luni, 31 octombrie 2022
Maria Cernat: „Orice om normal la cap militează pentru pace!”
Uitați, nu-mi pasă câți o să se supere, nu-mi pasă câți o să mă raporteze.
Porcăria din Ucraina trebuie să se termine. Cât mai
repede. La final, când o să fie totul zob, n-o să mai conteze absolut deloc
nici cine a început, nici cine a continuat. Nimic!
În fața unui morman de cadravre se tace. Nu mai e
nimic de spus.
Încă de la începutul războiului am fost împotriva
unui val tot mai vesel și exaltat de efuziuni pro-armament, pro-conflict.
Am rămas siderată să văd oameni de stânga
acuzându-mă că sunt putinistă!
Am rămas siderată să văd feministe, da, feministe,
bucurându-se că în armata ucrainiană avem femei! Da, femei care ucid cot la cot
cu bărbații. Halal egalitate! În prostie și violență! Bravo!
Am rămas siderată să văd că bărbații ucrainieni erau
jigniți că nu sunt destul de bărbați și bărbații ruși îcurajați să nu fie
destul de bărbați, bărbăția redefinindu-se în funcție de context.
Am rămas fără cuvinte când liberali de bine urlau în
lacrimi de mila lui Rushdie, dar se bucurau c-a fost ucisă Dugina. Pentru că
noi suntem, desigur, raționali și imparțiali și plângem numai după cei ale
căror idei ne plac. Violența e excelentă, după acești liberali de bine, dacă e
îndreptată împotriva cui nu ne place!
Iar acum, în pragul unui conflict nuclear, suntem la
fel de veseli și demenți în a încuraja războiul.
Orice om normal la cap militează pentru pace! Repet,
când o să fie totul zob și mormanele de cadavre la tot pasul, n-o să mai
conteze absolut deloc nici al cui era teritoriul, nici cine a provocat, nici
cine a susținut…
Mă simt realmente de luni de zile ca într-un
accident derulat cu încetinitorul. Parcă aș fi pe Titanic și văd zidul de
gheață, dar mă uit în jur și lumea, ca apucată de streche, urlă dementă că
trebuie să mergem înainte!
Înainte unde? Unde? Cum poate o țară fără arme
nucleare să învingă țara cu cel mai mare arsenal nuclear din lume? Cum ar putea
s-o facă fără să riscăm un conflict nuclear de proporții?
Într-un delir de-a dreptul criminal, toate marile
platforme media citau acum câteva săptămâni un expert ucrainian militar care
spunea că armele nucleare ale Rusiei sunt vechi, și poate explodează în Rusia!
Tiii, ce chestie! Deci așa. Explodează în Rusia. Și
apoi, miraculos, radiația aia de la focoasele nucleare rămâne fix în Rusia.
Toată. Nu ajunge nimic prin vecini.
Adică, totuși, nivelul la care s-a ajuns mă face să
vorbesc. Pare că nu mai avem multe de pierdut. Ce-o să se înâmple? O să mă
trezesc cu contul blocat? Păi riscul de-a mă trezi iradiată, este, mă scuzați,
infinit mai mare.
Autor:
Maria Cernat
Cornel Nistorescu: Să-ți fie rușine, Elon Musk!
A trecut noaptea de groază a presei românești, deși luni, 31 octombrie, la 9 dimineața, Realitatea TV Plus tot mai difuza știrea cu vizita și petrecerea lui Elon Musk la Castelul Bran. Între primele știri ale zilei, încă mai rulau imagini culese de paparazzi și publicate în Cancan, dar fără nici o urmă de Elon Musk. Pînă la amiază, nici unul dintre autorii gonflatului fake news nu a dezmințit ceva. Știrea s-a topit în ceața noilor știri despre accidente, inundații și declarații politice.
În ciuda faptului că duminică după amiaza,
Cotidianul a publicat informația obținută de la Lia Doru Trandafir (manager al
Castelul Bran), informată și ea de autorități, că Elon Musk nu se află în
România, circoteca a continuat fără nici o reținere. Nimeni nu a luat în seamă
informația dată de noi și nici infirmarea Liei Doru Trandafir. Elon Musk era
anunțat și văzut peste tot, și la restaurante, și la stînă, și în trafic, pînă
și la șaormeriile tupeistului cîrciumar de Moldova, și la ProTV, la Antena 1
unde urma să vorbească din moment în moment, la Mincinoșii TV a lui Ciutacu, la
Antena 3 CNN (un fel de crac de CNN balcanizat la sînge!),toate canalele o
pompau și răsuceau „fake newsul” la greu.
Halloween
la Bran: Cu Angelina Jolie, dar fără Elon Musk!
