Maria Cernat: „Orice om normal la cap militează pentru pace!”


Uitați, nu-mi pasă câți o să se supere, nu-mi pasă câți o să mă raporteze.

Porcăria din Ucraina trebuie să se termine. Cât mai repede. La final, când o să fie totul zob, n-o să mai conteze absolut deloc nici cine a început, nici cine a continuat. Nimic!

În fața unui morman de cadravre se tace. Nu mai e nimic de spus.

Încă de la începutul războiului am fost împotriva unui val tot mai vesel și exaltat de efuziuni pro-armament, pro-conflict.

Am rămas siderată să văd oameni de stânga acuzându-mă că sunt putinistă!

Am rămas siderată să văd feministe, da, feministe, bucurându-se că în armata ucrainiană avem femei! Da, femei care ucid cot la cot cu bărbații. Halal egalitate! În prostie și violență! Bravo!

Am rămas siderată să văd că bărbații ucrainieni erau jigniți că nu sunt destul de bărbați și bărbații ruși îcurajați să nu fie destul de bărbați, bărbăția redefinindu-se în funcție de context.

Am rămas fără cuvinte când liberali de bine urlau în lacrimi de mila lui Rushdie, dar se bucurau c-a fost ucisă Dugina. Pentru că noi suntem, desigur, raționali și imparțiali și plângem numai după cei ale căror idei ne plac. Violența e excelentă, după acești liberali de bine, dacă e îndreptată împotriva cui nu ne place!

Iar acum, în pragul unui conflict nuclear, suntem la fel de veseli și demenți în a încuraja războiul.

Orice om normal la cap militează pentru pace! Repet, când o să fie totul zob și mormanele de cadavre la tot pasul, n-o să mai conteze absolut deloc nici al cui era teritoriul, nici cine a provocat, nici cine a susținut…

Mă simt realmente de luni de zile ca într-un accident derulat cu încetinitorul. Parcă aș fi pe Titanic și văd zidul de gheață, dar mă uit în jur și lumea, ca apucată de streche, urlă dementă că trebuie să mergem înainte!

Înainte unde? Unde? Cum poate o țară fără arme nucleare să învingă țara cu cel mai mare arsenal nuclear din lume? Cum ar putea s-o facă fără să riscăm un conflict nuclear de proporții?

Într-un delir de-a dreptul criminal, toate marile platforme media citau acum câteva săptămâni un expert ucrainian militar care spunea că armele nucleare ale Rusiei sunt vechi, și poate explodează în Rusia!

Tiii, ce chestie! Deci așa. Explodează în Rusia. Și apoi, miraculos, radiația aia de la focoasele nucleare rămâne fix în Rusia. Toată. Nu ajunge nimic prin vecini.

Adică, totuși, nivelul la care s-a ajuns mă face să vorbesc. Pare că nu mai avem multe de pierdut. Ce-o să se înâmple? O să mă trezesc cu contul blocat? Păi riscul de-a mă trezi iradiată, este, mă scuzați, infinit mai mare.

Autor: Maria Cernat



Cornel Nistorescu: Să-ți fie rușine, Elon Musk!

 

A trecut noaptea de groază a presei românești, deși luni, 31 octombrie, la 9 dimineața, Realitatea TV Plus tot mai difuza știrea cu vizita și petrecerea lui Elon Musk la Castelul Bran. Între primele știri ale zilei, încă mai rulau imagini culese de paparazzi și publicate în Cancan, dar fără nici o urmă de Elon Musk. Pînă la amiază, nici unul dintre autorii gonflatului fake news nu a dezmințit ceva. Știrea s-a topit în ceața noilor știri despre accidente, inundații și declarații politice.

În ciuda faptului că duminică după amiaza, Cotidianul a publicat informația obținută de la Lia Doru Trandafir (manager al Castelul Bran), informată și ea de autorități, că Elon Musk nu se află în România, circoteca a continuat fără nici o reținere. Nimeni nu a luat în seamă informația dată de noi și nici infirmarea Liei Doru Trandafir. Elon Musk era anunțat și văzut peste tot, și la restaurante, și la stînă, și în trafic, pînă și la șaormeriile tupeistului cîrciumar de Moldova, și la ProTV, la Antena 1 unde urma să vorbească din moment în moment, la Mincinoșii TV a lui Ciutacu, la Antena 3 CNN (un fel de crac de CNN balcanizat la sînge!),toate canalele o pompau și răsuceau „fake newsul” la greu.

Halloween la Bran: Cu Angelina Jolie, dar fără Elon Musk!

