marți, 31 decembrie 2019
Blogul MOARA lui GELU vă urează un An Nou fericit!
Credinţa şi speranţa să ne îndrume paşii în Noul An 2020 ce stă să vină! Vizitatorilor şi utilizatorilor (beneficiarilor) blogului "Moara lui Gelu" le doresc belşug şi prosperitate, pace, împliniri şi bucurii! La mulţi ani cu veselie/Sănătate pe vecie!
Gelu DRAGOŞ
Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. Slujba trecerii dintre ani va avea loc la Catedrala „Sf. Treime” din Baia Mare
Azi, cu începere de la ora 23.30, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului va săvârşi Slujba trecerii dintre ani la Catedrala „Sf. Treime” din Baia Mare.
Rânduiala stabilită de Sfântul Sinod încă din anul 2011 prevede citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos întrucât în ziua de 1 ianuarie ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, făcut Om, a primit numele de Iisus. De asemenea, la sfârşitul condacelor şi icoaselor s-au aşezat patru rugăciuni: rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitorul (a Acatistului); o rugăciune de mulţumire; două rugăciuni de intrare în noul an: una din tradiţia liturgică română şi slavă (cea care va fi citită şi la slujba de Te Deum oficiată după Sf. Liturghie în prima zi din an) şi alta din tradiţia greacă, tradusă recent în limba română.
Miercuri, 01 ianuarie 2020, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului liturghiseşte şi predică la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare.
Azi, cu începere de la ora 23.30, la cumpăna dintre an, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va oficia Slujba trecerii dintre ani la Mănăstirea Scărişoara Nouă, Protopopiatul Carei.
Miercuri, 01 ianuarie 2020, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul liturghiseşte şi predică la Mănăstirea Scărişoara Nouă, Protopopiatul Carei.
Vasile GHERMAN
Comemorare MAMA
În 31 decembrie 2017, ora 11,oo la Spitalul Judeţean "Constantin Opriş" Baia Mare a trecut în Împărăţia Cerurilor, mama noastră iubită DRAGOŞ ANA din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, vegheată fiind la căpătâi de cei doi băieţi pe care-i avea: Ioan şi Gelu.
S-au scurs doi ani de lacrimi şi tristeţe fără MAMA. Dumnezeu s-o odihnească în pace! Nu te vom uita niciodată, suflet bun şi blând!
Familia
Anul Nou la români. Tradiții
Potrivit
lui Ion Ghinoiu, autorul cartii „Zile si mituri”, similar divinitatii, timpul
se naste in fiecare an, se maturizeaza, imbatraneste si moare, pentru a renaste
dupa alte 365 de zile.
Ciclul
sarbatorilor de Anul Nou este unul ritualic, impartit simetric de Revelion in
doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi
pana la Boboteaza. In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste
noaptea, se face din ce in ce mai frig, sporeste intunericul si, odata cu
acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul
cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul
solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa
creasca putin cate putin, „cu cat sare cocosul pe pragul casei” sau „cu cat se
misca puiul in gaoacea oului”. Prin multe obiceiuri si superstitii care exprima
initial teama, dezordinea si haosul, iar, dupa miezul noptii de Revelion,
optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii
fenomenelor naturale.
Potrivit
unor superstitii, in functie de zonele etnografice, unii romani consuma in
noaptea dintre ani pastrav, ca sa fie iuti si curati, dovleac, pentru
stabilitate, statornicie, ori boabe de struguri, 7 sau 12, pentru comuniunea cu
semenii, aceste traditii fiind vechi de sute de ani.
„Se
spune ca trebuie sa mananci peste de Anul Nou ca sa fii iute ca el, tine de
zona si intalnesti aceasta traditie mai ales unde este un curs de apa, cum ar
fi Braila, Constanta, Galati sau Tulcea. In zona montana, se spune ca este bine
sa mananci peste de Anul Nou insa este vorba de un singur soi de peste si anume
pastrav. Cand gospodina pune pe masa platoul unde este pus pastravul spune:
<sa fii curat ca argintul si iute ca pastravul din apa limpede de munte>.
Si in Prahova exista aceasta traditie, alt peste nu se pune pe masa, numai
pastrav”, a declarat pentru MEDIAFAX profesorul de istorie si etnologul Vasile
Focseneanu.
Tot in
noaptea dintre ani se sparge dovleac, iar acesta va arata daca familia va fi
sanatoasa si cu noroc la bani. „Pe Valea Superioara a Prahovei exista ritualul
celor doi dovleci. Primul se pocneste dupa ce prima ceata de colindatori vine
la gospodarie si anume pe 23 decembrie, dovleacul fiind spart in spatele
gospodariei. Al doilea dovleac este pocnit de pragul casei sau in fata casei in
primul ceas al Anului Nou. Este un ritual care ne duce cu gandul la ceremoniile
romane. Dovleacul spart in fata casei arata, daca se sparge in mai mult de trei
bucati, ca va fi un an bun pentru familia respectiva. Daca semintele se
imprastie va fi un an bun, cu bani. Daca semintele nu se imprastie va fi un an
prost financiar. Daca este innegrit in interior sau cu mucegai, boala va bantui
in familie”, a spus etnologul.
Strugurele
asigura comuniunea cu cei din jur. „Dovleacul, ca si traditie de Anul Nou, este
considerat o leguma sacra, consumat de Revelion, el da stabilitate, e semnul
statorniciei. Boabele de struguri, sapte la numar, consumate in perioada de
trecere in noul an sau 12 la numar, inseamna comuniunea intre semeni.
Strugurele este si el un fruct specific zonei noastre”, a mai declarat
etnologul din Breaza.
NapocaNews
Dan Puric: Înainte era „Cântarea României”, acum e Cântarea Comunității Europene
Într-un interviu pentru
Realitatea TV, artistul a vorbit, din nou, despre ceea ce l-a determinat să ia
această decizie, despre rănile istoriei recente, despre ideea de naționalism
românesc ca formă de „autoprotecție” de-a lungul timpului și despre actul
artistic călcat în picioare de directivele culturale „kulturnice”.
„Am
ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ”Cântarea României”,
acum e Cântarea comunității europene. E o ideologie sinistră, patologică, care
acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și
cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu. Este o lume la care eu nu m-am
putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale
kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de
stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu
este o latrină”, spune actorul, autor al piesei „Acești români fantastici”,
care încă se joacă cu succes, în ciuda celor care, pe orice căi, încearcă să o
saboteze.
„La ce
vine acum spectatorul? Numai să se hilizească? Eu iau Teatrul cu mine, lor le
las clădirea”, adaugă Dan Puric, mâhnit de nivelul la care a ajuns teatrul din
România și de modul în care publicul este infestat și furajat cu spectacole
care nu au nimic de-a face cu arta.
”V-ați
gândit că Iisus când a coborât în lume a venit într-un infanticid?”, întreabă
artistul, deranjat că în România se pregătește și un program de reeducare prin
care se dorește „crucificarea normalității”.
„Ne
așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor
apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid,
traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este
traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru
prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca
acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui
copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță,
când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea
ce fac”.
Artistul
Dan Puric spune că paznicul conștiinței naționale nu poate fi în niciun caz o
ideologie cretinoidă, iar un om de stat trebuie să fie paznicul conștiinței
naționale, și nu negustorul conștiinței naționale.
„Nu
Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din ce în ce
mai internațională. Ne-am învățat cu impostura și să nu mai fim noi înșine.
Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România
Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i
avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este
paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale. Este toată
această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români
afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea „o țară ca afară”. Este incapabil
să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa
politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește „un spațiu de
receptivitate morbidă”. Tineretului de azi i s-a furat busola”, spune artistul.
Dan
Puric a vorbit și despre etichetele care se pun azi celor care sunt creștini și
patrioți și despre ideolgiile aberante ale Occidentului, care, crede el, nu vor
fi niciodată îmbrățișate de poporul român.
„Azi e
alergic să spui că ești creștin, patriotismul este desuet. Se pun etichete
„naționalistul, suveranistul, populistul, talibanul”….Am stat de vorbă în
această vară cu niște alsacieni și i-am întrebat cum de au acceptat, ei fiind
mai naționaliști, ca în Constituție termenii de „mamă și tată” să fie înlocuiți
cu „părinte 1 și părinte 2”? ”Ați stabilit care este 1 și care este 2?” Noi
niciodată nu o să acceptăm așa ceva.