Răzvan Dumitrescu împreună cu o modistă în vogă, ca
să nu rateze subiectul, într-un soi de vomă intelectuală „fantazau” pe seama
umbrei lui Elon Musk. Luni dimineața, Cozmin Gușă, cititorul în stele pentru
politica dîmbovițeană, expert în trecerea străzii spre SRI și în declarații
politice, după ce scrisese dumincă una ( „De ieri, Musk a ”descălecat” la Bran,
în țara NATO cea mai apropiată de epicentrul războiului ucrainean, și e clar că
a vrut să comunice astfel în mod indirect că e și el în proximitatea
deciziilor, chiar dacă-și deghizează apariția în costum de Halloween și sub
replica de ”Treat or Trick?!” o făcea și profundă„), luni dimineața,
geostrategul nostru specializat în vînturile subconștientului făcea gulguţa și
mai profundă:
„Am văzut că mulți se împiedică în analiza faptului
dacă Musk o fi fost sau nu prezent la Bran, asta deja este însă irelevant
pentru analiză chiar prin prisma faptului că el nu a negat, deși informația că
e de Halloween în România a făcut înconjurul planetei. Miliardarii și vedetele
americane au ales România cu un scop clar, pe care-l știu doar șefii lor și
poate îl ghicesc unii din intelligence-ul nostru, petrecerea de tip bal mascat
a fost doar pretextul necesar. Deschiderea din șah, cum s-ar zice„ (Cozmin
Gușă)
(Să-ți fie rușine Elon Musk că nu ai negat pentru
Cozmin Gușă, Ciutacu și Dana Budeanu și pentru toată presa română! trebuia să
le dai măcar un telefon).
Delirul
presei româneşti
Pentru vînătorii de scenarii nebune, cu care nu
termini povestea niciodată, ei mai descoperind încă un pliu necunoscut al
ipotezei, povestea continuă și nu se termină nici cu înscăunarea regelui
Charles al III-lea în Romania.
Nimeni
nu mai are timp să se oprească asupra nebuniei în care presa romană tîrăște
populația.
Delir mai mare ca acesta n-a mai fost decît la
revoluție și atunci dirijat pe TVR și de servicii secrete străine. Ion Cristoiu
spune că și acum delirul acesta mediatic a fost regizat. Mă-ndoiesc! Şi chiar
dacă nu toate canalele au căzut în capcană (Digi24 TV,G 4Media,Cotidianul.ro),
mie mi se pare că întîmplarea este expresia totală a neprofesionalismului și a
neseriozității care domină presa din țara noastră. Acum, o mare parte din presa
română, căzută într-un spirit bulevardier de cea mai joasă condiție, a delirat
o zi și o noapte pe seama unei petreceri de Halloween organizată de o firmă
americană în Castelul Bran.
Data
trecută, a făcut-o pentru debarcarea lui Nicolae Ceaușescu.
Mîine, ar putea-o provoca pe seama venirii rușilor sau
a intrării trupelor NATO în Ucraina.
Dacă nu se termina sărbătoarea de Halloween, nu m-ar
fi mirat ca președintele României și prim-ministrul, mînați de acest val tembel
din presa română, să dea o fugă pînă la Bran să îi facă niște temenele lui Elon
Musk ca să-i propună niște condiții favorabile pentru niște investiții. Şi să
facă și ei o fotografie cu împricinatul pentru a o așeza în sufragerie sau pe
noptiera din dormitor.
Autor:
Cornel Nistorescu
Sursa:
cotidianul.ro
Dan Negru : „În agenda lui Musk noi suntem trecuți lângă rinocerii din Africa de Sud!”
Prezentatorul TV Dan Negru sparge mirajul generat de vizita lui Elon Musk în România. Cel mai bogat om din lume a închiriat Castelul Bran pentru un chef de Halloween. La eveniment au luat parte nu doar bogații lumii, ci și actori și manechine de top, care au zburdat și pe străzile din Brașov, în toată splendoarea.
In
agenda lui Musk noi suntem trecuți lângă rinocerii din Africa de Sud pe care-i
vânează in vacanta de iarnă și lângă corturile de iută din Mongolia in care
doarme in vacanta de vară. Nu suntem trecuți ca potențiali parteneri de
afaceri. Noi le dăm circul, nu pâinea… Mie-mi place însă curajul lui Elon Musk
de a elibera online de cenzură. E declarația lui.