Răzvan Dumitrescu împreună cu o modistă în vogă, ca să nu rateze subiectul, într-un soi de vomă intelectuală „fantazau” pe seama umbrei lui Elon Musk. Luni dimineața, Cozmin Gușă, cititorul în stele pentru politica dîmbovițeană, expert în trecerea străzii spre SRI și în declarații politice, după ce scrisese dumincă una ( „De ieri, Musk a ”descălecat” la Bran, în țara NATO cea mai apropiată de epicentrul războiului ucrainean, și e clar că a vrut să comunice astfel în mod indirect că e și el în proximitatea deciziilor, chiar dacă-și deghizează apariția în costum de Halloween și sub replica de ”Treat or Trick?!” o făcea și profundă„), luni dimineața, geostrategul nostru specializat în vînturile subconștientului făcea gulguţa și mai profundă:

„Am văzut că mulți se împiedică în analiza faptului dacă Musk o fi fost sau nu prezent la Bran, asta deja este însă irelevant pentru analiză chiar prin prisma faptului că el nu a negat, deși informația că e de Halloween în România a făcut înconjurul planetei. Miliardarii și vedetele americane au ales România cu un scop clar, pe care-l știu doar șefii lor și poate îl ghicesc unii din intelligence-ul nostru, petrecerea de tip bal mascat a fost doar pretextul necesar. Deschiderea din șah, cum s-ar zice„ (Cozmin Gușă)

(Să-ți fie rușine Elon Musk că nu ai negat pentru Cozmin Gușă, Ciutacu și Dana Budeanu și pentru toată presa română! trebuia să le dai măcar un telefon).

Delirul presei româneşti

Pentru vînătorii de scenarii nebune, cu care nu termini povestea niciodată, ei mai descoperind încă un pliu necunoscut al ipotezei, povestea continuă și nu se termină nici cu înscăunarea regelui Charles al III-lea în Romania.

Nimeni nu mai are timp să se oprească asupra nebuniei în care presa romană tîrăște populația.

Delir mai mare ca acesta n-a mai fost decît la revoluție și atunci dirijat pe TVR și de servicii secrete străine. Ion Cristoiu spune că și acum delirul acesta mediatic a fost regizat. Mă-ndoiesc! Şi chiar dacă nu toate canalele au căzut în capcană (Digi24 TV,G 4Media,Cotidianul.ro), mie mi se pare că întîmplarea este expresia totală a neprofesionalismului și a neseriozității care domină presa din țara noastră. Acum, o mare parte din presa română, căzută într-un spirit bulevardier de cea mai joasă condiție, a delirat o zi și o noapte pe seama unei petreceri de Halloween organizată de o firmă americană în Castelul Bran.

Data trecută, a făcut-o pentru debarcarea lui Nicolae Ceaușescu.

Mîine, ar putea-o provoca pe seama venirii rușilor sau a intrării trupelor NATO în Ucraina.

Dacă nu se termina sărbătoarea de Halloween, nu m-ar fi mirat ca președintele României și prim-ministrul, mînați de acest val tembel din presa română, să dea o fugă pînă la Bran să îi facă niște temenele lui Elon Musk ca să-i propună niște condiții favorabile pentru niște investiții. Şi să facă și ei o fotografie cu împricinatul pentru a o așeza în sufragerie sau pe noptiera din dormitor.

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Dan Negru : „În agenda lui Musk noi suntem trecuți lângă rinocerii din Africa de Sud!”

 

Prezentatorul TV Dan Negru sparge mirajul generat de vizita lui Elon Musk în România. Cel mai bogat om din lume a închiriat Castelul  Bran pentru un chef de Halloween. La eveniment au luat parte nu doar bogații lumii, ci și actori și manechine de top, care au zburdat și pe străzile din Brașov, în toată splendoarea.

In agenda lui Musk noi suntem trecuți lângă rinocerii din Africa de Sud pe care-i vânează in vacanta de iarnă și lângă corturile de iută din Mongolia in care doarme in vacanta de vară. Nu suntem trecuți ca potențiali parteneri de afaceri. Noi le dăm circul, nu pâinea… Mie-mi place însă curajul lui Elon Musk de a elibera online de cenzură. E declarația lui.

Culmea, occidentul a câștigat războiul cu comunismul tocmai prin libertatea de expresie, prin spiritul critic, piața liberă, promovarea competenței! Azi același occident dărâmă statui și cenzurează . Idioții au putere si elitele sunt ruinate. Musk speră să elibereze rețele sociale de excesiva „politică de moderare e conținutului”

N-o să reușească! România e un exemplu: am colegi de breaslă in televiziuni de știri care una spun la serviciu, pe sticlă, și alta cred și spun acasă. Unii dintre ei au conturi cu nume false unde-și postează adevarata părere. Le e frică să o spună pe față. De asta Elon Musk nu va putea să elibereze online ! Dimpotriva, cenzura se va înăspri pentru că utilizatori nici măcar nu-și vor mai da seama că nu mai au drepturi. Ca-n povestea cu păsările care cresc in cușcă și cred ca zborul e o boală. Cenzura plecă prima dată din tine!

