Volume publicate:
Volum
de debut:
-
Pierdut printre gânduri, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2019.
-
Al optulea cer - 2021.
Apariții în nume
colectiv:
2020.
1).
Antologie de poezie și proză. Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în
tine, anotimp!, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020, coord. scriitor Vasile
Bele, prof. Gelu Dragoș și poet popular Nelu Danci;
2).
Antologiile STARPRESS, Editura Olimpias, Galați, coord. Ligya Diaconescu;
3).
Metamorfoze, vol. X, coord. Elena Rodica Lupu, Editura Anamarol, București,
2020.
2021.
1).
Antologie de texte. Recenzii de cărți - personalități ale literaturii
contemporane. Sincerus verba, vol. III, Editura Mircea cel Bătrân, Băile
Olănești, Vâlcea, coord. scriitor Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poet
popular Nelu Danci;
2).
Antologie de texte. Recenzii de cărți - personalități ale literaturii
contemporane. Sincerus verba, vol. V, Editura Mircea cel Bătrân, Băile
Olănești, Vâlcea, coord. scriitor Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poet
popular Nelu Danci;
MEDALII LITERARE:
2021.
Medalia
literară pentru participarea la proiectul Antologie de texte. Recenzii de
cărți. Proiect literar 2020-2021.
Colaborare cu reviste
literare:
revista
,,Din vatră satului";
revista
,,Starpress";
revista
,,Contraste culturale";
revista
,,Izvoare codrene".
Colaborare blog
-uri/reviste on line:
-
revista on line ,,Armonii Culturale";
-
revista on line ,,Septhentrionalis", revista Bibliotecii Județene ,,Petre
Dulfu", Baia Mare.
-
blog-ul ,,moaraluigelu".
-
pagina de facebook emil i. bozga.
Motto:
,,Frumoasă
carte, cinste cui te-a scris"!
AL OPTULEA CER - înspre inima
cititorilor
sau
Omul din poezie, poezia din om ...
(postfață de volum, autor Vasile
Bele)
Vivat, poetul! Vivat, poemul! Trăiască! Trăiască! Trăiască!
Revin spre manuscris pentru că îmi era dor de el, dor de poezie. Așa se
întâmplă, zic eu, atunci când întâlnești o poezie curată, sinceră, modestă ...
o poezie care atrage și te atrage, o poezie captivantă. Da! Și toate astea
le-am găsit în volumul-manuscris (deocamdată!), primit din îndepărtata Spanie,
de la un român adevărat, bun prieten și talentat poet Emil I. Bozga, cu
rugămintea de a scrie, ,,câteva vorbe", despre om și poezia acestuia. Asta
și fac, cu o adâncită bucurie, ba chiar și cu emoție transmisă de simplitatea
frumoasă a poemelor.
În timp ce manuscrisul se află la corectat, iată-mă, în zi
de duminică, aplecat asupra viitorului volum. Deja, vorbim despre cel de-al
doilea volum de versuri, după, întâiul, Pierdut printre gânduri, ce ni la
oferit sau dăruit, în 2019. Doi ani, cu bune și cu rele, cu multe restricții
din cauza pandemiei, ani care și-au pus amprenta asupra noastră, a tuturor.
Poetul, nu a stat degeaba. Dimpotrivă! Profitând de toate
acestea a luat foaie și pix, ascultându-și inima, și a scris. Din start voi
puncta faptul că, în poezie, Emil I. Bozga, a făcut un pas uriaș. Urcarea
literară este evidentă, vizibilă. Un motiv întemeiat de a-l felicita, din
suflet. Nu o spun din generozitatea prieteniei care ne unește, ci din cele
știute, citite, evidente. Ești pe drumul cel bun, prietene! Dacă-mi este
permis, îți dau și sfat - urmează-ți visul! Urmează-ți inima! Nu te opri!
Privește doar înainte și crede în tine, crede în ceea ce faci.
,,Poezia este muzica sufletului și, mai presus de orice, a
sufletelor mari și sensibile" (Voltaire)! Te încadrezi perfect în această
frumoasă și minunată definiție. Poeziile dumitale sunt senine și sensibile. Și
volumul de debut (Pierdut printre gânduri) este unul minunat, dar aici
excelezi. Și e foarte bine că este așa!
Originalitatea poeziilor vine din măreția sufletului.
Diversitatea tematică - un motiv în plus de apreciere. Se simte, în unele
poezii, durerea și dorul de casă. Imaginile literare sunt remarcabile, dar asta
este, în definitiv, viața. Plecat fiind, pentru un trai mai bun, în țări
străine, poezia vine ca o scăpare-refulare. Umple sufletul și golul din el.
Vorbesc despre ,,golul din sufletul", unui român adevărat, creștin și credincios,
aflat la mii de kilometri de rădăcini.