Culmea,
occidentul a câștigat războiul cu comunismul tocmai prin libertatea de
expresie, prin spiritul critic, piața liberă, promovarea competenței! Azi
același occident dărâmă statui și cenzurează . Idioții au putere si elitele
sunt ruinate. Musk speră să elibereze rețele sociale de excesiva „politică de
moderare e conținutului”
N-o să
reușească! România e un exemplu: am colegi de breaslă in televiziuni de știri
care una spun la serviciu, pe sticlă, și alta cred și spun acasă. Unii dintre
ei au conturi cu nume false unde-și postează adevarata părere. Le e frică să o
spună pe față. De asta Elon Musk nu va putea să elibereze online ! Dimpotriva,
cenzura se va înăspri pentru că utilizatori nici măcar nu-și vor mai da seama
că nu mai au drepturi. Ca-n povestea cu păsările care cresc in cușcă și cred ca
zborul e o boală. Cenzura plecă prima dată din tine!
Când te
cucerești pe tine, nu te temi de nimic. Asta e lecția pe care noi putem să i-o
dăm domnului Musk: cei din online sunt in cușcă deja și cred că zborul e o
boală !, scrie Dan Negru pe Facebook.
Sursa: NapocaNews
România pe primul loc la costurile facturilor la energie în Europa!
Prețul mediu al energiei electrice pentru consumatorii casnici din UE a crescut vertiginos în prima jumătate a anului în curs, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, urcând de la 22,0 euro/100 kWh la 25,3 euro/100 kWh, conform celor mai recente date Eurostat.
Creșterile s-au înregistrat în 22 de țări membre UE
în prima jumătate a acestui an, comparativ cu perioada similară a anului 2021;
cele mai mari creșteri (exprimate în moneda națională) au fost observate în
Cehia (+62%), Letonia (+59%) și Danemarca (+57%) în timp ce în România
prețurile la energia electrică destinată consumatorilor casnici a crescut cu
55,1% în prima jumătate a anului curent, comparativ cu 2021, ajungând la 23,6
euro/ 100 kWh, ceea ce ne clasează printre cele 10 țări UE unde s-au
înregistrat cele mai mari creșteri de preț pentru energia electrică pentru
gospodării.
C.L.L.
Război și pace
de Gheorghe Pârja
Vreo câteva decenii am vorbit despre război doar la
lecțiile de istorie sau ne proiectam pe front prin filmele de gen. În pruncia
mea am vizionat multe filme sovietice cu război, că acelea veneau la cinematograful
din sat. Ni le proiecta Petrea din Hoteni. Uneori adormeam în sală, după o zi
de muncă, și mă trezeam când exploda o bombă. Evident, pe marele ecran. A fost
și așa ceva în țara noastră. Vorbeam despre pace ca despre o poveste de
dragoste. Dar la începutul acestui an, mai ales europenii au constatat cât de
fragilă este pacea. S-au perindat câteva generații și nicio țară europeană nu a
năvălit cu armata împotriva alteia. În anul 2014, Rusia a dat un semnal de
alarmă, dar Europa nu credea în invazii. Se manifestau doar ciocniri
ideologice, iar liderii nu credeau în desfășurări de tancuri, marșuri de oști,
avioane de bombardament și, culmea, amenințarea nucleară.
Vorba lui Sever Voinescu: nu mai trăim frica de
război, ci frica și mai rea de extindere a războiului. Pacea nu ni se pare
firească. Acum ne raportăm în alt fel la război și pace. După luna februarie,
când Rusia a invadat Ucraina, a început o altă lume. Comentată în fel și chip.
Mi-au atras atenția Conferințele „Dilema veche”, desfășurate la începutul
acestei luni, la Iași. S-au intitulat tocmai așa „Război și pace.” Au fost
convocate resurse intelectuale din diferite domenii, pentru a desluși gândirea
despre pace și război. Am citit câteva texte scrise de filosofi, istorici,
literați, ori specialiști în relații internaționale. Nu au fost concluzii,
spiritul dilematic a antrenat discuțiile.
Singura certitudine a fost îngrijorarea față de o
realitate fluidă și imprevizibilă. S-au pus întrebări iscoditoare de genul: Cui
folosește privatizarea războiului? Adică sunt guverne care lucrează cu companii
militare private. Un fel de mercenari care trec sub protecția statului și nu
prea dau seama de crimele lor, deoarece funcționează într-o ciudată ambiguitate
juridică. În jurul lor se întâmplă morți misterioase, dezastre nepedepsite. Nu
este nici un caz în care o companie militară privată să fi fost trasă la
răspundere pentru violări ale drepturilor omului. Este fața mai puțin cunoscută
a războiului din Ucraina.
Apoi a fost abordată tema războiului și a păcii la
Shakespeare. Care a avut o intuiție genială legată de război, ca antagonism
fundamental, care nu poate duce decât la disoluție, la distrugere. Marele Will
a atins vârful abordării artistice în tragedii. A confirmat că singura formă de
literatură, în care nu există o rezolvare a conflictului, și toți cei implicați
sucombă, este tragedia. Iar conflictele se rezolvă numai prin război. Ni s-a
adus aminte de o faimoasă spusă a lui W. Churchill: „Rusia este o ghicitoare
învelită într-un mister aflat în interiorul unei enigme.”