Ideologiile
stârnesc interese. Ideologiile sunt veșnic în opoziție. În schimb, credința
adună sufletele și le dă puterea să răzbată prin greutăți. Poporul român
trebuie băgat într-un soi de carantină sufletească. Întrebați medicii, când se
face carantina. Atunci când sunt boli molipsitoare. Noi, acum, avem boli
sufletești. Și nu are cine să ne apere. Le luăm de la mentalitate la
mentalitate”.
”În
România, și-au bătut joc de taina noastră. Mi-am dat seama că începe procesul
de cretinizare a României când, prin anii 1990 - 1991, la televizor ne dădeau ”Familia
Bundy”, în care îți spuneau când să râzi. Nu mă refer cu bătaie de joc la adresa
poporului american, ci la industria aceasta de imbecilizare. Avem o țară
tristă, plină de umor. Între tristețe și umor, din această stranie și
paradoxală combinație, iese profunda și intraductibila melancolie a poporului
român. Părintele Stăniloaie spunea: ”Umorul este cel mai bun discurs pentru
poporul român să facă față greutăților și dușmanilor”.
SE REVINE LA VECHEA PROCEDURĂ DE TRANSPORT PE CĂILE FERATE, PRIN LOCOMOTIVE CU ABURI...
Această procedură poate fi eficientă ani de zile fără cheltuieli deoarece prin lemnele sustrase ilegal din păduri sau din alte locuri din natură și înapoiate în scopuri mai utile,trenurile pot circula în avantajul cetățenilor cu costuri minime.Astfel prin banii economisiți așa,se pot amplasa noi linii de cale ferată în locul celor vechi și se poate înlocui structura putredă ce susține căile ferate ca astfel trenurile de mare viteză să poată merge cu viteze mai mari.În altă ordine de idei,degeaba aducem locomotive de mare viteză peste liniile de cale ferată puse pe un postament putred care pune în pericol siguranța și chiar viața călătorilor că acest ”progres” poate fi egal cu 0,nimic în plus legat de timp față de anii 1928,în urmă cu aproape 100 de ani când bunicul (fiind luat în armată)a circulat pe distanța Baia Mare -Ulmeni, 45 km.poate mai puțin,cu un ”gheizăș” (foto) de pe vremea aceea,în același timp în care circulăm azi cu o săgeată” modernă ,tot în 46 minute.
VASILE DAN MARCHIŞ
NOTĂ: ACEST MATERIAL ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE LUAT CA ATARE.
SEMNAL DIN MARAMUREȘ- cu referire la cartea mea „SCRIERI LITERARE” și la membrii Ligii Scriitorilor Români, Baia Mare, Maramureș
Da, am avut în
acest cenaclu, se pare unele adversități, dar, mai sigur am prietenii artistice.
Aplecându-mă asupra compozițiilor dv. și găsind acel sâmbure de adevăr și
iubire mi-am exprimat gândurile printr-o analiză stilistică personalizată; folosesc acest atribut de
„personalizat” și-n sensul că am găsit la fiecare autor ceea ce-l diferențiază
de ceilalți autori din grupul transilvan din nordul țării.
Există în spatele porții maramureșene o stare, o energie
anume, o forță unică care vine în actualitate din moși strămoși, aducând cu ea
originalitatea, dor de țară și critica tarelor prezentului. Cum altfel ar putea
fi scriitorul contemporan decât un om al cetății?
Ceea ce ne separă și ne distinge de T.V.-care e
considerată „agora lumii moderne” e luarea de poziție onestă, sinceră față de
diferitele aspecte ale vieții contemporane(politice, sociale, artistice). Am
fost implicată intelectual și mi-am luat un angajament „sufletesc” în procesul
de a cunoaște ce scriu alții, ca apoi să scriu și eu mai mult, să-mi găsesc
drumul propriu…
Cartea e un dialog între scriitor și cititori; în proză
și poezie ne regăsim; poate că destinul acestui grup de scriitori se va
recunoaște în viitor; acum scriitorul nu e apreciat la adevărata lui valoare;
nu e sprijinit în editarea cărților sale, nu există o selecție de valoare a
cărților, o studiere și cunoaștere
globală a lor. Ceea ce se scrie pe aici prin Baia Mare și prin împrejurimi,
ideile cărților nu sunt străine de problema dreptății, a pâinii sau a mizeriei
și solidarității umane; aproape toate cărțile afirmând îndatoririle
conștiinței, fiind o voce distinctă, dar nu singuratică, legată ombilical de
istoria și tradițiile românilor.
Închei,
spunând că eu personal n-am considerat niciodată critica literară un fapt de
cultură mai prejos decât proza, poezia sau dramaturgia, de aceea am și dat titlul cărții mele de critică literară: „Scrieri literare”.
OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R. Filiala Maramureș, Asociația
Scriitorilor-Baia Mare
EPIGRAME DE ANUL NOU 2020
Anul care a trecut
A fost foarte precaut,
Ne-a lăsat fără zăpadă
Să nu-alunecăm pe stradă!
URARE ANULUI
NOU
Anul vechi, cu rău sau bine
Devine istorie,
Fie anul care vine
Să-aibă multă glorie!
Gențiana Groza
[Europe Direct Maramures] Jurnal CDIMM Maramures nr 12/2019
Centrul Europe Direct Maramures va invita sa consultati:
- Jurnal CDIMM 12/2019 Cuprinsul numarului 12/2019: Pactul Ecologic European – Uniunea Europeană ca lider mondial; Pactul Ecologic European – Care sunt avantajele pentru mine?; Pactul Ecologic European – Mecanismul pentru o tranziție echitabilă; Combatarea schimbărilor climatice; ȘTIRI EUROPENE - Ce este Pactul Ecologic European; Fie ca Forța Drepturilor Fundamentale să fi e întotdeauna cu noi!; 18 decembrie Ziua Internațională a Migranților; „Plăți transfrontaliere în Euro mai ieftine”; Eveniment „Ce Face EUropa pentru Mine?” la Liceul Tehnologic Agricol „Alexiu Berinde” Seini;.
- Colectia Jurnal CDIMM: http://europedirect.cdimm.org/jurnalul-cdim
- Alte stiri pe site-ul Centrului Europe Direct Maramures: http://europedirect.cdimm.org/
Cu stima,
Dr.ing. Radu BIG
Director executiv CDIMM Maramures (CEO)
Coordonator Centrul Europe Direct Maramures
tel: +40 262 224870
Dr.ing. Radu BIG
Director executiv CDIMM Maramures (CEO)
Coordonator Centrul Europe Direct Maramures
tel: +40 262 224870
INTERVIU cu poetul, militarul şi starostele VASILE BELE
AUREL BELE - Pseudonim: Vasile BELE / INTERVIU- START REPORTOFON Pasionat de studierea și cercetarea folclorului și a lăzii de zestre maramureșene:
LIGYA DIACONESCU: - ,,Studiind” profilul scriitorului VASILE BELE, am citit într-un număr al ziarului “NAȚIUNEA” un portret al său, realizat de Romeo Tarhon, care îl descrie atât de bine: “Vasile Bele – poet, militar și … staroste - Vasile Bele este născut la 20 martie 1970, trăiește în localitatea natală, Chiuzbaia, locul unde se regăsește cel mai bine, și activează de buni ani ca militar în Jandarmeria Maramureş. Este, totodată, masterand grupa Etnoturism Cultural – Universitatea de Nord, Facultatea de Nord, Baia Mare. Este un familist convins, cu soție și doi copii minunați, băiat și fetiță. Vasile Bele este pasionat de o ocupație mai rară: stărostitul la nunțile tradiționale … A organizat peste 600 de nunți de neuitat, specifice ritualului maramureșean. Deosebit de talentat ca poet, mereu inspirat și având grijă ca versurile create special pentru fiecare nuntă să fie personalizate, vesele și potrivite mirilor, rudelor și nuntașilor, Vasile Bele este, de fapt, un animator, un artist orator care dă savoare și culoare fericitelor petreceri, iubind și cultivând tradiţia şi folclorul românesc. „Ce poate fi mai frumos când realizezi că vocaţia şi harul tău îţi îndeamnă paşii înspre o treaptă superioară spiritului uman pe care noi toţi o numim creaţie“, mărturisește cu sinceritate scriitorul, autor al mai multor cărți inspirate din activitatea lui de staroste-poet. Ei … povestiți-ne în câteva cuvinte ce reprezintă stărostitul la nunțile tradiționale … și ce rol are starostele!
VASILE BELE: - Permiteți-mi, înainte de toate, să mulțumesc ziarului ,,NAȚIUNEA”, poetului Romeo TARHON, pentru minunatul articol, foarte frumos elaborat și întocmit, iar Dumneavoastră, distinsă prietenă să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a fi cuprins în această antologie, așa cum vă mulțumesc pentru publicarea în prestigioasa și valoroasa revistă STARPRESS, de-a lungul timpului, iată, dovedind o colaborare și o susținere continuă de câțiva ani, încoace.
Pentru că veni vorba despre folclor, tradiții sau obiceiuri de nuntă moroșenești (din Maramureș, adică), vă mărturisesc faptul că ,,nunta fără staroste, nu e nuntă!” – o sintagmă auzită de foarte multe ori, în context tradițional. Rolul și rostul starostelui este unul profund, definitoriu, esențial aș mai adăuga. Cu el, (cu starostele, adică), începe ceremonialul nunții, cu el se termină. Între acest început și acest sfârșit de nuntă se derulează întreaga activitate a starostelui.
Azi, în context modern, gândindu-mă că mai sunt nunți și fără staroste, lumea îl confundă pe tradiționalul staroste cu M.C.-ul (englezesc), adică ,,maestru de ceremonii”. Total greșit, pentru că în niciun caz un M.C.-u, nu va face niciodată ceea ce face un staroste. Dar ce au în comun aceste două funcții – starostele (în context traditional) și M.C.-ul (în context modern)? Și unul, și altul vor organiza și vor conduce nunta, cu următoarea diferență – un M.C.-u, nu va vorbi niciodată, ceea ce vorbește starostele. El, starostele adică, va transmite, atât cât îi stă în putință, partea tradițională din ritualul de nuntă, fie în versuri, fie în proză … totul depinde de cât de bun orator este, pe când M.C.-ul, va puncta, scurt, clar, concis, strict la subiect doar momentele de organizare dintr-o nuntă.
Propun o trecere în revistă a cuvântului STAROSTE, prin consultarea DEX-ului, pentru a vedea cu exactitate, care este definiția și ce rol are starostele într-un ritual de nuntă. Starostele va vorbi în locul mirelui/miresei, fiind ales unul ,,dintre cei mai buni oratori”:
,,Iar de crezi că nu-i putea,
Vorbește prin gura mea!”,
sau:
,,Iar de crezi că ți-a fi greu,
Vorbesc eu în locul tău!”,
sau:
,,M-ai chemat, m-ai arvonit
Și-n locul tău am grăit,
Iartă dacă am greșit,
Iartă de n-am nimerit!”,
sau:
,,Mi-ai dat o arvună bună,
Să vorbesc o săptămână!”,
(texte/fragmente de nuntă din colecția – orația de nuntă, Vasile Bele). Uite că aceste vorbe nu pot fi spuse decât de staroste. Deci, starostele, va conduce în totalitate nunta, și lui i se vor supune toți nuntașii – muzica, socăcițele, mesenii, pentru că este ,,împuternicit al mirelui”. Tot starostele va cere părinților mirelui/miresei, aflați în calitate de socri mari/mici, să fie iertători, îngăduitori, înțelegători, sfătuitori și de acum înainte, și să-i dea pruncului (mirelui)/ fetei (miresei):
,,Părintească sărutare,
Creștinească binecuvântare,
Că nu-i prunc pe lume,
Să se nască,
Și să crească,
La părinți să nu greșească!”
Starostele va rosti rugăciunea de binecuvântare a nunții, în momentul de început al nunții, pentru că:
,,Orice lucru-n astă lume,
Se-ncepe cu-o rugăciune,
Tatăl nostru cum se spune!
asta în varianta în care printre invitații la nuntă, nu se află vreun preot. Ca o concluzie, starostele este sufletul întregii nunți! Cu starostele în fruntea alaiului, se va merge după nănași acasă, pentru a-i aduce acasă la mire/mireasă. Trebuie făcută următoarea remarcă – obligatoriu, la noi în Maramureș, fiecare alai (și al mirelui, și al miresei) are propriul staroste. Aflat în fruntea alaiului miroilor, el va închina cu toată lumea ce iese în întâmpinarea alaiului, având mereu sticla de horincă, la îndemână. De fapt, sticla de horincă, este un ,,accesoriu” obligatoriu, în ceremonialul nunții, obligația morală, a tuturor participanților, este de a lua sticla și de a închina în cinstea miroilor:
,,Cu horincă de căldare,
Nu cu apă de pe vale!”.
La noi, în Maramureș, starostelui i se mai spune și ,,Mincinos” sau ,,Mincinosul”, pentru că, în contextul nunții, el preamărește, el laudă cu supra măsură pe toată lumea – socri, nași, mire, mireasă, socăcițe, muzică, dându-le o valoare mult mai mare, și toate astea pentru a da fast și măreție nunții, denaturând uneori adevărul – toate aceste fiind permise în cadrul nunții tradiționale. Orațiile de nuntă rostite se numesc ,,iertăciuni” sau (depinde zona folclorică) – bulciug, sau bolciug.
VASILE BELE
BAIA MARE VICTOR BABES 31/51
TEL:0753-53.30.03
email v_bele@yahoo.com
ȚINEȚI DATINA STRĂVECHE
Doamne, țucu-vă
norocul că frumos ați colindat,
Iar colacul,
plata voastră, pe muncit l-ați meritat,
Miere ați avut
în glasuri și tămâie în cuvinte,
Mângâiat-ați al
nost’ suflet, ca de-amu vă țină minte.
Apoi țâneți
rânduiala cât voi încă îmi trăiți
Și la rând, la
următorii ăst colind să-l dăruiți,
Să îl ducă mai
departe cât om fi pe astă glie,
Că sub umbră de credință, nouă bine-o să ne fie.
Doamne și acum țin minte cum ne-ncurajau bătrânii
Tot spunând că
cele datini au ținut uniți românii,
Iar credința, pe
de-asupra, datu-ne-a din noi putere
Ca să facem cum
ni-i voia și nevoia cum ne-o cere.
Noi, țângăi de două șchioape, ascultam a lor
povață
Că așa tot
învățat-am ce e bine-n astă viață
Și de-atunci
purtam colinda pe la neamuri și vecini,
Pe la veri mai
de departe și de-o samă la străini.
Doamne cum
cântam cu suflet sub ferestre luminate
Unde noi știam
de-acuma că sunt porți desferecate,
Să ne țină-n
amintire tot nemșugul nostru mare,
Că am fost, mai
înc-odată, a lui fală, fiecare.
*
Azi, de-abia de
se aude vreo colindă rătăcită
Pe vreo
uliță-nierbată, la vreo casă ospețită,
Nu-s copii, nu-i
mai colindă, nici simțire-nfiorată,
Nu-i trăire,
bucurie, cum îmi fost-a altădată.
Moare satul meu
de-o vreme, că încet îmbătrânește,
Moare datina
străbună ce rămâne o poveste,
Lăcrimează-n
gând bătrânii, că cel sat ce-a fost vecie,
Duceți datina
străbună, cât se poate mai departe,
De fioru-i fără
seamăn, cât mai mulți să-mi aibă parte,
El, Colindul,
este vestea ce anunță c-o să vină
Iertătorul, ce-o
să ierte lumea de păcăt și vină.
De nu are cine
spune vestea asta minunată,
Sterp va fi al
nostru suflet, inima nemângâiată,
Învățati-vă
copiii rândul la colind mi-l țină,
Buni creștini ca
să rămânem, pentru vremea ce-o să vină.
01.01.2019
Mircea Dorin Istrate
DEPOSEDAREA PRIN FORȚĂ A BUNURILOR DEȚINUTE LEGAL SE NUMEȘTE JAF SAU TÂLHĂRIE
Nu-i de vină mașina nici alte bunuri cu care au sustras unele lucruri.Acestea nu au gândire.Omul trebuie pedepsit dacă fură .Un bun obținut legal nu se poate confisca ci doar retrage din funcțiune dacă nu corespunde tehnic ..Cum ar fi să confiscăm ”Casa Poporului ”pentru că unii politicieni care își desfășoară activitatea acolo,fură din bugetul statului prin diferite forme...Politicienii aceia trebuie pedepsiți nu să aducem atingere clădirii că x fură sau că Y își desfășoară activitatea făcând abuz în serviciu prin diferite forme ilegale.O mașină nu se poate lua de la proprietar dacă aceasta este achiziționată legal de acesta ci doar se poate retrage din circulație în cazul în care nu corespunde tehnic iar dacă cel care o deține nu are carnet de șofer,cu acordul acestuia o poate conduce ori cine care îndeplinește în bază legală normele codulului rutier .Orice deposedare cu forța a bunurilor obținute legal se numește jaf sau tâlhărie.Cine fură trebuie sancționat prin amendă sau închisoare dar prin asta nu poți să-i iei omului casa sau alte bunuri în care a ascuns lucrurile sustrase...Cum ar fi dacă cineva ar fura un portofel și l-ar ascunde în chiloți...ce faci,îi confiști acestuia chiloții și îl lași în pielea goală...oameni buni ,e penibil de tot...
Vasile Dan Marchiș
2019, anul incompetenţilor
de Dumitru PĂCURARU
Anul 2020 se anunţă
dificil prin prisma deciziilor politice luate în 2019. PSD a proiectat în
viitor o serie de promisiuni sociale fără acoperire economică făcând imposibilă
orice retrospectivă bazată pe cifre.
Este ca şi când ai încerca să analizezi
logica numerelor ieşite câştigătoare la 6 din 49.
Este suficient să amintim creşterile pensiilor din septembrie anul viitor cu un procent pe care nu şi-l poate permite nicio ţară din lume.
Este suficient să amintim creşterile pensiilor din septembrie anul viitor cu un procent pe care nu şi-l poate permite nicio ţară din lume.
Nu-şi putea permite niciuna din ţările
supradezvoltate din lume să majoreze salariile din aparatul de stat atât de
mult într-un an sau chiar într-un mandat de patru ani.
Schimbarea de guvern din noiembrie a
venit ca o mare uşurare pentru PSD. I-a fost luată de pe umeri povara
promisiunilor imposibile. Pierderile partidului au fost mici. Doar o mână de
oameni plâng după guvernare. În primul rând Viorica Dăcilă şi miniştrii din
cabinetul ei.
Suspină după guvernarea pierdută
parlamentarii PSD, suferă primarii, în special ai PSD, dar şi bugetarii de lux.
S-a dus şansa lor de a primi pensii speciale. Poate că nu de tot.
Au motive să plângă după PSD cei ce deja primesc pensii speciale, precum şi cei care aveau promisunea din partea PSD că vor primi pensii speciale.
Au motive să plângă după PSD cei ce deja primesc pensii speciale, precum şi cei care aveau promisunea din partea PSD că vor primi pensii speciale.
De aici se poate face un salt spre
problemele din justiţie. Susţinătorii secţiei speciale de anchetare a
magistraţilor se pot număra printre cei care regretă trecerea forţată a PSD în
opoziţie. Lor li se pot adăuga cei care îşi făceau planuri de viitor după ce
s-ar fi pensionat anticipat, înainte de a împlini 50 de ani.
Ar mai fi persoanele care cumulau şi
pensii şi salarii. Nu sunt puţini cei care lucrând la stat după ce au trecut în
pensie, şi-au găsit locuri de muncă tot la stat, mulţi provenind din
instituţiile militarizate. În schimb cadrele didactice, de care este o nevoie
reală, după pensionare sunt plătite cu ora.
S-au creat foarte multe inegalităţi
sociale. PSD a pus în practică o societate utopică, un fel de comunism sui
generic, întors cu faţa spre un capitalism de cumetrie. Termenul, lansat în
guvernarea Năstase, îi aparţine fostului preşedinte Ion Iliescu.
Situaţia actuală din aparatul de stat
îşi are sorgintea în guvernările social democraţilor, dar şi ale liberalilor.
Pe bună dreptate i se reproşează fostului premier Călin Popescu Tăricenau că a
umflat aparatul bugetar printr-o infuzie de membri PNL. Mai târziu guvernul Boc
s-a văzut nevoit să taie din salariile bugetarilor, dar numai după ce şi PDL
şi-a plasat oamenii lui în funcţii importante.
Liviu Dragnea a găsit de cuviinţă să
înfieze întreaga castă, indiferent din ce partid provenea. S-a gândit că în
felul acesta lărgeşte baza electorală a partidului.
Socoteala din biroul lui Darius Vlasov,
artizanul programului aiuristic al PSD-ului, un fel de Karl Marx al lui Liviu
Dragnea, nu s-a potrivit cu cea de pe teren. Prima confruntare electorală, din
mai 2019, a spulberat PSD-ul.
Euroalegerile a fost cel mai puternic
semnal că guvernarea PSD duce ţara într-o direcţie greşită. În loc să se
oprească, PSD a perseverat în greşeli.
Viorica Dăncilă, o persoană necalificată
din toate punctele de vedere exact prin contraperformanţele ei, a reuşit să
aducă un fel de echilibru politic pe scena politică. PSD a scăzut la procentul
pe care îl merită ca partid, prin calitatea intelectuală şi profesională a
oamenilor săi, undeva la limita a 20%.
În acelaşi timp, din păcate, nici
celelalte partide nu au oameni, cadre cum li se spune, care să-i îndrituiască
să pretindă câştigarea alegerilor la un scor de peste 30%. PNL nu poate livra
oameni calificaţi în funcţii peste limita PSD, adică de vreo 20%.
La nivelul „cadrelor” cele două partide
sunt cam la egalitate. Adică la fel de deficitare.
O vreme s-a sperat că USR va fi un
partid al oamenilor competenţi. Este la fel de mediocru ca partidele
îmbătrânite în rele. Nu s-a mai reîmprospătat cu oameni de valoare nici UDMR.
Ca să nu mai vorbim de ALDE. Face oarecum excepţie PMP, dar este prea micuţ ca
să conteze.
Dacă admitem că 2019 a fost anul
incompetenţilor, s-ar părea că nici 2020 nu va fi foarte departe.
Este evident că în continuare lipseşte a
treia forţă politică, una care să adune la un loc competenţele, oamenii de
valoare capabili să facă din România ţara care merită să fie.
Punct de vedere
CÂȚI NU
VOR SPUNE DUPĂ ”REVELION”:
Cine nu
te lasă să dai 300 lei de unul singur sau 500 lei pentru două persoane ca să te
pui la o masă să mănânci și să bei...apoi să dansezi ca la o nuntă (la care ai
obligații pe linie de rudenie)...dar aici ...Nimic obligatoriu..! Cine te
obligă să mergi omule bun la un ospăț făcut în cinstea a nimic concret ...așa
numit ”revelion” că nu e nuntă să dai 500 de lei pe o mâncare
copioasă...Incredibil! Nu are omul unde să danseze..!.Oare lumea se sfârșește
și începe prin acel ”revelion”,sau nu ai unde dansa ”destrăbălat”cu o anumită
persoană sau nu ai unde mânca pe săturate omule...decât cu 500 de lei?Cine te
alungă cu bâta la asemenea ospăț făcut doar în beneficiul unor afaceriști
”hapsâni”.Omule participă și tu la un asemenea ospăț că nu te poate reține nimeni
dar după aceea ...să nu spui:”Tu femeie,de ce cumpărăm conserva aceea cu 5 lei
că este dincolo doar cu 4 lei,sau la magazinul vecin cu 3,49 lei”.Vedeți unde
ajunge omul printr-o risipă fără judecată!.Oameni buni,un ”revelion” se poate
susține în familie și într-un grup de prieteni mai restrâns în care tot așa
poți mânca și dansa pe ”destrăbălate”cu soția ori cu prietena sau logodnica și
pe 100 lei de ”căciulă” ... dar la unii vorba aceea :”Acasă nu mă vede nimeni
că cine sunt eu.”...E adevărat,dar că arunci bani în vânt că te prezinți și tu
că cine ești ..costă...! An Nou Fericit lipsit de griji că...fără 500 lei ...e
o grijă...!!!
VE.DE.M