Poemul Maramureș, este prin excelență, un imn, drept urmare
l-am și propus primul din volum, pentru ca cititorii tăi, să-l simtă și să te
simtă. Deschizător de volum ... Detașat, poezia aceasta, merită loc de cinste,
în fața celorlalte. Este un poem-imn, repet, și doar cel care știe dorul de
Maramureș îl poate scrie. Ți-a ieșit perfect, demn de lauda și respectul
tuturor.
Maramureșul nostru, este un reper important pe harta țării
și a lumii, iar dumneata l-ai ,,ilustrat" așa cum l-ai simțit.
Expresivitatea și excelență sunt cuvinte cheie, esențiale pentru o reușită pe
care o meriți. Poate, prin acest poem, Maramureș, te-ai descărcat și te-ai
încărcat cu putere. Ți-ai alinat dorul de pământul străbun, de glia străbună.
Te-ai eliberat! Emoția emanată din acesta, întrece superlativul.
Frumusețea imaginii literare întrece splendoarea. Este o
vorbă, pe care sunt convins că o cunoști: ,,Așa a vrut Dreptul Dumnezeu să
fie!". Adevărat ... Este rostul și viața noastră. Avându-L pe Dumnezeu în
suflet, pașii îți sunt ocrotiți și păziți. Cititorii îmi vor da dreptate. A se
vedea poemul, Loc pentru toți, pe care îl voi cita și eu, aici:
,,Nu
vă-nconjurați de ziduri, de taverne, de prostii,
Lăsați
loc pentru icoane! Lăsați loc pentru copii ...
Nu
vă tăbăciți în aur și în vilele de lux,
Lăsați
loc pentru biserici! Lăsați loc pentru Isus!
Nu
vă faceți din viață, un cuib numai pentru voi,
Lăsați
loc pentru flămânzi! Lăsați loc pentru cei goi!
Nu
vă vindeți demnitatea, pentru-a gândurilor patimi,
Lăsați
loc și pentru zâmbet! Lăsați loc și pentru lacrimi!
Nu
doriți să fiți o slugă, a monezilor culoare,
Lăsați
loc pentru iubire! Lăsați loc pentru onoare!
Nu
îngăduiți ca-n suflet, să se umple de mătreață,
Lăsați
loc pentru speranță! Lăsați loc pentru viață!".
Ce mai pot adăuga eu? Crede-mă, mi-ar fi seci vorbele, dar
vorbesc emoțiile, vorbește emoția în sine ...
Clar, Emil I. Bozga, deja este o voce în plan literar. Prin
ea, poetul ni se destăinuie. Descoperim, un poet emotiv și emoțional, în
același timp. Spațiul său literar nu este îngrădit. Poetul scrie fără reținere
despre tot ce îl înconjoară. Distanțat, ca tematică, este iubirea - când plină
de zâmbet și fericire, când confuză, abătută, ba chiar întristată (mai mult,
suferința în/din iubire).
,,Vreau
să mă retrag în liniștea mea,
Acolo,
voi vorbi cu Dumnezeu!
(...)
Acolo,
nimeni nu mă poate atinge,
Acolo,
voi șopti cuvinte fără glas ...
(...)
Acolo,
nu pătrunde nici răul, nici ocara,
Iar
sufletul din mine îmbracă aceiași haină", din poezia În liniștea mea ...
Poezia lui Emil I. Bozga, are trăire și transmite o trăire
puternică, sufletească, cotidiană. Văd emoție literară, văd aspirație și
visare, văd pasiune și împlinire. Poetul surprinde în versul său, realitatea
cotidiană, afectivitate și atașament pentru oamenii dragi.
Fiind un om obiectiv, gândește liber, gândește onest și
drept, iar atunci când întâlnește și oameni necinstiți sau nedrepți, le
,,dedică", și acestora, câteva versuri. Iubește dreptatea și libertatea!
Iubește adevărul și sinceritatea - valorile morale de căpătâi. Știm prea bine
că pe drumurile vieții ne mai pun, uneori, piedici, invidioșii, urâcioșii,
orgolioșii ... Poezia, poate să fie și un document de îndreptare al celor
necinstiți, al celor certați cu legea bunului-simț. Se mai întâmplă!
Volumul este unul obiectiv, concret și concretizant. Se
creează o legătură între om și om. De fapt, unele dintre aceste poezii, le-aș
încadra la poemul-mărturisire-a sincerități, fără a greși. Vorbim sau avem în
volum, un lirism obiectiv.
Vocea poetului este concretă și obiectivă. Pleacă de la
corectitudine și de la o imagine panoramică a eului liric. Avem un poet
original, ancorat în realitatea cotidiană a vieții, unul care se bucură alături
de cei dragi, și suferă alături de cei dragi, atunci când aceștia suferă.
Dorul și dorința, este o altă tematică din diversitatea
poeziilor. Amintesc poezia Dor pribeag:
,,Of!
Dorul de tine cerșește, pribeag,
El
bate la ușă, dar doarme-n cerdac,
Că
n-are intrare, la ține-mă conac,
Să-ți
lase un zâmbet! Să-ți facă pe plac ...