S-a căutat cheia acestei afirmații. Și s-a apelat la
literatura rusă. Evident la romanul „Război și pace”al lui Tolstoi. Se dau noi
înțelesuri unor scene din masivul roman. Una dintre cele mai faimoase este cea
a bătăliei de la Borodino. Privirea lui Bezuhov vede bătălia diferit decât au
văzut-o istoricii. El vede un haos și acțiuni războinice mai greu de înțeles.
Sacrificiul rușilor este suprem. Istoricii, însă, văd tactici bine gândite de
luptă. Generațiile de tineri, din perioada sovietică, au studiat romanul la
școală. Li se desprindea din carte sentimentul de mândrie pentru propria
armată, pentru gloria drapelului.
O idee prelinsă spre noi, chiar spre actualul
conflict, este că rușii nu se opresc de la niciun sacrificiu pentru a obține
victoria. Dar Tolstoi mai spune că istoria nu poate fi controlată, iar știința
războiului este o falsă știință. În războaiele din romanul lui Tolstoi nu
există niciun cavalerism. Cum nu este nici în acest conflict absurd. Care ne
provoacă stări de coșmar. Asemenea întâlniri, cum a fost și cea de la Iași, au
darul de a dezamorsa o actualitate crispată, venind spre noi cu pansamentul
ideilor din istorie. Chiar de pe vremea lui Tucidide, din războiul
peloponeziac. După vreo șapte decenii de relativă liniște în Europa, acum
suntem puși să învățăm lecțiile războiului. Care în cazul de față nu este
literatură.
Vine cu cruzime din culisele timpului. Este unul
dintre cele mai triste episoade ale actualității. Cu reverberații crude pentru
oamenii de rând. Care se întreabă de ce trebuie să moară în tranșee?
Rugăciunea de la ora 17,oo
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un consilier al
prim-ministrului Winston Churchill a organizat un grup de oameni să se oprească
în fiecare seară la o anumită oră, indiferent de ceea ce făceau, pentru a se
ruga în comunitate pentru pacea, siguranța și securitatea poporului englez.
Făceau acest lucru în fiecare zi și parcă orașul stătea în loc, atâta era
puterea rugăciunii.
Rezultatul a fost atât de copleșitor încât bombardamentul a încetat după
scurt timp!
Acum ne organizăm din nou, un grup de oameni de diferite naționalități,
pentru a ne ruga timp de un minut pentru siguranța țărilor noastre, pentru a
pune capăt problemelor care ne asupresc și ne deprimă și pentru ca Dumnezeu să
ghideze deciziile guvernanților noștri.
Ne vom întâlni la următoarele ore:
Austria 16:00
Germania 16:00
Spania 16:00
Anglia 15:00
Portugalia (fus orar Lisabona) 15:00
Insulele Canare 15:00
Costa Rica 8:00 a.m.
Columbia 9:00
Franța 16:00
Nicaragua 8:00 a.m.
Ecuador (Quito) 9:00 a.m.
Guatemala 8:00 a.m.
Mexic (oraș) 9:00 a.m.
Panama 9:00 a.m.
Honduras 8:00 a.m.
El Salvador 8:00 a.m.
Venezuela 10:00h
Uruguay 11:00h
Paraguay 11:00am
Brazilia 11:00am (fusele orare a.o.)
Argentina 11:00
Chile 11:00 (Insula Paștelui 9:00)
Italia 16:00
Israel 17:00
Grecia 17:00
India 7:30 pm
Uganda 5 pm
Irak 5 pm
Liban 5 pm
Réunion 18:00
Vă rugăm să ne sprijiniți în această inițiativă.
Ne vom opri timp de un minut în fiecare zi, la orele stabilite, pentru a ne
ruga pentru pacea în lume, pentru încetarea conflictelor și restabilirea
liniștii pentru toate popoarele de pe pământ și pentru ca familiile să
privească la Dumnezeu pentru siguranța și mântuirea lor.
Dacă am înțelege puterea enormă a rugăciunii, am fi uimiți.
Dacă transmiteți această cerere contactelor dumneavoastră, putem face o
minune cu rugăciunea noastră.
Setați alarma de pe telefonul mobil în fiecare zi la ora stabilită pentru
țara dumneavoastră și rugați-vă pentru pace timp de un minut
🙏🙏🙏🙏
România, ora 17.00.
Doamne, ajută 💙💛❤️
Percy Bysshe Shelley, romanticul profetic și revoluționar
Cândva (asta se întâmpla pe 12 septembrie 2012) am scris articolul Fantasticul și obsesia irealului, în care făceam următoarele afirmații despre romantism: „Din capul locului trebuie să spunem că marii maeştri ai producţiilor artistice ce cultivă fantasticul sunt romanticii. Afirmaţia devine neîndoielnică doar dacă se au în vedere următoarele trei elemente complementare:
1)Preocupările
de acest gen nu-i caracterizează doar pe romantici, căci creatori precum Dante,
Rabelais, Shakespeare, Hieronymus Bosch sau Albrecht Dürer şi-au demonstrat din
plin enormele lor disponibilităţi înspre cultivarea magistrală a fabulosului,
miraculosului şi fantasticului cu mult înainte de afirmarea romantismului. Tot
astfel, gustul pentru ireal n-a încetat odată cu dispariţia romantismului,
probă în acest sens fiind proza fantastică de largă circulaţie internaţională a
lui Jorge Luis Borges şi Mircea Eliade;
2)Producţiile
romantice s-au realizat în cadrul unui program (curent) unitar, care – rulând
copios pe cele două coordonate principale: pasiunea şi fantezia – a încurajat
cultivarea fantasticului, colosalului şi dizgraţiosului, a protestului,
misterului, aventurii şi antiteticului;
3)Romanticii
de pretutindeni (Walter Scott, Byron, Shelley, Hoffmann, Edgar Allan Poe,
Victor Hugo, Puşkin, Lermontov, Eminescu) au dat maximum de strălucire
literaturilor lor naţionale, prin nobleţea ideilor promovate şi prin farmecul
fără egal al verbului utilizat drept vehicul pentru concepţia lor artistică”.
În ceea
ce privește romantismul englez, ne informează Margareta Dolinescu în Istoria literaturii universale, vol II
(Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973), celebra triadă
Byron-Shelley-Keats (a doua generație de romantici) a fost precedată de lakiști
sau „poeții lacurilor”, asta deoarece „au trăit un timp în regiunea lacurilor
din nord-vestul Angliei”. Lakiștii (William Wordsworth, Samuel Taylor
Coleridge, Robert Southey) „s-au afirmat în literatură după izbucnirea
revoluției franceze, pe care în tinerețe au salutat-o cu entuziasm, pentru
idealurile ei de justiție socială” (M. Dolinescu), pentru ca pe măsură ce
înaintau în vârstă „să se situeze pe poziții tot mai conservatoare”, lucru pe
care curajosul Shelley nu ezită să i-l reproșeze primului în scurta poezie Lui Wordsworth din anul 1816 („Cântai
pe-atunci, în demnă sărăcie, /Despre-adevăr și libertate. Iată, /Trădându-le,
îmi lași mâhnirea vie /C-ai încetat să fii ce-ai fost odată.”), chiar dacă
acesta era un nume consacrat încă din 1798, an în care, în colaborare cu
Coleridge, publică volumul Balade lirice
(lui îi aparțin 19 din cele 23 de balade ale culegerii).
Cine a
fost Shelley și care-i sunt înfăptuirile în scurta, dar remarcabila sa viață
(se naște pe 4 august 1792 „într-o familie de nobili rurali din comitatul
Sussex”, moare pe data de 8 iulie 1822, „când o furtună îi răstoarnă firava
ambarcațiune în golful Spezzia”), ne spune Petre Solomon în Cuvânt înainte la opusculul Poeme (Editura Tineretului, 1957,
colecția Cele mai frumoase poezii),
prefațatorul-traducător înștiințându-i pe cititori ba că ultimii patru ani de
viață, petrecuți de poet în Italia, „au
fost rodnici pentru opera lui poetică”, ba că acesta „își depășește
contemporanii, anticipând profetic și vestind viitorul”, ba că „spre deosebire
de Byron, care neagă, fără să afirme ceva, Shelley este un poet-profet,
însuflețit de un ideal puternic, deși nebulos uneori”, ba că „vocea lui e
lipsită uneori de bărbăție, după cum și anumite idei ale sale pot părea naive,
lipsite de maturitate”, neîmplinire explicabilă și justificabilă prin scurtimea
vieții poetului.
În
paranteză fie spus, cu câteva fericite excepții (Walter Scott, Heinrich Heine,
Nikolaus Lenau, Adam Mickiewicz, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Alessandro
Manzoni), cam toți marii poeți romantici au murit la 40 de ani sau sub această
vârstă: Byron la 36 de ani, Shelley la 29, John Keats la 26, Edgar Allan Poe la
40, Eminescu la 39, Pușkin la 38, Lermontov la 27, Giacomo Leopardi la 39,
Sándor Petöfi la 26, Hristo Botev la 28 de ani.
