei.
Trecând în acest chip mai multă vreme, i-a venit şi ei sorocul morţii şi a avut parte de o astfel de înmormântare, încât ai fi zis că şi văzduhul ajută la îngropăciune. După săvârşirea mamei eu deja trecusem de vârsta copilăriei şi începeau să se ivească în mine şi să mă stârnească poftele trupeşti. Într-o seară mi-a ve­nit un gând: «Ce viaţă să aleg?» Şi îmi ziceam în sinea mea: «Oare să aleg viaţa tatălui meu şi să petrec cu bunătate, cuvioşie şi cumpătare? Dar acela nu a avut parte de nici un bun vieţuind astfel; şi după ce s-a istovit în boli şi necazuri, a murit fără să i se îngăduie nici măcar să fie îngropat ca ceilalţi oameni. Dacă o asemenea petrecere a fost pe placul lui Dumnezeu, de ce a fost ispitit de atâtea rele? Iar vieţuirea mamei oare cum a fost? Nu s-a împărtăşit de desfătări şi plă­ceri neîncetate, ducându-se din viaţa aceasta sănătoasă şi fără să fi pătimit ceva? Aşa trebuie, deci, să vieţuiesc şi eu. Căci e mai bine să te încrezi în ceea ce îţi văd ochii decât în cuvintele altora».
Cum socoteam eu, nefericita, să păşesc pe urmele mamei mele, s-a făcut în­tre timp noapte şi m-a luat somnul. Mi s-a înfăţişat atunci un bărbat mare la trup şi înfricoşător la chip, care m-a privit cu mânie şi sălbăticie şi m-a întrebat cu voce aprigă: «Spune-mi, care-s gândurile inimii tale?» Eu m-am cutremurat toată şi nu îndrăzneam nici să-l privesc. Iar el îmi spune iarăşi, cu glas aspru: «Răspunde-mi, ce gândeşti?» Cum m-a văzut că am înlemnit cu totul de frică şi că-mi ieşisem din minţi, mi-a adus el aminte de toate câte cugetasem. Iar eu, venindu-mi puţin în fire şi neputând să tăgăduiesc, m-am întors spre rugăminte, cerându-i să fiu învrednicită de iertare. Atunci el mi-a luat mâna şi mi-a spus: «Vino să-ţi vezi mama şi tatăl şi după aceea alege-ţi viaţa pe care vrei să o duci». M-a luat, deci, şi m-a dus într-o câmpie mare cu livadă, unde erau tot felul de pomi, încărcaţi cu felurite roade, a căror frumuseţe covârşea cuvintele [ome­neşti]. Şi cum umblam pe acolo dimpreună cu dânsul, mi-a ieşit în cale tata, m-a luat în braţe şi a început să mă sărute, numindu-mă copil dorit. L-am îmbrăţişat şi eu, rugându-l să-mi îngăduie să stau cu el. Şi mi-a zis: «Acum nu-i cu putinţă aceasta. Dacă însă vrei să mergi pe urmele mele, nu după multă vreme vei veni aici».
Cum eu, iarăşi, îl rugam să rămân cu el, îngerul m-a tras de mână şi mi-a spus: «Vino să-ţi vezi şi mama, ca să cunoşti din fapte care vieţuire ţi-e de folos să alegi». M-a dus, deci, la o casă întunecată foarte, plină de tremur şi tulburare. Îmi arată acolo un cuptor de foc, aprins şi clocotind cumplit, şi pe câţiva, înfricoşători la chip, care stăteau lângă cuptor. Privind în cuptor, am văzut-o pe mama mea, afundată până la gât în foc; o mulţime nenumărată de viermi o mâncau din toate părţile, iar dinţii îi clănţăneau şi îi scrâşneau, din pricina durerii. Văzându-mă şi dânsa, m-a strigat văitându-se: «Vai, copilă, ce dureri de neîndurat! Vai, ce cazne fără de sfârşit! Vai mie, nenorocita! Căci pentru o mică plăcere mi-am pricinuit asemenea chinuri. Vai mie, nefericita! Că pentru desfătări vremelnice, acum mă chinuiesc veşnic. Fie-ţi milă, copilă, de mama ta, care astfel se mistuie şi se topeş­te. Adu-ţi aminte că eu te-am crescut şi mă miluieşte; dă-mi mâna şi scoate-mă de aici!» Şi fiindcă eu m-am ferit din pricina celor de faţă, neîndrăznind nici măcar să mă apropii, ea a început să strige din nou cu lacrimi: «Copila mea, ajută-mă şi nu trece cu vederea jeluirile mamei tale. Nu o trece cu vederea pe cea chinuită atât de cumplit în gheena focului şi roasă de viermele neadormit». Atunci mi s-a frânt inima din pricina ei şi am întins mâna să o trag în sus. Însă focul acela mi s-a atins puţin de mână şi am simţit o durere atât de puternică, încât am început să urlu şi să suspin cu lacrimi.