Când te cucerești pe tine, nu te temi de nimic. Asta e lecția pe care noi putem să i-o dăm domnului Musk: cei din online sunt in cușcă deja și cred că zborul e o boală !, scrie Dan Negru pe Facebook.

 

Sursa: NapocaNews

România pe primul loc la costurile facturilor la energie în Europa!

 

Prețul mediu al energiei electrice pentru consumatorii casnici din UE a crescut vertiginos în prima jumătate a anului în curs, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, urcând de la 22,0 euro/100 kWh la 25,3 euro/100 kWh, conform celor mai recente date Eurostat.

Creșterile s-au înregistrat în 22 de țări membre UE în prima jumătate a acestui an, comparativ cu perioada similară a anului 2021; cele mai mari creșteri (exprimate în moneda națională) au fost observate în Cehia (+62%), Letonia (+59%) și Danemarca (+57%) în timp ce în România prețurile la energia electrică destinată consumatorilor casnici a crescut cu 55,1% în prima jumătate a anului curent, comparativ cu 2021, ajungând la 23,6 euro/ 100 kWh, ceea ce ne clasează printre cele 10 țări UE unde s-au înregistrat cele mai mari creșteri de preț pentru energia electrică pentru gospodării.

                                                                                               C.L.L.

Război și pace

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Vreo câteva decenii am vorbit despre război doar la lecțiile de istorie sau ne proiectam pe front prin filmele de gen. În pruncia mea am vizionat multe filme sovietice cu război, că acelea veneau la cinematograful din sat. Ni le proiecta Petrea din Hoteni. Uneori adormeam în sală, după o zi de muncă, și mă trezeam când exploda o bombă. Evident, pe marele ecran. A fost și așa ceva în țara noastră. Vorbeam despre pace ca despre o poveste de dragoste. Dar la începutul acestui an, mai ales europenii au constatat cât de fragilă este pacea. S-au perindat câteva generații și nicio țară europeană nu a năvălit cu armata împotriva alteia. În anul 2014, Rusia a dat un semnal de alarmă, dar Europa nu credea în invazii. Se manifestau doar ciocniri ideologice, iar liderii nu credeau în desfășurări de tancuri, marșuri de oști, avioane de bombardament și, culmea, amenințarea nucleară.

Vorba lui Sever Voinescu: nu mai trăim frica de război, ci frica și mai rea de extindere a războiului. Pacea nu ni se pare firească. Acum ne raportăm în alt fel la război și pace. După luna februarie, când Rusia a invadat Ucraina, a început o altă lume. Comentată în fel și chip. Mi-au atras atenția Conferințele „Dilema veche”, desfășurate la începutul acestei luni, la Iași. S-au intitulat tocmai așa „Război și pace.” Au fost convocate resurse intelectuale din diferite domenii, pentru a desluși gândirea despre pace și război. Am citit câteva texte scrise de filosofi, istorici, literați, ori specialiști în relații internaționale. Nu au fost concluzii, spiritul dilematic a antrenat discuțiile.

Singura certitudine a fost îngrijorarea față de o realitate fluidă și imprevizibilă. S-au pus întrebări iscoditoare de genul: Cui folosește privatizarea războiului? Adică sunt guverne care lucrează cu companii militare private. Un fel de mercenari care trec sub protecția statului și nu prea dau seama de crimele lor, deoarece funcționează într-o ciudată ambiguitate juridică. În jurul lor se întâmplă morți misterioase, dezastre nepedepsite. Nu este nici un caz în care o companie militară privată să fi fost trasă la răspundere pentru violări ale drepturilor omului. Este fața mai puțin cunoscută a războiului din Ucraina.

Apoi a fost abordată tema războiului și a păcii la Shakespeare. Care a avut o intuiție genială legată de război, ca antagonism fundamental, care nu poate duce decât la disoluție, la distrugere. Marele Will a atins vârful abordării artistice în tragedii. A confirmat că singura formă de literatură, în care nu există o rezolvare a conflictului, și toți cei implicați sucombă, este tragedia. Iar conflictele se rezolvă numai prin război. Ni s-a adus aminte de o faimoasă spusă a lui W. Churchill: „Rusia este o ghicitoare învelită într-un mister aflat în interiorul unei enigme.”