Vasăzică,
născut într-o familie de nobili rurali, care „îi pregătise toate condițiile
unui «viitor de aur»: un nume respectat, un titlu de noblețe și mai cu seamă o
avere frumoasă” (P. Solomon), Shelley se dovedește un răzvrătit încă din
perioada adolescenței, refuzând să devină „un gentilom respectabil”: eliminat
din Universitatea Oxford pentru broșurica antireligioasă Necesitatea ateismului, tipărită pe cont propriu, „tânărul student
s-a văzut azvârlit la marginea societății, pe care cutezase s-o înfrunte” (P.
Solomon).
Însă,
deși lipsit de mijloace materiale (nu și de cele moral-spirituale), el nu se dă
bătut, ci – de unul singur – pornește „un război necruțător cu lumea din jurul
său”. Pentru început, pătruns de ideile iluminismului, propagate în Anglia
îndeosebi de filosoful William Godwin, el arde de nerăbdare să le pună în
practică. Dar nu mai înainte de-a azvârli „o nouă sfidare familiei” prin căsătoria
cu Harriet Westbrook, fata unui cârciumar din Londra. Apoi, la începutul anului
1812 pleacă în Irlanda, țară transformată într-o sărmană colonie engleză, se
stabilește la Dublin și, vreme de câteva săptămâni, desfășoară „o intensă
activitate propagandistică în sprijinul mișcării de eliberare a poporului
irlandez” (P. Solomon).
După
revenirea în Anglia, poetul îl cunoaște pe W. Godwin, cu care coresponda de
ceva timp și care-l decepționează cu excesiva sa prudență de vârstnic. Pe urmă,
în casa acestuia o cunoaște pe Mary, fiica-i din prima căsătorie cu luptătoarea
feministă Mary Wollstonecraft, și dragostea ce ia naștere între ei, îl
determină pe Shelley să se despartă de Harriet, cu care de altminteri nu se
înțelegea de mai multă vreme.
Dar cu
toate că poetul a avut întotdeauna față de prima soție o comportare sinceră și
corectă, noua stare de lucruri, serios înrăutățită de sinuciderea Harretei în
anul 1816, i-a îndemnat pe dușmanii săi nu numai să-l calomnieze, ci chiar să
deschidă un proces, prin care să-l discrediteze în fața opinei publice și „să-l
lipsească de dreptul de a-și crește copiii din prima căsătorie” (P. Solomon).
Întrucât
Byron, pe care Percy și Mary îl cunoscuseră la Geneva în 1818, fusese nevoit să
se expatrieze în urma unui scandal asemănător, Shelley îi urmează exemplul și –
ne spune prefațatorul - „în primăvara anului 1818, părăsește pentru totdeauna
Anglia”, stabilindu-se până la moarte în Italia, „paradisul exilaților” cum o
dezmiardă el într-un poem.
Cât
despre trăsăturile specifice acestui incontestabil geniu, iată cât de concis și
elegant ni le înfățișează Petre Solomon: „Pasiunea pentru libertate, pentru
frumusețe și pentru dragoste trece ca un fir roșu prin biografia și prin opera
poetului”.
Revenind
după acest expozeu la opusculul Poeme,
mărturisesc că, de când soarta mi l-a dăruit și l-am citit de mai multe ori,
toate producțiile poetice ale acestui foarte inspirat luptător mi-au plăcut. Dar
în mod deosebit m-au încântat, chiar m-au marcat până la memorarea lor, două
dintre ele: E veșnică pe lume doar
schimbarea (poem așezat în fruntea opusculului) și Ciocârliei (Odă unei
ciocârlii în alte traduceri), despre care Margareta Dolinescu susține că
reprezintă un simbol poetic: „pasărea, stăpână pe imensitatea azurului, este
întruchiparea unui spirit care cântă fericirile profunde ale vieții la care a
ajuns descifrând «secretul adevărului» și tocmai în aceasta stă splendoarea
cântului ei”. Da, căci „Forma supremă de poezie va fi deci cântul, țâșnit din
intuiția adevărului”! Și când te gândești că această bijuterie lirică a fost
concepută la doar 28 de ani...
Ambele
poeme merită să fie citate în întregime pentru desfătarea sufletelor cu
farmecul, profunzimea și inegalabila lor fluență. Dar articolul de față își
propune o rezonabilă aplecare asupra liricii lui Shelley, nicidecum o analiză
în detaliu a întregii sale opere, care, pe lângă poezie, mai cuprinde tragedia Cenci, inspirată din atmosfera încărcată
de pasiunea Renașterii italiene (cu eroi scelerați sau sublimi), precum și
marele poem dramatic Prometeu descătușat
(1818-1819), cu iremediabilul conflict dintre urgisit și tiran.
Ăsta-i motivul
pentru care mă voi limita la ultima strofă a primului poem (celelalte două nu
sunt cu nimic mai prejos): „Oricâtă bucurie sau dureri /Ne-așteaptă, - fără
capăt e cărarea. /Și mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri. /E veșnică pe lume
doar schimbarea”.
Iar din
cele 21 de strofe ale Ciocârliei, voi
reda doar două, luate nu chiar la întâmplare: „Duh sau zburătoare, /Gândul ți-l
arată! /Nu știu vreo cântare /Mai divin cântată - /Cum n-au fost iubirea, vinul
– niciodată!”; „Chiar în somn, sau trează, /Despre moarte știi /Ce nici nu
visează /Omul. Din tării /Cu șuvoi de triluri, de aceea vii”.
Concepția
literară a lui Shelley, ne spune Romul Munteanu în Literatura universală (manual pentru anii III-IV uman, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1976), „se definește în Apărarea poeziei, unde, în maniera
specifică romanticilor cu privirile îndreptate spre viitor, vede în poet un
adevărat profet, vestitor de mari prefaceri, făuritor de legi și idealuri sociale
și naționale”.
În
final, iată câteva elocvente ilustrări despre pasiunea lui Shelley pentru
libertate, dragoste și frumusețe, care
caracterizează atât poezia sa de mici dimensiuni (Cântec pentru fiii Angliei, Libertate,
Amor aeternus, Stihuri scrise în deznădejde, lângă Neapole etc.), cât și poemele
alegorice de mari proporții (Mascarada
anarhiei, Crăiasa Mab):
a)În Cântec pentru fiii Angliei, de pildă,
tonalitatea libertară este generată de versul „scurt, sacadat, asemenea unui
dialog direct al poetului cu muncitorimea oprimată” (R. Munteanu) („Voi,
englezi, de ce arați /Pentru domnii îmbjuibați? /De ce țeseți cu migală /Despotului
strai de gală?”), în amplul poem Mascarada
anarhiei este dezvăluită mulțimii asuprite „eficacitatea forței sale” (R.
Munteanu), îndeosebi prin repetarea la sfârșit a strofei de la mijlocul
poemului („Vă treziți ca niște lei, /De ne-nfrânt veți fi, ca ei. /Sfărâmați
cătușa grea /Ce în somn vă-nțepenea -/Sunteți mulți – ei sunt câțiva!”), iar
finalul micului poem Libertate constituie
o inspirată viziune filosofică („Tiranii și sclavii par umbre în ceață /Când
crește în zare a ta dimineață.”);
b)Pasiunea
poetului pentru dragoste se învederează atâta în scurta și densa poezie Amor aeternus („Averea și puterea se
topesc /În valurile vieții schimbătoare, - /Odată și odată se sfârșesc. /Doar
dragostea, doar ea-i nemuritoare /Și-ntrece-orice tezaur omenesc /Din câte-au
fost sau vor mai fi sub soare.”), cât și în jucăușa delicatețe a versurilor din
Filozofia dragostei (Nu-i nimic
stingher în Fire, /Toate tind să se îmbine /Într-o tainică iubire - /De ce nu
și eu cu tine?”);
c)Nestăvilita
pasiune a poetului pentru frumusețe ne este copios comunicată de ciclul Lauda frumuseții intelectuale („Unde
te-ai dus, o, duh al Frumuseții, /Care cu mândrele-ți culori sfințești /Oricare
gând și chipuri omenești?”), de cel intitulat Mont Blanc – Versuri scrise în valea Chamonix („Tu vale-a Arvei –
neagră și adâncă - /Hău cu atâtea glasuri și culori, /Deasupra ta, ca umbrele,
trec nori. /Iar razele-ți vădesc pereți de stâncă.”) și, desigur, de Stihuri scrise în deznădejde, lângă Neapole
(„Senin e cerul; și e cald, - /Dansează valurile-n soare, /Munți albi
și-ostroave de smarald /Se-ncing în purpuri sclipitoare”).
Incluzând,
printre altele (opusculul cuprinde 29 de poeme), elogiul adus de Shelley
lordului George Gordon Byron în Lui Byron
(„De nu te-aș prețui îndeajuns, /Mi-ar stinge pizma orice desfătare...”) și
captivanta prezentare a timpului din lapidarul poem Timpul („O, Marea-a Timpului, a cărei sare /E zațul lacrimilor
omenești!”), opusculul se încheie cu încifratul Epitaf („Sunt doi prieteni de nedespărțit, /Tot împreună au lunecat
și-n moarte. /O inimă-au avut cât au trăit. /Rămână tot astfel și mai
departe.”), probabil o invitație la omeneasca dragoste jertfă, mai sigur un
emoționant îndemn adresat tuturor semenilor de-a nu trăda idealurile umane în
general, pe cele poetice în special, așa cum au procedat mulți dintre
contemporanii lui.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
30 oct. 2022
Evenimentele zilei de 31 octombrie 2022
475: Romulus Augustus e proclamat împărat al Romei.
802:
Nicefor I Genikos este ales împărat a Bizanțului.
1517:
Profesorul Martin Luther lipește pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze, care invitau la o dispută academică pe tema indulgențelor. Data este considerată drept început al Reformei, sărbătorită de protestanți ca Ziua Reformei.
1755:
Giacomo Casanova reușește să fugă din Palatul Dogilor din Veneția unde a fost închis pentru "insulte la adresa sfintei religii".
1864:
Nevada a devenit cel de al 36-lea stat al Statelor Unite ale Americii.
1869:
La Gara Filaret, are loc inaugurarea cu mare fast a liniei ferate București-Giurgiu, în prezența prim-ministrului.
Din Gara Filaret au plecat două garnituri; prima, denumită "Trenul de onoare Michaiu Bravu", condusă de sir John Trevor Barklay, și a doua, "Trenul Dunărea", condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român. (19 octombrie, stil vechi)
1892:
Arthur Conan Doyle publică volumul de povestiri Aventurile lui Sherlock Holmes.
1920:
Legea privind înființarea școlilor românești de studii superioare la Paris și Roma.
1922:
Benito Mussolini devine cel mai tânăr premier din istoria Italiei.
1952:
Operațiunea Ivy - Explozia primei bombe cu hidrogen a Statelor Unite.
1956:
Contraamiralul american G.J.Dufek a devenit primul om care a reușit să aterizeze cu un avion la Polul Sud.
1968:
Președintele american Lyndon B. Johnson ordonă încetarea bombardamentelor în nordul Vietnamului.
1984:
Indira Gandhi, prim-ministru a Indiei, este asasinată de doi membri din garda sa de corp.
1991:
Primele alegeri libere pentru președinție în Zambia.
1998:
Începe criza dezarmării din Irak: Irak anunță că nu mai cooperează cu inspectorii ONU.
2003:
Este descoperită Planeta pitică Eris.
Celebrări 31 octombrie
1953:
A fost născut Stefan Borbely.
1945:
A fost născut Mircea Ionescu.
1967:
A fost născut Denisa Popescu.
1952:
A fost născut Humberto Ak'Abal.
Comemorări 31 octombrie
Sursa: Wikipedia
duminică, 30 octombrie 2022
ISJ Maramureș: Precizări referitoare la bursele școlare
În vederea comunicării către Ministerul Educației a numărului de beneficiari ai burselor școlare, ISJ Maramureș a centralizat informațiile primite din unitățile de învățământ din județ, respectiv numărul beneficiarilor pentru toate categoriile de burse (de performanță, de merit, studiu și sociale). Numărul total al beneficiarilor de burse școlare, din unitățile de învățământ din județ, transmis de ISJ Maramureș la data de 04 ianuarie 2022, a fost de 13795.
Prin legea bugetului de stat, pentru plata burselor
școlare fost alocată județului Maramureș suma totală de 19800000 lei. La data
de 04.01.2022, ISJ Maramureș a defalcat pe școli această sumă, în funcție de
cuantumul și numărul de beneficiari, transmițând, la această dată, către
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, decizia de repartizare
pe UAT-uri. AJFP Maramureș a virat sumele către UAT-uri, iar acestea au virat
sumele aferente fiecărei unități de învățământ.
La solicitarea Ministerului Educației, la data de 15
iulie 2022 s-a centralizat situația actualizată a beneficiarilor de burse
școlare și a fost transmisă către ME. Numărul total al beneficiarilor de burse
școlare, din unitățile de învățământ din județ, transmis de ISJ Maramureș la data
de 15 iulie 2022, a fost de 18662.
Ca urmare, la data de 18.08.2022 județul Maramureș a
primit în plus 9661000 lei, prin rectificare bugetară, pentru plata burselor
școlare. Pe baza numărului de beneficiari, conform centralizării efectuate în
iulie 2022, ISJ Maramureș a realizat defalcarea sumei rectificate și, la data
de 25.08.2022, a transmis către AJFP Maramureș decizia de repartizare a
burselor.
La rândul său, AJFP Maramureș a repartizat sumele
rectificate UAT-urilor, acestea împărțindu-le școlilor.
Se face precizarea că banii nu sunt gestionați de
către ISJ Maramureș.