Întreaga presă a publicat un Comunicat APADOR-CH cu
cinci propuneri ale acestei asociației față de proiectul de „Lege privind
securitatea și apărarea cibernetică a României”, aflat în dezbatere publică pe
site-ul ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării.
Toate cele cinci propuneri ale Apador-CH se referă
la „atibuțiile acordate MApN de proiectul de lege”, sugerînd că în acest fel se
va militariza Internetul. Ca urmare, concluzia din Comunicat este aceasta:
„Toate aceste atribuţii acordate MApN de proiectul
de lege, suplimentar faţă de atribuţia – rezonabilă – privind apărarea și
protecţia sistemelor și rețelelor informatice aparținând MApN, vor duce la o
implicare excesivă a militarilor în spaţiul cibernetic, care este de nedorit
din perspectiva normală că spaţiul cibernetic, ca şi cel geografic, ar trebui
să fie un spaţiu predominant civil, în care armata/autorităţile militare să nu
aibă un rol central şi dominant, ci să reprezinte o excepţie, ca prezenţă,
participare şi implicare. De aceea, din art. 29 din proiect ar trebui eliminate
atribuţiile prevăzute pentru MApN”.
Deși pare o concluzie corectă, rezultată din textul
proiectului de lege, totuși, COMUNICATUL APADOR-CH ESTE O DIVERSIUNE GROSOLANĂ,
menită să distragă atenția de la pericolul principal, adică ROLUL DOMINANT
ATRIBUIT SRI-ULUI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL INTERNETULUI!
Simpla lectură a proiectului de „Lege privind
securitatea și apărarea cibernetică a României” ne dă întru totul dreptate și,
în acest sens, reproducem mai jos două articole semnificative:
Deci, în sensul prezentei legi, SRI este autoritatea
competentă la nivel național în domeniul cyber intelligence, nu MApN, care,
potrivit art. 11, citat de Apador-CH, are doar atribuții pentru rețelele
informatice din armată: „are atribuții în domeniul securității cibernetice
pentru rețelele și sistemele informatice care susțin capabilitățile militare de
apărare”!
Dar, ceea ce s-a uitat este faptul că acest proiect
de lege aflat în dezbatere publică datează de ani de zile, avîndu-și originea
în mandatul lui Ion Iliescu, continuînd apoi în mandatul lui Traian Băsescu,
iar acum se încearcă legiferarea în mandatul lui Klaus Iohannis.
În acest sens, cei interesați pot să recitească
articolul nostru „SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul
total al Internetului”, publicat în „Cotidianul” din 7 aprilie 2016!
Avusese loc atunci simpozionul „Garanţii legale
pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de
supraveghere”, organizat de Centrul de Resurse Juridice (CJR), iar Iohannis
tocmai anunțase că cheamă la consultări toate partidele „având în vedere că
vorbim de securitatea națională, securitatea cyber, organizarea serviciilor,
aceste chestiuni sunt foarte sensibile și privesc pe toată lumea”.
Reluăm aici pasajul care se referă la interceptarea
și controlul Internetului, deși ar trebui urmărită cu atenția și secțiunea
referitoare la interceptarea telefoanelor:
„CENTRULUI NAŢIONAL CYBERINT” DEVINE AUTORITATEA
NAŢIONALĂ DE INTERCEPTAREA COMUNICAŢIILOR PRIN INTERNET
După cum se vede, magistraţii sînt preocupaţi de
felul în care a fost rezolvată problema scoaterii SRI din cercetarea penală,
aşa cum a decis CCR. Eforturile Ministerului Justiţiei, dar şi ale Guvernului,
în general, de a oferi în continuare un rol sporit ofiţerilor SRI, în
detrimentul magistraţilor nu este privit cu ochi buni de către magistraţi, mai
ales după ce a ieşit la iveală că acel Centru Naţional de Interceptarea
Comunicaţiilor (CNIC), înfiinţat prin Hotărîre CSAT încă din 2002 ca structură
internă în cadrul SRI, a devenit acum Autoritatea Naţională de Interceptarea
Comunicaţiilor! Magistraţii au înţeles însă că aceeaşi activitate, declarată de
CCR ca neconstituţională, devine prin acest OUG o activitate legală!