S-a căutat cheia acestei afirmații. Și s-a apelat la literatura rusă. Evident la romanul „Război și pace”al lui Tolstoi. Se dau noi înțelesuri unor scene din masivul roman. Una dintre cele mai faimoase este cea a bătăliei de la Borodino. Privirea lui Bezuhov vede bătălia diferit decât au văzut-o istoricii. El vede un haos și acțiuni războinice mai greu de înțeles. Sacrificiul rușilor este suprem. Istoricii, însă, văd tactici bine gândite de luptă. Generațiile de tineri, din perioada sovietică, au studiat romanul la școală. Li se desprindea din carte sentimentul de mândrie pentru propria armată, pentru gloria drapelului.

O idee prelinsă spre noi, chiar spre actualul conflict, este că rușii nu se opresc de la niciun sacrificiu pentru a obține victoria. Dar Tolstoi mai spune că istoria nu poate fi controlată, iar știința războiului este o falsă știință. În războaiele din romanul lui Tolstoi nu există niciun cavalerism. Cum nu este nici în acest conflict absurd. Care ne provoacă stări de coșmar. Asemenea întâlniri, cum a fost și cea de la Iași, au darul de a dezamorsa o actualitate crispată, venind spre noi cu pansamentul ideilor din istorie. Chiar de pe vremea lui Tucidide, din războiul peloponeziac. După vreo șapte decenii de relativă liniște în Europa, acum suntem puși să învățăm lecțiile războiului. Care în cazul de față nu este literatură.

Vine cu cruzime din culisele timpului. Este unul dintre cele mai triste episoade ale actualității. Cu reverberații crude pentru oamenii de rând. Care se întreabă de ce trebuie să moară în tranșee?

Rugăciunea de la ora 17,oo

 


În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un consilier al prim-ministrului Winston Churchill a organizat un grup de oameni să se oprească în fiecare seară la o anumită oră, indiferent de ceea ce făceau, pentru a se ruga în comunitate pentru pacea, siguranța și securitatea poporului englez.

Făceau acest lucru în fiecare zi și parcă orașul stătea în loc, atâta era puterea rugăciunii.

Rezultatul a fost atât de copleșitor încât bombardamentul a încetat după scurt timp!

Acum ne organizăm din nou, un grup de oameni de diferite naționalități, pentru a ne ruga timp de un minut pentru siguranța țărilor noastre, pentru a pune capăt problemelor care ne asupresc și ne deprimă și pentru ca Dumnezeu să ghideze deciziile guvernanților noștri.

Ne vom întâlni la următoarele ore:

 

Austria 16:00

Germania 16:00

Spania 16:00

Anglia 15:00

Portugalia (fus orar Lisabona) 15:00

Insulele Canare 15:00

Costa Rica 8:00 a.m.

Columbia 9:00

Franța 16:00

Nicaragua 8:00 a.m.

Ecuador (Quito) 9:00 a.m.

Guatemala 8:00 a.m.

Mexic (oraș) 9:00 a.m.

Panama 9:00 a.m.

Honduras 8:00 a.m.

El Salvador 8:00 a.m.

Venezuela 10:00h

Uruguay 11:00h

Paraguay 11:00am

Brazilia 11:00am (fusele orare a.o.)

Argentina 11:00

Chile 11:00 (Insula Paștelui 9:00)

Italia 16:00

Israel 17:00

Grecia 17:00

India 7:30 pm

Uganda 5 pm

Irak 5 pm

Liban 5 pm

Réunion 18:00

 

Vă rugăm să ne sprijiniți în această inițiativă.  

Ne vom opri timp de un minut în fiecare zi, la orele stabilite, pentru a ne ruga pentru pacea în lume, pentru încetarea conflictelor și restabilirea liniștii pentru toate popoarele de pe pământ și pentru ca familiile să privească la Dumnezeu pentru siguranța și mântuirea lor.

Dacă am înțelege puterea enormă a rugăciunii, am fi uimiți.

Dacă transmiteți această cerere contactelor dumneavoastră, putem face o minune cu rugăciunea noastră.

Setați alarma de pe telefonul mobil în fiecare zi la ora stabilită pentru țara dumneavoastră și rugați-vă pentru pace timp de un minut

🙏🙏🙏🙏

 România, ora 17.00. 

Doamne, ajută 💙💛

 

 

Percy Bysshe Shelley, romanticul profetic și revoluționar

 

Cândva (asta se întâmpla pe 12 septembrie 2012) am scris articolul Fantasticul și obsesia irealului, în care făceam următoarele afirmații despre romantism: „Din capul locului trebuie să spunem că marii maeştri ai producţiilor artistice ce cultivă fantasticul sunt romanticii. Afirmaţia devine neîndoielnică doar dacă se au în vedere următoarele trei elemente complementare:

            1)Preocupările de acest gen nu-i caracterizează doar pe romantici, căci creatori precum Dante, Rabelais, Shakespeare, Hieronymus Bosch sau Albrecht Dürer şi-au demonstrat din plin enormele lor disponibilităţi înspre cultivarea magistrală a fabulosului, miraculosului şi fantasticului cu mult înainte de afirmarea romantismului. Tot astfel, gustul pentru ireal n-a încetat odată cu dispariţia romantismului, probă în acest sens fiind proza fantastică de largă circulaţie internaţională a lui Jorge Luis Borges şi Mircea Eliade;

            2)Producţiile romantice s-au realizat în cadrul unui program (curent) unitar, care – rulând copios pe cele două coordonate principale: pasiunea şi fantezia – a încurajat cultivarea fantasticului, colosalului şi dizgraţiosului, a protestului, misterului, aventurii şi antiteticului;

            3)Romanticii de pretutindeni (Walter Scott, Byron, Shelley, Hoffmann, Edgar Allan Poe, Victor Hugo, Puşkin, Lermontov, Eminescu) au dat maximum de strălucire literaturilor lor naţionale, prin nobleţea ideilor promovate şi prin farmecul fără egal al verbului utilizat drept vehicul pentru concepţia lor artistică”.

            În ceea ce privește romantismul englez, ne informează Margareta Dolinescu în Istoria literaturii universale, vol II (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973), celebra triadă Byron-Shelley-Keats (a doua generație de romantici) a fost precedată de lakiști sau „poeții lacurilor”, asta deoarece „au trăit un timp în regiunea lacurilor din nord-vestul Angliei”. Lakiștii (William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, Robert Southey) „s-au afirmat în literatură după izbucnirea revoluției franceze, pe care în tinerețe au salutat-o cu entuziasm, pentru idealurile ei de justiție socială” (M. Dolinescu), pentru ca pe măsură ce înaintau în vârstă „să se situeze pe poziții tot mai conservatoare”, lucru pe care curajosul Shelley nu ezită să i-l reproșeze primului în scurta poezie Lui Wordsworth din anul 1816 („Cântai pe-atunci, în demnă sărăcie, /Despre-adevăr și libertate. Iată, /Trădându-le, îmi lași mâhnirea vie /C-ai încetat să fii ce-ai fost odată.”), chiar dacă acesta era un nume consacrat încă din 1798, an în care, în colaborare cu Coleridge, publică volumul Balade lirice (lui îi aparțin 19 din cele 23 de balade ale culegerii).

            Cine a fost Shelley și care-i sunt înfăptuirile în scurta, dar remarcabila sa viață (se naște pe 4 august 1792 „într-o familie de nobili rurali din comitatul Sussex”, moare pe data de 8 iulie 1822, „când o furtună îi răstoarnă firava ambarcațiune în golful Spezzia”), ne spune Petre Solomon în Cuvânt înainte la opusculul Poeme (Editura Tineretului, 1957, colecția Cele mai frumoase poezii), prefațatorul-traducător înștiințându-i pe cititori ba că ultimii patru ani de viață,  petrecuți de poet în Italia, „au fost rodnici pentru opera lui poetică”, ba că acesta „își depășește contemporanii, anticipând profetic și vestind viitorul”, ba că „spre deosebire de Byron, care neagă, fără să afirme ceva, Shelley este un poet-profet, însuflețit de un ideal puternic, deși nebulos uneori”, ba că „vocea lui e lipsită uneori de bărbăție, după cum și anumite idei ale sale pot părea naive, lipsite de maturitate”, neîmplinire explicabilă și justificabilă prin scurtimea vieții poetului.

            În paranteză fie spus, cu câteva fericite excepții (Walter Scott, Heinrich Heine, Nikolaus Lenau, Adam Mickiewicz, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Alessandro Manzoni), cam toți marii poeți romantici au murit la 40 de ani sau sub această vârstă: Byron la 36 de ani, Shelley la 29, John Keats la 26, Edgar Allan Poe la 40, Eminescu la 39, Pușkin la 38, Lermontov la 27, Giacomo Leopardi la 39, Sándor Petöfi la 26, Hristo Botev la 28 de ani.

            Vasăzică, născut într-o familie de nobili rurali, care „îi pregătise toate condițiile unui «viitor de aur»: un nume respectat, un titlu de noblețe și mai cu seamă o avere frumoasă” (P. Solomon), Shelley se dovedește un răzvrătit încă din perioada adolescenței, refuzând să devină „un gentilom respectabil”: eliminat din Universitatea Oxford pentru broșurica antireligioasă Necesitatea ateismului, tipărită pe cont propriu, „tânărul student s-a văzut azvârlit la marginea societății, pe care cutezase s-o înfrunte” (P. Solomon).

            Însă, deși lipsit de mijloace materiale (nu și de cele moral-spirituale), el nu se dă bătut, ci – de unul singur – pornește „un război necruțător cu lumea din jurul său”. Pentru început, pătruns de ideile iluminismului, propagate în Anglia îndeosebi de filosoful William Godwin, el arde de nerăbdare să le pună în practică. Dar nu mai înainte de-a azvârli „o nouă sfidare familiei” prin căsătoria cu Harriet Westbrook, fata unui cârciumar din Londra. Apoi, la începutul anului 1812 pleacă în Irlanda, țară transformată într-o sărmană colonie engleză, se stabilește la Dublin și, vreme de câteva săptămâni, desfășoară „o intensă activitate propagandistică în sprijinul mișcării de eliberare a poporului irlandez” (P. Solomon).

            După revenirea în Anglia, poetul îl cunoaște pe W. Godwin, cu care coresponda de ceva timp și care-l decepționează cu excesiva sa prudență de vârstnic. Pe urmă, în casa acestuia o cunoaște pe Mary, fiica-i din prima căsătorie cu luptătoarea feministă Mary Wollstonecraft, și dragostea ce ia naștere între ei, îl determină pe Shelley să se despartă de Harriet, cu care de altminteri nu se înțelegea de mai multă vreme.

            Dar cu toate că poetul a avut întotdeauna față de prima soție o comportare sinceră și corectă, noua stare de lucruri, serios înrăutățită de sinuciderea Harretei în anul 1816, i-a îndemnat pe dușmanii săi nu numai să-l calomnieze, ci chiar să deschidă un proces, prin care să-l discrediteze în fața opinei publice și „să-l lipsească de dreptul de a-și crește copiii din prima căsătorie” (P. Solomon).

            Întrucât Byron, pe care Percy și Mary îl cunoscuseră la Geneva în 1818, fusese nevoit să se expatrieze în urma unui scandal asemănător, Shelley îi urmează exemplul și – ne spune prefațatorul - „în primăvara anului 1818, părăsește pentru totdeauna Anglia”, stabilindu-se până la moarte în Italia, „paradisul exilaților” cum o dezmiardă el într-un poem.

            Cât despre trăsăturile specifice acestui incontestabil geniu, iată cât de concis și elegant ni le înfățișează Petre Solomon: „Pasiunea pentru libertate, pentru frumusețe și pentru dragoste trece ca un fir roșu prin biografia și prin opera poetului”.

            Revenind după acest expozeu la opusculul Poeme, mărturisesc că, de când soarta mi l-a dăruit și l-am citit de mai multe ori, toate producțiile poetice ale acestui foarte inspirat luptător mi-au plăcut. Dar în mod deosebit m-au încântat, chiar m-au marcat până la memorarea lor, două dintre ele: E veșnică pe lume doar schimbarea (poem așezat în fruntea opusculului) și Ciocârliei (Odă unei ciocârlii în alte traduceri), despre care Margareta Dolinescu susține că reprezintă un simbol poetic: „pasărea, stăpână pe imensitatea azurului, este întruchiparea unui spirit care cântă fericirile profunde ale vieții la care a ajuns descifrând «secretul adevărului» și tocmai în aceasta stă splendoarea cântului ei”. Da, căci „Forma supremă de poezie va fi deci cântul, țâșnit din intuiția adevărului”! Și când te gândești că această bijuterie lirică a fost concepută la doar 28 de ani...

            Ambele poeme merită să fie citate în întregime pentru desfătarea sufletelor cu farmecul, profunzimea și inegalabila lor fluență. Dar articolul de față își propune o rezonabilă aplecare asupra liricii lui Shelley, nicidecum o analiză în detaliu a întregii sale opere, care, pe lângă poezie, mai cuprinde tragedia Cenci, inspirată din atmosfera încărcată de pasiunea Renașterii italiene (cu eroi scelerați sau sublimi), precum și marele poem dramatic Prometeu descătușat (1818-1819), cu iremediabilul conflict dintre urgisit și tiran.

            Ăsta-i motivul pentru care mă voi limita la ultima strofă a primului poem (celelalte două nu sunt cu nimic mai prejos): „Oricâtă bucurie sau dureri /Ne-așteaptă, - fără capăt e cărarea. /Și mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri. /E veșnică pe lume doar schimbarea”.