Și
vântul îl bate și ploaia îl udă,
Pândind
pe la geamuri o voce s-audă,
Lămpașul
e stins la ea în odaie,
Iar
el stă în vânt, în ceață și-n ploaie.
Așteaptă
un zâmbet, așteaptă un semn,
La
geamul odăii, să-i dea un îndemn,
În
mijlocul nopții, cu liniște pură,
Nici
câinii nu latră, nici lupii nu urlă.
Ar
vrea să se ducă, să-și ia bun-rămas,
Că
ploaia îl udă mai bine de-un ceas.
Conacu-i
pustiu în miez de noapte,
Nici
pași nu se-aud, nici unele șoapte.
El
pleacă cu gândul, se pierde în ploaie,
C-ar
vrea să se-ntoarcă, să intre-n odaie.
Atunci
când va fi ... să-i facă pe plac,
Să
nu-l țină-n ploaie, o noapte,-n cerdac".
Cât privește tipul de rimă folosit, poetul atinge în versurile
sale când la rima împerecheată, când la cea îmbrățișată sau încrucișată. Așa că
idee, rima este identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe
versuri. Iată câteva exemple:
,,La
lună urlă sufletu-n pustie
Văzându-se
lovit de crunta soartă
Și
refuzând a vieții pribegie,
Cu
stelele din cer, parcă, se ceartă", din poezia Agonie, avem rimă
încrucișată.
,,E
anotimpul zâmbetului sincer,
Doar
tunetul se-aude peste șes
Și
stropii-ncep să cadă tot mai des,
Iar
eu privesc la chipul tău de înger", avem rimă îmbrățișată, din poezia
Anotimpul meu.
,,Oferă-i
vieții dreptul ei,
Zâmbește
chiar fără temei,
Căci,
viața te va răsplăti,
Cu
însăși dreptul de-a trăi", avem rimă împerecheată, din poema Mulțumesc.
Vorbe pot fi multe. Părerile pot fi împărțite. Important
este să știi să le împărtășești. Ai făcut acest lucru la modul frumos,
sensibil, elegant, într-un fel propriu. Așa cum îți este sufletul, așa îți este
și poezia.
,,Litterae scripta manet, volant irrevocabile verbum",
zice latinul, adică, ,,ce e scris rămâne, vorbele zboară irevocabil". Aici
este momentul ,,Emil I. Bozga". Acum este timpul tău! Îți este un atuu
perfect. Felicit și această apariție editorială și-ți doresc cititori pe
măsură.
Cred într-un viitor literar ce-ți este favorabil. Profită!
Și, uite cum visele prind aripi și se împlinesc. Încă un vis împlinit! Încă o
bucurie pentru cei care iubesc literatura de calitate. Îți mulțumesc pentru că
mi-ai dat șansa de a scrie ,,câteva vorbe", vorba ta, despre omul și
poezia sa, adică despre tine și despre frânturile sufletești ce ni le-ai dăruit
prin acest volum.
Sunt convins că vei continua să scrii, să visezi, chiar și
cu ochii deschiși ... Și acum te rog să-mi permiți să finalizez, cu poezia Dor
de odor, un poem-al-dorului-de-locul-natal, unul semnificativ din toate
punctele de vedere:
,,Grădină
cu flori și maci,
Ai
ajuns imaș la vaci!
Casă,
poartă și odor,
Pe
mâna nebunilor.
Iconițe
prinsă-n cui,
Ați
ajuns a nimănui.
Chiar
pe micul cel bătrân,
L-a
tăiat acest jupân,
Ca
să nu poată vedea,
Ciuful
și batjocura.
Toate-aceste
lucruri triste,
Lacrimi
strânse în batiste
Și-aruncate
peste veac,
Ție
scump odor și drag.
Oameni
răi și fără frâu,
Te-au
semănat cu pustiu
Și-au
negat neamul și fiul,
Dar
al lor va fi pustiul.
Colț
de rai unde-am crescut,
N-oi
rămâne surd și mut,
Într-o
zi-ți voi da viață,
Soare,
pace, dimineață".
Vivat, poemul! Vivat, poetul! Trebuie cernut foarte bine
prin sita cuvântului expresia - ,,omul din poezie, poezia din om", pentru
a vedea cât este una și cât este alta? Pe scara valorilor, și unul și altul
(adică, și poezia și omul!), sunt neprețuite. Foarte valoroase. Autentice!
Felicitări!
Chiuzbaia, 30 mai 2021 - duminică
Vasile Bele - membru în Asociația
Scriitorilor din Baia Mare,
- membru în Cenaclul literar ,,Petre
Dulfu", Satulung (MM),
- membru în Cenaclul literar
,,Nichita Stănescu", aparținător Centrului Cultural al M.A.I.;
- membru în Liga Scriitorilor din România, filiala
Cluj-Napoca.