Şi, pentru a întregi intenţiile Preşedinţiei şi
Guvernului de a spori rolul şi puterea SRI în raport cu toate celelalte
instituţii, precum şi cu cetăţenii, se anunţă deja că se pregăteşte o procedură
similară şi pentru interceptarea comunicaţiilor prin Internet!
Culmea este că toate informaţiile despre acest
Centrului Naţional Cyberint(CNC) se pot afla de pe site-ul Ministerul
Afacerilor Externe, la secţiunea „Strategia de securitate cibernetică a
României”, care poate fi consultată la adresa http://www.mae.ro/node/28367. Ce
aflăm aici? „Prin Hotărârea CSAT nr. 16/2013 şi HG nr. 271/2013 a fost aprobată
Strategia de Securitate Cibernetică a României, care stabileşte cadrul
conceptual, organizatoric şi de acţiune necesar asigurării securităţii
cibernetice”.
Aflăm aici şi care este obiectivul Strategiei:
„Principalul obiectiv al Strategiei de Securitate Cibernetică a României îl
reprezintă crearea unui sistem naţional integrat – Sistemul Naţional de
Securitate Cibernetică (SNSC) organism care are rolul de a superviza
implementarea coerentă a tuturor măsurilor de prevenire şi reacţie la atacurile
cibernetice împotriva instituţiilor publice sau a companiilor private şi care
reuneşte autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi
capabilităţi în domeniu”.
Totul pare în regulă, numai că, după această
„pregătire” a auditoriului, MAE trece la lucruri concrete şi introduce SRI în
ecuaţia acestei Strategii, arătînd cine asigură implementarea sa:
– „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică
(COSC), al cărui Regulament de Organizare şi Funcţionare a fost aprobat prin
Hotărârea CSAT nr. 17/2013; COSC este format din reprezentanţi la nivel de
secretar de stat din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională,
inclusiv ai MAE şi care realizează coordonarea unitară a SNSC. Funcţia de
coordonator tehnic al COSC este asigurată de către „Serviciul Român de
Informaţii” în calitate de „Autoritate naţională în domeniul securităţii
cibernetice” prin intermediul „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) care
informează operativ COSC cu privire la apariţia incidentelor cibernetice care
pot aduce atingere securităţii naţionale;
– Grupul de Suport Tehnic (GST) – format din
reprezentanţi la nivel de expert din cadrul instituţiilor sistemului de
securitate naţională reprezentate în cadrul COSC”.
Ni se spune pe şleau: „În structura SRI funcţionează
Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC) care, în caz de atac
cibernetic asupra securităţii cibernetice a României, este punct de
contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate”.
Tot pe site-ul MAE aflăm că Legea privind
Securitatea Cibernetică a României se află în dezbatere publică încă din 28
ianuarie 2016, şi este a doua variantă, după ce CCR respinsese prima propunere.
Fără să se dea vreo garanţie în privinţa respectării
drepturilor omului, Strategia de Securitate Cibernetică invocă, totuşi, cîteva
principii: libertate, democraţie, demnitate, egalitate, solidaritate, statul de
drept, urmand recomandările UE din documentul „Diplomaţia Cibernetică Europeană
– „An outline for European Cyber Diplomacy Engagement” (adoptat cu ocazia
Consiliului UE pentru Afaceri Generale din 11 februarie 2015). Angajamentul
României, alături de celelalte state prevede chiar la primul punct:
„aplicabilitatea drepturilor omului în cadrul spaţiului cibernetic (« Liniile
Directorare ale UE privind Drepturile Omului asupra Libertăţii de Expresie
online şi offline »)”!
Dar, atunci cînd este vorba despre respectarea
drepturilor omului, tocmai SRI este instituţia care să le garanteze? Mai ales
acum, cînd CCR tocmai a decis că interceptările judiciare efectuate de Centrul
Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC) au fost declarate
neconstituţionale?
De remarcat că şi acest „Centrului Naţional
Cyberint” (CNC) a fost înfiinţat cu mult timp în urmă tot prin Hotărîre a CSAT,
şi tot în cadrul SRI, la fel ca şi „Centrul Naţional de Interceptarea
Comunicaţiilor” (CNIC), fiind, la rîndul său, declarat ca „Autoritate Naţională
în domeniul securităţii cibernetice”! A fost dotat cu tehnică încă din momentul
Hotărîrii CSAT, astfel încît acum se pregăteşte să devină singura instituţie
care asigură securitatea cibernetică, mai exact cea care va putea să
supravegheze tot ce ţine de folosirea Internetului!
Marţi şi miercuri partidele sînt chemate la
Cotroceni, unde Preşedintele Iohannis intenţionează să determine toate forţele
politice să treacă rapid prin Parlament Legile Securităţii, între care
SECURITATEA CYBERG are un rol central.
Putem spune că, practic, prin „Centrul Naţional de
Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC) şi „Centrul Naţional Cyberint” (CNC), SRI
va deţine o putere uriaşă prin care va controla atît comunicaţiile prin
telefonie, cît şi pe cele prin Internet, adică absolut TOTUL!
Cu un control civil formal, aşa cum au opinat şi magistraţii
prezenţi la simpozionul organizat de CJR sub titlul semnificativ „Garanţii
legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de
supraveghere”. Cine ne dă aceste garanţii?”
În acel articol, din care am reprodus pasajul de mai
sus, publicam și opiniile unor magistrați despre ambele abuzuri ale CSAT, atît
cele referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice de către SRI, cît și
cele referitoare la controlul Internetului de către SRI:
– Judecătoarea Gabriela Baltag, preşedinta AMR
(devenită ulterior membru CSM): „Mă întreb de ce a fost consolidat an de an
SRI. De ce nu şi Parchetele, Judecătoriile, Tribunalele şi Curţile de Apel? În
privinţa OUG privind interceptările, ce înseamnă pentru judecătorul desemnat că
va verifica modul de aplicare a legii în aceste interceptări? Cum va face
această verificare un singur judecător care este şi preşedintele Înaltei Curţi?
Înţeleg că istoria se repetă, dar nici chiar aşa! Despre „acoperiţi” am
întrebat şi noi la CSAT şi am primit ca răspuns o filă şi jumătate, din care am
reţinut doar formulele de politeţe! Nu ne rămîne decît să facem toate
demersurile în Justiţie pentru a primi răspunsurile pe care le aşteptam de la
CSAT. Cei care se joacă cu astfel de Hotărîri ale CSAT se pot trezi în situaţia
lui Ficior sau Vişinescu”!
– Judecătorul Norel Popescu, membru CSM: „Am
senzaţia că acum, cînd OUG-ul îşi produce efectele, se încearcă închiderea
discuţiei publice, astfel încît termenul provizoriu să devină permanent.
Trebuie neapărat prevăzut un termen precis al „caracterului provizoriu” al
Ordonanţei. De altfel cuvîntul „provizoriu” nici nu se mai regăseşte în
Considerente! Ce înseamnă că perioada provizorie „nu se poate estima”?
Ministrul Justiţiei a spus în Conferinţa de presă că perioada provizorie de 4
ani ar fi suficientă, dar am impresia că se doreşte ca perioada provizorie să
rămînă pentru totdeauna! Oare este bine ca o singură instituţie să deţină
totul, adică să efectueze urmăririle, interceptările etc? N-ar fi mai bun
modelul german, în care fiecare dintre aceste activităţi este în sarcina unor
instituţii diferite?”
– Judecătoarea Dana Gîrbovan: „Înainte de a organiza
alte dezbateri despre implicarea SRI în anchetele penale trebuie să lămurim ce
este cu acel „cîmp tactic” de care vorbea acel general SRI. Am încercat să
găsim textele de lege care să-l justifice şi am constatat că ele nu există!
Într-un interviu, Traian Băsescu spunea că, pentru ca lupta împotriva corupţiei
să se accentueze, a fost nevoie să se intervină la nivel de CSAT, astfel încît
SRI-ului să i se acorde mai multe drepturi decît prevede textul de lege. Ne-am
adresat CSAT să ne spună care au fost acele hotărîri ale CSAT şi am primit
răspunsul că „la nivelul anului 2005 nu mai erau suficiente atribuţiile
prevăzute în Legea SRI”! În loc să modifice Legea SRI, s-a preferat o Hotărîre
a CSAT care, fiind secretă, noi nu avem acces la ea şi nu ştim ce conţine! De
asemenea, nu există nici un text de lege care să spună că trebuie să existe
echipe mixte, formate din procuror şi ofiţeri SRI! Se pare că SRI îşi depăşeşte
atribuţiile. Astfel, în anul 2004, CSAT a emis o Hotărîre prin care procurorul
putea da aprobare pentru supraveghere, deşi legea acordă acest drept DOAR
judecătorului! Evident, şi această Hotărîre CSAT, fiind secretă, cetăţeanul nu
are nici o posibilitate să se apere în faţa ei! Şi pe această chestiune am
acţionat în judecată CSAT pentru că nu ne-a răspuns în termenul legal la
întrebările noastre. Am cerut explicaţii despre acel „cîmp tactic” şi de la
SRI, dar nici ei nu ne-au răspuns, sub motivaţia secretului”.
– Procurorul Constantin Sima, preşedintele
Asociaţiei Procurorilor: „Este rolul Parlamentului să treacă la treabă şi să
corecteze această Ordonanţă de Guvern, să nu o lase să-şi producă efecte în
timp. Parlamentul este, în fond, singurul organ legislativ, nu CSAT sau
Guvernul”.
Atunci, în 2016, temîndu-se de aceste reacții dure
din partea magistraților, oglindite și de puțina presă liberă, autoritățile
s-au temut și n-au mai trimis în parlament legea inițiată de CSAT, lăsînd să
treacă timpul și să se uite de gravele ilegalități propuse.
„CYBERINT” DEJA FUNCȚIONEAZĂ, DEȘI ABIA ACUM LEGEA
ESTE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ
Dar, în acest timp, Cyberint-ul a funcționat în
ograda și sub conducerea SRI! Așa cum vedeți în fotografia din deschidere,
„Centrul Național Cyberint” îl are chiar ca șef pe generalul SRI Anton Rog!
Întrebarea care se naște este: care este baza legală a funcționării acestui
Cyberint, din moment ce abia acum se urmărește legiferarea lui, legea
aflîndu-se în dezbatere publică? Tot o Hotărîre a CSAT?
Acum, profitîndu-se de războiul din Ucraina, deci,
chipurile, de o situație specială creată de războiul hibrid, care implică și
Internetul, ai noștri vor să strecoare în parlament aceeași lege care a născut
atîtea suspiciuni acum cîțiva ani.
Practic, se încearcă legiferea unui abuz, Internetul
devenind astfel noul „cîmp tactic” al SRI, adică un domeniu pe care să-l
controleze după bunul plac, activitatea secretă a SRI extinzîndu-se și asupra
acestui domeniu în care SRI nu are ce căuta decît în situații speciale, după
autorizarea de către o instanță de judecată, la fel ca în cazul convorbirilor
telefonice! Altfel, se va deschide larg ușa unor abuzuri teribile care vor
călca în picioare cele mai elementare drepturi ale omului!
Faptul că APADOR-CH a încercat să deturneze atenția
de la problema-cheie a acestei legi, arătînd cu degetul spre Ministerul
Apărării Naționale pentru a acoperi miza adevărată, care este controlul total
al Internetului de către SRI, arată, fără putință de tăgadă, că și acum se
încearcă adormirea vigilenței opiniei publice pentru ca, odată trecută prin
parlament, proiectul aceasta să devină una dintre cele mai periculoase legi
emise în ultimii 30 de ani!
Pentru cei care nici acum nu înțeleg care este
pericolul acestei legi spunem doar atît: activitatea unei asemenea instituții
care să controleze Internetul, ca și cea care reglementează ascultarea
telefoanelor, nu se poate desfășura decît de către o instituție independentă,
aflată sub control parlamentar! În nici un caz de către SRI.
Autor:
Ion Spânu
Sursa:
Cotidianul.ro