            Iar din cele 21 de strofe ale Ciocârliei, voi reda doar două, luate nu chiar la întâmplare: „Duh sau zburătoare, /Gândul ți-l arată! /Nu știu vreo cântare /Mai divin cântată - /Cum n-au fost iubirea, vinul – niciodată!”; „Chiar în somn, sau trează, /Despre moarte știi /Ce nici nu visează /Omul. Din tării /Cu șuvoi de triluri, de aceea vii”.

            Concepția literară a lui Shelley, ne spune Romul Munteanu în Literatura universală (manual pentru anii III-IV uman, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976), „se definește în Apărarea poeziei, unde, în maniera specifică romanticilor cu privirile îndreptate spre viitor, vede în poet un adevărat profet, vestitor de mari prefaceri, făuritor de legi și idealuri sociale și naționale”.

            În final, iată câteva elocvente ilustrări despre pasiunea lui Shelley pentru libertate,  dragoste și frumusețe, care caracterizează atât poezia sa de mici dimensiuni (Cântec pentru fiii Angliei, Libertate, Amor aeternus, Stihuri scrise în deznădejde, lângă Neapole etc.), cât și poemele alegorice de mari proporții (Mascarada anarhiei, Crăiasa Mab):

            a)În Cântec pentru fiii Angliei, de pildă, tonalitatea libertară este generată de versul „scurt, sacadat, asemenea unui dialog direct al poetului cu muncitorimea oprimată” (R. Munteanu) („Voi, englezi, de ce arați /Pentru domnii îmbjuibați? /De ce țeseți cu migală /Despotului strai de gală?”), în amplul poem Mascarada anarhiei este dezvăluită mulțimii asuprite „eficacitatea forței sale” (R. Munteanu), îndeosebi prin repetarea la sfârșit a strofei de la mijlocul poemului („Vă treziți ca niște lei, /De ne-nfrânt veți fi, ca ei. /Sfărâmați cătușa grea /Ce în somn vă-nțepenea -/Sunteți mulți – ei sunt câțiva!”), iar finalul micului poem Libertate constituie o inspirată viziune filosofică („Tiranii și sclavii par umbre în ceață /Când crește în zare a ta dimineață.”);

            b)Pasiunea poetului pentru dragoste se învederează atâta în scurta și densa poezie Amor aeternus („Averea și puterea se topesc /În valurile vieții schimbătoare, - /Odată și odată se sfârșesc. /Doar dragostea, doar ea-i nemuritoare /Și-ntrece-orice tezaur omenesc /Din câte-au fost sau vor mai fi sub soare.”), cât și în jucăușa delicatețe a versurilor din Filozofia dragostei (Nu-i nimic stingher în Fire, /Toate tind să se îmbine /Într-o tainică iubire - /De ce nu și eu cu tine?”);

            c)Nestăvilita pasiune a poetului pentru frumusețe ne este copios comunicată de ciclul Lauda frumuseții intelectuale („Unde te-ai dus, o, duh al Frumuseții, /Care cu mândrele-ți culori sfințești /Oricare gând și chipuri omenești?”), de cel intitulat Mont Blanc – Versuri scrise în valea Chamonix („Tu vale-a Arvei – neagră și adâncă - /Hău cu atâtea glasuri și culori, /Deasupra ta, ca umbrele, trec nori. /Iar razele-ți vădesc pereți de stâncă.”) și, desigur, de Stihuri scrise în deznădejde, lângă Neapole („Senin e cerul; și e cald, - /Dansează valurile-n soare, /Munți albi și-ostroave de smarald /Se-ncing în purpuri sclipitoare”).

            Incluzând, printre altele (opusculul cuprinde 29 de poeme), elogiul adus de Shelley lordului George Gordon Byron în Lui Byron („De nu te-aș prețui îndeajuns, /Mi-ar stinge pizma orice desfătare...”) și captivanta prezentare a timpului din lapidarul poem Timpul („O, Marea-a Timpului, a cărei sare /E zațul lacrimilor omenești!”), opusculul se încheie cu încifratul Epitaf („Sunt doi prieteni de nedespărțit, /Tot împreună au lunecat și-n moarte. /O inimă-au avut cât au trăit. /Rămână tot astfel și mai departe.”), probabil o invitație la omeneasca dragoste jertfă, mai sigur un emoționant îndemn adresat tuturor semenilor de-a nu trăda idealurile umane în general, pe cele poetice în special, așa cum au procedat mulți dintre contemporanii lui.

 

            Sighetu Marmației,                                                              George  PETROVAI

                30 oct. 2022

 

Evenimentele zilei de 31 octombrie 2022


 475: Romulus Augustus e proclamat împărat al Romei.

