Pădurile planetei ard
și babele-n politică se piaptănă!
Iată că
am ajuns să trăim aceste zile de groază pentru planeta Pământ: oamenii sunt tot
mai lacomi, cruzi, depravați și ipocriți (actuala civilizație nu dă o ceapă degerată
pe cultură și principii morale), poluarea solului, apei, aerului și
alimentelor este din ce în ce mai agresivă, iar pădurile, această preadivină
fabrică de oxigen pentru pământeni, ba sunt măcelărite fără milă (bunăoară așa ca-n
România postdecembristă), ba iau foc din te miri ce (de fapt se știe prea
bine că din pricina secetei și a încălzirii globale) în Siberia, Groenlanda, Africa,
Spania, Portugalia, Grecia sau California, ba sunt făcute scrum milioane de
hectare din falnica vegetație amazoniană. Dar nu din întâmplare sau dintr-o firească
reacție de revoltă a naturii siluită de nevrednicul „biped
fără pene”, ci cu știrea și încuviințarea lui Jair Bolsonaro,
președintele Braziliei.
Cică
brazilienii au nevoie de teren arabil, tot cam așa cum africanii din Congo,
de pildă, incendiază pădurile lor ca să omoare bacteriile și să îngrașe terenul
cu cenușa rezultată. Și cine să-i oprească, când
autoritățile țărilor respective consideră că-i un drept al cetățenilor, ba
chiar o prioritate ca furnizorii de voturi în campaniile electorale să ardă
viitorul omenirii și al planetei pentru îndoielnicul bine al unui prezent
cumplit, iar curajoasele și bătăioasele organizații ecologiste de felul
Avaaz-lui să fie acuzate de hojmalăul Bolsonaro și fârtații săi că
au dat foc pădurilor?!...
Păi dacă
lucrurile ar sta așa cum susține mitocanul președinte brazilian, cel care și-a
întărit faima de mahalagiu într-ale politicii internaționale
prin incalificabila ofensă adusă primei doamne a Franței, la
pachet cu ordinăria ministrului Educației cum că președintele
Macron ar fi „un cretin oportunist”, de ce membrii acestor organizații
ecologisto-umanitare n-au fost prinși asupra faptului și de ce
fostul căpitan brazilian, actualmente președinte, respinge cu dispreț și inconștiență (da,
căci Amazonia este principalul plămân al planetei!) orice ajutor venit din
afară, inclusiv cele 22 de milioane de dolari pe care G7 (șeptarul
celor mai industrializate state ale lumii) i-a oferit Braziliei întru grabnica
stingere a incendiilor?
Pentru
că, răspund tot eu, unui neghiob înfumurat ca Jair Bolsonaro, ajuns președintele
brazilienilor printr-un nefericit concurs de împrejurări, i se pare nu doar
că-i cea mai însemnată sculă politică a planetei, ci și cel mai
firoscos mascul al prezentului, dovadă actuala consoartă (mai tânără cu vreo
trei decenii) cu care – zic eu – l-a pedepsit Atotputernicul taman acuma când
se desfată cu plăcuta stare de amețeală provocată carieriștilor de
efemeritatea succesului.
Iată de
ce, incapabil să înțeleagă gravitatea fenomenului de încălzire globală (spre
deosebire de el, Donald Trump o înțelege, dar n-o admite),
fenomen în necruțătoare expansiune și întețire prin
cercul vicios al poluării (cum spuneam mai sus, pădurile ard din pricina
secetei și a căldurii în creștere de la un an la altul,
iar bioxidul/dioxidul de carbon degajat fără întrerupere de mașini,
termocentrale și pădurile în flăcări, sporește tortura
tuturor pământenilor), și nedispus să contribuie cu ce-i stă în putință la
stoparea fenomenului, iar pe urmă la îmbunătățirea progresivă a condițiilor de
viață ale omenirii prezente și viitoare, lucru care se
subînțelege că face parte umanitaro-istorică din „fișa
postului” fiecărui conducător responsabil de stat, penibilul Jair al
brazilienilor își permite să bagatelizeze această veritabilă Sodomă și Gomoră
la scară planetară, să-l insulte cu grosolănie pe mai tânărul, mai chipeșul și mult mai
instruitul președinte al Franței, ba chiar să-și scoată
tânăra și nealcoșa jumătate pe hidoasa centură a orgoliului
masculin-mitocănesc, pentru ca în acest chip golănesc să o poată umili pe mai
vârstnica și distinsa doamnă Brigitte Macron. La urma urmei o
mizerie umană ce se întoarce ca un nimicitor bumerang atât împotriva imaginii
de tot rahatul a președintelui brazilian, cât și împotriva lui ca bărbat,
respectiv ca ofițer ratat.
Acestui
politruc detestabil (tocmai pentru că deține funcția supremă
în stat) țin cu tot dinadinsul să-i spun următoarele:
1)Emmanuel
Macron este demn de toată stima pentru faptul că nu și-a
repudiat soția mai în vârstă ca el nici când a urcat pe scara socială
și nici măcar atunci când a devenit președintele
Franței. Or, Jairule, crezi cu puțina ta
minte că, după instalarea sa la Palatul Élysée, nu și-ar fi
putut găsi o altă nevastă, cel puțin la fel de tânără și arătoasă
ca a ta? Eu zic că pentru aflarea adevărului gol-goluț, care ar
trebui să te înțelepțească nițel, corect ar fi să te uiți cu același ochi
critic la tine și la Macron. Căci, nu-i așa, cu măsura cu care vei
măsura, cu aceea ți se va măsura...
2)Nea
Jairule, poți să fii convins că nurioasa (asta vrea să însemne „cu nuri”)
ta nefastă (mă rog, tu poți să-i spui în continuare, nevastă, nevestică, soție sau soțioară) nu
s-a căsătorit cu bărbatul ce-ți închipui că ești, ci cu omul politic care
nu ești și nu vei fi niciodată.
Tot ce se poate ca, după încheierea aventurii tale prezidențiale (prin
nemulțumirea străinilor și brazilienilor chiar mai
repede decât îți imaginezi tu), ea să să te vadă așa cum ești în
realitate, adică un bătrân amarnic de plictisitor din cauza neînzestrării
lăuntrice, și să te părăsească în mare grabă.
...În
ceea ce-i privește pe români, constatăm că, după vizita președintelui
Klaus Iohannis la Casa Albă (unii cu foloasele strategice și gazele
din Marea Neagră, ceilalți cu șepcuța primită cadou și cu enigmatica inscripție de pe
ea, tălmăcită de anumiți analiști ca fiind încețoșatul acord
american întru înfăptuirea unei Românii nu la fel de mare ca cea din 1918, asta
deoarece niciun oficial român și străin nu suflă vreun cuvințel despre
teritoriile românești încă încorporate în Ucraina), constatăm, deci, că
aproape toate tunurile informaționale sunt îndreptate spre prezidențialele din
luna noiembrie, prea puțini dintre
noi arătîndu-se preocupați/interesați de subiecte precum: evidenta încălzire globală,
deplasarea anotimpurilor (intrăm în toamnă și-i mult mai cald
ca în luna iunie), creșterea
frecvenței/rezonanței Schumann de la 7,8 Hz la 12 Hz și – ca efect – reducerea duratei unei zile la 16 ore
(asta confirmă că ne îndreptăm spre momentul zero, când planeta și locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune),
explozia nucleară din nord-vestul Rusiei (regiunea Arhanghelsk) și un foarte posibil nou Cernobîl, măștile de protecție pe care le poartă chinezii și coreenii din Sud împotriva noxelor, Bucureștiul și tragica
sa notorietate de cea mai poluată capitală europeană, capacitatea (!)
Guvernului Dăncilă de-a asfalta până și Calea Lactee etc., etc.
Dar nu,
atenția vulgului românesc (și nu numai) este acuma în întregime captată de ruperea
făcăturii guvernamentale PSD-ALDE, de curvăsăreala politică în care s-a
specializat ipochimenul Tăriceanu, de jocul la două capete al moftangiului
Ponta și al formațiunii sale PSD II, de incerta moțiune de cenzură deja anunțată de Ludovic Orban (cine naiba riscă să-și taie craca politică de sub picioare prin preluarea
cârmuirii după eventuala cădere a actualului guvern pesedist minoritar?), de
sondajele care-l creditează pe Klaus Iohannis la mare distanță de ceilalți catindați (peste 40% din opțiunile electoratului), deci posibil câștigător încă din primul tur (dacă, totuși, va fi și turul
doi, eu cred că excepționala
organizare a pesediștilor,
treziți la realitate de dușul rece de la europarlamentare, o va face pe Viorica
Dăncilă lesnicioasa „pradă” a actualului președinte), precum și de prezidențiabilii independenți (sic!) Mircea Diaconu și Theodor Paleologu, primul susținut actoricește de Pro
România și codița sa ALDE (Tăriceanu caută cu disperare să-și salveze pielea și
partidul în descompunere), celălalt susținut tovărășește și fără urmă de speranță
de Traian Băsescu și o mână de pemepiști.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
28 aug. 2019
