Antologia de texte, recenzii de cărți, coordonatori Vasile BELE, Nelu DANCI și Gelu DRAGOȘ

 

Cuvânt de întâmpinare la Antologia de texte, recenzii de cărți sau Literatura merge mai departe, chiar dacă este pandemie...

N-am crezut că ne vom apuca de un nou proiect literar așa de repede dar lucrul acesta s-a întâmplat datorită energiei și neastâmpărului acestui neobosit scriitor, pe numele lui Vasile Bele, prieten vechi și de cuvânt. Și așa cum a spus celălalt colaborator, poetul popular Nelu Danci din Plopiș s-a întâmplat și pentru că suntem o echipă puternică, unită și de cuvânt!

Într-o lume stresată, într-o lume a pandemiei și vanităților de tot felul, a te apuca de o antologie de texte și recenzii de cărți este un act de mare curaj, pe care, uite că Vasile Bele, Nelu Danci și subsemnatul ni l-am asumat. Sunt convins că cei cuprinși în volumele noastre ne vor aplauda, ne vor mulțumi, cum la fel de convins sunt de faptul că cei care nu se vor regăsi între coperțile volumelor coordonate de noi, ne vor înjura și bârfi ori de câte ori vor avea ocazia. Treaba lor fiindcă ne-am asumat și acest lucru.

Demersul nostru literar dorește să fie și o mică reparație morală în absența activității cenaclurilor băimărene, fie că vorbim de Cenaclul Scriitorior condus de scriitoarea Florica Bud sau Cenaclul ”Freamăt” al LSR, condus de poeta Carmena Felicia Băințan. ! Să nu uităm de scriitorii contemporani în lipsa activității cenaclurilor, până vor veni vremuri mai bune!

Volumele vor cuprinde atât scriitori consacrați cât și tinere talente, scara valorică fiind și ea diferită. Scopul nostru de suflet fiind acela de a ne „mișca„ literar și în aceste vremuri de răstriște, fiindcă ne mor poeții și nu putem să-i îngropăm creștinește, așa cum o făceam odinioară. Mă bucur că la rubrica ”In memoriam” i-am selectat pe poetul-baladist Ioan Voicu de la Satulung, pentru care am avut un respect deosebit atât în timpul vieții cât și după ce a mers la stele. Cel de-al doilea poet este lăpușanul Ionel Sima, căruia am avut onoarea să-i fac prefața la una dintre cărțile Domniei sale și care, din păcate nu va putea vedea antologia ieșită de la tipar.

N-am să fac referire la cei antalogați, majoritatea îmi sunt prieteni, a făcut-o fârtatul Nelu Danci foarte bine, dar trebuie să amintesc că mulți dintre ei au participat și la primul nostru proiect ”Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, o antologie de poezie și proză care a avut un mare success!

Prin urmare, demersul nostru, deloc ușor de înfăptuit, este o provocare la lectură când autoritățile ne îndeamnă să stăm în casă, să respectăm restricțiile impuse de pandemie! În fond și la urma urmei ” Libertatea este dreptul sufletului de a respire” așa cum spunea Henry Ward Beecher. La această vă îndemnăm și noi prin aceste volume…

                                                                                         Gelu Dragoș

                                                                 Lucăcești, 30 noiembrie 2020

 

 

   

 

 

Recomandări de la polițiști pentru Ziua Națională a României

 Polițiștii maramureșeni sunt în stradă pentru asigurarea unui climat de ordine, liniște și siguranță publică în minivacanța de 1 decembrie.

Având în vedere condițiile meteorologice prognozate, polițiștii recomandă conducătorilor auto să manifeste prudență sporită la volan, să adapteze viteza de deplasare condițiilor de drum, să păstreze distanța în mers și să nu se angajeze în efectuarea unor manevre riscante în trafic.

În situația în care vizibilitatea în oglinzile autovehiculului este redusă, folosirea luminilor de către ceilalți conducători auto reduce riscul producerii unor accidente pe fondul neasigurării la schimbarea direcției de mers.

Inspectoratul de Poliţie al județului Maramureș vă recomandă să folosiţi luminile de întâlnire şi pe timpul zilei, mai ales în condiţii de vreme nefavorabilă.

Curăţaţi farurile, blocurile de semnalizare, parbrizul, luneta şi geamurile laterale ale autovehiculului, asiguraţi buna funcţionare a ştergătoarelor de parbriz şi folosiţi corespunzător instalaţia de ventilaţie-climatizare!

Vă reamimtim că utilizarea anvelopelor de iarnă este obligatorie atunci când se circulă pe drumuri acoperite de zăpadă, gheaţă sau polei.

De asemenea, poliţiştii rutieri atrag atenţia asupra necesităţii respectării indicaţiilor agenţilor de circulaţie, în cazul interzicerii temporare a circulaţiei pe unele sectoare de drum.

Mirel Palada: „Printr-o viclenie bicisnică, vaccinul va deveni obligatoriu.”

 Vaccinul este gratis și voluntar, declară autoritățile. Voluntar. Adică îl face cine vrea.

Da, da. Cum să nu. Va fi voluntar pînă o să înceapă să ni-l ceară ca să facem chestii. Să ieșim din țară. Deja au început companii aeriene să declare că fără vaccin nu ne primesc la bordul avionului.

Asta se va extinde încet-încet. Fără vaccin n-o să mai fim primiți la muncă, la multinaționale. N-o să mai avem voie să mergem pe stradă. Să ieșim din casă. E voluntar vaccinul, cum să nu. Dar uite așa, printr-o viclenie bicisnică, el de fapt va deveni obligatoriu. O șulfăreală de stat autoritarian.

Nu am nici o așteptare de la poporul român. E un popor bleg, stătut, milog. Popor de slugi. Învățat să fie asuprit. Să plece grumazul sub jug. Dacă i se va zice că nu are ce să facă fără vaccin, se va vaccina. Deși acum clamează jumătate din populație în sondaje că nu vrea să se vaccineze.

Clamează degeaba. Numa gura e de noi. Cînd o să se pună presiunea socială pe docili, toată lumea dintr-o dată o să chițăie după vaccin. Să se poată urca în avion, să aibă privilegiul și onoarea să poată merge să culeagă în libertate sparanghelul la stăpîni. Cu masca pe față, evident.

Singura mea speranță tot la lumea liberă e. Acolo unde oamenii încă prețuiesc libertatea.

La englezi. Ăia care au zis Brexit. Sictir coană Merkel, nu ne faci tu legile. Liberi am fost sute de ani, nu ne pune botniță acum neamțul cu viclenie, nu ne cucerește din vorbe, fără război.

La americani. Ăia care cînd s-a instituit interdicția de circulație în California zilele astea, a ieșit tot Los Angelesul în plimbare să dea un claxon cinstit prin fața casei guvernatorului. Zeci de mii și sute de mii de oameni care și-au clamat drepturile în mod civic. Cu adevărat civic, nu ca “societatea civilă” de la noi construită de Soros și de Securitate.

De-acolo ne vine scăparea. De la lumea liberă. De la cei care încă mai prețuiesc libertatea. Mă aștept ca în curînd să explodeze în societățile democratice o puternică dezbatere publică, plină de patimă și de indignare, la adresa restrîngerii libertăților și a încălcării drepturilor omului.

Mă aștept ca francezii să iasă în stradă cu milioanele. Mă aștept ca italienii să urle. Ca brazilienii să protesteze. Ca nemții să zică Nicht. Ca spaniolii să dea cu huo și să respingă încălcarea drepturilor omului.

Aștept scăparea de la lumea liberă. De la ai mei nu-mi fac nici un fel de iluzii. România n-a fost niciodată în stare să genereze o dezbatere adevărată. Totul a venit în plic. Ce ne-au zis stăpînii, aia am făcut. Milogi. Cu exces de zel. România, această țară de slugi. Acest Mizil al Europei. Această baltă de mediocritate și de supușenie scîrbavnică.

Hai, să trăiți cu masca pe față și cu zgarda la gît. Altceva nu meritați.

Ghinion.

Autor: Mirel Palada

Foto/Gluma zilei - La psihiatru

 

Principalii vinovați pentru ceea ce trăim suntem noi

 Sunt contactat în ultima perioadă de tot felul de oameni care-mi spun să particip la diverse construcții politice. În primul rând nu-mi dau seama de ce-mi fac asemenea propuneri oamenii care nu mă citesc, dat fiind faptul că am anunțat de atâtea ori că nu mă interesează să intru în politică. Dacă aș fi vrut s-o fac, credeți-mă că puteam s-o fac la nivel mare, nu pornind după caii verzi pe pereți ai oricărui aventurier. Nu în ultimul rând, ar trebui să fiu deosebit de idiot să-mi arunc credibilitatea și, mai ales, credința mea în joc pentru o chestie „experimentală” a unor oameni mici.

Să vă explic unde-i problema. Mulți cred că, existând o necesitate în societate, e nevoie doar de a face oferta respectivă și gata, problema e rezolvată. Se vede de la o poștă că respectivii – care n-au reușit la viața lor nici măcar să vândă o pereche de chiloți – visează umed că pot apărea ei pe cai albi și imediat prostimea se va grăbi să-i voteze. Evident că așa ceva nu merge. Și nu va merge în veci întrucât partidele tradiționale au mâncători de căcat profesioniști care, față de ambulanții amintiți, la o adică le pot induce votanților din publicul țintă inclusiv ideea că sunt buni samariteni în timp ce le fură portofelul din buzunar și le violează nevestele. Că așa-i în sportul ăsta numit politică.

Ajunși la acest punct, sunt ferm convins că vă chinuiți să înțelegeți motivul pentru care nu există un partid cu adevărat naționalist. Pentru că aveți întrebarea vă voi răspunde franc: principalul motiv sunteți voi!

Știu că sună aiurea, dar aveți puterea să priviți adevărul în față! Un partid este doar vârful aisbergului, nu baza sa. Un partid nu poate apărea din neant. Dacă veți studia serios istoria veți constata că au fost oameni bogați și puternici care-au încercat să facă partide, dar au dat chix. V-ați întrebat de ce partidele lui Voiculescu, în ciuda puterii mediatice extraordinare pe care-o pune mereu la bătaie, n-au reușit niciodată să treacă pragul electoral?

O să înțelegeți ceva mai mult acum. Așa cum am scris, un partid nu e cauza a ceva, ci tocmai consecința a ceva. În cazul nostru, un partid naționalist adevărat nu poate apărea decât dacă există o presiune de la bază. Presiunea respectivă nu poate exista fără o groază de mișcări care să cuprindă întreg spectrul vieții sociale. Ce înseamnă asta? Ar trebui, în primul rând să avem un ecou cultural solid. Apoi la nivelul societății civile și abia în ultimă instanță în viața politică. Ecoul cultural, culmea, există, dar nu este susținut de mai nimeni. Să vă dau câteva exemple. Cu ce vă educați copiii sau nepoții? Cu Mickey&Minnie? Cu subproducțiile Disney sau cu mizeriile care circulă pe post de desene animate? Cu jocuri de calculator/consolă care le intensifică violența și le declanșează instinctele sexuale mult înainte de vreme? Atunci de ce vă plângeți că vă scapă de sub control, că o iau razna și că nu vă mai înțelegeți cu ei? V-ați chinuit să înțelegeți asaltul care se dă asupra lor, ați încercat să vedeți ce valori li se insuflă la nivelul inconștientului? Dar voi, cum vă educați? Citindu-l pe unu’ sau pe altu’ pe facebook? Serios? Asta vi se pare implicare? Hai să vedem unde dați greș.

Există câteva edituri corecte, de orientare conservatoare, care se zbat să supraviețuiască. Spre exemplu, cei de la Anacronic au scos minunata carte pentru copii a Laurei Inalls Wilder, „Căsuța din prerie”. V-ați gândit să le-o dați copiilor să o citească? Dincolo de farmecul deosebit al scrierii, vor învăța cum se trăiește real, în mijlocul naturii, putându-se atașa de valorile solide, nu de prostiile vândute pe post de adevăruri ultime. Voi ați putea citi cărțile lui John Taylor Gatto, ca să înțelegeți ce anume să cereți de la sistemul de învățământ și, de ce nu, cum să evaluați profesorii copiilor voștri. Sau ați putea înțelege din „Distracția care ne omoară” a lui Neil Postman ce monstru se ascunde în spatele telecomenzii. Ca să nu mai vorbesc că tot acolo am descoperit o autoare minunată, pe Carmen Cătălina Alexa, căreia condeiul îi curge atât de cursiv pe hârtie încât n-ai decât o singură părere de rău: că s-a terminat cartea.

Îi avem pe cei de la Contra Mundum care, dincolo de numărul impresionant de texte conservatoare pe care le publică zilnic pe site, au reușit – nici nu-mi dau seama cum – să editeze câteva cărți excepționale. „Hollywood ezoteric” – impresionanta analiză ocultă pe care Jay Dyer o face „filmelor iconice” americane, carte din care puteți înțelege mesajele care vă sunt transplantate în creier și tehnicile folosite pentru aceasta. Mai mult, puteți înțelege cam cine dirijează lucrurile și spre ce. De asemenea, aveți cărți colosale ale lui C.K.Chesterton, Joseph Sobran sau Thedore Dalrymple. Pasaje importante ale unora dintre aceste cărți au fost publicate pe site-ul editurii, astfel încât aveți acces la o groază de material practic gratuit.

Nu în ultimul rând îi amintesc pe cei de la Librăriile Alexandria care, de altfel, au fost cam primii „antisistemici” de pe la noi. Nu doar că de ani buni susțin portalul Gândește – care zi de zi prezintă cele mai bune articole apărute în presă, bloguri sau social media – dar sunt implicați puternic și în activitatea editorială, scoțând cărți esențiale precum: „Propaganda” lui Edward Bernays, „Tratatul transatlantic și alte amenințări” de Alain de Benoist, „Războiul civil rece” de Jean-Michel Vernochet s.a.m.d. De asemenea, dintre scriitorii noștri îi veți regăsi pe Alexandru Petria, mai viu ca oricând în „Până unde are oxigen dragostea” sau excelentele povestiri ale lui Ioan Usca.