802

Nicefor I Genikos este ales împărat a Bizanțului.

1517

Profesorul Martin Luther lipește pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze, care invitau la o dispută academică pe tema indulgențelor. Data este considerată drept început al Reformei, sărbătorită de protestanți ca Ziua Reformei.

1755

Giacomo Casanova reușește să fugă din Palatul Dogilor din Veneția unde a fost închis pentru "insulte la adresa sfintei religii".

1864

Nevada a devenit cel de al 36-lea stat al Statelor Unite ale Americii.

1869

La Gara Filaret, are loc inaugurarea cu mare fast a liniei ferate București-Giurgiu, în prezența prim-ministrului.

Din Gara Filaret au plecat două garnituri; prima, denumită "Trenul de onoare Michaiu Bravu", condusă de sir John Trevor Barklay, și a doua, "Trenul Dunărea", condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român. (19 octombrie, stil vechi)
1892

Arthur Conan Doyle publică volumul de povestiri Aventurile lui Sherlock Holmes.

1920

Legea privind înființarea școlilor românești de studii superioare la Paris și Roma.

1922

Benito Mussolini devine cel mai tânăr premier din istoria Italiei.

1952

Operațiunea Ivy - Explozia primei bombe cu hidrogen a Statelor Unite.

1956

Contraamiralul american G.J.Dufek a devenit primul om care a reușit să aterizeze cu un avion la Polul Sud.

1968

Președintele american Lyndon B. Johnson ordonă încetarea bombardamentelor în nordul Vietnamului.

1984

Indira Gandhi, prim-ministru a Indiei, este asasinată de doi membri din garda sa de corp.

1991

Primele alegeri libere pentru președinție în Zambia.

1998

Începe criza dezarmării din Irak: Irak anunță că nu mai cooperează cu inspectorii ONU.

2003

Este descoperită Planeta pitică Eris.


Celebrări 31 octombrie

Eugen Lovinescu1881

A fost născut Eugen Lovinescu.

Paolo Mantegazza1831

A fost născut Paolo Mantegazza.

Axel Munthe1857

A fost născut Axel Munthe.

Piper Perabo1976

A fost născut Piper Perabo.

1953

A fost născut Stefan Borbely.

1945

A fost născut Mircea Ionescu.

1967

A fost născut Denisa Popescu.

1952

A fost născut Humberto Ak'Abal.


Comemorări 31 octombrie

Mircea Florian1960

A murit Mircea Florian.

Federico Fellini1993

A murit regizorul Federico Fellini - FOTO.



Sursa: Wikipedia

duminică, 30 octombrie 2022

ISJ Maramureș: Precizări referitoare la bursele școlare

 

În vederea comunicării către Ministerul Educației a numărului de beneficiari ai burselor școlare, ISJ Maramureș a centralizat informațiile primite din unitățile de învățământ din județ, respectiv numărul beneficiarilor pentru toate categoriile de burse (de performanță, de merit, studiu și sociale). Numărul total al beneficiarilor de burse școlare, din unitățile de învățământ din județ, transmis de ISJ Maramureș la data de 04 ianuarie 2022, a fost de 13795.

Prin legea bugetului de stat, pentru plata burselor școlare fost alocată județului Maramureș suma totală de 19800000 lei. La data de 04.01.2022, ISJ Maramureș a defalcat pe școli această sumă, în funcție de cuantumul și numărul de beneficiari, transmițând, la această dată, către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, decizia de repartizare pe UAT-uri. AJFP Maramureș a virat sumele către UAT-uri, iar acestea au virat sumele aferente fiecărei unități de învățământ.

La solicitarea Ministerului Educației, la data de 15 iulie 2022 s-a centralizat situația actualizată a beneficiarilor de burse școlare și a fost transmisă către ME. Numărul total al beneficiarilor de burse școlare, din unitățile de învățământ din județ, transmis de ISJ Maramureș la data de 15 iulie 2022, a fost de 18662.

Ca urmare, la data de 18.08.2022 județul Maramureș a primit în plus 9661000 lei, prin rectificare bugetară, pentru plata burselor școlare. Pe baza numărului de beneficiari, conform centralizării efectuate în iulie 2022, ISJ Maramureș a realizat defalcarea sumei rectificate și, la data de 25.08.2022, a transmis către AJFP Maramureș decizia de repartizare a burselor.

La rândul său, AJFP Maramureș a repartizat sumele rectificate UAT-urilor, acestea împărțindu-le școlilor.

Se face precizarea că banii nu sunt gestionați de către ISJ Maramureș.