Atunci, la ţipetele mele, s-au trezit cei din casă şi, sculându-se şi aprinzând făclii, au alergat la mine, întrebându-mă stăruitor care-i pricina tânguirilor mele. Iar eu mi-am venit în fire şi le-am povestit cele văzute. De atunci încolo am râvnit vieţuirea tatălui meu şi mă rog să o dobândesc şi să ajung în locul în care este el. Căci, cu harul lui Dumnezeu, am fost încredinţată din fapte ce fel de cinste şi slavă sunt gătite celor care aleg să trăiască cu dreptate şi cuvioşie şi ce cazne îi aşteaptă pe cei care îşi irosesc viaţa în desfătări»”.
*
File de jurnal – 5 Mai 1982. ,,Dup-amiază, Dl. Ivănescu împreună cu șoferul și prietenul său au plecat la Severin, iar pe zidar l-au lăsat la mine. Zidarul, nea Biță, e dintr-un sat de pe lângă Curtea de Argeș. Aude greu și vorbește prost. Are vreo 52 de ani, patru copii și o femeie epileptică.
Seara, conform înțelegerii, dl. Ivănescu a venit a biserica din Malovăț. Spunea că e foarte grăbit, că peste o jumătate de oră are trenul. Nu am admis această grabă și nu am vrut ca să-i dăm acontul și să semneze hârtiile în alb. Când am început să discutăm amănuntele contractului, am înțeles și graba lui. Dacă astă-toamnă, la licitație, s-a oferit să-și asigure masa, iar noi să nu-i dăm decât 50.000 lei  pentru lucrare și un litru e lapte pe zi, acum n-a mai recunoscut aceasta. A jurat chiar că nici nu a discutat ceva despre masă. Cu chiu cu vai, abia am putut ajunge la un compromis, ca să-i adăugăm 2.500 lei  la preț și să-și asigure dumnealui masa. Acum am văzut și eu ce înseamnă într-adevăr omul și cât de puțină bază poate fi pusă pe cuvântul cuiva. În sfârșit!
Nea Biță a început lucrul a doua zi. Eu am demolat catapeteasma. Era crăpată rău de la cutremurul din 1977. Se clătina și nu a avut nimeni curajul să urce la ea de teama prăbușirii. Și azi lucrează la zidăria catapetesmei nea Biță. A făcut arcade la uși, fiindcă până acum nu avea. Repară pe la ferestre și uși. Malovicenii m-au ajutat și acum. Cei cu căruțe au adus nisip. Maluț Surugiu a dat 120 cărămizi, Ghiță Manolea a dat doi saci de ciment. Asemenea și Octavian Chilom și nevasta lui Cună. Unii au  venit să ajute voluntar: Bârnea Ion, Nicolae Tărăbâc, Gheorghe Manolea, Dumitru Crașoveanu, Stoian Nică, Maria Tărăbâc, Ana Tărăbâc, Ion Paicu(Sfântu) și alții. Marian Glavan i-a asigurat zidarului casă și masă pe tot timpul lucrării.
Nea Mitrică Trocan a început reparațiile la biserica din Bârda în vederea văruitului. Ieri am luat cu unchiul Sabin Lăsculescu de la Rupa Anghel din Severin opt ferestre de metal pentru turla bisericii de la Bârda și o poartă de metal pentru cimitirul de la Bârda.”
*
Taina mamei. Am găsit pe internet o povestire cu acest titlu, interesantă, care, sunt sigur, și Dvs. vă va place, mai ales că e plină de învățătură pentru viață, pentru relațiile de familie. Iat-o:
Faptul s-a petrecut  cu ceva ani în urmă într-unul din tribunalele Capitalei.
Personaje: soţia, soţul şi mama acestuia. Spectatori: publicul din sală, judecătorii şi câţiva avocaţi. Motivul procesului: o femeie bătrână şi singură, poate şi bolnavă, mama, pretinde unicului ei fiu, om în toată puterea, sănătos şi voinic, s-o ajute să-şi trăiască decent ultimii ei ani. Aşa cer legile nescrise ale omeniei. Potrivit lor, femeia s-a adresat tribunalului să-i facă dreptate. Adică să-l oblige pe fecior, inginer cu post bine retribuit, s-o întreţină pe mamă.
După cum era de aşteptat, tribunalul i-a acordat reclamantei câştig de cauză, cum se spune în limbajul juriştilor.  Până aici nimic deosebit. Un proces civil ca atâtea altele. Obişnuiţi cu de-alde astea, judecătorii se grăbeau să treacă la alt dosar, considerând cazul rezolvat. Abia acum începe însă povestea noastră…
Auzind sentinţa, ,,prea buna” noră a fost apucată pur şi simplu de o criză de furie; i s-a părut pe semne o nedreptate strigătoare la cer, ca soţul ei să-i aducă acasă, în ziua de leafă, mai puţin cu cele câteva sute de lei, pe care tribunalul hotărâse ca fiul să le dea lunar bătrânei sale mame. Şi atunci, în faţa sălii, ea a început să vocifereze, să-şi insulte soacra, s-o învinuiască de meschinărie.   Cei prezenţi, stupefiaţi de această ieşire, o priveau cu justificat dispreţ.
Până la urmă, fireşte, tribunalul a trebuit s-o cheme la ordine. Privirile oamenilor se îndreptau acum spre bărbat. Condamnat de cei mai mulţi de atitudinea lui reprobabilă, compătimit de alţii pentru că ajunsese sub clasicul papuc, omul tăcea.  Dacă în acel moment cei trei ar fi părăsit sala, lucrurile s-ar fi oprit aici, lăsându-le celor de faţă doar gustul amar al întâlnirii cu o manifestare ce nu face cinste firii omeneşti. Ce s-a petrecut însă în sufletul bătrânei?! Până atunci nu mai fusese niciodată la tribunal. S-a uitat la chipurile celor din sală, s-a uitat la judecători, desluşind la toţi acelaşi reproş pentru fiul ei. Şi a cuprins-o un legitim şi dureros sentiment de remuşcare, de ruşine pentru ruşinea lui. S-a răzvrătit ceva în sufletul ei şi n-a vrut să lase lucrurile aşa. N-a vrut ca oamenii aceia străini să-l considere pe fiul ei ca pe un om de nimic, un nemernic. A cerut deci să vorbească, să-l apere de o asemenea bănuială nedreaptă.
-  Rog să fiu iertată, începu ea, dar să nu credeţi că feciorul meu este un om rău la suflet. Eu îl cunosc mai bine decât oricine. Nu s-a purtat neomeneşte cu mine şi de la el nu am a mă plânge tribunalului. Eu nu aş fi făcut-o, dacă el nu m-ar fi îndemnat. Şi o să vedeţi de ce…
O linişte plină de nerăbdătoare atenţie se aşternu în sală. Copleşit, inginerul lăsă privirile în jos, pe când soţia lui, potolită subit, ascultă şi ea uimită.
-  Eu sunt femeie simplă, a continuat bătrâna parcă îmbărbătată. Am muncit mult şi din greu ca să trăiesc şi să-l cresc pe el. Erau pe atunci vremuri grele, război. Singură am fost toată viaţa, n-am avut bărbat. Şi-o să vedeţi, iarăşi, de ce. Băiatul s-a purtat întotdeauna frumos cu mine: a fost cuminte, m-a ascultat, a învăţat pe brânci să-şi facă un viitor; a avut şi cap bun, nu-i vorbă. Pe urmă, când s-a făcut mai mare, a muncit, şi-a făcut un rost şi a avut el grijă de mine. Când s-a însurat, gândeam că am să-i pot fi de ajutor în casă, la copii. Sunt doar obişnuită cu munca. N-a trecut însă multă vreme şi am văzut că nora nu-şi mai găseşte locul cu mine, deşi aveau o locuinţă bună, încăpătoare. Cât despre copii… nu şi-a dorit să aibă… Un timp i-am răbdat înţepăturile. Lui nu-i spuneam nimic. Îl vedeam că munceşte, că îşi vede de treabă. Ştiam că-i bine văzut acolo unde lucrează şi mă bucuram pentru el. Nu vroiam să-l necăjesc cu ale mele. De altminteri, de faţă cu el, nora se purta altfel. El însă pleca dimineaţa şi venea tocmai seara. Uneori, se ducea prin ţară. Rămâneam acasă cu nora, că ea nu lucrează. Când nu trebăluiam prin bucătărie, mă făceam mică în colţul meu, să n-o supăr cu nimic. Toată ziulica tăceam, nădăjduind că lucrurile vor merge mai bine. Dar, n-au mers bine! Nu vă mai spun toate câte s-au petrecut. Destul că, după un timp, au izbucnit certurile între ei. Pricina eram eu. Până la urmă nici nu se mai fereau de mine. Pentru noră, banii erau lucrul de căpetenie. Într-o zi i-a strigat: ,,Ori eu, ori maică-ta! Alege!”
Aici nora, sub privirile ostile ale sălii, a trebuit să-şi plece privirea.
-Pe scurt, continuă bătrâna, n-am mai putut răbda. Fiul meu o iubea şi n-aş fi vrut să se despartă din cauza mea. Altfel de soţie îi dorisem eu. Dar ce puteam să fac? Mi-am găsit undeva o odăiţă şi m-am mutat. Numai că, tare singură pe lume mă simţeam acum! De lucrat nu mai puteam: sunt bătrână. Cu toate acestea nu mă lăsam. Mai găsisem câte ceva de împletit, de cârpit, mai mult ca să-mi treacă de urât. Pe la casa lor mă duceam rar. Fiul meu, n-am ce zice, mă ajuta. Dar soţia lui ştia cât câştiga. A început curând să-i ceară socoteala la bani; au izbucnit iar certuri. Atunci gândind că face un bine, băiatul m-a povăţuit să mă plâng tribunalului. Să nu mai aibă soţia lui ce spune, pentru că, dacă aşa va hotărî legea, el nu poate face altfel… Văzându-vă cum îl priviţi, m-am căit că l-am ascultat. Să ştiţi că nu este un om rău la suflet… Poate nu vă spuneam asta, dar nu m-a răbdat inima când am auzit-o aici pe soţia lui strigând…
 Bătrâna ezită puţin. Îşi şterse lacrimile cu mâna tremurândă şi, parcă aducându-și aminte de un lucru îndepărtat, povesti mai departe cu un vădit sentiment de uşurare.
-Şi aş vrea să vă mai spun ceva…, ceva, care nu am mai spus până acum nimănui.. Nici chiar fiului meu, pentru că nu am vrut să-l amărăsc… Aveam, mi se pare, vreo 18 ani, bine nu mai ştiu. Eram la părinţi o droaie de copii. Într-o zi, ducându-mă în pădure să adun uscături pentru foc, am auzit un scâncet. La început m-am speriat neştiind ce-i şi am început să fug. Apoi m-am dumirit. Era un copil. Avea câteva săptămâni. În jur, nici ţipenie de om. Ce era să fac? L-am luat binişor în braţe. N-a mai plâns. Cu vreascurile în spate şi cu el la piept, am plecat spre casă. La marginea pădurii m-am oprit. Mi se făcuse frică. Am lăsat copilul jos. A început îndată să plângă mai tare ca înainte. Am rupt-o la fugă să nu-l mai aud. M-am oprit însă curând; mă urmărea plânsul lui. M-am întors. Căta spre mine cu nişte ochişori atât de rugători, încât nu m-am îndurat să-l las acolo.
Când m-a văzut tata acasă, s-a crucit. Mi-a strigat să duc copilul unde ştiu, că lui nu-i trebuie. Tata era om aspru şi neînduplecat. Şi  văzându-mă cum îl îngrijesc, intrase la bănuială. Gândea c-o fi al meu şi i-am ascuns adevărul. Poate că şi băuse în ziua aceea, că ne-a luat la bătaie şi pe mama şi pe mine. M-a schilodit, nu alta. Mie începuse să-mi fie drag copilul şi nu ştiam ce să fac. În cele din urmă m-am hotărât să plec cu el de acasă. Ce-o fi, o fi! mi-am zis… Uşor nu mi-a fost! Nicăieri nu voiau să mă primească cu el. Să-l las, nu mă înduram. Mi-a fost însă ruşine să spun cuiva că nu-i copilul meu. Cine m-ar fi crezut atunci? Când am găsit, în sfârşit, nişte oameni mai binevoitori, care m-au primit cu băiatul, aş fi fost în stare, dacă mi-ar fi cerut-o, să muncesc doar pentru a câştiga mâncarea mea şi a copilului şi să avem un adăpost. L-am crescut singură. Arătoasă nu eram.  Cine era să se uite la o biată femeie săracă, cu un copil pe deasupra? Nu m-a cerut nimeni în căsătorie. Îl aveam pe el, soarele meu. A crescut voinic, cum îl vedeți…
Aici, bătrâna a tăcut descumpănită. Nu mai putea vorbi. Au podidit-o lacrimile. Printre suspine a mai adăugat doar atât:
-Dacă acestei femei îi pare atât de rău după bucăţica de pâine pe care mi-o dă fiul meu, vă declar că nu vreau să mai primesc nimic de la el şi îmi retrag plângerea… În sală se înstăpânise tăcerea. Oamenii îşi ştergeau ochii pe furiş…
 Aceasta a fost toată povestea. Fiul, copleşit de emoţie, s-a apropiat de bătrână, ascunzându-si faţa în palmele ei aspre. Soţia lui s-a ridicat descumpănită şi a părăsit sala. Nu ştiu dacă va mai rămâne alături de un bărbat care-i va aduce acasă cu câteva sute de lei mai puţin, dar ştiu că el, ,,COPILUL GĂSIT ÎN PĂDURE” nu va mai putea trăi despărţit de cea care i-a fost o MAMĂ atât de bună.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 230 lei; Domnul Vermeșan Mirel din Timișoara: 200 lei; Doamna Roman Carmen din Tr. Severin: încă 100 lei; Doamna Arhire Evelina-Lili din Tr. Severin, fiică  a satului Bârda și Doamna Pițiga Emilia din Timișoara: câte 50 lei;
Doamna Ivanovici Florica din București ne-a trimis vin din Cana Galileii(Israel). Cu el vom pregăti Sf. Împărtășanie pentru cei ce se vor împărtăși de Sf. Petru și de Adormirea Maicii Domnului. A mai trimis lumânări de la Ierusalim, apă din Iordan și altele.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Marea unire, în ,,Națiunea”, București, 6 iun. 2018, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor); ,,Scrisoare pastorală” – 373, în ,,Bibliotheca  Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 16 iun. 2018, ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  ,,,Scrisoare pastorală”-374, în ,,Armonii Cultural”, Adjud(VN), 14  iun. 2018, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 19 iun. 2018, ediție și on-line (http://www.observatorul.com);  Cuvântul Sfinților Părinți, în ,,Națiunea”, București, 21 iun. 2018, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/ category/ religiespiritualitate); Biserica și Marea Unire, în ,,Națiunea”, București, 21 mai 2018, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); în ,,Omniscop”, Craiova, 15 iun., 22 iun. 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro);
Domnul Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia) a făcut o frumoasă prezentare volumului Popas aniversar – 65  în emisiunea din 23 iunie și apoi a dat citire primului capitol din carte. Îi mulțumim. Putem pune oricui la dispoziție emisiunea.
Parohia noastră a republicat cartea Prof. Dr. Constantin Negreanu, Istoria proverbului românesc(160 pag.);
Parohia noastră a publicat cartea Prof. Ion Bratu din Pucioasa(DB), Activitatea Preotului Dr. Gheorghe Paschia(100 pag.). Autorul și-a cumpărat tot tirajul.
*
            Excursii-pelerinaje.   ► Duminică, 10 Iunie, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița (MH), cu ocazia hramului. Parohia s-a angajat să suporte cheltuielile de transport. Deși participarea  a fost gratuită, am avut doar cinci înscrieri. Păcat!        
             ►Joi, 5 Iulie, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda - Malovăț - Tr. Severin - Mânăstirea Gura Motrului(MH)-Strehaia(mânăstirea)-Craiova(orașul, mânăstirea Jitianu, mânăstirea Coșuna, seminarul teologic)- Tr. Severin -Malovăț-Bârda. Costul era de 25 lei/pers. Până la închiderea acestei ediții, s-au înscris 9 persoane. Excursia se amână pentru odată ce o vom stabili ulterior.
►Joi, 26 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Orșova(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 3 iun. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Vișan David-Andrei, fiul Domnului  Vișan Valentin și al Doamnei Vișan Georgiana-Felicia din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 3 iun. am Oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Vișan Valentin din Malovăț și Doamna Hoancă Georgiana-Felicia din Șimian. Să fie fericiți! În ziua de 9 iun. am oficiat slujba înmormântării pentru Ploștinaru Ionel(72 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 1 Iul. (Bârda); 7 Iul.(Malovăț-Bârda); 8 Iul.(Malovăț); 14 Iul.(Malovăț-Bârda); 15 Iul.(Bârda);  20 Iul.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 21 Iul.(Bârda-Malovăț); 22 Iul.(Malovăț); 28 Iul.(Malovăț-Bârda); 29 Iul.(Bârda).  În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda