Sagrada Familia și arhitectul lui Dumnezeu

 

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Spre seară, în satul meu, bat clopotele bisericii. Vestesc un eveniment religios. Când moare cineva în sat, funiile se leagănă singure. Și turla bisericii se leagănă. Le știu sunetele din fragedă pruncie deoarece casa părintească este în preajma bisericii. Ultimul dangăt de clopot se pierde în frunzele nucilor și unui cireș falnic, în care cântă păsări. Așa s-a întâmplat și în amurgul acela cu nori aducători de ploaie. Noaptea m-am visat lângă Sagrada Familia (Sfânta Familie). Nu a trebuit să fac efort de imaginație, deoarece visul meu a fost cândva realitate. Așa că m-am lăsat în voia amintirii.

Eram într-o dimineață, devreme, la Barcelona, unde m-am simțit ca Baudelaire un rege al unei țări ploioase. Era sfârșit de aprilie, cu un cer zvântat de nori peste orașul spaniol. Trec printre clădiri întunecate de secole, ori prin parcuri somptuoase, primenite de anotimp. Simt libertatea altfel, deoarece locuitorii Barcelonei nu erau pe străzi la ora aceea. Ce măreție să te simți singuratic într-un oraș mare. Îmi dau seama că este o zi de odihnă, motiv pentru care ferestrele caselor erau cu storurile trase. Se doarme bine în acea parte a Europei. Un stol de porumbei animă aerul. La un colț de stradă mă întâlnesc cu prozatorul Radu Țuculescu, care venea de la odihna nopții. Că așa ne-a fost înțelegere somnului. Cu el am împărțit acea dimineață din Barcelona.

Îl aud că pronunță cuvintele magice Sagrada Familia! El, un om mult mai umblat decât mine prin lume, știa chiar geografia locului. Ne îndreptăm spre acel miracol al arhitecturii moderne. Ne rotim privirea prin dimineața orașului. Cea de-a opta minune a lumii, cum îi spun cu orgoliu spaniolii, este ascunsă între clădiri care, mi s-a părut, o sufocă. Chiar câțiva arbori stufoși îi diminuează măreția. O descopăr în unda primelor raze de soare. Întruparea gândirii curajoase a lui Antonio Gaudi o văd într-o ipostază nefericită. Poartă pe trup o folie de polietilenă, semnul vechi că aici se lucrează. De când? Din anul 1882, când a început construcția. Cad de acord cu mine că acest miraculos edificiu vine dintr-o altă lume. Din gândirea genialului arhitect catalan.

Se spune că este piatra de hotar a celebrei expoziții de la Paris, care a marcat și evoluția arhitecturii în veacul XX. Atunci lumea a luat la cunoștință că în Catalonia este un faimos arhitect, cu viziuni unice și cu proiecte puternic individualizate. Biserica are 12 turnuri, reprezentându-i pe cei 12 apostoli, apoi simbolul celor patru evangheliști, pe Sfânta Fecioară, iar cel mai înalt turn este pentru Iisus. Cele trei fațade întruchipează Nașterea, Gloria și Patimile. Gaudi, născut într-un sat de lângă Barcelona, a conferit personalitate acestei arte, căutându-i esențele. A luat din gotic doar schema, lăsând barocului dezlănțuirea fără margini.

Arhitectul Mihai Pienescu, acum trăitor la Paris, dar cu legături profesionale în Baia Mare, în recenta lui carte acordă spații generoase lui Gaudi și artei sale. Socotește că marele catalan este un geniu al combinațiilor. A fost numit arhitectul lui Dumnezeu. El nu a avut discipoli. De aceea nimeni nu s-a încumetat imediat să continue construcția după moartea celebrului ei părinte, săvârșit din viață în anul 1926. Atunci era terminată doar o treime din mărețul edificiu. Până la urmă au fost câțiva cutezători care au continuat munca. Este greu, deoarece finanțarea a fost, și este, din fonduri publice. Finalizarea lucrărilor este preconizată pentru anul 2026. Sagrada Familia este o biserică. Înălțarea ei a avut parte de ostilitatea timpului, convertită în părerile potrivnice ale unor oameni. Și nu oricine.

Catedrala a fost umilită de Picasso, iar scriitorul George Orwell a numit-o monstruozitate modernă. Și o parte din clerul epocii se întreba cum va sta Iisus într-o asemenea alcătuire? Parcă nici rugăciunile nu vor ajunge acolo unde trebuie, rostite sub aceste forme rebele. Parcă sunt stalagmite cosmice turnurile ei. Cu vremea, lumea s-a obișnuit cu gândirea lui Gaudi. Acum se poate spune, fără îndoieli, și rugăciunea Sfântului Ignațiu. Pe mine m-a fascinat simplitatea genială a lui Gaudi. Chiar moartea lui o dovedește. Era dimineață și se îndrepta spre Biserica Sant Felipe, când a fost lovit de un tramvai. Era îmbrăcat modest, anonim de modest, așa că marele arhitect a zăcut un timp pe caldarâm, deoarece trecătorii nu doreau să se încurce cu un cerșetor.

De unde se vede că moartea nu crede în genii. Până la urmă s-a găsit un suflet milostiv și l-a ridicat din drum. Era prea târziu. Avea 73 de ani. Cred că de aceea am visat eu Sagrada Familia. Dar și pentru că eu și Radu, în acea dimineață, am văzut îngeri pe turlele catedralei. Mi-am adus aminte de Maramureș și, cu orgoliu, am alăturat bisericile noastre de lemn, lângă măreața construcție. Așa am crezut eu atunci și mai cred și astăzi. Aventura arhitectonică a lui Gaudi am găsit-o în măiestria meșterilor din Maramureș. Și n-am uitat că și Gaudi s-a născut la sat. Și a fost numit arhitectul lui Dumnezeu.

Dan Diaconu: Sub protecţia propagandei

 

Propaganda occidentală devine din ce în ce mai deşănţată şi mai lipsită de fundamente de la o zi la alta. Un exemplu tipic este declaraţia halucinantă a lui Blinken, conform căreia Ucraina a reuşit să-i îndepărteze pe ruşi de pe 50% din teritoriul pe care-l ocupau. În mod normal, într-o ţară şi într-o lume în care oamenii au capul pe umeri, cineva ar fi ieşit din public şi i-ar fi dat idiotului în cap cu hărţile măsluite ale melitarilor săi, hărţi în care înaintarea Ucrainei este de fapt un regres în est şi un extrem de volatil progres – de până în 2 km – în sud. Nu doar că nu s-a întâmplat asta, dar propaganda a luat-o ca pe un îndemn şi acum peste tot se vorbeşte despre „înaintarea Ucrainei” în condiţiile în care e vorba despre aceeaşi ciorbă reîncălzită în care satul Robotîne e „cucerit”, după care armata ucraineană care ocupă poziţiile de-acolo e chiseliţată de artileria rusă.

În schimb, propaganda ştie să înfiereze proletar „lipsa democraţiei” din Rusia. Ideea e că niciodată Rusia nu s-a lăudat cu standardele sale democratice. Cu toate acestea, acolo se organizează alegeri, există Parlament şi instituţii care funcţionează după standardele lor. OK, a fost un val de arestări cărora, între altele, le-au picat chiar şi personalităţi ale luptei de eliberare a ruşilor din Ucraina. Automat au început goarnele să sară: „nu e democraţie”, „regimul e pe final deoarece îşi arestează aliaţii”, „nu e libertatea cuvântului”. Chestionat despre problema în cauză, Putin a spus tranşant despre ce e vorba: Rusia e implicată într-un conflict, iar asta o aruncă într-un setup special în care coeziunea nu trebuie sabotată. Sună nasol? Dar în curtea voastră v-aţi uitat, democraţilor?

Să reamintesc prostimii că toate sursele ruseşti de informare sunt ilegal cenzurate? Că peste tot în Europa s-au făcut legi pentru închiderea celor care nu cântă propaganda regimului? Că în SUA există un Minister al Adevărului? Aţi uitat oare cenzurarea aberantă a celor care spuneau pe şleau că întreaga chestiune cu pandemia e o mascaradă? Aţi uitat toate acestea, dar vă uitaţi în curtea lui Putin? Văd că de-acolo, arestatul Navalnîi face declaraţii de presă fulminante, criticându-l pe Putin. Dar oare, despre arestatul Assange nu spuneţi nimic? Nu e ciudat că în „etaloanele democraţiei” i se pune pumnul în gură? Vorbiţi despre morţi suspecte la ruşi? Lasă că o să vă dau eu o listă de morţi de-o să vă cutremuraţi, fix din inima „democratică” a corporatismului. Încă lucrez la compilarea sa.

Vorbiţi de lipsa de justiţie din Rusia? O fi, nu zic. Doar că mă uit la  mascarada judiciară din jurul lui Hunter Biden şi mă crucesc. El şi tac-su sunt doi infractori de joasă speţă, care au luat mită pe faţă şi au şantajat la modul obscen, împotriva cărora este un munte de dovezi, dar de la care nu se mişcă un fir de păr. Jigodia aia de Merrick Garland a reuşit performanţa de a fi mai penibil chiar şi decât Luluţa; în postura sa de procuror general, l-a acuzâat pe Trump şi că respiră. Cu toate acestea, democraţii lu’ Peşte se uită în curtea lui Putin sau în cea a lui Xi.

Repet, nici Putinşi nici Xi nu au pretenţia de a se considera oarece vârfuri ale democraţiei. Întrucât eşti obligat să te supui unui model de stat – iar asta, din nou, ar trebui să le dea de gândit nevertebraţilor – au pus în aplicare modelul căutând să-l deturneze către modelul tradiţional de putere din ţările lor. Care niciodată n-a fost unul democrat ci, mai degrabă, tiranic. E un model care-a funcţionat mereu la ei. Ideea e că ei nu se laudă. În schimb, marii democraţi din Occident, cei care se bat cu cărămida-n piept şi ne scot ochii cu modelul lor de democratură, fix ăia o iau cel mai rău pe arătură, dar înfierează paiul din ochiul celorlalţi uitând cu desăvârşire de parul din propriul ochi.

Păi dacă spunem că suntem democraţi, hai să împlinim mai întâi în ograda noastră „standardele de democraţie”. Hai să nu mai punem pumnul în gura vocilor critice şi să lăsăm să curgă fluid informaţia. Hai să nu mai facem propagandă de doi bani ci, mai degrabă, să băgăm banii ăia în standarde de informare corectă. Nu, nu se va întâmpla asta!

Doar că istoria ne arată cum, întotdeauna, învingător e cel care are urechi pentru critici. Dacă nu-ţi analizezi eşecurile şi preferi să pui praful sub covor, vei sfârşi într-un dezastru. Iar asta se vede din ce în ce mai clar. Pe măsură ce propaganda combate mai spectaculos eşecul, rahatul creşte. Iar când întreg muntele „ascuns la vedere” se va dărâma, nimeni, dar absolut nimeni, nu va scăpa neumplut cu rahat. Nu mai e mult!

 

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Sondaj World Vision: 45,8% dintre adolescenți cred că profesorii lor nu sunt pregătiţi să le vorbească despre cum se pot feri de abuzurile sexuale

 

Aproape unu din doi adolescenţi (45,8%) crede că profesorii lui nu sunt deloc pregătiţi să-i vorbească despre cum se poate feri de abuzurile sexuale sau crede că sunt pregătiţi doar într-o mică măsură. Acesta este doar unul dintre rezultatele îngrijorătoare ale unui sondaj realizat recent de către fundaţia World Vision România lansat în cadrul conferinţei ,,Cum protejăm copiii împotriva abuzurilor sexuale?”.

În acelaşi eveniment, care a avut loc pe 28 iulie 2023, au fost lansate ghidurile pentru copii, părinţi şi profesori care au ca scop prevenirea violenţei sexuală, dar şi a altor tipuri de violenţă precum cea din mediul online.

Sondajul World Vision România arată şi că nivelul de încredere la adresa părinţilor este scăzut. Unu din trei elevi (33%) crede că părinţii săi nu sunt deloc pregătiţi să-l informeze despre cum se poate feri de abuzurile sexuale sau crede că sunt pregătiţi doar într-o mică măsură.

Totodată, mai mult de unu din zece adolescenţi (13%) se consideră deloc informat sau doar puţin informat despre cum se poate feri de potenţiale abuzuri sexuale.

În acest context al lipsei de informare în rândul copiilor, adolescenţilor şi adulţilor care sunt cel mai aproape de cei mici, World Vision România a desfăşurat proiectul JUSTinACT, un proiect prin care fundaţia, în parteneriat cu VeDem Just, şi-a propus să crească gradul de conştientizare referitor la abuzurile la adresa copiilor, în special cele de tip sexual sau petrecute în spaţiul online.

La chestionarul aplicat online au răspuns 181 de elevi din ciclul gimnazial şi liceal, dintre care 73% sunt din mediul rural.

„Scopul proiectului a fost, pe de o parte, să ajute copiii şi adolescenţii să înţeleagă ce drepturi au, cum să se protejeze şi cum să raporteze un abuz. Fie că sunt ei victime sau prietenii ori colegii lor. În acelaşi timp, proiectul s-a concentrat pe formarea celor care fac parte din cercul restrâns al copiilor – părinţi şi profesori – adulţii de încredere care pot acţiona dacă ceva este în neregulă. Datele noastre arată că 42% dintre adulţi nu ar şti ce să facă în cazul unui abuz sau neglijare a unui copil în comunitatea lor, iar 30% dintre profesori nu ar raporta un abuz, în majoritatea cazurilor pentru că nu au dovezi. Este foarte clar că adulţii se simt singuri şi neputincioşi, nu ştiu cum să procedeze când se confruntă cu situaţii de abuzuri care implică copii”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Proiectul JUSTinACT s-a defăşurat din luna mai 2022 până în iulie 2023.

Declarații grave ale senatoarea Șosoacă: ”Taxele și impozitele vor crește pentru a hrăni soldații NATO”

 

Diana Șoșoacă, a spus la BZI LIVE că taxele și impozitele sunt mărite pentru a plăti soldații NATO de pe teritoriul țării noastre.

”Preţurile vor fi mărite pentru a hrăni soldaţii NATO. Totul va creşte ca să susţinem armata NATO în România pentru a ne ataca ruşii. E nevoie de război, în război se produc arme și astfel vin banii. Africa e folosită pentru că se fac testări pentru armamentele din lume. Sunt instigate triburile ca să se omoare unele pe altele. Apoi vin marile imperii ale lumii şi iau de acolo toate bogăţiile Africii. Eu nu am bani să-mi hrănesc seniorii României, dar dau bani pentru luptele altora. Este vorba de un interes al marilor puteri. România plăteşte miliarde de euro, bătrânii sunt omorâţi în azile”, a declarat președintele S.O.S. România.

„Avem nevoie de taxe şi impozite mult mai mari. Ce vă spuneam în urmă cu două luni? Taxele şi impozitele locale se vor mări, vor mări TVA. Multe judeţe care au ieşire la mare şi Dunăre nu ar trebui să aibă impozite şi taxe pentru cetăţeni dacă am şti cum să facem politica navală. Noi trăim din împrumuturi, ele trebuie plătite, cu ce, când nu mai producem nimic?”, a comentat președintele S.O.S. România situația economică a țării.

„Credeţi că aici ne jucăm ca-n filme? Mulţumim domnilor Ciolacu, Ciucă, Iohannis, Ludovic Orban, Florin Cîțu. Ne-aţi băgat în război. Le trebuie taxe şi impozite mai mari că trebuie aprovizionați soldaţii care vin, ei fiind plătiți cu 1000 euro pe zi și stau la 4, 5 stele. Soldatul trebuie să stea în cazarmă, dar ei au fiţe şi figuri. Au 2 ore de antrenament, apoi masaj, fete. Fetele de la Caracal erau pentru poftele soldaţilor. Le plac copiii, pedofilii naibii. Nenorocești un copil pentru poftele mizerabile ale unui nenorocit. Nu sunt acceptată de politica românească şi de CNA pentru că spun lucrurile pe faţă”, a mai spus Diana Șoșoacă.

Ea a atras atenția ce riscă românii: dacă ai peste 10.000 lei datorie, conform codului de procedură civilă, poți fi executat silit pe bunurile imobile.

Sursa: BZI LIVE

ANIVERSARE POETUL ALBANEZ BAKI YMERI. LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI!

 SUFLETUL VERII

Hai să privim în amurg
Disperarea
Şi marea-n ruină,
Pădurea care şi-a apus
Cununea de crengi.
De câte ori ne-npăcăm,
Suntem mai aproape de Dumnezeu.
Hai, vino în sufletul verii –
Vom fi
Precum doi inşi
Aplecaţi tare departe
Şi adormiţi...

MIERE

De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer
Tremurul inimii tale.


PUTEREA IUBIRII

Cu pielea ta luminezi stelele,
Cu gasul tău sorbi izvoarele,
Cu buzele tale încălzeşti iernile,
Cu gura ta rosteşti rugăciunile,
Cu ochii tăi orbeşti zorile,
Cu numele tău albeşti zilele.
Cu sângele tău înroşeşti rodiile,
Cu sânii tăi străpungi nopţile,
Cu pântecul tău roteşti soarele,
Vezi?!
Cu pântecul tău roteşti soarele.


SĂRUTUL

Spune-mi, aromâno,
Maică-ta cu ce te-a alăptat,
În ce odai te-a încuiat
De miroşi atât de frumos
A trup legănat
Şi a pustii mângâieri?
 
De unde furi oare pofta
Pe care ţi-o simt
Pe sânul amar sărutat
De norul descopciat
La cămaşa lui de bumbac?

Buzele tale sunt fragi?
Vai, armâno,
La amiază când a fulgerat,
De la fulger s-au înmiresmat.


SĂRUT

Prima oară, prima oară
Erai pui de caprioară
Miroseai a domnişoară
Mai încolo, către seară
Erai zână
Când la margine de lună
Un cercel se furişa
Cu un zâmbet în fântână.

   
VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE

Dunărea e foarte tulbure şi rece,
Tu eşti foarte frumoasă şi caldă.
Dacă printre mâinile mele ai trece,
Cămaşa mi-ar prinde să ardă.

Dunărea bice de gheaţă îndură.
Tu eşti arşiţa în floare -
Doar ochiul meu e măsură
Bobocului coapselor tale.

Dunărea tot vine şi trece.
Ca smirna tu arzi cu miresme -
Cămaşa mea rămâne mai rece;
O piatră m-aţine de glezne.


SENSIBILITATE

Am venit
Ca o lumină de prânz
În preajma ta
Erai
Atât de-nsetată
De dragoste încât
Mi-ai hărăzit
Viclenia
De a te uita
Şarpe şarpe şarpe
De unde
De unde ai prins
Atâta rece putere
De a mă preface
În piatra arsă de lună



FEMEI ÎMPODOBITE ÎN MĂTĂSURI ŞI AER

Caut chipul tău prin mulţime.
Cu o privire îl strig,
Văd numai mătăsuri şi aer,
Femei purtând ca povară:
Podoabe, surâsuri, îmbraţişări.
Îţi văd doar absenţa.
Numele tău spulberat ca un colb
Se întoarce spre buzele mele.
Spun: Te iubesc!
Şi aud numai prafuri
Cum se aşează pe sunete.
Văd numai mătăsuri şi aer.
Puterea iubirii mă-ndeamnă
Să trec totuşi strada.
 

PERLA POETULUI

Eşti ca boara cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de dumnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rand
Din poemul care zboară.

M-am săturat să fim ciuca bătăilor!

 Dinamo București a pierdut lamentabil, acasă, pe Arcul de Triumf (?!) cu echipa Sepsi (OSK) din Sfântu Gheorghe, cu scor de neprezentare, adică 0-3! Deci, mai bine stăteau acasă, în cantonament, eventual mai bine își spălau rufele la tembelizor, că zilnic auzim doar scandaluri.

Măi băieți, luați urgent viagra, că sunteți impotenți rău! Am urmărit meciul la TV cap-coadă și am observat ce bună posesie aveau alb-roșii când nu atacau poarta. Celor de la Sepsi le convenea acest stil, să nu fie deranjați, parcă era un meci între David și Goliat, între o echipă de liga I și una din liga a III-a. Realitatea rezultatelor însă mă face să cred că așa este, echipă de duzină, naivă, de bătut de toată lumea!

Nu știu a cui este vina că Dinamo București este pe ultimul loc, cu mari șanse să revină acolo unde îi este locul (?!) dar știu că noi suporterii de rând suferim crunt! Și atunci, întreb pentru un alt dinamovist înflăcărat, care este soluția?! Ovidiu Burcă face și el ce poate! Să vedem dacă are și demnitate!

Și alte cluburi occidentale au avut probleme, dar și-au dat mâna cu toții, au revenit și au cucerit cupe europene. La noi, e țigănie până la cer și atunci întreb, de ce să-mi pierd timpul cu voi? Râde până și nevastă-mea de mine! 

Unii nu vor să dea palmaresul, miliardarii dinamoviști nu vin cu bani la club, alții nu pot mai mult, alții vor doar să mai mulgă din laptele ce a mai rămas la Dinamo, iar noi, suporterii lor, suntem luați de proști! Uitați-vă conducători dinamoviști, mai noi sau mai vechi, în jurul vostru! Uitați-vă la FCSB, la Rapid, la ...FC Voluntari! Voi chiar vreți să luăm drumul Progresului București și Sportului studențesc? 

Deocamdată, atât am avut de spus, la cald, după umilința din această seară...Se răsucesc în mormânt Hâldan, Florea Dumitrache, Cheran, Stănescu, Ozon...

                                                                                         Gelu DRAGOȘ, UZPR

În urma a două tabere de creație în Maramureș s-au născut noi capodopere de artă

 

O perioadă dedicată culturii și creației a luat sfârșit la capătul lunii iulie, la Baia Sprie, unde în urma mai multor activități s-au născut noi rarități, capodopere ale artei vizuale, care îmbogățesc tezaurul cultural al orașului, conform tradiției și preocupărilor recente, cu tablouri pictate de contemporanii deosebiți, creatorii de artă apreciate la cel mai înalt nivel de iubitorii artelor.

”După mai multe eforturi depuse în interesul propagării, pregătirii și aprecierii lucrărilor avute la dispoziția prezentărilor, am reușit, ca prin activitatea Asociației Valorile Monte Medio, atelier de creație a picturii contemporane să participăm la o expoziție de mare interes și succes la o galerie din Budapesta, cu peste 40 de lucrări a celor 4 artiști plastici al Asociației.

Urmau taberele de pictură, tot cu creații deosebite, una la stațiunea Izvoare, iar cea obișnuită de vară, la Baia Sprie. Echipa deosebită ale artiștilor plastici a arătat mai mult ca niciodată capacitatea de creație, și inspirația din care o mare parte vor fi expuse în fața publicului la cea mai importantă simeză al orașului, la Casa de Cultură.

Rămâne curiozitatea noastră, a creatorilor și organizatorilor, ca după expunere cât de mare va fi interesul manifestat, cum vor fi apreciate lucrările, care din nou îmbogățesc tezaurul cultural artistic al orașului Baia Sprie”, a declarat Hitter Ferenc, președintele Asociației Valorile Monte Medio.

Sursa: MaraMedia

Gluma zilei - La răcoare, dacă vreți!

 

Revista ,,POEZII PENTRU SUFLETUL MEU" - o revistă de literatură, artă și cultură, Nr. 10 / 2022 dinspre tipar, înspre cititori!

Merită un mare bravo! O muncă laborioasă. Calitate și valoare în articolele sau poeziile incluse. Acest lucru spune multe. Înainte de toate, acest lucru înseamnă responsabilitate și obiectivitate. Onoare și de demnitate în fața tuturor - și a cititorilor și a autorilor.

Semnatari, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, aduc profunzime acestei frumoase reviste. Vorbim deja despre experiență literară dobândită în timp. Vorbim despre scriitori consacrați, care și-au croit drum literar spre sufletul și inima fanilor.

Felicitări, tuturor! Și colectivului de redacție și celor incluși. Personal, aduc mulțumiri pentru aprecierea, susținerea și includerea mea în paginile revistei. Mă onorează și mă obligă! Dar, nu scriu din obligație. Scriu din plăcere. Scriu cu bucurie. Cuprins de emoție. În spatele acestui proiect sunt niște oameni harnici. Trudesc pentru ca sufletele noastre să radieze. Reușesc de fiecare dată. Asta spune multe. Sunteți minunați și frumoși. Mulțumim!

Voi reveni!

Vasile Bele, Chiuzbaia 1 august 2023

- membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

- membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;

- Cenaclul Scriitorilor din Maramureș.

Ceea ce trebuia să fie o investiție importantă pentru Lucăcești și comuna Mireșu Mare, se va finaliza în 36 de luni în Baia Sprie!

 

Ionel Bogdan: ”Realizarea primului AquaPark din județul Maramureș intră în linie dreaptă”

În ședința Consiliului Județean de luni, 31 iulie, aleșii județeni au aprobat studiul de fezabilitate pentru proiectul privind realizarea primului AquaPark din județul Maramureș, în zona Baia Sprie.

În paralel, se pregătesc cererile de finanțare, iar în luna august va avea loc depunerea proiectului, în valoare totală de peste 39 milioane de euro, spre finanțare prin Programul Operațional Regional – POR.

Complexul de agrement Aquapark din Maramureș va avea o capacitate totală de 3000 de persoane – 2000 de persoane la exterior și 1000 de persoane la interior, fiind amenajat pe o suprafață totală de 130.000 mp. Perioada de implementare a acestui proiect este de 36 de luni.

ZONA DE AGREMENT EXTERIOARĂ, care cuprinde 2000 de utilizatori simultan, va fi dotată cu: 3 bazine exterioare (piscină de relaxare, piscină cu valuri), bazin pentru ansamblu tobogane, spații comerciale, terenuri de sport, terase exterioare și spații verzi. De asemenea, vor fi realizate 556 de locuri de parcare pentru autoturisme, din care 26 de locuri vor fi pentru persoanele cu handicap, și alte 10 locuri de parcare vor fi destinate autobuzelor.

CORPUL PRINCIPAL al AQUAPARK-ului, destinat pentru 1000 utilizatori simultan, cuprinde următoarele utilități: piscină interioară cu zonă hidromasaj, bazin interior de înot, piscină de tip „Baby Pool”, destinată utilizării copiilor cu vârste de 1-7 ani, piscină pentru ansamblu tobogane de interior, piscină interioară exclusiv adulți, zonă wellness saună, hammam, bazine apă sărată, zonă restaurant și zonă de vestiar cu depozitare, 94 cabine de schimb și 1010 dulapuri cu sistem de închidere individual.

”Facem pași concreți pentru realizarea acestui proiect, care va avea un aport pozitiv în creșterea economică, precum și diversificarea activităților de petrecere a timpului liber a maramureșenilor și a turiștilor. Mulțumesc colegilor din cadrul Consiliului Județean pentru munca și implicarea depuse pentru ca acest proiect să ajungă astăzi în acest stadiu”, a declarat Ionel Bogdan, președintele Consiliului Județean Maramureș, în cadrul ședinței de azi.

DRUM LIN SPRE ETERNITATE

 În memoria doamnei Angela Monica Jucan

 

Se scaldă ochii-n lacrimi de durere

Și plouă cu petalele de slove,

Iar a plecat în lumea de tăcere,

Un suflet rătăcit printre mangrove.

 

Tăcerea se așterne peste toate,

Doar timpul se mai trece peste noi,

În veșnicie zborul tău mai poate,

Înveșmânta poeme pentru noi.

 

Clepsidra ta și-a risipit nisipul,

Ducând cu el bucăți din viața ta,

Dar a oprit o clipă anotimpul

Ce printre stele vii te va purta.

 

Popas vei face în eternitate,

Unde e drumul fără de sfârșit,

Dureri, nevoi, vor fi atunci uitate,

Vedea-vei doar imensul nesfârșit.

 

Vei rămânea mereu în calda vară,

Iar floarea de lumină va culca,

O veșnică și dulce primăvară,

În toamnă pașii tăi nu vor călca!

 

Autor: Aurelia Oancă

            31.07.2023

O semnătură istorică

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Orașul de pe râul Uj mă fascina în taină, deoarece citisem în cărțile vechi că, prin vreme, a adunat multă istorie. Tot din cronici am deslușit rolul deosebit pe care l-a avut în destinul Maramureșului voievodal. Dar și mai încoace. Îmi aduc aminte de ultima călătorie la Ujgorod. Mi s-au confirmat fascinația din taină, relatările din cărți. Orașul de la răscruce de drumuri închide în el farmecul unui timp revolut. Dacă închizi ochii și îndepărtezi năpasta construcțiilor sovietice, rămâne ca un mărgăritar, orașul ridicat cu chibzuială, făcut după normele unei lumi care a aspirat spre durată. Așa vei putea decupa secvențe cu străzi primitoare, care îți stârnesc imaginația, convocând timpul istoric la un dialog discret. Parcuri cochete, cu verdeață luxuriantă, cu arbori umbroși care ascund clădiri în care s-au petrecut bucurii, dar și drame. Arhitectura barocă, dar și alte stiluri inventive reamintesc călătorului că în această parte de lume s-au perindat mai multe stăpâniri, fiecare având orgoliul să-și lase amprenta și în construcții.

Ujgorod este un oraș aflat în vestul Ucrainei, aproape de granița cu Slovacia și Ungaria. Cum spuneam, orașul a perindat mai mulți stăpâni. În perioada interbelică a aparținut Cehoslovaciei. La primul arbitraj de la Viena, din 1938, orașul Ujgorod a fost atribuit Ungariei. În anul 1944 a fost ocupat de armata sovietică. După destrămarea URSS a revenit Ucrainei. Majoritatea populației orașului este vorbitoare de limba ucraineană – 78 la sută. Apoi ruși, unguri și români. În anul 1646, peste 60 de preoți de rit bizantin au semnat un document prin care s-a constituit Uniunea de la Ujgorod, act prin care au trecut de sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei sub tutela Bisericii Romei. Uniunea a fost desființată de Stalin în 1948.

Dar să revin la vremea de astăzi. Două repere îți lămuresc istoria acestui oraș: muzeul și cetatea. În muzeu, gospodăriile tradiționale evocă un stil de viață rural, cu multe asemănări cu cel din Maramureș. Lemnul a primit și aici forme dintre cele mai ingenioase. O lume apusă se exprimă după alcătuirea sufletului oamenilor acestor locuri. Biserica de lemn, gardurile de nuiele împletite în spic, drănițite, casele văruite în albastru, vranițele și un întreg inventar casnic din lemn dovedesc că și în această parte de Europă a existat o civilizație a lemnului. Asemănarea cu Maramureșul este izbitoare. Istoricii au descifrat aceste similitudini. Oamenii s-au cunoscut între ei, și-au împrumutat modele.

Cetatea Ujgorodului mai reține în ziduri o vreme eroică. Cavaleri în zale, tunuri de mare calibru, ghiulele năucitoare, săbii drepte sau încovoiate, capcane din vremurile viclene, sigilii și monede zornăitoare – care răsuceau istoria cu puterea lor – iată o arhivă vie a unui timp de care se reazemă, în multe moduri, și istoria Maramureșului. Din cetate se văd întinderile, orizonturile. Zidurile crenelate au fost veritabile posturi de veghe. Dinspre răsărit era greu de cucerit cetatea. Pe un zid mi-a atras atenția un cuvânt săpat în piatră MARAMAROS.

Mi-am făcut o fotografie să o am ca document. Ca un adevăr că Maramureșul avea serioase legături cu această cetate. În acest sens, sunt o mulțime de dovezi. Cel care a săpat în piatră numele Ținutului nostru de pe văile Marei, Cosăului, Izei și Tisei a dorit să lase mărturie că Maramureșul nu a fost un spațiu închis, ci o energie politică și economică de care s-a ținut seama. Dimensiunea culturală a întregit imaginea un spațiu cu vocație întemeietoare. De aceea am luat cu mine semnătura din piatră.

…Ujgorod, care în traducere înseamnă Orașul Șarpelui, este așezat pe râul Uj. Un oraș care m-a fascinat prin straturile istoriei, dar și prin frumusețea sufletească a oamenilor. Mai ales a femeilor. Au ceva din farmecul madonelor, al infantelor, dar și al orgolioasei frumuseți moderne. Observația aceasta am reținut-o de la istoricul Vasile Marina, profesor român din dreapta Tisei, o vreme prorector al Universității din Oraș. Am plecat din Ujgorod purtând cu mine memoria unui oraș, plus semnătura în piatră MARAMAROS. O semnătură istorică.

Numărul 23

Bolnavul de la numărul 23

spune că se simte din ce în ce mai bine.

Dar toți știm că va muri în curând.

Inventează cuburi de gheață gurile risipitorilor,

daruri despotice i se aduc pe rând:

o monedă cu pești, o soră frumoasă,

o maimuță clipind ca un copil,

căni aromate, un popor de stafii,

lămâi și borcane cu guri deschise febril.

Se ridică și mulțumește,

spune că se simte din ce în ce mai bine.

Mâine serbări, poimâine serbări,

pumnii ca două noduri ale corpului

atârnă galbene lângă mine.

Eu vă urăsc pe toți,

din mirosul nopții curge un câine,

uitându-se lung, nemairăbdând

ieri serbări, astăzi serbări, serbări mâine.

de Gabriela Melinescu (n. 16 august 1942)

Scriitoarea Angela Monica Jucan nu mai este!

 Deși titlul pare banal, inima mea este puternic zguduită de trista veste pe care am primit-o de circa un minut de la Ștefan Selek, mulți ani colegul ei la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare. Cu Angela Monica am început să colaborăm când a scris o carte biografică despre Corul bărbătesc din Finteușu Mare și îmi cerea date despre unii membri, inclusiv ce cunosc despre dirijorul, profesorul și directorul Andrei Dragoș. Apoi ne-am intersectat la BJPD, am stat la o cafea și am pus literatura contemporană la cale. A scris despre mine (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/02/22/gelu-dragos-mapa-biobibliografica/) și nu știu dacă am reușit vreodată să-i mulțumesc așa cum se cuvine. Era o perfecționistă, o cercetătoare minuțioasă, cu studii serioase în acest sens, motiv pentru care dr. Teodor Ardelean o aprecia tacit, îi oferea un program de lucru în care ea avea multă libertate, spre deosebire de alți colegi.

Înainte de a pleca la fiica ei peste ocean, mi-a făcut o vizită prietenească la Lucăcești împreună cu fiul ei Amza iar eu doream să-i ofer de toate din grădină noastră dar ea a ales să-și ducă cu ea doar ...busuioc! Am rămas prieteni, am vorbit mult pe mail, până mai deunăzi. Era mândră de nepoțica ei, mi-a povestit cum se simte pe pământ străin, dar nu mi-a vorbit niciodată despre problemele ei de sănătate. Era tristă după plecarea la cele veșnice ale lui Adrian Pop, poetul din Copalnic Mănăștur. Mi-a trimis sporadic materiale pe care m-a rugat să le public pe blogul personal, spunându-mi că se trezește și se culcă cu blogul ”Moara lui Gelu” fiindcă este cel mai aplecat asupra activităților culturale din Maramureș.

Căut pe internet să aflu mai multe date despre Angela Monica Jucan, dar cum ea era modestă,  discretă,  inclusiv cu viața sa, am descoperit doar aceste câteva date oferite de un site intitulat ”Scriitori contemporani”:

~Jucan Angela Monica~

n. 2 dec. 1952, Cluj Napoca

Numele actual: Angela-Monica Spiridon;

Religia: Ortodoxă;

Copii: Ioana-Cosânzeana şi Amza-Mihail;

Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoţia 1976);

Ocupaţia actuală: Pensionară din funcția de bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare;

Volume proprii:

– Optimismul bacovian, Cluj-Napoca, Editura Dokia, 1999.

– „Patologia” lui Păcală sau Simptomatologia sănătăţii, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, 2006.

„Înstelatul Finteuş”, editată de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, 2018.

În volume colective:

– Eminescu în actualitate, Cluj-Napoca, Editura Sedan, 2000.

– Paşi în iarba ninsă, Cluj-Napoca, Editura Remus, 2000.

– Biruirea de sine. Volum omagial Mircea Vulcănescu, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, 2004.

 Ea va rămâne în memoria noastră prin scrisul ei, prin talentul nativ și dragostea de literatura română și cea universală, fiind un model de urmat pentru mai tinerii ei colegi de la Biblioteca județeană care trebuie să conștientizeze faptul că reușești în viață doar prin muncă, multă trudă și sacrificii. Să ai parte de odihnă veșnică, Angela Monica Jucan!

                                                              Gelu Dragoș

Declarația zilei - Mircea Marian

 

”Șapte miliarde de euro le-a dat Austria rușilor pe gazele importate după ce

Kremlinul a invadat Ucraina, scrie New York Times. Șapte miliarde. Bani cu

 care Kremlinul a cumpărat arme cu care a ucis... ucraineni!!!

“Show me the army, Nicule, că am plătit pentru ea”

De două zile, sub protecția anonimatului, informații bombă circulă pe rețelele sociale. Este un amplu articol tip dezvăluire, redactat probabil de un general al armatei române. Dacă informațiile sunt autentice, ne aflăm în prezența unui jaf de mari proporții, executat de partenerul nostru strategic cu complicitatea guvernanților români. Cităm mai jos integral acest material exploziv.

,,Arată-ne, generale, armata pentru care ne-am rupt din bugete 31 de miliarde în opt ani. Poți?

Spune-ne unde sunt cele 7 sisteme de rachete Patriot pe care le-am plătit deja. Nu sunt, nu? E doar unul. 1 din 7. Dar banii ni i-au luat de pe card, nu? Atunci dă-ne măcar un AWB, un ceva, să vedem statusul livrării. Poate celelalte 6 sisteme deja plătite sunt în depozitul curierului, poate primim un SMS că vin mâine, să fim naibii acasă când ajung.

Rachetele antinavă, de care am avea nevoie în caz că vine Putin pe mare, unde sunt? Nu-s nici alea, nu? Că alea de la francezi, care ne-ar fi costat 140 de milioane, nu ne-au mai plăcut. S-a anulat procedura și o să luăm de la Raytheon, cu 340 de milioane, că-s băieți buni, îi cunoaștem. („sistemele de rachete antinavă sunt un alt program strategic de înzestrare a Armatei care este în mare întârziere. Sistemele vor ajunge în România abia la finalul anului 2024. După ce ajunsese la o înțelegere de aproape 140 de milioane de euro cu cel mai mare producător european de rachete, francezii de la MBDA, Armata s-a răzgândit în 2020 și a anulat procedura de achiziție, promovând în schimb un acord Guvern la Guvern cu SUA, pentru rachetele NSM ale companiei Raytheon, care livrează României și sistemele Patriot. În aprilie 2021, a fost încheiat acordul guvernamental cu americanii, pentru patru sisteme de rachete antinavă, în valoare de circa 340 de milioane de dolari”).

Blindatele, Nicule, pe alea, plătite și ele, poți să ni le arăți? Câte? 5, 6, 10? 20? Câte din cele aproape 300 au ajuns în țară?

Show me the army, Nicule, că am plătit pentru ea”

Cum este ușor de înțeles, nu avem aproape niciun fel de posibilitate de a verifica informațiile de mai sus. Cum că am plătit zeci de miliarde de euro și nu am primit mai nimic în schimb de la industria de apărare americană. Însă tăcerea autorităților referitoare la acest caz, dacă se prelungește, poate echivala cu o probă și un act de acuzație.

Autor: Sorin Rosca Stănescu

Sursa: corectnews.com

 

Aforismul zilei - William Faulkner

 

Legenda performanței școlare (II)

 

Am slujit școala mai bine de cinci decenii. În ambele democrații, și la toate nivelurile, nu doar la catedră. Perioadă în care am avut șansa să cunosc o mulțime de cadre didactice din întreaga rețea a învățământului din județ.

În urma colaborării cu personalul didactic și conducătorii instituțiilor școlare, ca în cazul elevilor și studenților, am ajuns la aceeași concluzie. Pentru slujitorii școlii de pretutindeni, indiferent de statutul lor, nu pot fi identificate criterii în măsură să le garanteze performanța. Prin urmare, evocarea nostalgiei școlii din regimul trecut, socotită performantă, este parțial justificată. Sistemul a fost compatibil cu cerințele sociale și economice ale României anilor 50 și 60 angrenată într-un proces amplu de modernizare. Partea pozitivă a autorită­ților a constat în generalizarea învățământului obligatoriu de opt ani, decizie ce a deschis drumul țării spre progres, nu al performanței școlare. Până atunci, în școlile rurale, singurul personal calificat era reprezentat de învățători, unii școliți în perioada interbelică, iar la gimnaziu au predat profesorii suplinitori absolvenți de liceu. Într-o țară cu o populație aflată în majoritate în mediul rural era nevoie de personal calificat, măcar la principalele obiecte din planurile cadru. Ulterior, în scopul industrializării socialiste, autoritățile vremii au dezvoltat alte forme de școlarizare, cu absolvenți bine pregătiți în școli profesionale, tehnice și de maiștri, licee industriale și facultăți cu profil tehnic și economic. Referitor la pregătirea personalului didactic de azi, în comparație cu cel din regimul trecut, trebuie făcute câteva precizări. Pricepuți mai mult sau mai puțin în ale școlii, unii spun că din cauza salariilor mici pentru absolvenții merituoși, cariera didactică nu este atractivă și aceștia se orientează spre profesii mai bine plătite. Așa este, însă experiența personală și a multor colegi de breaslă confirmă că, în trecut, din alte motive, situația a fost deosebită. Oportunitățile oferite de fostul regim pe mulți absolvenți merituoși i-au îndemnat să urmeze o profesie didactică. Majoritatea lor, fii de țărani, au profitat de șansa școlarizării gratuite, iar după absolvire, de a fi repartizați pe o catedră întreagă și sigură. Nu cred într-o carieră didactică condiționată de stări afectiv emoționale precum vocația sau chemarea nativă spre profesie. Mă număr printre cei care nu și-au dorit din prima să ajungă profesori. Majoritatea colegilor azi pensionari sau trecuți într-o altă lume, absolvenți ai fostului IP 3 din Baia Mare, și-au început cariera în mediul rural în condiții nu tocmai favorabile. Pe parcurs și-au întregit studiile în marile centre universitare, iar ulterior în oraș au ocupat catedre numai prin concurs. Firește, nu toți au reușit, însă niciun candidat nu a luat nota mai mică decât 7. Dorința de a-și depăși propria condiție profesională și respectul față de profesie au fost demersuri normale fără să aibă senzația că au făcut performanță. În preuniversitar, deși gradele didactice consolidează cariera și îi obligă pe oameni să pună mâna pe carte să-și aranjeze o sală de clasă, cabinetul sau laboratorul, în plus rotunjesc salariul, cu performanța nu au nicio legătură. În același sector, în afară de faptul că aduce bani, gradația de merit și bășcălia doctoratelor nu miros a performanță. Despre performanța profesorilor obsedați de olimpiade și olimpici, nimic nu mai am de spus. În vremurile de azi, dezinteresul absolvenților merituoși față de profesiile didactice nu se datorează numai salariilor mici, raportate la al te categorii de bugetari. Absența unui ca­dru legislativ menit să prevină, să sancționeze indisciplina elevilor din gimnaziu și liceu a slăbit autoritatea personalului aflat la catedră și în funcții de conducere. La care se adaugă concursurile anuale pe catedre temporare, localizate în două sau trei școli, acestea neoferind condiții pentru un învățământ de calitate. Spre deosebire de alte profesii, unde oamenii se sfătuiesc și la nevoie se ajută și au de învățat unii de la alții, cea de cadru didactic este austeră. De la tineri de vârstă școlară mică, mijlocie sau mare, adulții prea multe nu au de învățat. Nu înțeleg de ce presa nu se leagă și de învățământul superior, unde sunt pregătiți profesori care la examenul de titularizare, mulți iau note sub cinci. Acolo, da performanță. Despre pseu­doperformanța altor categorii de bugetari ar fi multe de spus, dar cu altă ocazie.

 

prof. Vasile ILUȚ

Fotografia zilei - Actrița Helen Voigk

 

Semnificațiile zilei de 31 iulie 2023

 

Evenimente ale zilei 31 iulie

904: 

După trei zile de asediu, Salonic cade în mâinile sarazinilor, care distrug orașul.

1009: 

Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea, al 142-lea papă, succedându-i Papei Ioan al XVIII-lea.

1227: 

Începutul creștinării cumanilor și brodnicilor (31 iulie 1227 - 21 martie 1228).

1423: 

Cu victoria în Bătălia de la Cravant împotriva Franței și a Scoției, Anglia a atins apogeul succesului său în Războiul de O Sută de Ani.

1431: 

Prima atestare internă a orașului Piatra Neamț.

1498: 

În cea de-a treia călătorie, Cristofor Columb devine primul european care descoperă insula Trinidad.

1917: 

Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Passchendaele, care a avut ca obiectiv controlul asupra satului Passchendaele (astăzi, Passendale) de lângă orașul Ypres din Flandra de Vest, Belgia.

1919: 

A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920).

1919: 

Adunarea Națională Germană adoptă Constituția de la Weimar.

1932: 

Partidul Național Socialist German al Muncitorilor câștigă peste 38% din voturi la alegerile din Germania.

1936: 

Comitetul Olimpic Internațional anunță că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfășura la Tokyo. Totuși, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.

1944: 

Scriitorul și aviatorul Antoine de Saint-Exupéry se lansează într-un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane; avionul său este doborît și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

1954: 

Franța a recunoscut autonomia internă a Tunisiei.

1954: 

Prima ascensiune pe K2, de către o expediție italiană condusă de Ardito Desio.

1957: 

A intrat în funcțiune primul reactor atomic românesc.

1976: 

NASA publică faimoasa fotografie „Fața de pe Marte", făcută de Viking 1.

2006: 

Fidel Castro dă puterea în mâinile fratelui său, Raul Castro.

Celebrări 31 iulie

1950: 

A fost născut Alexandru Vlad.

1944: 

A fost născut Geraldine Chaplin.

1965: 

A fost născut Joanne K. Rowling.

1914: 

A fost născut actorul francez Louis De Funès - FOTO.

1912: 

A fost născut Milton Friedman.

Comemorări 31 iulie

1784: 

A murit Denis Diderot.

1944: 

A murit Antoine De Saint Exupéry.

1556: 

A murit Ignatiu de Loyola.

1914: 

A murit Jean Jaurès.

1886: 

A murit Franz Liszt.

2000: 

A murit William Keepers Maxwell.

1986: 

A murit Iustin Moisescu.

Sursa: Wikipedia