Mă opresc aici, conștient fiind că n-am reușit să acopăr decât o parte infimă de inițiative care, cu banii și sacrificiile celor care, probabil, fac de toate pe-acolo fără a aștepta vreo compensație de la cineva, mențin site-uri, traduc sau scriu regulat. Osatura, așadar, există. Însă publicul nu se înghesuie. De ce? Pentru că voi, cei care ar trebui să fiți forța din spatele tuturor acestor încercări, voi îi ignorați. Sunteți patrioți de fațadă. Ați vrea să vină Făt Frumos, eventual la TV la o oră de vârf, iar voi să urmăriți cum acesta îi căsăpește pe dușmani în timp ce voi mai scoateți o bere de la rece.

Nu merge așa, dragii mei! Până nu veți face un minim efort, o încercare susținută de la zi la zi prin intermediul căreia să vă ridicați spiritual, absolut nimic nu se va petrece. Degeaba apar nebuni ca mine și ca alții – care încearcă marea cu degetul – dacă din partea voastră nu e nicio reacție. N-am nevoie de like-uri sau de alte chestiuni frivole gen încurajări în comentarii sau distribuiri. M-ar bucura enorm să văd că faceți un minim efort să ieșiți din groapa în care vă aflați. Nu vă iluzionați, nu spuneți că asta nu înseamnă nimic. De fapt înseamnă foarte mult. Până nu vom reuși să formăm cercuri culturale solide, până nu vom avea conștiință, absolut nimic nu se va petrece. Gândiți-vă că, în tip ce vouă vi se oferă adevărul gratis sau la prețuri care rareori acoperă toate eforturile, de partea cealaltă spălații pe creier plătesc bani grei pentru a fi mințiți. Ei cumpără minciuna și sclavia. Și sunt fericiți cu ele. Vouă vi se oferă adevărul, trebuie doar să faceți efortul pentru a-l înțelege, pentru a-i vedea toate fațetele. Știu, calea noastră e mult ai grea. Adevărul e uneori dur, insuportabil. Însă numai el, asumarea sa sinceră, te face să fii liber și să ai o relație corespunzătoare cu lumea.

Rețineți! Nu trebuie să ieșiți pe străzi. Revoluțiile sunt pentru șmecherii care mișcă turmele de proști. Nu veți reuși niciodată o revoluție pentru că nu sunteți oi! Și nici manipulanți de oi n-aveți cum să fiți. Nu așa vă faceți simțită prezența. Trezindu-vă la realitate și, cunoscând adevărul, veți putea apoi vă formați comunități, iar astfel veți deveni invulnerabili. Credeți că dacă reușiți să formați o comunitate puternică, bazate pe principii solide și oameni de încredere, va mai putea intra cineva pentru a vă călca în picioare? Nicidecum!

Ceea ce încerc să vă spun e că, la ora actuală, semințele sunt plantate, există și așteaptă doar să fie hrănite pentru a răsări. Dacă puneți umărul, veți avea și satisfacția de a culege fructele. Altfel veți rămâne la nivelul de lamentare și întreg patriotismul vostru de va dovedi, din păcate, un fonfănit disonant. Dacă vreți mai mult, trebuie să faceți mai mult. Și nu pentru altcineva, ci doar pentru voi. Aici se despart apele.

Dacă n-aveți chef să îngroșați rândurile celor care fac efortul de a evolua, vă spun cât se poate de sincer că mai bine mergeți spre tabăra tefelistă. Vă veți încadra perfect acolo. Oricum, fără o pregătire continuă, fără o evoluție solidă în care să vă transformați într-o persoană conștientă de ceea ce se petrece, nu veți putea face nicio brânză. Lumea e complexă. N-o poți ataca dacă n-o înțelegi și, mai ales, dacă nu știi unde e eroarea. Așa e, unii mă vor considera cinic, dar despre asta e vorba.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri Economice

920 vizitatori ai blogului MOARA lui GELU în 29.11.2020

 

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei: ”Identitatea națională românească nu se poate defini în afara limbii și credinței. Este timpul, după atâta ură și hulire, să cântăm un imn de glorie tuturor românilor. La mulți ani, români!”

 
Președintele Academiei Române, prof. Ioan Aurel Pop, a transmis românilor, duminică,  un mesaj emoționant, cu ocazia celor două mari sărbători, Sfântul Andrei și Ziua Națională a României, în care a subliniat legătura dintre identitatea noastră națională și credință.

„Gând la mare praznic:

Legătura evidentă din calendar dintre Ziua Sfântului Apostol Andrei și Ziua Națională a României și a românilor nu este întâmplătoare, ci este o împlinire a proniei cerești. Identitatea națională românească nu se poate imagina și nici defini în afara limbii și credinței.

Unitatea românilor s-a făcut prin poporul condus de „preoți cu crucea-n mână”, ca și Revoluția din decembrie 1989, când valurile de români veneau spre centrele orașelor cu prapori în frunte.

Viața noastră este credința noastră, care ne-a ghidat spre marele act de voință națională din 1918, când, la 1 Decembrie, ne-am primenit sufletele de „cel rău” și am cântat o „odă bucuriei”.

Este timpul să ne dăm seama că a rămâne fideli valorilor noastre, mai ales limbii și credinței, moștenirii clasice greco-latine și creștinismului, înseamnă a rămâne mereu noi înșine, adică români, în casa noastră numită România (vremelnic despărțită de una dintre generoasele sale încăperi, anume Moldova dintre Prut și Nistru).Este timpul, după atâta ură și hulire, să cântăm un imn de glorie tuturor românilor.

La mulți ani, români! Ioan-Aurel Pop”, a transmis profesorul Ioan-Aurel Pop.

Sursa: r3media.ro

Fotografia zilei - Farul înghețat...

 

Colindul Sfântului Apostol Andrei

Colo pe grindei,

Crâng de alunei,

Val de arţărei,

Sfânta mănăstire,

Loc de tăinuire,

Şi tămăduire,

Se piteşte-n tei,

Casa lui Andrei,

De la schit la cruce,

Scara care duce,

Din cruce la schit,

Scări de coborat.

De la schit în sus,

Crucea lui Iisus,

De la cruce-n tei,

Casa lui Andrei,

Cine că-mi venea,

Şi descăleca?

Venea Decebal

Călare pe-un cal,

Sfinţii că-i găsea,

Cu ei că vorbea,

Dar nu se-nchina,

Nici cruce-şi făcea.

La schitul din tei,

Crucea lui Andrei,

Traian că venea,

La slujbă şedea,

Slujba asculta,

Şi îngenunchia,

Şi nu se-nchina.

Pe murg călărea

Şi calea-şi lua,

La cetatea lui,

A Trofeului.

Andrei col’la schit,

Uite c-a ieşit,

Cu papucii lui,

Talpa Raiului,

Şi potcapu' lui,

Arca cerului,

Cu veşminte sfinte,

Fraţii înainte,

Cu toiag şi cruce,

Candele-n răscruce,

Lumânări aprinse,

Vâlvătăi cuprinse.

Iară Sânt Andrei

Sub crucea din tei,

Schitul din grindei,

Se ruga mereu

La bun Dumnezeu.

https://www.romaniamagnifica.ro/?do=Credin%C5%A3a&optiune=Sfin%C5%A3ii+Str%C4%83rom%C3%A2ni+%C5%9Fi+Rom%C3%A2ni&optiune2=60.11.30+-+Sf%C3%A2ntul+Apostol+Andrei

Doamne binecuvântează România!

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Poesis - Lucica DRAGOȘ

 

sunetul frunzelor foşnite

( jurnal pandemic )

prin labirintul îngrijorărilor
cotidiene / angrenaţi
în propriile războaie
cu viruşii

învăţăm să ne descoperim
pe noi înşine
aşa cum suntem
cu bune
şi cu rele

în lumina
aerului geros
foşnetul frunzelor
purtate de vânt

îmi întăreşte convingerea

că de-acum încolo
viaţa
va fi
diferită.

Zelea Codreanu, subiect de pelerinaj la 80 de ani după moartea sa

 În noaptea de 29 – 30 noiembrie 1938 a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mișcării Legionare, împreună cu alți 13  activiști legionari, din ordinul Regelui Carol al II-lea. Ce impact a avut acea execuție, privită după 80 de ani de la săvârșire?

 

La jumătatea distanței dintre București și Ploiești, pe marginea șoselei chiar la intrarea în pădure se află o troiță de lemn, înaltă de patru – cinci metri.

Ea a fost ridicată pe locul unde au fost uciși cei 14 legionari, sub pretextul fugii de sub escortă, un mijloc folosit uneori în perioada interbelică în cazul condamnaților pe motive politice.

“Este foarte posibil ca Regele Carol al II-lea, în plină dictatură, să fi considerat că justiția din perioada democrației parlamentare dinainte de instaurarea dictaturii regale în februarie 1938 nu-și făcuse datoria până la capăt, adică nu-l pedepsise pe Zelea Codreanu pentru uciderea prefectului de Iași Constantin Manciu în 1924, a celor trei Nicadori pentru asasinarea prim ministrului I.G. Duca la Sinaia în 1933 și a celor 10 Decemviri care l-au asasinat în 1936 pe disidentul legionar Mihai Stelescu”, explică profesor doctor Florin Muller de la Facultatea de Istorie a Universității București.

“Cred că din perspectiva mea și a documentelor și a evenimentelor istorice, ținând cont și de logica regimului politic, Carol al II-lea a încercat să dea o satisfacție opiniei publice într-un regim de dictatură, insist asupra acestui lucru, prin faptul că nu au fost asasinați întâmplător, ci au fost pedepsiți acei asasini care puteau fi culpabilizați în acest fel mult mai bine”, adaugă profesorul Muller.

Moartea lui Zelea Codreanu și a celorlalți 13 activiști legionari a survenit la mai puțin de un după alegerile parlamentare din decembrie 1937 când Mișcarea Legionară obținuse oficial peste 15% din voturi, clasându-se pe locul al treilea după Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc.

La scurt timp după aceea, Carol al II-lea a instaurat un regim de dictatură regală, a interzis toate partidele politice, inclusiv Mișcarea Legionară, iar Codreanu a fost trimis în judecată și condamnat la 10 ani temniță grea, pedeapsă pe care o ispășea în momentul uciderii sale.

“Moartea lui Codreanu a reprezentat mai mult un moment în istoria internă a Mișcării Legionare și mai puțin în istoria politică propriu-zisă a României. Zelea Codreanu a fost un om al temporizării, el și-a dat seama că nu va câștiga niciodată pe căi electorale puterea, aceasta nu-i va concedată de Regele Carol al II-lea și ca atare conducătorului Mișcării nu-i rămânea de făcut decât să aștepte sprijinul Germaniei Naziste”, este de părere profesorul Muller.

Om politic, dar nu de stat

Codreanu a fost răzbunat post-mortem la mai puțin doi ani după ucidere. După pierderi teritoriale imense în vara anului 1940, Regele Carol al II-lea a abdicat și la putere a venit un regim dictatorial fascist condus de generalul Ion Antonescu în alianță cu Mișcarea Legionară avându-l în frunte pe Horia Sima.

Profesorul Florin Muller consideră că Zelea Codreanu nu a avut aptitudini de conducător de stat

Image source: 

Petru CLEJ

Și tocmai aici este diferența majoră între Codreanu și succesorul său.

“Zelea Codreanu era mai mult un conducător politic decât un conducător de stat, el nu avea acel instrumentar organizatoric, persuasiv, chiar intelectual, acea demagogie, acea retorică tipică a unor dictatori fasciști care au venit la putere, care-l diferențiază chiar de Horia Sima”, spune profesorul Muller.

“Horia Sima a avut această abilitate a agentului poliției secrete care devine un birocrat al totalitarismului, un om în stare să manevreze un grup foarte restrâns de legionari fanatici, în plină dictatură, cu acordul poliției secrete, cu privire la acțiuni care mergeau poate în direcția unei mai bune poziționări a aparatului polițienesc în interiorul dictaturii carliste, față de alți centri de putere. Și cred că nici Carol al II-lea nu a sesizat bine acest joc, el și-a închipuit că va fi un simplu agent pe care îl vor controla în continuare cum vor dori. Or Horia Sima nu avea în spate doar această structură revoluționară și anarhică a Mișcării, ci și presiunea tot mai mare pe care Germania Nazistă o punea înspre România”, adaugă profesorul Muller.

Cât despre moștenirea ideologică lăsată de Corneliu Zelea Codreanu ea pare una mai degrabă modestă.

“Dacă ne uităm comparativ la nivelul de sofisticare intelectuală pe care îl aduc diverși lideri extremiști de dreapta în problematica naționalismului și antisemitismului observăm că și din această perspectivă, Corneliu Zelea Codreanu rămâne extrem de primitiv. El a rămas la niște poncife ale antisemitismului vehiculat de A.C. Cuza, fostul său mentor, repetă anumite clișee, dar istoria ideologică a fascismului românesc este ea însăși mult mai diversificată”, conchide profesorul Muller.

Loc de pelerinaj

Între timp, troița de la Tâncăbești a devenit un loc de pelerinaj, sub privirile îngăduitoare ale autorităților, în pofida legislației care interzice simbolistica legionară.

Florin proaspete și candele sunt depuse la troița Corneliu Zelea Codreanu

Image source: 

Petru CLEJ

Sub troiță sunt depuse buchete de flori proaspete și numeroase candele, iar mai în spate este depusă împletit din lemne simbolul legionar, gardul. 

“E o întrebare retorică: cine va decide în România vreodată că o troiță, indiferent în memoria cui a fost pusă, va fi scoasă. Dar într-adevăr, am observat și eu că a devenit un loc de pelerinaj, ceea ce înseamnă mult mai mult decât o simplă troiță pusă în memoria unui cetățean”, spune directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, Alexandru Florian.

“Este vorba de o simbolistică întreagă și trebuie să amintim în numele echilibrului și al realității memoriale că a face pelerinaje în spațiul public acolo unde se simbolizează valorile extremismului de dreapta este incompatibil și cu legislația și cu bunele practici din societățile occidentale unde ne uităm atât de des dar învățăm atât de puțin”, mai afirmă Alexandru Florian.

Autor: Petre CLEJ

Preluare: https://www.rfi.ro/reportaj-rfi-107654-zelea-codreanu-subiect-de-pelerinaj-la-80-de-ani-dupa-moartea-sa

Băiatul mănăstirii (proza scurtă)

de MARIAN ILEA

 Cum urci pe drumul care duce la izvorul mănăstirii, e o casă cu două odăi, pe strada Văii, la numărul 68. Mănăstirea a construit-o pentru familia Horgoş. Casa are doi ari de grădină înspre stradă. Din anul două mii treisprezece, de cînd s-a născut Emanuel Horgoş, acolo locuiesc. Aurelia Horgoş şi Raveca Horgoş. Aurelia e mama şi Raveca e bunica lui Emanuel. La maternitatea din Borşa a avut loc naşterea băiatului. Cum Aurelia n-avea buletin de identitate deoarece n-avea locuinţă, băiatul a primit un certificat de naştere de la primăria Borşa. Era trecută data de 23 octombrie ziua lui de naştere.

Aurelia avea 28 de ani, rămăsese grea ori gravidă după ce trăise o săptămînă cu administratorul unei pensiuni. „Mai bine mîncam un căcat decît să mă corcesc cu Horgoşoaie”, zisese acela aflînd că va deveni tată.

În Desiştea, Aurelia Horgoş, 28 de ani, şi Raveca Horgoş, 46 de ani, erau considerate bolnave mintal pentru că nu ştiau carte. Femeile munceau cu ziua pe la pensiuni. „Dacă ai spus aşa, Emilian”, zisese Aurelia. „Atunci o să mănînci căcaţi cîţi doreşti degeaba, că n-o să fii tu tatăl lui Emanuel”, mai zisese Aurelia în timp ce pleca furioasă din pensiune.

Emanuel a fost declarat cu mamă cunoscută şi cu tată necunoscut pe certificatul de naştere. „L-am făcut într-o poiană cu flori”, zicea Aurelia. „Emanuel e din flori, ca mine”, mai zicea Aurelia privind-o cu năduf pe Raveca Horgoş.

În anul 2013, în luna decembrie, casa construită de mănăstire, era gata. De atunci, Emanuel trăia cu mama lui, cu bunica lui şi, de la vîrsta de patru ani, devenise băiatul mănăstirii din Desiştea, cel mai bun prieten al stareţului Ioachim, doctor în filosofie creştină.

Din alocaţia pe care o primeşte Emanuel de la statul român şi din ce adună muncind cu ziua, trăiesc: Aurelia, Raveca şi Emanuel Horgoş. De atunci au trecut şapte ani. Emanuel e elev la şcoala din centrul Desiştei. E în clasa a doua. Cînd se întoarce de la şcoală, intră în magazinul satului situat la cincizeci de metri de casa în care stă. În fiecare zi deschide uşa, o salută politicos pe doamna Agneta Todor, patroana, îi spune că nu cumpără nimic, apoi închide cu grijă uşa magazinului şi pleacă. Nici un client din magazin nu e uimit. Emanuel e copilul de la mănăstire la care-i lucesc tot timpul ochii de bucurie.

„Am venit doar să te salut, tanti Agneta Todor. Nu cumpăr nimic. Mă întorc de la şcoală. Acuma plec”, zice Emanuel Horgoş.  

Îi place că-l cheamă Horgoş. „E un nume frumos. Pe tata îl cheamă Emilian Şorovăţ. Nu mi-ar fi plăcut să fiu Emanuel Şorovăţ, noroc cu mama Aurelia. Eu port numele ei şi al bunicii Raveca”, îşi spunea Emanuel de cîte ori era trist că plouă şi îi revenea strălucirea din priviri.

Tanti Agneta Todor are treizeci şi cinci de ani, stă de vorbă cu clienţii, le spune despre Emanuel: „Învaţă la şcoala din Desiştea, e un elev foarte bun, în clasa a doua, trăieşte într-o căsuţă cu două odăi împreună cu mama lui şi cu bunica lui, nici una n-are probleme mintale cum circulă vorba-n sat. Mai exact şi, din păcate, amîndouă sînt analfabete. Asta e adevărat. Femeile muncesc cu ziua la pensiuni. Şi la mine la magazin o chem pe Aurelia de cîte ori am nevoie, o plătesc şi gata. De cînd e pandemia asta, Emanuel n-are calculator, n-are tabletă, n-are internet, nu poate participa la orele online. Merge zilnic la şcoală la învăţătorul lui, domnul Marin Strat, care îl ajută pentru că e un învăţător cu suflet. Îl vizitează şi acasă. „Aşa un tată ca nenea Strat mi-ar fi plăcut să am”, mi-o spus Emanuel la ureche. Ce ştiu, ştiu şi atîta spun”, zice tanti Agneta Todor.

Cînd ceilalţi elevi din clasa lui încep cursurile online, Emanuel Horgoş e la şcoală, lîngă învăţătorul Marin Strat, ca să nu piardă nici un minut din învăţătură. Rămîne şi după cursuri.

Chiar dacă mama Aurelia şi bunica Raveca nu ştiu citi, Emanuel e îndrăgostit de carte. Îl roagă pe domnul învăţător Marin Strat să-l ajute şi la teme.

Tanti Agneta Todor, patroana magazinului, mai spune: „Colegii lui îşi sărbătoresc fiecare ziua de naştere. Cînd le vine rîndul, duc la şcoală tort şi sucuri. Ştiu asta cu precizie deoarece părinţii lor vin la magazin şi fac comenzile. Eu le aduc produsele. De ziua lui, în 23 octombrie, anul ăsta va fi mîine, că azi e 22, Aurelia şi Raveca Horgoş nu-l lasă să meargă la şcoală. Aurelia mi-a spus: „Mă tem, Agneta, să nu-l judece colegii lui din cauza sărăciei mele. I-am şi spus: Emanuel, nu-ţi poţi servi colegii cu sucuri şi tort, aşa că-n 23 octombrie stai acasă”. Aurelia Horgoş mi-a spus. Cît mi-a spus, atîta spun şi eu. Aşa că-n 21 octombrie, adică ieri, înainte de ora închiderii magazinului, l-am chemat înăuntru. I-am spus: „Emanuel, alege tot ce-ţi doreşti din magazin, poimîine e ziua ta şi te duci să-ţi serveşti colegii, c-aşa-i frumos. C-aşa-i bine. De plătit, plătesc eu, Agneta Todor”. Copilul s-a uitat la mine, parcă supărat. S-a plimbat printre rafturile din magazin şi a ales o singură ciocolată de casă care costă şaptezeci de bani. „Tanti Agneta, eu fac aşa cum spune mama Aurelia că trebuie, ea ştie şi eu ştiu că e mai bine aşa”, mi-a spus Emanuel. M-am simţit tare ruşinată. I-am întins două banane. „Asta o s-o mănînc toată aici, tanti Agneta”, mi-a spus luînd banana mai mică. „A doua, pe care n-o refuz, că-i de ziua mea, o duc acasă, jumătate pentru mama Aurelia şi jumătate pentru bunica Raveca”, mi-a spus Emanuel şi a plecat.

Sărăcia, vă spun clar, nu-l supără. Vă mai spun eu, Agneta Todor, că Emanuel ştie ce-i sărăcia, ce înseamnă să fi sărac. Nu-l deranjează, pentru mine e clară problema asta. De aceea mă simt şi acuma, cînd spun, ruşinată”, încheie patroana magazinului.

***

În dimineaţa de 23 octombrie, de ziua lui, Emanuel Horgoş era la mănăstire. Învăţase să facă tot ce trebuie în biserică, în calitatea lui de ministrant numit de stareţul Ioachim.

„Ce ţi-ai dori de ziua ta, Emanuel?”, l-a întrebat stareţul.

„O maşinuţă mică dar să aibă o telecomandă cu baterii. Atît, prefericitule stareţ Ioachim”, a răspuns Emanuel serios.

„Dulciuri?”, a mai întrebat stareţul.

„Mie îmi plac cartofii prăjiţi şi pizza”, a răspuns Emanuel la fel de serios.

Cei doi şi-au început slujba de dimineaţă. În biserică erau patru călugări, împreună cu stareţul Ioachim şi cu ministrantul Emanuel. Îşi vedeau de treabă. Aveau măşti de protecţie pe feţe. Era anul 2020, era pandemie, măştile erau albastre…

***

„Domnul stareţ Ioachim, care e cel mai deştept om din toată zona asta, a intrat la mine în magazin în data de 23 octombrie, adică azi, la ora unsprezece de dimineaţă, pentru prima dată de cînd am magazinul”.

„Doamnă Agneta Todor, Lăudăm pe Isus”, a spus stareţul, „mi-am dorit şi-mi doresc foarte mult să-l sprijin pe Emanuel Horgoş, vreau să-i cresc aripile, să-l fac să zboare. Am spus şi la slujba de duminică lucrul ăsta către credincioşi. I-am spus băiatului: „Emanuel, duminica asta stai acasă şi te rogi împreună cu Domnul”. M-a ascultat. Credincioşii au fost de acord cu mine. În douăzeci şi patru de ore s-au adunat la mănăstire patru mii de lei pentru un laptop care va fi al lui Emanuel şi în fiecare zi se mai adună bani.

I-am spus băiatului: „Emanuel, vin bani pentru tine la mănăstire”.

„Dacă ar fi suficienţi pentru ca să ne terminăm camera de baie la căsuţă, ar fi frumos”, mi-a spus.

„Sînt suficienţi şi pentru o maşină de lemne şi o ladă frigorifică, şi pentru curentul electric”, i-am spus. „Şi pentru maşinuţa cu telecomandă cu baterii, Emanuel. Exact cum ţi-ai dorit”, i-am mai spus, doamnă Agneta Todor.

„Azi e 23 octombrie, pînă deseară să fie cumpărat laptopul, doamnă Agneta Todor”, mi-a spus stareţul Ioachim.

„În Veci Amin Fie Lăudat, preafericitule Ioachim!”, i-am răspuns la salut. Apoi am continuat „Aşa vom face” şi i-am cerut binecuvîntarea la mine-n magazin.

„Fii binecuvîntată, întru Domnul, Agneta Todor”, a făcut stareţul Ioachim semnul crucii deasupra capului meu şi… parcă am intrat în priză”.

Marian Ilea

Marian Ilea (n. 1959, Maramureș), a debutat editorial cu volumul de povestiri „Desiștea” (Cartea Românească, 1990, premiul Salonului Național de carte Cluj). În 1993, publică „Desiștea II” (Cartea Românească). În anul 1997, volumul de teatru „Ariel” (Cartea Românească) obține premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun volum de teatru. Mai publică volumele „Casa din Piaţa Gorky” (Editura Cornelius, 1999), „Vacek” (Editura Dacia, 2001, Premiul pentru proză al Asociatiei Scriitorilor București), „Ceasul lui Bronnikov” (Editura Dacia, 2002), „Povestiri din Medio-Monte” (Editura Dacia, 2003, Marele premiu al Saloanelor “Liviu Rebreanu”), „Povestiri cu noimă” (Editura Dacia, 2006), „Rodica e băiat bun” (Archeus, 2008), „Libertatea începe în șapte aprilie” (Editura Dacia, 2009), „Înțeleptul” (Tracus Arte, 2013), „Societatea de Socializare din Medio-Monte” (Tracus Arte, 2014), „Capra germană si gramofonul” (Tracus Arte, 2014), „Herina” (Cartea Românească/Polirom, 2016), „Grăsane făcând baie cu uşile larg deschise” (Cartea Românească, 2017). Piesa de teatru „Societatea de Socializare din Medio-Monte” se montează la Teatrul Municipal Baia Mare, obținând Premiul de regie la Fringe Festival București.

ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA.

  CUVÂNT DE ÎNTÂMPINARE…

Antologie de texte. Recenzii de cărți, volumul 2 sau Literatura merge mai departe, chiar dacă este pandemie...

 Dragi prieteni, cu o echipă așa puternică (iertare pentru modestia mea!), deja suntem la volumul 2.Un lucru minunat. Știți că am demarat cu acest proiect, în luna noiembrie, la început de lună, și uite că este luna pe sfârșit, și noi, am făcut un pas uriaș.

În volumul întâi, sunt cuprinși foarte mulți poeți pe care am avut bucuria să îi cunosc personal. I-am cunoscut inclusiv în TABĂRA DE LITERATURĂ de la SĂCELE-BRAȘOV. Oameni talentați și foarte valoroși. Continuăm în același stil sau spirit literar, pentru că așa ne-am propus. De această dată avem incluși alte nume de referință, ale literaturii.

În ordinea includerii în volumul 2, în funcție de criteriul alfabetic, vorba fârtatului Vasile Bele - ,,prim coordonator” al acestei antologii, ,,pentru a elimina orice fel de comentarii”, aceștia sunt:

- Gavril BABICIU, (colonel în rezervă), cu volumul 7, din ȘIȘEȘTI – VATRĂ STRĂBUNĂ, o monografie extraordinară a localității ȘIȘEȘTI, comuna înfloritoare cu oameni harnici, mari patrioți – demni urmași ai lui Vasile Lucaciu – oameni cu frică de Dumnezeu, adevărați păstrători ai tradițiilor și folclorului din zonă.

- Mioara BACIU – o poetă foarte talentată, apare în acest volum cu ,,PE POTECILE GÂNDULUI/SUI SENTIERI DEL PENSIERO (it.)” sau    Împreună cu poeta MIOARA BACIU - PE POTECILE GÂNDULUI...

- poetului Nicolae BĂLȚESCU, îi face recenzia de carte profesorul Gelu DRAGOȘ, iar prin acestea, zic eu, am depășit granițele naționale, și suntem chiar internaționali. Nu-i așa? Nu îl cunosc și nu am avut ocazia să ne întâlnim deocamdată. Poate Bunul Dumnezeu a învrednici vremuri mai bune să ne putem întâlni la lansări de carte, în tabere de literatură, să ne cunoaștem mai bine.

- despre coordonatorul acestui proiect, Vasile BELE, nu mai este cazul să fac nicio rostire. El ne ajută și ne susține în plan literar. Ne promovează și ne apreciază. El este în adevăratul sens al cuvântului ,,înainte-mergătorul” nostru. Personal, îi MULȚUMESC pentru toată susținerea de care m-am bucurat în fața unui asemenea OM. MULȚUMESC, FÂRTATE!

- poeta și profesoara Mariana BENDOU – scrie tare frumos. Nu o cunosc personal, dar mi-a vorbit fârtatul Vasile Bele, despre ea, și dacă nu mă înșel, a organizat un mare festival la Onești-Bacău, acolo unde a fost invitat și Vasile Bele. Felicit pe toți cei care se implică în organizarea unor astfel de evenimente. Ne bucurăm că este alături de noi, în echipa celor din volumul 2.

- Viorel BIRTU PÂRĂIANU, un poet valoros, este prezent și dumnealui în acest volum. Are cărți editate și tipărite, și îl văd pe rețelele de socializare, cu poezii interesante și foarte frumoase. Mie îmi place cum scrie! Îl felicit și îl apreciez!

- poetul Emil I. BOZGA – un român de-al nostru, dar stabilit în Spania, apare cu o prefața la volumul de debut. Are o poezie cu rimă, ușor de citit. Îl știu din aparițiile în reviste sau antologii. Și pe el îl susține și îl apreciază fârtatul Vasile Bele, chiar dacă el este deja stabilit (cred, definitiv!) acolo, în Spania. Și iar ne putem mândri că am trecut granița națională a literaturii de bună calitate. Deja este al doilea prieten care ne dă această notă.

- poetul Grigoraș CIOCAN, maramureșean de-al nostru este la al treilea volum de versuri. Nu de multă vreme am fost la o lansare, acolo, la dumnealui acasă, în comuna Vima Mică,împreună cu oficialitățile locale și cu mai mulți prieteni și colegi poeți. Îl felicit pentru întreaga lui muncă în plan literar. Prietene drag, tu ești cuprins și în volumul întâi, iar acest lucru este o dovadă clară a susținerii și aprecierii noastre. Doamne ajută!

- în ordinea din volum, eu - poetul popular Nelu DANCI - sunt cel care urmează, dar despre mine nu voi spune nimic. Îi voi lăsa pe ceilalți să sepronunțe asupra poeziilor mele. Sincer, eu le scriu cu inima și din inimă. Simplu și concret, zice și fârtatul Vaile Bele, într-o prefață la o carte, și are dreptate. Voi mulțumi celor doi coordonatori pentru faptul că m-au implicat și pe mine în acest proiect cultural, despre care scriu. Și eu apar și în primul volum. Este o onoare și o mare bucurie. Ridic pălăria în fața Dumneavoastră, prieteni dragi     

- poeta și interpreta de muzică populară Florentina DANU, este prezentă și în acest volum și în primul volum. Este o femeie frumoasă, talentată. Este o scriitoare ambițioasă și valoroasă. Am cunoscut-o personal, pentru că am fost invitat la Săcele-Brașov, acolo unde doamna Florentina Danu a organizat tabăra. Este o foarte bună organizatoare, un motiv în plus de a o felicita. La Săcele-Brașov, totul a fost minunat – organizare, implicare, poeți minunați și talentați, ,,spuma din literatură”, adică cei mai buni, nu-i așa, fârtate?

- o dovadă că promovăm tinerii cu talent, este și prezența în acest volum a tânărului și talentatului autor Florin DRAGOMIR din Șișești – Maramureș. Apare inclus și în volumul întâi. Din punctul meu de vedere, în ceea ce privește poeziile care le scrie, acest tânăr autor de versuri, are potențial și are curajul de a spune ce are pe suflet – curat, simplu, elegant. Eu, îl apreciez, îl susțin și îl felicit pentru ambiția lui, pentru talentul lui. Nu mă rabd să nu spun că este un tânăr care are valoare și în arta cântatului. Este înzestrat cu ovoce frumoasă. Bravo, tinere, autor! Felicitări!  

- profesorul Gelu DRAGOȘ – un om din elita literaturii, coordonator al acestui volum, în acest proiect, am numai cuvinte de apreciere și laudă. Mă bucur că fac parte dintr-o asemenea echipă și vă mulțumesc pentru că mi-ați dat șansa de a fi în aceeași echipă. Colaborarea cu profesorul Gelu Dragoș, cu scriitorul Vasile Bele, sunt convins că va continua. Simt că suntem o echipă harnică și puternică, iar împreună facem lucruri frumoase. Doamne ajută să fie bine! Mulțumesc domnule profesor…

- pe Angela DUMBRAVĂ – nu o cunosc personal, dar mi-a împrumutat fârtatul Vasile Bele, două din volumele ei. Scrie foarte frumos. Se vede că are experiența scrisului și a vorbitului. Doamna Angela Dumbravă a fost câțiva zeci de ani educatoare, iar proza scrisă este minunată. Emoțiile și bucuriile unui profesor – respect suprem, pentru asemenea oameni. Stimă pentru toți cei care îmbrățișează această nobilă meserie. Clar, că este parte din această echipă, din acest proiect. Mulțumim! 

- Lăcrămioara ELEFTERIU, o poetă minunată, din Babadag, scrie cu talent. Are o poezie frumoasă. Am citit doar poeziile care apar în acest proiect literar și m-au încântat. Îmi place cum scrie! Ne asemănăm! Adică, suntem începători în scris. Cel puțin așa am înțeles eu! Doamna Lăcrămioara Elefteriu dacă greșesc, scuze! Dar, am înțeles că sunteți la a doua carte. Scrieți tare frumos. Ar fi o mare bucurie să ajungeți, cu toții, și prin Maramureș. Cine știe! Poate într-o tabără literară, pe care avem de gând să o organizăm! Doamne ajută, așa să fie.

- nici pe Camelia FLORESCU  nu  am avut  ocazia să o cunosc! Dar uite că am ocazia să scriu câteva rânduri. Am citit recenzia de carte făcută de prof. Gelu Dragoș, și am aflat lucruri frumoase, deosebite. Este și poetă, este și artistă – o interpretă cu o voce minunată! O felicit și o așteptăm să ajungă și la noi, în Maramureș. Doamne ajută!

- poeta populară Marița GRIGOR – din Chiuzbaia – Maramureș, scrie tare frumos. Se vede că are talent și har. Cântă frumos cântece populare, doine, cântări bisericești. Scrie poezie populară frumoasă. Am avut ocazia să o cunosc personal. Ba ne-am și vizitat! A fost o onoare să o primesc la noi acasă. O femeie sensibilă și o foarte bună cunoscătoare a folclorului și a tradițiilor. Citiți-i poezia și-o să îmi dați dreptate. Să nu uit – ea apare și în volumul întâi al acestei antologii. Vă felicit și vă doresc sănătate.  

- Paulina GEORGESCU – o poeta și o prozatoare minunată. Am cunoscut-o la Săcele-Brașov. Am și primit cărți de la doamna Paulina Georgescu. Am făcut schimb de cărți acolo, la Săcele. Mulțumesc pentru invitație poetei Florentina Danu. Mulțumesc poetei și prozatoarei Paulina Georgescu, pentru cadourile primite. Vă așteptăm prin Maramureș, cu lansările de carte, să facem schimb literar. Va fi mereu o bucurie să vă revăd. Am citit cu interes romanul dumneavoastră. Este foarte interesant. Propoziții simple! Un roman tare frumos și foarte ușor de citit. Succes pe mai departe!

- tot maramureșean de-al nostru este și Ioan METEȘ MORAR CHELINȚANU, și el mebru în Asociația Scriitorilor și un poet care frecventează ședințele de Cenaclu. Aici l-am și cunoscurt – la ședința de Cenaclu. Este un patriot și un îndrăgostit de poezie. I-am văzut comentariile făcute în cadrul ședințelor de cenaclu, (pentru că am fost la mai multe ședințe) și mi se pare că este obiectiv și sincer. Încă nu i-am citit niciun volum de versuri dar am văzut din referințele scrise că are mai multe volume de poezii, proză. Îl felicit pentru întreaga activitate în plan literar. Despre poetul Ioan Meteș Morar Chelințanu (din Chelința) au scris și prof. Gelu Dragoș și fârtatul Vasile Bele. Fiecare au scris frumos, iar asta înseamnă că are valoare și că este apreciat. Doamne ajută, să fie bine, să fim sănătoși, să ne mai putem întâlni la ședințele de Cenaclu…   

- scriitoarea Olimpia MUREȘAN, profesoară și doamna preoteasă, este foarte harnică și foarte talentată. Am avut bucuria să o cunosc personal și mereu va fi o mare bucurie să ne vedem. Am cunoscut-o la ședințele de Cenaclu literar în Baia Mare, apoi ne-am întâlnit la Ulmeni, la un festival al cărții. De fiecare dată am rămas plăcut impresionat de talentul doamnei preotese. Are har și scrie tare frumos, despre autori și cărțile lor. A scris și despre mine adevăr adevărat. Și îi mulțumesc pentru toată prietenia literară. Abia aștept să se redeschiă ședințele de cenaclu să ne putem întruni iar… Doamne ajută să fie bine! Mulțumesc doamna Olimpia Mureșan și am tot respectul pentru dumneavoastră. Să aveți sănătate și multă putere în continuare! Doamna Olimpia Mureșan apare și în primul volum și ne bucurăm că este și în acesta.          

- poeta Nastasica POPA, este o altă poeta care scrie frumos, cuprinsă în acest volum de antologie. Am citit ce a scris fârtatul VASILE BELE, despre ea. Apoi, i-am citit poeziile care sunt cuprinse în acest volum. Are har și o așteptăm în tabăra literară, atunci când o vom organiza, sperăm, în anul viitor. Mulțumim că ați ales să faceți parte din echipa noastră. Doamne ajută!

- Valer POPEAN – un poet din Târnăveni (Mureș), l-am cunoscut la Săcele. Un om înalt, ca și un militar, și foarte talentat. Știu despre el că a primit la o ședințșă de Cenaclu literar la Cluj – o medalie. Am văzut și pe facebook – VIRTUTEA LITERARĂ – pentru toată activitatea literară. Îl felicit și îi doresc succes mai departe. Am călătorit dinspre Săcele, spre Mureș, împreună. La întoarcere. Mi-am dat seama că este un om calculat, harnic și talentat. Ca de obicei, închei, cu o invitație la Baia Mare. Deși ne-am mai întâlnit chiar aici la Baia Mare, la o ședință de Cenaclu.

- Liliana ROIBU – o poetă tare frumoasă, și foarte talentată. Nu o cunosc personal. Dar am povestit despre ea cu fârtatul Vasile Bele. Mi-a spus lucruri tare frumoase. Este și interpretă de muzică populară, este și o poetă minunată, este și dascăl. Are copii pe care îi susține, îi încurajează. Felicitările mele pentru toată munca depusă în folosul literaturii și al folclorului. Vă așteptăm și în Baia Mare. Doamne ajută!

- poetul Ionel SIMA – pe vremea când scriu toate acestea, deja și-a început călătoria spre cer. Să îl ierte Dumnezeu! Un poet talentat, care a participat și în 2019 la Chiuzbaia, atunci când am organizat un festival al cărții. Festival este un cuvânt prea mare, dar totul a fost foarte frumos – multă lume, mulți interpreți de muzică populară, dansatori, ansambluri folclorice de copii cu dansuri populare. Am scris la vremea respectivă despre toate acestea, nu le mai repet. Atunci l-am cunoscut față în față. Nici nu a mai apucat să se bucure de această antologie pe care știu că o aștepta. DRUM LIN, POET MINUNAT! Promitem să nu te uităm!

- poetul Arpad TOTH, este următorul în ordinea alfabetică. Am primit un volum de poezii de la dumnealui, la Săcele. Vedeți câtă bucurie a adus acest festival!? Bravo celor care fac asemenea acțiuni. Un poet talentat, pădurar de meserie, care scrie cum simte – cu sufletul. Mă bucur că am cunoscut asemenea oameni din elita literaturii contemporane. Doamne ajută!

- scriitoarea Zenovia ZAMFIR – este cu totul specială! Ea, este cea care încheie seria celor 25 de autori și 25 de cărți, recenzate și adunate, în această carte. Doamna Zenovia Zamfir a scris o monografie a comunei Glăvile,foarte interesantă, și frumoasă. Nu a fost singură în acest proiect. A mai avut ajutoare. Felicit întreaga echipă care a scris și a cercetat această zonă folclorică. În plus, din volum, aflăm, date extrem de sensibile despre Arhiepiscopul Bartolomeu Valeriu Anania – vrednicul de pomenire.

            Prefața cărții este scrisă de către doamna prof. Carmen DĂRĂBUȘ. I-am mulțumit toți din echipa de coordonare, dar o fac și eu în nume personal. Vă mulțumim pentru cuvintele frumoase la adresa noastră. Să vă dea Dumnezeu sănătate și putere. Vă așteptăm la lansarea volumului, dacă ne-or fi permise aceste activități culturale. Sperăm. Cu respect…   

     În partea a doua din această ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA. VOL. 2, sunt prinși IN MEMORIAM – Ioan VOICU, cel care a scris balada foarte îndrăgită RĂU MĂ DOR, OCHII, MĂ DOR, iar acest lucru s-a făcut prin tragere la sorți, pentru că lista, din păcate, este mult mai lungă. Respectul și stima se cuvine tuturor! Fie iertați! Uite că putem include, din acest punct de vedere, încă un nume de referință – poetul IONEL SIMA – cel care nu a mai apucat să vadă ieșită de la tipar această antologie.

            Tot prin tragere la sorți s-a stabilit includerea recenziilor făcute la ANTOLOGIILE STARPRESS, coord. Ligya DIACONESCU – o prietenă a Maramureșului și a maramureșenilor. Mai există un articol-recenzie despre REVISTA FREAMĂT – care aparține Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș. Și o recenzie făcută de prof. univ. dr. DELIA MUNTEAN – la ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, unde coordonatorii suntem tot noi – prof. Gelu DRAGOȘ, subsemnatul și Vasile BELE – o recenzie care a fost publicată și în revista NORD LITERAR.

Mulțumim tuturor pentru că sunt în echipa noastră. Așteptăm, să fie bine în lume și în țară. Așteptăm alte vremuri, și, deja începem munca pentru volumul 3. DOAMNE AJUTĂ! Sigur vă aducem noutăți! Sperăm ca Moș Crăciun să fie darnic și să ne iasă de sub tipar cel puțin primul volum. Respect tuturor…

 

Poet popular NELU DANCI

29 noiembrie 2020 – PLOPIȘ - MARAMUREȘ