luni, 29 iunie 2020

"Noua ne trebuie patria noastra romanesca si biserica, de care voi va bateti joc..."


Ultima notă sovietică – Moscova, 28 iunie 1940

1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Alba.



Mircea Streinul (n. 2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare, Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucureşti, România) a fost un om de litere, editor de reviste, poet, prozator şi translator român originar din Bucovina.



“D.I. Dominte istoriceşte – tot în ziarul “Bucovina” – următoarele despre măcelul din comuna Suceveni:

“Ajungând în sfârşit în faţa raionului poliţiei G.P.U., instalat în casa parohială din Adâncata, miile de ţărani şi ţărance din Suceveni au ridicat tot atâtea mâni cu cererile de trecere peste graniţă, implorând imediata lor rezolvare şi declarând hotărât bolşevicilor:
- Nu v’am chemat încoace şi nu v’am votat. Acesta este pământul nostru de la Ştefan cel Mare. Căraţi-vă de aici, de pe pământul acesta. Daţi-ne răspuns imediat de plecaţi ori nu şi lăsaţi-ne în pace ori daţi-ne voie să plecăm în ţara liberă peste graniţă. Vă dăruim tot ce avem. Şi pământ şi case şi vite, să vă desfătaţi cu ele. Nouă ne trebuie patria noastră românescă şi biserica, de care voi vă bateţi joc, de când aţi venit. Noi nu putem schimba libertatea noastră pentru jugul vostru de oţel.
Se înţelege că nimeni n’a ţinut nici o cuvântare. Ci cuvintele de mai sus erau explozii izolate din mulţime, rostite din mii de piepturi şi urmate şi încrucişate cu strigăte nesfârşite de: Jos Rusia Sovietică, jos bolşevismul, jos Stalin, amestecate cu urale de: Trăiască România noastră...!”
“Poporul, aşteptând zădarnic răspunsul cerut prin ultimat şi observând că nici cererile nu le ia nimeni de la el, a văzut că nu este băgat în seamă şi a isbucnit într’o lozincă hotărâtă:
“Spre graniţă, spre graniţă! Ori viaţă, ori moarte; ori libertate, ori mormânt!”
Şi, întorcându-se pe acelaş drum, au continuat cu aceleaşi marşuri, cu aceleaşi cântece naţionale, cu aceleaşi urale fără capăt. Poporul îşi scuturase lanţurile robiei şi-şi lăsase soarta în mâinile Domnului. Ce va hotărâ Cel-de-Sus, aceea va fi.
În această situaţie penibilă, poliţia G.P.U. a trimis peste câmpuri echipe de armată şi lucrători, ca să desfacă podul de pe Siret de lângă Suceveni. Iar pe de altă parte a înştiinţat pe preotul Ivanciuc să se prezinte într-o oră la Raion, ca să dea socoteală de ce a eliberat crucile de la biserică, iar dacă nu, să fie împuşcat pe loc...
Dar imensa mulţime se întorcea acuma înapoi, după un marş de 7 chilometri. Echipele începuseră a desface podul. Cât ai clipi, însă, furia poporului a înlăturat fără urmă pe soldaţi şi pe lucrători. Bârnele s’au pus la loc şi convoiul şi-a urmat mai departe drumul, de astădată direct spre graniţă, care era la o distanţă de 8 chilometri.
Au trecut dealul “Brădet” şi au apucat-o, prin pădure, spre graniţă.
Întretimp, însă, sosiseră de la Cernăuţi zeci de camioane cu Mongoli şi cu nenumărate mitraliere şi tot felul de arme.
Convoiul a fost imediat rupt în două. Partea dinainte trecuse “Brădetul”, iar cea dindărăt trecea încă prin Suceveni. S’a produs un măcel îngrozitor. Armata cosea lumea pe şosea, pe uliţi, prin grădini şi prin curţi cu mitralierele şi cu puşti automate. Mulţimea amestecată din toate comunele căuta să se refugieze prin şuri, prin paie, prin fân, prin pivniţi şi pe unde putea.
Vaietele răniţilor făceau să plangă întreg văsduhul deasupra Sucevenilor.
Era par’că ziua de apoi.
Deşi lupta se dădea în sat, un grup de mai multe sute de oameni întârziaţi la participarea de la Adâncata năvăli dinspre Carapaciu cu acelaş gând: să plece sau să moară, căci aici nu mai este chip de trăit. Astfel, în dosul bisericii a fost măcelărită o mare parte dintr’ânşii; alţii au fost făcuţi prizonieri, iar câţiva, cari reuşiseră să intre în sat, au fost surprinşi într’un loc numit “Fântânele”; alţii, iarăşi, au fost răpuşi într’o luncă de lângă valea Siretului.
În Suceveni nu se poate aprecia numărul morţilor, nici al răniţilor şi nici al prizonierilor. Căci morţii şi răniţii erau încărcaţi claie peste grămadă în camioane şi duşi imediat spre Adâncata. Asemenea şi sute şi sute, poate chiar mii de prizonieri.
Pe uliţi şi pe şosea – numai o dâră de sânge, iar roţile camioanelor încărcate cu morţi şi răniţi erau toate roşii de atâta jertfă românească, adusă pe altarul patriei şi al credinţei în Dumnezeu, cu prilejul acestui istoric protest împotriva duşmanilor călcători de hotare, de lege şi de drepturi naţionale.
Dar şi după o săptămână se găseau cadavre împrăştiate pe câmpuri. Astfel, au fost înmormântaţi 3 Români în lunca Siretului, iar o femee şi-a desgropat pe furiş, într’o noapte, bărbatul.
Capul convoiului cu crucile şi cu steagurile în frunte ajunseseră până la 100 de metri departe de tranşeele Ruşilor şi cam la vre-o doi chilometri departe de graniţă. E într’un loc, cum ieşi din pădurea Bohorodici din Cupca şi dai în “Toloaca Lipovenilor” lângă căsoaia forestierului din Camena, cum spune gospodarul Frătăuceanu Dumitru.
Convoiul s’a trezit dintr’odată cosit de nenumăratele mitraliere din faţă şi lumea cădea ca iarba sub coasă, adunată în brazdă.
Lumea, înebunită de voinţa de a străbate cu orice chip, cu tot focul mitralierelor bolşevice, înainta mereu peste cadavrele înaintaşilor şi împărtăşea aceeaşi soartă, fiind cosită fără îndurare. Şi dealul de cadavre n’o înspăimânta. Ori viaţă ori moarte era lozinca tuturor. Acuma ori niciodată! Tot avem de murit, striga mulţimea şi se arunca în foc.
Dar, după scurt timp, restul convoiului e lovit şi din dreapta şi se pomeneşte înconjurat. Şi numai puţini au căutat să scape prin fugă, dar nu groaza morţii, ci numai de teama de a nu cădea de vii în mâinile bolşevicilor.
Nici nu se poate evalua numărul morţilor, al răniţilor şi al prizonierilor.
Ţăranul Constantin Sucevean din Suceveni, care purta crucea în locul lui Şcrobaneţ, cel ce fusese rănit la pod, a fost tăiat în două de gloanţele mitralierelor. A îmbrâţişat crucea şi şi-a dat sufletul. Asemenea şi Mihai Ţugui din Cupca. Iar Ilie Mihailovici, un tânăr de 19 ani, care purta crucea a treia, a murit cu fruntea retezată de mitraliere.
Mai pe urmă s’a aflat că bolşevicii au angajat 23 de Lipoveni de au săpat o groapă mare alăturea, în care au fost aşezate osemintele a nu se poate şti căte sute de eroi Români, căzuţi jertfă pentru dorul de libertate şi pentru apărarea crucii, după ce au fost despoiaţi de haine şi de obiectele de valoare.
Bucăţile de cruci şi steagurile tricolor, cari fâlfâiseră în semn de protest, au fost aruncate şi ele deasupra. Printre morţi s’a găsit şi o femee din regiunea Adâncata cu un copil viu care sugea la pieptul mamei. De soarta copilului nu se ştie nimic.”

Menţionatul ziarist îşi închee astfel relatarea:

“Datele le-am primit de la populaţia din Suceveni, adunată de Zece Mai la şcoală, de la părintele paroh Simion Ivanciuc, precum şi de la sătenii din Cupca -, în prezenţa preotului de mai sus şi a d-lui Hrîncu, preşedinte de Tribunal î.r.””

Capitolul XV
Ţăranii
din volumul
PRĂVĂLIA DIAVOLULUI
Autor MIRCEA STREINUL
EDITURA “CULTURA ROMÂNESCĂ” S.A.R., 1942





Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii ocupaţiei bolşevice,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

E D I T O R I A L

Patriot ?!

    Stimate domnule profesor Dragoş Gelu,  desigur că pe această căldură aș fi putut face altceva, dar mă intrigă nespus de mult  golirea de conținut al celui mai scump cuvânt : ”PATRIOT”, cuvânt care definește mulți români și românce și unii nici nu au stat pe gânduri ca să-și pună  viața pe altarul patriei. Nu voi folosi nume, dar amintesc celor care le stă mintea doar la funcții și bani, că această pornire este chiar linia trasată de Biblie, unde se specifică faptul că la:”Judecata de Apoi” se iau în considerare doar binele făcut altora. Mi-am dorit întotdeauna să primesc această minunată distincție :”Să fiu patriot! Eram un mucos și cu cât ești mai mic, cu atât îți dorești să fi mai mare. Am înțeles că trebuie să învăț, ca să pot oferi ceva oricui și după ce am terminat o școală gratuită și am intrat în mină la 14 ani. Ca lăcătuș (după anii de profesională) executam  lucrările necesare pe orizont și din timpul rămas ajutam la înaintări și abataje minerii, la zuburlit (încărcatul vagoanelor). 
    Acești oameni, care pe atunci nici nu știau ce-i silicoza, era „stahanoviști”, dar cu zilele numărate.     Poate fi o glumă, dar nu este, nu aveam ceas, dar când trecea Badea Lazăr cu tusa lui, mă trezea și pe mine... 
    Din mină și de la fanfară am nimerit la ceanurația Săsar, unde am fost dat într-o echipă și șeful de atunci al echipei mele la plecarea în armată era el în echipa mea... 
    În armată s-a nimerit ca să fiu ”o propunere pentru școala de gradați”, propunerea era să fac școala la Huși și din 90 de candidați am luat locul I. Fotografii la panou, la părinti și mențiuni în ziare. M-am prezentat la unitatea mea unde am primit grupa și am început instrucția. Înainte de mine, la mine plutonul  în care eram și eu era săptămânal negativ notat, la bilanțul săptămânal.  Am vorbit cu băieții cu rugămintea ca orice  abatere s-ar fi întâmplat eu trebuie să fiu primul care să  știu nu  sergentul de serviciu, sau ofițerul de serviciu. Nu era vorba de cocoloșit ci de-a relua pas cu pas disciplina militară. Așa că comandatul plutonului care a fost convocat la diferite seminarii, fiind o armă nouă, cu toată nădejdea lăsa plutonul pe mine și am devenit „militari de frunte și subunitate de frunte”.     Lăsat la vatră, am avut misiunea de-a conduce pe primul secretar în raionul neinfestat de gaze, substanțe chimice de luptă  radiații. Eram comandantul TAB-ului care trebuia să execute  această misiune. 
    Ca civil am calificat 1600 de muncitori în 5 meserii și după 40 de ani de muncă am primit  cea mai înaltă distincție din învățământul preuniversitar : DIPLOMA GHEORGHE LAZĂR CL.I. 
    Am scris cărți tehnice, beletristice și de epigrame și în fiecare domeniu am avut premiu : „CARTEA ANULUI”.
     Am ajuns la 77 de ani și acum am un proiect de suflet la Orașul Tăuți Măgheruș.  
    Derulând aceste realizări unde nu am pus invențiile și inovațiile nici Barajul de la Scipomar, mă gândesc ce aș mai putea face pentru acest iubit pământ, sau care politician a făcut câte ceva PENTRU PATRIE, unii din ei nici armata. Nu doresc a-mi folosi numele, dar la redacție profesorul Dragoș vă poate lămuri.
     
Cu dragoste de țară Tomas Gross Rocneanu.

Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România



Au primit DISTINCȚIA „Centenarul UZPR – ACTA non verba

  • Secțiunea PUBLICAȚII – REVISTE-CARTE, Cornel Cepariu Ștefan Radu Victor Eugen Mihai Ana-Cristina Popescu Dumitru Buțoi
  • Secțiunea PRESĂ SCRISĂ

Miron Manega, Dumitru Țimerman, Vasile Vulpașu, Livia Ciupercă
  • Secțiunea TELEVIZIUNE

Nicolae Dinescu Sorin Burtea Petru Frăsilă
  • Secțiunea ONLINE

Șerban Cionoff, Al.Florin Țene
  • Secțiunea DIASPORA

Alex Cetățeanu, Mircea Popi, Daniela Gumann, Dan Toma Dulciu, Theodor Damian
  • Secțiunea FOTOJURNALISM

Florin Eșanu Virgil Jireghie
  • Invitat special Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar IULIANA GOREA COSTIN
  • Desene în nisip în viziunea artistei MARIANA PACHIS Redactor Roxana Istudor
  • Voci cărți de vizită RĂZVAN ONESA OVIDIU ZANFIR Muzică Cristian Botgros și Orchestra Lăutarii – Balada Ciprian Porumbescu Regie și concept Teodora Marin Montaj OVIDIU ZANFIR Producător DORU DINU GLĂVAN Serata „Eminescu, jurnalistul” – 28 iunie 2020

vineri, 26 iunie 2020

Alba-neagra cu copiii României

Guvernul Orban și-a făcut temele. La perfecție. În sensul că a premeditat  lovitura pe care le-a aplicat-o milioanelor de familii de România cu copii sub vârsta majoratului. Adio alocații de stat. Acestea, în mod programatic, nu vor mai fi dublate. Este o lovitură aplicată pas cu pas în special numeroaselor familii nevoiașe. Pas cu pas, adică după un calendar prestabilit. Și total independent de mersul pandemiei și crizei economice în lume.

La sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, populația României nu era informată că urmează să se confrunte cu o epidemie de coronavirus. Cu atât mai puțin nu se punea problema unei pandemii. Și nici a unei crize economice. Până astăzi, nici președintele Klaus Ioahnnis și nici premierul Ludovic Orban nu au recunoscut că ar fi primit în luna decembrie informații în acest sens. Și merg atât de departe, încât îi cred. Tocmai de aceea este de neînțeles, altfel decât printr-un politicianism inversat, de ce PNL a pus la cale la sfârșitul lui decembrie o manevră, prin care acestor milioane de familii urma să le fie refuzată dublarea alocațiilor pentru copii. Cum a procedat PNL?
Spre sfârșitul lunii decembrie 2019, PSD, împreună cu celelalte partide din opoziție au decis să dea curs unei ințiative legislative anterioare a PNL. Din vremea în care PNL se afla în opoziție. Și anume dublarea prin lege a alocațiilor de stat pentru copii. Această dublare era și este necesară. Alocațiile de stat pentru copii în România sunt la un nivel foarte scăzut. Sunt practic cele mai scăzute alocații din Europa. Mai concret, cu circa 150 de lei, nu poți să-i oferi copilului într-o lună decât apă și puțină pâine. Mai puțin decât unui câine. În același timp, toți președinții statului român și toate partidele care s-au succedat la putere, ca să nu mai vorbim de Guverne au susținut în mod constant necesitatea creșterii demografice. Toți actorii politici au deplâns faptul că, prin scăderea natalității, la care se adaugă desigur plecarea în masă a românilor peste hotare, scade îngrijorător numărul cetățenilor. Și mai ales a cetățenilor apți de muncă. De regulă, partidele aflate la putere se lamentează că nu vor mai avea de unde plăti pensiile într-o bună zi, întrucât a fost dat peste cap raportul dintre cetățenii activi și cetățenii inactivi. Între cetățenii apți de muncă și seniori.
Din toate aceste motive, la care se adaugă multe altele, cum ar fi atingerea unui nivel minim de trai sau faimoasa temă a „României educate”, se impunea o dublare a alocațiilor de stat pentru copii. Chiar și dublate, aceste alocații nu asigură decât în mică parte necesarul creșterii în condiții normale a unui copil. Ori, în aceste condițiii, PSD nu a făcut altceva decât să dea curs cu mare întârziere unei inițiative liberale. Liberalii încercaseră să pună financiar vorbind bățul în gard PSD-ului, propunând respectiva majorare. Cât timp PSD s-a aflat la guvernare, proiectul legisativ a bătut pasul pe loc. După ce PSD a pierdut guvernarea, liberalii au pus piciorul pe frână, în timp ce, în același Parlament, social-democrații au apăsat accelerația. Și astfel, la sfârșitul anului trecut, printr-o lege bătută în cuie și promulgată de președinte, s-a decis dublarea alocațiilor începând de la 1 iunie anul curent. Adică chiar de ziua copilului. Legea se afla de cinci zile la promulgare pe masa lui Klaus Iohannis când, ce să vezi? Liberalii și-au trecut bugetul prin șantaj. Adică prin asumarea răspunderii. Mai exact, fără dezbateri. Iar în legea bugetului, deși dublarea alocațiilor de stat pentru copiii fusese adoptată, nu au prevăzut niciun capitol în acest sens, sub pretextul că actul normativ nu fusese încă semnat de Klaus Iohannis. Iar după ce Klaus Iohannis l-a semnat, aceiași liberali au refuzat cu obstinație să prevadă banii necesari la rectificare. A fost o operațiune deliberată. Și esențialmente politicianistă. Nici măcar politică. Sacrificând milioane de familii, PNL a încercat să lovească în PSD. Să demonstreze pe toate căile că decizia acestora din luna decembrie a fost rea. Rea sub aspectul țintei de deficit care, vezi Doamne, ar fi fost depășită dacă milioane de copii amărâți primeau o amărâtă de alocație mărită. Greșită, au susținut liberalii, întrucât părinții acestor copii, desigur cu toții alcoolici, ar fi urmat să bea acești bani prin cârciumi. Și nicidecum să-i utilizeze pentru a-și îngriji mai bine progeniturile. Și ce a urmat?
A urmat epidemia, transformată în pandemie și criză economică la nivel mondial. Situație în care faimoasa țintă de deficit a dispărut. Cel puțin în următorii doi ani, această barieră nu mai există. Ea a fost făcută praf și pulbere de Uniunea Europeană. Așa că toate statele normale la cap din Europa s-au grăbit să investească. Cele mai deștepte state au investit rapid în economie, în special în infrastructură, știind faptul că, pe termen  mediu și lung, acești bani se pot întoarce înzecit la bugetul statului. Dar alte state au investit și în educație, pentru că și dintr-o țară bine educată, cu o nouă generație pregătită corespunzător, se poate scoate un profit substanțial. Maxima ticăloșie a Guvernului Orban este că el continuă să susțină o inepție legată de ținta de deficit. Inepție pe care a invocat-o chiar și în aceste zile. Când tocmai a ieșit la iveală un document al Guvernului, din care reiese că, în timp ce juca alba-neagra cu nervii miioanelor de români, Executivului lui Orban nici prin cap nu-i trecea să dea curs legii și să dubleze alocațiile de stat pentru copii. Și a făcut chiar mai mult acest Guvern. A scos o ordonanță de urgență ticăloasă. Prin care proroga aplicarea legii. Această ordonanță de urgență a fost atacată la Curtea Constituțională. Și cu certitudine atacul va obține câștig de cauză. Cu toate acestea, Guvernul Orban nu vrea și pace să dubleze alocațiile de stat pentru copii. Se face luntre și punte, ca așa ceva să nu se întâmple. Iar președintele Klaus Iohannis, care promugase legea și care de peste patru ani ne îmbrobodește cu tema ”României educate”, tace ca peștele.
Guvernul Orban se lamentează că nu are bani pentru această creștere în definitiv modică a bugetului de cheltuieli. Și asta în timp ce se laudă că suntem printre singurele câteva economii din Uniunea Europeană care, în loc să scadă, au crescut în primul trimestru. Și în condițiile în care împrumută fără să dea nimănui socoteală, de ce anume face cu acești bani, nu ai puțin de o mie de euro pe minut. În numele statului român. În numele generației viitoare. Pe care o vitregește însă, neacceptând cu niciun chip dublarea alocațiilor de stat. Aceste uriașe datorii pe termen lung vor fi plătite tocmai de copiii cărora astăzi li se refuză un trai decent. Mi se pare o maximă ticăloșie să joci alba-neagra cu soarta copiilor unei țări.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

joi, 25 iunie 2020

Concursul Supersmarty - ediție specială de vacanță!


Bun găsit!

Vă așteptăm la concursul de cultură generală în limba engleză, ediție de vacanță, online!��
Perioada de desfășurare: 15 iunie - 15 iulie 2020
Locul desfășurării: www.Supersmarty.evaluareinteractiva.ro (online)
Clasele: 0-IV
Grad de dificultate: de vacanță. 
_______________________________________________________________
Spre concurs în 4 pași simpli:
1️⃣ Vă înregistrați gratuit ca profesor sau părinte pe platformă. Dacă aveți deja un cont creat pe Evaluareinteractiva.ro sau pe Discovery.evaluareinteractiva.ro, îl folosiți pe același și pe spațiul virtual alocat concursului SuperSmarty.
2️⃣ Adăugați gratuit copii în contul dvs. cu opțiunea „Adaugă copil". Copiii primesc propriul birou virtual în care accesează teste de antrenament din majoritatea domeniilor, descarcă diplome, medalii, trofee virtuale nominale, își creează colecția de jocuri educative, păstrează istoricul testelor realizate. Tot de aici pot susține concursurile Supersmarty în versiunea online.
3️⃣ Înscrieți copiii care doresc să participe la concurs. Din contul de profesor sau părinte folosiți opțiunea „Înscrie copii la concursul Supersmarty" și urmați pașii indicați de platformă.
4️⃣ Susținerea concursului și descărcarea diplomelor și medaliilor se realizează numai din contul copilului și numai din spațiul virtual dedicat concursului SuperSmarty (www.Supersmarty.evaluareinteractiva.ro).
Mult succes tuturor! ������
_______________________________________________________________
Precizare: Dacă ați susținut și alte concursuri pe platformă, atât rezultatele, cât și documentele, diplomele și medaliile se descarcă și se generează corect doar din spațiile virtuale ce sunt destinate acestor concursuri (Concurs Evaluare interactivă de pe Evaluareinteractiva.ro, iar Concursul Internațional Discovery de pe www.discovery.evaluareinteractiva.ro).
Costul pachetului virtual de concurs este de 10 lei și fiecare copil care participă facilitează accesul a tot mai mulți copii la resursele gratuite de pe platformă. În prezent sunt peste 30.000 de utilizatori activi care se bucură de peste 350 de teste, totalizând mai mult de 5000 de întrebări tip grilă din majoritatea materiilor. 
Toți coordonatorii care înscriu la concurs minum 5 copii primesc automat un set de documente generate cu toate datele completate imediat în conturile de profesori. Citiți cu atenție regulamentul disponibil în  cont.

Pentru detalii și suport în utilizarea platformei vă stau cu plăcere la dispoziție la numărul de telefon și adresa de e-mail de mai jos.

Cu prietenie,
Ramona Mitruți
0722228529
contact@supersmarty.ro

O petiție online care cere președintelui Iohannis să promulge legea care interzice ideologia de gen în școli a strâns peste 55.000 de semnături


O asociație a lansat o petiție online în care îi cere președintelui Klaus Wernner Iohannis să promulge Legea Educației cu amendamentul care interzice activități privind răspândirea teoriei identității de gen. S-au adunat peste 44.500 de semnături, până la această oră, transmite www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.
Asociația „Fight for freedom” consideră că este important ca elevii să fie informați corect, nu manipulați iar activitățile care încalcă normele de moralitate, nu pot fi socotite educative.
„Organizațiile care susțin teoria de gen nu fac decât să instige la un comportament dăunător prin deformarea adevărului și prin distribuirea de informații care pot pune în pericol sănătatea și integritatea psihică a copiilor, adolescenților și tinerilor, respectiv a personalului didactic din unitățile de învățământ și educative”, se arată în petiție.
Inițiatorii cer președintelui României, Klaus Iohannis, să promulge Legea Educației cu amendamentul adoptat de Senatul României, care interzice activități privind răspândirea teoriei identității de gen.
Petiția este aici.
Senatul României a adoptat în 16 iunie 2020 un amendament la Legea Educației, L 87/2020, prin care sunt interzise „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”.
Amendamentul a fost propus de către senatorul Cristian Lungu.

                                                                                                              RGN

Poesis - Gelu Dragoş


CREZĂMÂNT

Numai gândului meu
îi îngăduie Cerul
să-mi vină mai aproape
de-o palmă ori două
până la infinit

Iată
nu mai ştiu să despart
cuvintele în silabe

Ştiu însă sigur
că în balta tudorii
gâştele îşi învaţă bobocii
să rostească
ga - ga - ga...

La mulţi ani fericiţi IONUŢ IULIU DRAGOŞ la cei 24 ani ai tăi!


                                                  Fiul nostru drag şi fratele meu iubit,

   De ziua ta îţi dorim să ai parte doar de cer senin, să te ocrotească îngerii, să-ţi menţii prospeţimea gândirii şi interesul pentru a face doar bine, să fii onest, altruist cu cei din jur, drăgăstost cu iubita şi corect cu colegii, iar drumul în viaţă să-ţi fie fără obstacole! 
   Îţi dorim să ai parte de prieteni fideli, să ai puterea de a lua decizii înţelepte în momente de cumpănă şi în viaţa aceasta atât de ciudată, iar când vei avea nevoie de noi, să ştii că FAMILIA TA îţi va fi alături necondiţionat!

 LA MULŢI ANI BINECUVÂNTAŢI!!!
                                                                     
                                   Părinţii Ana şi Gelu, fratele mai mare Gelu Jr.

Politica și casa din vis

                                                                     de Gheorghe Pârja
După cum spuneam, urmăresc cu interes dialogul-confesiune al domnului Nicolae Manolescu, publicat, în serial, în România literară. Mai ales că reconstituie perioada din viață petrecută în politică. Ca jurnalist cu preocupări literare, eram un cititor consecvent al cărților dumisale, îi respectam anvergura de critic literar. Și aflu că domnul Manolescu a intrat în politică. Precum Titu Maiorescu, ziceam eu. Ori ca prietenii mei, scriitorii Laurențiu Ulici și Varujan Vosganian. Care m-au ademenit, fără reușită, să urc pe corabia sirenelor. Domnul Manolescu a trăit în lumea politică un deceniu. Acum declară că nu a fost și nu s-a considerat niciodată un politician. S-a simțit vreme de zece ani, se confesează fostul candidat la președinția României, precum Peștele pe uscat, politica fiind, pentru el, o rătăcire pe un tărâm nefiresc. Face câteva portrete de amici politici cărora le poartă respect peste vreme. E un fapt admirabil ca dintr-o viață agitată, presărată cu patimi, să creionezi relații de prietenie. Actorul Ștefan Radof, de pildă, i-a fost singurul prieten în politică și deopotrivă politic. De asta m-am convins, într-o zi, la Copalnic Mănăștur, unde cei doi, cu familiile, se refugiau în liniștea Nordului. Acolo, la umbra unui măr, în jurul unei mese am avut prilejul să-i întâlnesc într-o stare relaxată.
Dintr-un episod recent al memoriilor am desprins prețuirea pentru un prieten comun, profesorul Nicolae Bindiu, din Cavnic. Las referirea, e adevărat mai amplă pentru arhitectura textului meu, să reconstituie un moment care l-a marcat pe domnul Manolescu. Iată amintirea: „Într-o seară târzie de vară, am trecut Gutâiul dinspre Maramureșul istoric ca să mă întâlnesc cu locuitorii din Cavnic. Primarul Nicu Bindiu, independent până atunci, intrase în PAC (Partidul Alianței Civice – n.n.) și mă invitase în mod special. Întâlnirea a fost memorabilă. Cu Nicu Bindiu am rămas prieten. Este un om remarcabil, cititor împătimit de literatură, deși predă fizica, iar casa construită cu mâna lui (ce naște din pisică șoareci mănâncă, tatăl lui construise un sfert din oraș) e doldora de cărți, stivuite cu grijă până și pe scara de lemn în spirală care duce la etaj. De câte ori venea la București, n-a mai venit de la o vreme, îi făceam rost de noi apariții, în special de la Humanitas. O dată, în timp ce ne găseam împreună la un restaurant, ne-a fost spartă mașina: hoții s-au ales, spre neplăcuta lor surpriză, cu o geantă burdușită de cărți. Am petrecut oarece timp la Cavnic. Ba chiar am visat, la un moment dat, să-mi construiesc, cu ajutorul lui Nicu Bindiu, o casă pe un tăpșan aflat din sus de casa lui, unde aveam o fabuloasă priveliște a munților din jurul văii Cavnicului. Ca primar, Nicu Bindiu, a avut câteva mandate, le-am pierdut socoteala…”
Vă invit, dragi cititori, să luați seama la ghilimele pentru a înțelege corect gândurile confesorului. Asemenea relații de prietenie au fost rare în biografia politică a domnului Manolescu. Dar au fost, chiar cu politicieni din alte partide, pe care i-a respectat, cu care a colaborat în spiritul deschis al lui Ion Rațiu, nu acela rigid al lui Corneliu Coposu. Am aflat dintr-o mărturisire anterioară că între cei doi era o neînțelegere notorie, deși se purtau unul cu altul cu multă considerație, mascându-și bine animozitățile. Rațiu avea doar un rol decorativ de vicepreședinte. I se spunea Englezul, grație eleganței lui. Domnul Manolescu evocă relațiile cu Oliviu Gherman, ardelean, coleg de școală cu Dorli Blaga, președinte al Senatului din partea PSDR, personaj bonom și nu chiar la locul lui în jungla politică a primului deceniu postdecembrist. S-a numărat printre foarte puținii deținători de func­ții înalte, era directorul Institutului de Fizică Atomică, prezent la înmormântarea lui Lucian Blaga, la Lancrăm.
Știu de la Laurențiu Ulici că era un bun jucător de bridge, în care ai nevoie de inteligență, intuiție și risc. Admir sinceritatea memoriilor, deoarece autorul nu coafează realitatea politică. De pildă, mărturisește că avea excelente relații cu Ion Iliescu, deși erau de orientări politice diametral opuse. În această ipostază a dorit să-l ajute pe Oliviu Gherman, când a fost brusc rechemat în țară din postul de ambasador al României la Paris. Încercarea a fost sortită eșecului, deoarece avea o înțelegere cu Adrian Năstase pentru un schimb de ambasadori. Mai notează o secvență dramatică despre soarta omului politic în România. Când Oliviu Gherman a împlinit 80 de ani, autorul acestor memorii a dorit să-l felicite. Cum îi pierduse numărul de telefon, a apelat la Parlament. Nimeni nu-i cunoștea numărul fostului președinte al Senatului. După știrea mea este prima mărturisire despre prietenii politice, relații politice și prudențe. Nu am observat răutăți politice.
Oare astăzi mai avem asemenea personaje în lumea politică? Cât despre visul unei case pe un tăpșan la Cavnic, regret că nu s-a împlinit. Îl aveam mai aproape pe președintele Uniunii Scriitorilor din România. Și apoi mă bucur că figura aparte a fostului primar din Cavnic, Nicolae Bindiu, nu a fost uitată. Cum sunt uitați atâția oameni politici.

Profesorul Vasile Astărăstoae: "Nu sunt de acord cu internarea pacienților asimptomatici"

Profesorul Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor, atrage atenția că virusul nu a dispărut, dar susține în continuare că autoritățile fac o greșeală prin internarea în spital și a pacienților asimptomatici. De asemenea, profesorul Astărăstoae consideră că  autoritățile, chiar dacă vor încerca să impună din nou restricții mai dure, nu vor reuși întrucât oamenii au suportat deja prea mult.
„Toate aceste măsuri nu vindecă și nu vor diminua circulația virusului, deoarece coronavirusul nu va dispărea. Cum nici virusul gripal nu dispare. Nu se va ajunge în situația în care spitalele să nu poată acorda asistență medicală. Atenție asupra faptului că noi suntem încă singura țară care spitalizează asimptomaticii, iar din cauza aceasta nu avem o evidență foarte clară a celor care sunt bolnavi. Asimptomaticii nu au ce căuta în spitale! În continuare fac același apel la calm. Oamenii să-și trăiască viața, să nu fie panicați. Acest nou virus a intrat în viața noastră, iar el va rămâne, nu va dispărea”, a declarat pentru Servus Cluj, fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae.
Sursa: NapocaNews

A treia zi de BACALAUREAT 2020

Absolvenții clasei a XII-a, care au studiat într-o limbă a minorităților naționale, au susținut marți proba scrisă la disciplina Limba și literatura maternă. Pentru această probă, în județul Maramureș au fost înscriși 106 candidați dintre care 8 nu s-au prezentat la examen.Nu au fost candidați cu temperatură peste 37.3̊ C și nu au fost constatate cazuri de tentativă de fraudă.
Pentru proba scrisă la Limba și literatura maternă, din cadrul examenului de Bacalaureat s-au înscris 60 de elevi la limba maghiară, 33 la limba ucraineană și 13 la limba germană, dintre care 8 nu s-au prezentat la examen.
Subiectul și baremul de corectare pentru proba de Limba și literatura maternă au fost publicate de către Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație, pe site-ul subiecte.edu.ro, la ora 15.00.Miercuri, elevii au susținut proba obligatorie a profilului, iar joi, 25 iunie absolvenții vor susține proba la alegere a profilului și a specializării
Primele rezultate vor fi afișate marți, 30 iunie, până în ora 12.00.
Contestațiile pot fi depuse atât în format fizic, cât și electronic, în zilele de 30 iunie, în intervalul orar 16:00 – 19:00 și pe data de 1 iulie, în intervalul orar 8:00 – 12:00. Rezultatele finale vor fi anunțate duminică, 5 iulie.
Sursa: MaraMedia

COMUNICAT DE PRESĂ - AGIRo




INVITAȚIE pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar (învăţători, educatoare și profesori de la ciclul gimnazial şi liceal).
Până în 30 iunie vă puteți înscrie (eventual însoțiți de familii) la a VIII-a ediție a Școlii Internaționale de Vară a AGIRo din Eforie Sud începând cu cina din 2 august și terminând cu prânzul din 7 august 2020 (5 zile în total) la hotelurile Crișana (cazare+3 mese/zi=130 lei/zi/persoană sau vouchere vechi sau cele care se vor da în iulie) și Cosmos (cazare+3 mese/zi=160 lei/zi/persoană sau vouchere vechi sau cele care se vor da în iulie) cu respectarea protocoalelor ce vor fi în vigoare.
Cu acea ocazie DAST SYSTEMS va susține două cursuri foarte serioase, a câte 2 ore/zi, punând la dispoziția cursanților propria logistică formată din laptop-uri etc:
  • Sistemul de predare online. Platforme online de training (150 lei).
  • Sisteme comune de videoconferință online pentru învățământ. Evaluare online. Catalog online (150 lei).
Opțional, cei prezenți la școala de vară dar și alții, puteți publica articole în volum al AGIRo (ISBN) și/sau revista AGIRo (ISSN). 30 lei este taxa de publicare de fiecare articol (articole de 1 – 3 pagini, pe orice teme, trimise până în 7 august). La Eforie vom distribui și volumele deja tipărite.
PROCEDURA DE ÎNSCRIERE
Înscrieți-vă în tabelul atașat citind cu atenție rubricile (am trecut și 5 cazuri diferite de înscrieri ca MODEL de completare).
Achitați integral până în 30 iunie inclusiv, online de pe card sau la ghișeele bancare sau prin mandat poștal, în contul: Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, cod fiscal 23564572, cont CEC Bank Arad (sucursala Bdul. Revoluţiei nr. 5-7), cod IBAN RO32CECEAR0137RON0355948.
După efectuarea plății să trimiteţi atașate, pe adresa asociatiainvatatorilor@gmail.com tabelul de înscriere, dovada plății scanată și (dacă este cazul) dovada scanată a trimiterii voucherelor vechi (sau un avans de 100 lei/persoană + promisiunea trimiterii voucherelor noi până în 15 iulie) și (opțional) articol/articole și (dacă este cazul) formularul 230 scanat cu ștampila și numărul de înregistrare de la ANAF.
DETALII SUPLIMENTARE
Pentru a beneficia de adeverința de membru AGIRo sunt două variante:
Să achitați cotizaţia de 25 lei;
sau
Puteți direcționa până la 3,5 % pentru AGIRo până în 30 iunie 2020. Descărcați noul formular 230. Are 2 pagini Completați-l în 2 exemplare doar la rubricile „capitolul I” (cu datele contribuabilului) şi semnaţi pe pagina a doua, jos, la ,,contribuabil”. Puteţi la alegere: a)să îl depuneţi personal până în 30 iunie la ANAF-ul de pe raza domiciliului dv sau b)să împuterniciți pe cineva să îl depună completând și capitolul IV cu datele împuternicitului respectiv. Cei care ne trimit scanat la asociatiainvatatorilor@gmail.com al doilea exemplar cu ștampila și numărul de înregistrare de la ANAF şi atestă astfel că au redirecţionat până la 3,5% din impozitul pe anul 2019 sunt scutiţi de cotizaţie. Achitând cotizația sau depunând formularul 230, cu această ocazie devin membri AGIRo și cei care nu au fost până acum (le vom elibera adeverința corespunzătoare). Vezi despre AGIRo și https://invatatori.ro/2020/03/05/inscrieri-in-agiro-asociatie-profesionala-pentru-invatatori-educatoare-si-profesori-de-la-ciclul-gimnazial-si-liceal/
Membrii familiei care nu sunt cadre didactice sunt scutiți doar de cotizație.
Pot participa și colegi care nu au nevoie de cazare și masă (achită doar taxa de participare de 30 lei, cotizația anuală de 25 lei și, opțional, 30 lei taxă de publicare de fiecare articol în volumul sau revista AGIRo).
DOAR PENTRU CEI CARE ACHITĂ CAZAREA-MASA CU VOUCHERE DE VACANȚĂ:
PENTRU HOTEL CRIȘANA trimiteți voucherele vechi doar prin curier (ex. FAN Courier, Urgent Cargus), până în 30 iunie, (voucherele noi până în 15 iulie) la adresa:
Petru Angeline Luiss
Str. Ciprian Porumbescu nr. 9
Localitatea Agigea
Județul Constanta
tel 0745356000
În pachet/plic să puneți alături de vouchere și un bilet cu adresa titularului tichetului (pentru facturare trebuie și adresa) și scrieți că este pentru cazarea și masa din 2 – 7 august organizată de Asociația Generală a Învățătorilor din România la Hotel Crișana.
PENTRU HOTEL COSMOS Trimiteți voucherele vechi doar prin curier (ex. FAN Courier, Urgent Cargus), până în 30 iunie (voucherele noi până în 15 iulie), la adresa:
Hotel Edmond
Marina Cocu
Str. Dezrobirii 26-28
Localitatea Eforie Sud
Județul Constanta
Tel 0721.259.230
În pachet/plic să puneți alături de vouchere și un bilet cu adresa titularului tichetului (pentru facturare trebuie și adresa) și scrieți că este pentru cazarea și masa din 2 – 7 august organizată de Asociația Generală a Învățătorilor din România la Hotel Cosmos.

ÎNSCRIERILE SE ÎNCHEIE ÎN 30 IUNIE. Până atunci se trimit tabelul de înscriere și dovezile plății cazării+mesei, a cotizației, taxei de participare, taxei de publicare, taxei pentru cursuri, dovada trimiterii voucherelor vechi. Termenul de 15 iulie este doar în cazul trimiterii voucherelor noi (și în acest caz se trimit până în 30 iunie tabelul și se fac plățile taxelor + un avans de 100 lei/persoană pentru cazare-masă).
Puteți fi la curent cu activitățile AGIRo înscriindu-vă în grupurile

În săptămânile ce urmează vom anunța și data la care vom reprograma Congresul al 43-lea al AGIRo, congres ce va avea loc la Oradea

Acad. Ioan Aurel Pop: "Câți dintre aceia care au interzis un film, care au condamnat o carte, care au dat jos o statuie știu să vorbească în chip armonios despre acel film, despre acea carte, despre acea statuie?"

“Nu-mi iese din minte o imagine recentă, din teritoriul dominat vremelnic în Orientul Apropiat de către un pretins stat, imagine în care tineri vânjoși mascați distrugeau cu ciocanele basoreliefuri, statui și ziduri vechi de mii de ani, ca să dovedească ce altceva decât primitivism, forță brută, dispreț față de oameni, scrie a scris acad. prof. univ. Ioan Aurel Pop, îintr-o postare pe Facebook.
Iată postarea Președintelui Academiei Române:
„Fervoarea demolării
În general, societățile care au dărâmat statui, au ars cărți ori au creat indexuri ale operelor interzise au avut în frunte regimuri totalitare sau au cunoscut crize cronicizate. Firește, au existat și cazuri când, după eliberarea de dictatură sau de criză, lumea a trebuit să elimine, în mod justificat, simbolurile acelor vremuri de tristă amintire. Dar marii demolatori au fost tiranii, văzuți și nevăzuți, mai ales cei situați pe poziții politice extreme.
Astăzi, explicația distrugerii memoriei colective curente este discriminarea bazată pe culoarea pielii și care, în aproape toate țările, în timpuri mai mult ori mai puțin îndepărtate, a făcut numeroase victime. O asemenea țară este America – oficial, Statele Unite ale Americii – care, începând cu perioada colonială și până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a statuat oficial, prin legi și reglementări cu putere de lege, sclavia negrilor. Este mai greu de înțeles pentru contemporanii noștri, care au, de multe ori, o cultură generală și istorică săracă, în ce fel s-a putut ca, de la intrarea în vigoare a Constituției SUA (1787) și până la finele Războiului Civil (1865), Statele Unite să fie o țară sclavagistă. Este greu de înțeles și pentru faptul că, mai peste tot în lume, Constituția SUA (cu sau fără amendamentele ulterioare) rămâne un model al democrației, este dată ca exemplu, este preamărită ca etalon de libertate, de stabilitate, de sobrietate.
Mult mai grav este faptul că, de la interzicerea sclaviei în SUA (1865) a trebuit să treacă o sută de ani până la îndepărtarea ultimelor legi discriminatorii în fostele state ale Confederației (1963). Simptomatic este faptul că ambii președinți implicați în acest îndelungat proces – Abraham Lincoln, care a eliminat oficial sclavia și John Fitzgerald Kennedy, care a eliminat ultimele discriminări rasiale oficiale – au pieritasasinați. În practica vieții cotidiene însă, nici până astăzi discriminările de tot felul, inclusiv cele bazate pe culoarea pielii, nu au dispărut complet, nici în Statele Unite și nici în alte regiuni. Evident, gradul lor de extindere și forța lor de manifestare diferă foarte mult, de la un continent la altul, de la țară la țară, de la comunitate la comunitate.
Azi, trăim o criză profundă în societate, accentuată de pandemia cu acest nou virus Corona, dar cronicizată de câteva decenii și accentuată de perspectivele sumbre de după încheierea molimei. În timpul crizelor de amploare mare au avut loc întotdeauna și manifestări violente, de stradă, cu baricade, incendieri, jafuri, busculade, agresiuni fizice, omoruri etc. Scânteia manifestărilor violente de astăzi a pornit de la asasinarea de către un polițist american alb („caucazian”) a unui cetățean de culoare („afroamerican”), bănuit de o faptă ilegală. Întâmplarea nu avea cum să nu capete conotații rasiste, date fiind împrejurările. Cu mult înainte ca justiția să-și intre în rol, vestea a făcut ocolul SUA și al lumii, declanșând, după cum era normal, puternice reacții de solidaritate cu victima și cu afroamericanii în general. Sclavia a revenit în atenție – deși puțini îi cunoșteau istoria – fiind scoasă în prim plan drept cauză a tuturor relelor. Populația revoltată nu s-a mulțumit cu cererea de reformare a lumii contemporane și viitoare – pentru a o scăpa de asemenea discriminări – ci a început, în urma unor acțiuni bine orchestrate din umbră, un război cu trecutul, cu valorile trecutului, sublimate în statui, opere literare, filme etc.
Astfel, s-a găsit cu cale să se retragă din oferta unuia dintre cele mai cunoscute canale de televiziune filmul „Pe aripile vântului”, făcut după romanul omonim al Margaretei Mitchell (1900-1949). Pentru acest roman (cu titlul originar Gone with the Wind, apărut în 1936, autoarea a primit Premiul Pulitzer, în anul 1937, iar în anul următor a fost candidată la Premiul Nobel pentru literatură. Filmul cu același nume, din anul 1939, cu Vivien Leigh și Clark Gable în rolurile principale, este unul din filmele de mare succes ale tuturor timpurilor. La fel, s-a găsit cineva să interzică romanul „Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe (1811-1896), o înfocată aboliționistă. Romanul (apărut în 1852), care înfățișează viața african-americanilor sub sclavie, a fost foarte bine primit în nordul SUA și în Anglia, dar și-a atras ura celor din sudul Statelor Unite care erau în favoarea sclaviei. Când a întâlnit-o pe Stowe, Abraham Lincoln i-a spus: „Deci dumneavoastră, o doamnă așa de mică, ați pornit un război așa de mare!”. Harriet Stowe a fost considerată mereu un simbol al luptei contra sclaviei negrilor. Președintele Lincoln era împotriva sclaviei, dar nu dorea egalitatea deplină între albi și negri. Atât a putut să meargă înainte spiritul lui vizionar, care, în mod categoric, era deasupra vremurilor sale și prevestea viitorul. Oare toți oamenii de pe planetă să se fi înșelat când au cinstit și apreciat aceste opere, considerate nemuritoare, acești oameni și acești autori plini de talent? Oare generații de tineri, de maturi și de seniori, care le-au admirat și i-au admirat de-atunci încoace, să fi fost orbi? Oare valoarea artistică în sine a acestor opere să nu aibă nicio relevanță?
În vârtejul revoltei de-acum, a fost dată jos de pe soclu o statuie a lui Cristofor Columb (1451-1506), descoperitorul, fără să fi știut vreodată cert, al Americii (numite astfel după moartea lui). Columb nu a ajuns niciodată în America de Nord propriu-zisă, ci doar pe insule și în Panama și nu a făcut niciodată comerț cu sclavi negri. El a crezut că ajunsese în India, adică în Asia, pe care o căuta, gândind logic că dacă navighează spre vest își va atinge ținta. Aud că s-a dărâmat o statuie a lui George Washington, la Portland, în Oregon, că o statuie a lui Winston Churchill a fost vandalizată și ea și că un primar din Suedia a cerut înlocuirea statuii regelui Carol al XII-lea (trăitor pe la 1700) cu statuia luptătoarei pentru protecția mediului Greta Thunberg și chiar condamnarea memoriei lui Carl Liné (1707-1778), părintele taxonomiei (clasificarea speciilor) și al ecologiei moderne. În ritmul acesta, se va ajunge în curând la interzicerea lui Aristotel (384-322, î. Hr.), trăitor acum circa 2300 de ani și unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii din toate timpurile, pentru afirmația că „sclavul este o unealtă vorbitoare”.
Ceea ce se întâmplă nu este deloc o dovadă de luciditate a lumii, nici o mărturie a luptei contra discriminării și nici o probă de vigilență pusă în serviciul valorilor universale. Ceea ce se întâmplă este pur și simplu o dovadă de manipulare crasă, produsă pe fondul lipsei de educație și de cultură a populației. Toți cei care fac școală serioasă și care acumulează destule cunoștințe de cultură generală – nu neapărat istorică – știu că fiecare epocă istorică are propriile valori și propriile prejudecăți. De multe ori, ceea ce fusese perfect moral și legal în trecut, devenise imoral și ilegal în epocile mai noi. De exemplu, legea talionului („ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”) a guvernat omenirea primitivă sute de mii de ani. Războiul a fost o practică morală în tot Evul Mediu, turnirurile și duelurile au fost prilejuri de manifestare a onoarei cavalerești, iar asuprirea și prigonirea unor grupuri marginale ale societății, o datorie a autorităților și a unora dintre indivizi. Firește, cu vremea lucrurile s-au schimbat treptat, pe etape. În momentul în care a intervenit justiția modernă, răzbunarea sângelui a fost interzisă. „Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului” a fost adoptată la începutul Marii Revoluții Franceze (1789), „Declarația universală a drepturilor omului”, după Al Doilea Război Mondial (1948), de către ONU, iar anumite legi împotriva discriminărilor de multiple tipuri abia în deceniile din urmă.
Prin urmare, chiar dacă ceva este imoral și ilegal în epoca noastră, nu înseamnă că a fost la fel și în trecut. Lumea medievală s-a axat pe ierarhie, supunere, privilegiu, credință, onoare cavalerească și nu pe libertate, egalitate, democrație, frăție, liberalism etc. Dacă ajungem să îi judecăm pe oamenii medievali după valorile care s-au afirmat în lume după moartea lor, comitem nu numai o mare eroare istorică, dar și o eroare logică. Cum să condamnăm pe cineva că nu a făcut ceea ce nu știa, ceea ce nu exista pe vremea sa? Este la fel cum am aresta, judeca și condamna pe cineva pentru o faptă din anul 2000, pe baza unei legi apărute în 2020. Cum să acuzi pe cineva pentru nerespectarea unor legi și principii morale care nu existau în vremea sa?
Față de epocile în care au trăit și față de gândirea curentă a lumii în care au trăit, Harriet Beecher Stowe, Margaret Mitchell, Cristofor Columb, Churchill, Carol al XII-lea (trecător prin Țara Moldovei), Carl Liné au fost niște vizionari. Ei au revoluționat, fiecare în felul său, societatea contemporană lor și au pregătit un viitor bun. Cu toții au fost ieșiți din comun în sensul cel bun și, tocmai de aceea, au lăsat în urmă opere monumentale și, tocmai de aceea, li s-au făcut statui. Cu ce drept – în afară de dreptul forței brute, al ignoranței și al manipulării – ne ridicăm noi contra memoriei lor?
Faptele acestea din ultima vreme amintesc de Nero, de Inchiziție, de Lenin, de Stalin, de Hitler, de Mao Zedong și de toți dictatorii care au distrus lumi, care au interzis universuri reale ca să construiască lumi și universuri false. Comunismul a distrus, totuși, cele mai multe statui, iar în Rusia Sovietică a topit chiar șine de cale ferată, din simplul motiv că acestea erau făcute de „capitaliști”. Nu ne putem război de fiecare dată cu istoria ca să construim o lume dreaptă. Supărarea pe istorie este ridicolă.
Cele mai multe dintre relele societății contemporane zac în însăși societatea contemporană. Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, primită în familie și în școală, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia. Superioritatea noastră față de polițistul care a omorât prin sufocare o ființă omenească nu constă în forța de a distruge, ci în arta de a construi. Câți dintre aceia care au interzis un film, care au condamnat o carte, care au dat jos o statuie știu să vorbească în chip armonios despre acel film, despre acea carte, despre acea statuie?
„Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”, avertiza demult Immanuel Kant. Câți dintre noi pot cântări știrile care ne asaltează clipă de clipă prin toate mijloacele de informare în masă? Foarte puțini dintre noi au în minte informațiile necesare ca să poată face asta. Majoritatea nici nu se străduiesc să aibă astfel de baze date. Iar memoria calculatorului sau a telefonului degeaba le are, dacă nici măcar nu ne străduim să căutăm. Pe această lipsă de discernământ mizează și „formatorii de opinie” manipulatori contemporani. Sunt forțe care vor să ne transforme în demolatori, fără să ne creeze premise de a fi și arhitecți/ constructori. De planurile de construcție se ocupă alții. Pe vremuri, eram învățați că cine stăpânește informația stăpânește lumea. Azi știm că nu este așa, din moment ce manipularea informației devine mai puternică decât informația însăși.
Spre a ne deștepta nu avem nevoie de nimic foarte scump și foarte complicat, ci doar de o educație pusă în serviciul omului și al omenirii, de o educație bazată pe virtuți, pe valori și pe încredere. Printr-o astfel de educație, vom ști că o crimă nu se pedepsește printr-o altă crimă, ci prin aplicarea justiției și că o distrugere nu trebuie urmată de alte distrugeri, ci de creații durabile, puse în slujba adevărului și a dreptății. În plus, ca istoric, sunt convins că mărturiile din vremuri trecute – mai ales creațiile spirituale – chiar dacă exprimă alte idei și idealuri decât ale noastre, sunt părți din viața omenirii, cu toate avatarurile sale și merită tezaurizate cu grijă.
Nu-mi iese din minte o imagine recentă, din teritoriul dominat vremelnic în Orientul Apropiat de către un pretins stat, imagine în care tineri vânjoși mascați distrugeau cu ciocanele basoreliefuri, statui și ziduri vechi de mii de ani, ca să dovedească ce altceva decât primitivism, forță brută, dispreț față de oameni! Ca să nu se mai întâmple aceste lucruri tragice, ca să nu mai ajungă rațiunea să fie dominată de fanatism, avem nevoie de responsabilitate și demnitate, iar acestea se dobândesc prin educație serioasă, prețuitoare a creației umane din toate timpurile”