duminică, 13 septembrie 2020

Gavril ARDUSĂTAN. Jurnal de campanie. Ziua a 16- a!


Azi nu fac campanie. Sunt prea supărat și nervos...
Poveste fără cântec
Motto: ”Luați-vă-n brațe copiii, ca pe strategice arme...!”
Trăiesc un sentiment puternic de neputință, acum în plenitudinea vârstei adulte, mărturisind aici, ca o scrijelitură pe un copac uitat din pădure, chinul gândurilor mele. Duminica, la momentul introspecției săptămânale, când odată cu rugăciunea comunității liturgice ne ridicăm privirea spre cer, rostesc un ”Tatăl nostru” mecanic, din obișnuință ritualică, pentru că în realitate, ca dascăl, mă gândesc obsedat la ziua de mâine, la copilul meu, la copiii întregii țări, la școală ca laborator unde se țese viitorul nostru ca oameni și ca nație.
Am citit regulamentele și condițiile de înfăptuire a educației. Este cutremurător! Revoltător! Criminal!
Dați-mi voie să mă revolt. Măcar cu conștiința... Cine poate să-mi îngrădească mintea și visul?
Adulții sunt preocupați de campania electorală în zbaterea acestora de a conserva sau de a schimba poziții mai mici sau mai mari de putere (de decizie), bătând tobele pe străzi ca într-un carnaval cu saltimbanci ce fac flik-flak-uri ce iau ochii alegătorilor cu ziceri, bilanțuri, liste de promisiuni. O mașinărie infernală de propagandă, cu tipărituri luxuriante, cu promovare în mediu on-line, cu spectacole ale discursurilor mobilizatoare. După alegerile locale, urmează imediat punerea în scenă a spectacolului alegerilor generale, respectiv parlamentare, pentru a da ”un sens” viitorului imediat prin legitimarea unui guvern oarecare girat de un parlament ”proaspăt ales”. Apoi, după ce se va mai ridica ”ceața Covidului perfid”, noua putere instalată de va dezvălui adevărul-adevărat, dimensiunile reale ale crizei economice, dimensiunea catastrofei în care ne vom afla, alături de tabelul cu sacrificii destinate fiecăruia, pentru a fi – nu-i așa? – solidari în repararea națiunii. Cu binecuvântare de la UE...
Dar, despre copii când vorbim? Când avem timp de ei, de școală, pe profesori, de condițiile în care se întâmplă educația și formarea celor care, cândva, ne vor alege azilul?
Astăzi doar mărturisesc niște imagini ale viitorului apropiat, vise crude care pot avea relevanță dacă suntem sinceri cu noi înșine:
1. La grădiniță: Copilașul, după ce primește o listă de vreo 20-30 de reguli de conduită, care aproape toate au ca și conținut expresiile ”nu este voie să...”, ”este interzis....”, ”trebuie să...”, etc., va fi țintuit, aproape legat de un scăunel care va marca și arealul lui de manifestare a instrucției. Nu va putea vedea căldura sufletească a doamnei educatoare, pentru că el va vedea doar ochii acesteia, nu și zâmbetul, din cauza măștii oferite cu mărinimie de guvernul grijuliu. Fiecare se va juca cu jucăria adusă de acasă, în prealabil dezinfectată. Va observa că jucăria lui Ionel este mai frumoasă, mai cool, mai de firmă. Părinții, cei care vor putea, vor porni apoi în căutarea de jucării ”ca lumea”, pentru a repara din sufletul trist al copilului. Așa începe, oficializat, ”bulling-ul”, care pe parcursul a 12 ani de sistem de educație, se va consolida într-o ierarhie în care cei cu bani vor guverna pe cei fără bani. Cine va observa lacrima și tristețea unui copilaș care dă prima dată piept cu nedreptatea?
2. La școala primară: școlarii nu vor putea face schimb de foi și caiete, separați unul de altul de chestii transparente, dar totuși separatoare, vor învăța să controleze corpul astfel încât programarea la baie să nu dea de cap sistemului. Învățătoarei îi va fi foarte greu să țină o oră de română sau de aritmetică pentru că va fi mereu întreruptă de micuții care vor reclama: ”doamna învățătoare, ochelarii mei se aburesc mereu de la mască...”, doamnă, Gigel nu are masca pusă și pe nas..”, etc. Ore scurte, concentrate, bruiate, în care învățătorii sunt mai degrabă gardieni decât oameni.
3. La gimnaziu: Elevii nu mai mănâncă doi din aceeași merinde, fiecare cu sticluța lui de apă (care trebuie să fie care mai de care mai șmecheră), cu punga fiecăruia mereu pregătită în caz că-i vine să tușească sau să strănute (asta la indicațiile ministrului sănătății), nu se vor muta în altă sală, nu vor alerga, nu se vor atinge. Vă închipuiți că este mai ușor să îngrijești o turmă de iepuri?
4. La liceu: după ce vor fi priceput cum stă treaba cu noile reguli, cu on-line-ul, după ce-și va fi etalat fiecare elev noile tricouri ”cool” de prin vacanță, discuția va fi centrată pe performanța avută în această vară lungă la jocurile pe calculator, mulți dintre ei terminând și nivelul 890 al vreunui joc plin de adrenalină. Băieții vor privi, încă din prima zi de școală, cum s-au mai transformat fizic colegele de generație. Vor vedea desigur, multă frumusețe, dar, obligatoriu mascată (de data asta de măști de firmă, colorate..). Cum va fi să fi adolescent și să nu poți observa expresia unui zâmbet ce poate fi scânteia unei îndrăgosteli? Dar adolescenții sunt deștepți. După finalizarea programului scurtat, vor bate terasele sau vor găsi garaje disponibile ca loc de întâlnire a unei generații mutilate de imbecilitate. Își vor da jos măștile, vor bea o limonadă, vor glumii, vor râde, se vor săruta, pe ascuns sau la vedere. Fără mască. Și vor scoate limba la profesori, pentru că masca are și efecte bune, nu? Jandarmeria Română cred că are deja planurile făcute pentru asaltul locurilor de fumat de pe lângă licee, presa va fi pe fază, spectacolul garantat....Ce educație? Ce formare? Să fim serioși! Ordinul de zi pe unitate va fi: instrucție, pre-militărie, trebuie să ne obișnuim cu toții că avem o cușcă. Fiecare cu cotețul lui. La școală ne întâlnim doar pentru dresaj. Clar?
În prima zi de școală, părinții nu vor cumpăra flori educatoarelor și învățătoarelor și dirigintelor pentru că acestea sunt periculoase. Vor privi, de după gard, cum copilașul lui se încolonează și respectă primele reguli de distanțare socială, ascuns după mască și transpirând de emoție. Lacrimile copiilor și lacrimile părinților nu vor putea fi observate decât de vreun dibaci fotograf, care riscă să fie interzis de propagandă. Fără careu, fără imn, fără sentimente și discursuri încurajatoare. La fel ca prima zi la fabrică...
Guvernarea prin frică funcționează. La fel a fost cu Hitler, cu Stalin, cu Mao, dar vedeți că programa este foarte încărcată, hai să scoatem istoria din programă...
Prima zi de școală va fi încărcată de emoție. Presa va abunda asupra subiectului. Dar, la ora 18, Mai Marele de la Cotroceni va cuvânta rar și sacadat cu stă treaba cu școala (mai ales pentru că este însuși ”Profesorul”), presa va răspândi, comenta și concluziona că România are viitor cu așa copii cuminți și obedienți. Se vor premia părinții care contribuie serios la cumințenia generației de mâine.
Îmi vine să plâng. Mă refulez în scris. Deocamdată. Mă doare sufletul când văd cât de ușor oamenii își tranzacționează libertatea contra siguranță. Dar, viața fără libertate o mai fi viață? Iarăși în genunchi?!
”Luați-vă-n brațe copiii
Ca pe strategice arme,
Haideți cu toții la Putna,
Unde Măria sa doarme!
Ridică-te Ștefane și vezi-ți fiii...”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu