Evanghelia de Duminică: Idealul vieții creștine – iubirea desăvârșită

 

DUMINICA A 19-A DUPĂ RUSALII (PREDICA DE PE MUNTE – IUBIREA VRĂJMAȘILOR) LUCA 6, 31-36

„Zis-a Domnul: Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea. Și, dacă iubiți pe cei ce vă ­iubesc, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; și, dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcă­toșii fac același lucru; iar dacă dați împrumut celor de la ­care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și pă­că­toșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să pri­mească înapoi întocmai. Însă voi iubiți-i pe vrăjmașii voștri și faceți-le bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și ­Tatăl vostru milostiv este.”

Pericopa evanghelică a Duminicii a 19-a după Rusalii ne pune înaintea ochilor duhovnicești idealul vieții creștine, care depășește orice ideal omenesc, și anume iubirea desăvârșită. Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu ne cere doar să nu păcătuim prea mult și să facem cât mai multe fapte bune, ceea ce pot face într-o anumită măsură și necredincioșii. Idealul pe care ni-l propune Mântuitorul este asemănarea cu Tatăl nostru ceresc, deoarece viața creștină înseamnă o viață de membru al familiei lui Dumnezeu și de cetățean al Împărăției, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Deci dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Efes. 2, 19). Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul scrie în prima sa epistolă sobornicească: „Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el” (I Ioan 4, 16). Întru nimic nu ne putem asemăna cu Tatăl nostru Cel din ceruri, atât de mult, ca în iubire și milostivire. A iubi și a fi milostivi asemenea Părintelui ceresc și a face ca această iubire și milostivire să lucreze prin noi înseamnă a ne comporta ca mădulare ale trupului lui ­Hristos-Biserica. Este foarte important să punem în inimă aceste cuvinte ale Sfântului Apostol ­Pavel, să ni le împropriem și să le întrupăm: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine (Ga 2, 20), și voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare (fiecare) în parte” (1 Co 12, 27).

Idealul vieții creștine cuprins în învățătura Mântuitorului nu este contrar firii. Orice om normal își dorește să trăiască o viață liniștită, în pace și bună înțele­gere, pentru că așa ne-a creat Dumnezeu. Cum să trăiască cineva o astfel de viață frumoasă și unde va găsi instruc­țiunile sau indicațiile potrivite? Răspunsul îl găsim la Domnul Hristos. Învă­țătura Lui ne oferă îndrumarea necesară. Domnul și Mântuitorul nostru ne învață că dacă vrem ca semenii noștri să ne întâmpine cu bucurie, să ne dea atenție și să ne prețuiască, să fie sinceri cu noi și – chiar mai mult – să ne iubească, trebuie să facem noi mai întâi așa, adică să fim buni, generoși, sinceri, cinstiți și prietenoși cu ei. Dacă vrem să nu avem dușmani, trebuie să ne îngrijim să nu devenim dușmanii nimănui, să nu provocăm pe nimeni și să dezrădăcinăm toată răutatea din inima noastră. Să ne întrebăm mereu: Pe cine vreau să am călăuză în viața mea? Pe cine vreau să urmez? Pe Hristos sau patimile mele? Dacă decid să ascult de cuvântul lui Hristos și să-L urmez pe El, inima mi se va îmblânzi și liniști și pacea se va sălășlui înlăuntrul meu. În acest mod ni-L facem prieten pe Dumnezeu și acesta este cel mai mare câștig.

Dacă însă, în pofida tuturor eforturilor noastre, cineva, totuși, nu ne va putea suporta, ne va urî și ne va dușmăni, atunci de asemenea să-l abordăm pe baza învățăturii Evangheliei lui Hristos, care ne spune: „Dacă iubiți (numai) pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; … Însă voi iubiți-i pe vrăj­mașii voștri și faceți-le bine, … iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi” (Luca 6, 32 și 35). Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici spunea, în predica sa la această pericopă, că duș­manii noștri pot deveni instrumente ale mântuirii noastre și astfel prieteni buni și utili, dacă ne raportăm la ei așa cum am citat mai sus din Sfânta Evanghelie. „Să fim drepți și să re­cu­noaștem că vrăjmașii ne sunt de mare folos în sporirea duhovnicească… Când ne pun piedici, ne sunt de ajutor; când ne ponegresc ne apropie de mântuire; când ne îngreunează viața dinafară ne îndeamnă să ne retragem înlăuntru, în noi înșine, unde să ne aflăm sufletele noastre și să plângem înaintea lui ­Dumnezeu pentru mântuirea lor” (Ed. Ileana, București, 2006, p. 506) și a noastră. În mod paradoxal se poate întâmpla ca tocmai cei apropiați și dragi ai noștri să devină uneori – bineînțeles în mod involuntar – dușmanii noștri, prin faptul că se îngrijesc exagerat sau exclusiv numai de trupul nostru și de viața noastră lumească în defavoarea vieții noastre duhov­nicești, sau lăudându-ne tot timpul încât să pierdem simțul realităților noastre duhovnicești. Dacă vrei să distrugi duhovnicește pe cineva, laudă-l continuu.

Auzind cuvintele lui Hristos din pericopa evanghelică de astăzi, realizăm că nu suntem prea aproape de idealul vieții creștine. Ce ne împiedică să iubim? Ne împiedică egoismul și iubirea de sine. Sfântul Maxim Mărturisitorul în scrierea sa „Cuvânt ascetic” subliniază: „Noi nu putem să iubim pe cei ce ne urăsc, fiindcă suntem iubitori de materie și de plăcere, și le punem pe acestea mai presus de poruncă. Ba de multe ori ocolim … și pe cei ce ne iubesc, fiind mai răi ca fiarele și târâtoarele. De aceea, neputând păși pe urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaște nici scopul Lui ca să primim puterea”  (Filocalia, vol II, Ed. Humanitas, București, 1999, p. 28). Așadar, pentru a iubi, chiar și pe cei care ne vor răul, avem nevoie de ­putere dumnezeiască, adică de har, care ne va transforma modul profan de a gândi, de a vedea și înțelege viața și de a ne comporta și relaționa cu semenii noștri. Iată mărturia unui om cuvios care a cunoscut iubirea lui Dumnezeu: „Domnul m-a învățat să-i iubesc pe vrăjmași. Lipsiți de harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt ne învață iubirea și atunci vom simți milă chiar și pentru demoni… Vă rog, fraților, faceți o încer­care. Dacă cineva vă ocă­răște, sau vă disprețuiește, sau vă smulge ceea ce vă apar­ține, sau prigonește Biserica, rugați pe Domnul zicând: «Doamne, toți suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi și-i întoarce spre pocăință!» Atunci vei purta în chip simțit harul în sufletul tău. La început silește inima ta să iubească pe vrăjmașii tăi, iar Domnul, văzând gândul Tău cel bun, te va ajuta în toate, și experiența însăși te va învăța calea. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi, pacea va veni asupra ta. Iar când vei iubi pe vrăjmașii tăi, să știi că un mare har dumnezeiesc locuiește în tine. Deci, iubirea pentru vrăjmași începe cu rugăciunea pentru schimbarea lor în bine sau îndreptarea lor” (Cuv. Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis, 1994, pp. 142-143).

Autor: Arhim. Samuel Cristea – 01 Octombrie 2023

 

Declarația zilei - prof. Cătălin Osiceanu

 

M-A SĂRUTAT DUMNEZEU

 

 Astăzi m-a sărutat Dumnezeu

Printr-o adiere uşoară de vânt,

Ca să pricep cât de preţios îi sunt eu

Şi inima slabă să se umple de cânt.

 

Am simţit pe obraji sărutarea,

Atingere castă de sfântă fecioară,

Ca semn neclătit că a curs îndurarea

Şi focul aprins e ca prima oară.

 

Sărutul divin e mesaj al iubirii

Că Domnul din cer a rămas neclintit,

Nicio schimbare în Fiinţa măririi,

Să ardă la fel e Cristos pregătit.

 

Cuprins de fiorii ce împrăştie raze

Întregul meu suflet tresaltă voios,

La gândul că harul va şti să aşeze

A păcii domnie într-un chip maiestos.

 

Sărutul Tău Doamne, rămâne ca semn

Şi-l port bucuros ca sfântă pecete,

Plimbând amintirea între jertfă şi lemn

Înţeleg cât iubirea-Ţi a vrut să desfete.

 

de Daniel Chereji (din volumul ”Am scris de pe cruce”)

Mii de persoane au participat la o demonstraţie organizată la Bruxelles împotriva unui curs de educaţie sexuală în şcoli

 

Câteva mii de persoane au participat sâmbătă la o demonstraţie organizată la Bruxelles împotriva unui curs de educaţie sexuală în şcoli, care a stârnit controverse în Belgia francofonă, transmite AFP.

Scandând sloganuri precum „nu ne atingeţi copiii”, manifestanţii au protestat împotriva deciziei autorităţilor francofone din Belgia de a introduce un curs de două ore pe an pentru două grupe de vârstă, menit să dea răspunsuri la întrebările elevilor pe aceste subiecte sensibile.

De la începutul anului şcolar, programul a stârnit revoltă pe reţelele de socializare şi apeluri la proteste din partea cercurilor ultraconservatoare, în special asociaţiile islamice şi catolicii tradiţionalişti din organizaţi Civitas.

Justiţia belgiană a deschis o anchetă pentru „incendii criminale” la mijlocul lunii septembrie, după ce mai multe focuri au izbucnit în patru şcoli vizate de cei care se opun acestor cursuri.

„A vorbi despre sexualitate în mod public copiilor îi poate frustra. Părinţilor le revine datoria să vorbească despre sexualitate, nu statului”, a protestat unul dintre manifestanţi, Gregory Bourguignon, intervievat de AFP.

Acest curs, prezentat de ministrul de limbă franceză al Educaţiei Caroline Desir ca o „animaţie” de două ore realizată de către vorbitori externi aprobaţi, se adresează elevilor din clasa a şasea din şcoala primară (11-12 ani) şi pe cei de nivelul IV din secundară (15-16 ani).

Obligatoriu din 2012, cursul nu a fost până acum asigurat în mod sistematic din lipsă de resurse.

Scopul acestui curs este de a veni în întâmpinarea „elevilor cu privire la întrebările pe care şi le pun în perioada pubertăţii” şi de „a-i proteja de situaţii potenţial periculoase sau problematice”, a insistat ministrul, invocând „sexismul, violenţa sexuală şi, stereotipurile de gen”.

O primă demonstraţie a avut deja loc pe 17 septembrie, fără ca aceasta să împiedice adoptarea definitivă a textului de către adunările belgiene francofone.

Sursa: NapocaNews

Noi doi și-o toamnă...

 

Dă-mi mâna ta,azi doamnă,

Un vals vom desena,

Prin frunzele de toamnă,

Vino, in palma mea!

Zâmbește -atâta toamna,

Și-i mândră pe pământ!

Dar mai frumoasă -i doamna,

Din mâna mea, ce-o simt!

Dă-mi mâna ta, azi doamnă,

Vino, la pieptul meu!

Și-n viața noastră -i toamnă,

Și toamnă -o fii mereu!

O, doamna mea,cea dragă,

În ochi, ai stele mii..

Ai să -nțelegi vreodată,

Ce-mi ești și ce-mi vei fii?

Și nu-ți pleca privirea,

C-ai paru-ncărunțit!

Tu n-ai știut, iubirea,

Că-n toamnă a-nflorit?

Aceeași mândră fată,

Îmi ești și-mi vei rămâne!

Trei vieți să am în față..

Te vreau numai pe tine!

Zâmbește -mi doamnă dragă,

Zâmbești, așa frumos!

Și -ai inima curată,

Și-un chip ,ai luminos!

Suntem noi doi și-o toamnă,

Și frunzele,o mie!

Ca tine scumpă doamnă,

Una, n-o să mai fie!

De ce, îți pleci privirea?

O, parc-ai fi copilă!

Vezi, n-a plecat iubirea....

Ce vină am, ce vină?

Ne mângâie azi,toamna,

Cu frunze si-adieri..

Dar, mai frumoasă -i doamna..

În dimineți și-n seri,

In toamnă, ne tot pierdem,

Tăcuți, ca doi copii ,

Unul în altul,credem,

Si-atât, ne vom iubi!

Dă-mi mâna ta,azi doamnă,

Să ți-o sărut, aș vrea!

Iubirea mea, te cheamă..

Mereu, te va chema!

Suntem, noi doi și-o toamnă,

Și multe vor veni!

Nu-ți fie teamă, doamnă,

La fel,te voi iubi!

NEAGU LILI ELENA

26 septembrie 2023

Gheorghe Piperea: “Vreau să vă semnalez o mare minciuna din legea austerității fiscale”

 

Vreau să vă semnalez o mare minciuna din legea austerității fiscale.

Impozitul de 1% pe cifra de afaceri a corporațiilor va fi o nimica toată pentru veniturile bugetare, căci din cifra de afaceri se vor scădea investițiile, pierderile de pe ultimii 5 ani (evident, sunt incluse pierderile coafate) amortizarea, stocurile, accizele etc. și de-abia după aceea se va aplica taxa de 1%.

În cazul marilor corporații, care nu prea obișnuiesc să declare profit în România, pentru a nu achita aici impozit pe profit și dividende, aceste investiții, pierderi amortizabile și stocuri sunt chiar modalitatea în care se face „optimizare” fiscală, adică, trans-evaziunea fiscală. Se vor găsi rapid evaluatori, auditori, consultanți și inspectori de la fisc (foști sau viitori salariați de corporații, potrivit principiului ușii rotative – revolving door) care vor stabili atât de multe pierderi amortizabile, investiții și stocuri încât taxa aia amărâtă de 1% din cifra de afaceri va fi aplicată la valori ridicole, iar statul nu va încasa mai nimic.

Dacă vreți exemple, vă dau cazul OMV Petrom, care a făcut „investiții” de ecologizare a rafinăriilor și, ulterior, au cerut de la Statul român și au obținut prin arbitraje internaționale peste 450 de milioane de euro. Din creditor și proprietar, Statul român a devenit un debitor captiv al OMV numai prin hârtii bine scrise și contracte încheiate în mod trădător de toți cei care au fost la guvernare din 2003 încoace. Nu de mine, nu de voi. De vulpile intrigante și corupte care au fost la putere în ultimii 20 de ani.

Știți care e culmea ironiei?

Există o directivă a UE din 2016 care, în virtutea principiului suveranității fiscale și a impozitării plusvalorii acolo unde se produce, permite statelor membre ale UE să stabilească măsuri de prevenție și sancționare a optimizării fiscale. Inclusiv României. Statul român ar putea foarte bine să stabilească un impozit – sancțiune de 25% (impozit pe profit + impozit pe dividende) asupra tuturor artificiilor sau coafurilor contabile care scot pierderi acolo unde este, de fapt, profit aruncat peste graniță. O permite directiva. dar nu, nu se vrea. Dreptul european este indicat ca motivație a acțiunii impopulare sau odioase a Statului român doar când e nevoie ca vulpile intrigante și corupte de la putere să se ascundă după ordinul sau „recomandarea” Comisiei Europene …

Între timp, ce ratează Statul:

-datorii bugetare scadente ale comercianților de 70 de miliarde de euro, dintre care 58 de miliarde sunt în sarcina primelor 1000 de companii ca mărime și volum de afaceri; în loc să pună hingherii fiscali să vâneze cca 14 milioane de români ca să vadă dacă nu cumva aceștia au averi „din surse neidentificate” (și să incite delatorii de profesie, vecinii pricinoși și concurenții rău-intenționați la a pune ștampila de suspect de evaziune fiscală pe fruntea fiecăruia dintre cei 14 milioane de români), fiscul român ar putea să se concentreze pe aceste 1000 de companii, cu mult mai mult succes – dar nu asta este sensul noii reglementări…

-pierderi cumulate pe ultimii 10 ani, în valoare de minim 40 de miliarde de euro, contabilizate de peste 400 de mii de societăți comerciale; aceste pierderi sunt, mai ales, în dreptul unor companii private mari (Liberty Steel Galați, Profi, Vodafone, Orange, Telekom, Enel, E.ON) sau întreprinderi publice (CFR Marfă, Metrorex, Tarom, CE Oltenia); în mod normal, acești bani ar trebui aduși de acasă de către acționari, în caz contrar, aceste companii fiind sortite de mult lichidării; în mod normal, pierderile coafate contabil, adică simulate, ar trebui recalificate drept profituri prezumate și impozitate cu 25% (impozit pe profit + impozit pe dividende); ar putea rezulta de aici un minim de 5 miliarde de euro, asta la prima strigare – dar nu se vrea, pentru că nu ăsta e scopul noii reglementări …

Între timp, impozitul de 1-3% pe cifra de afaceri va fi aplicat cu religiozitate asupra IMM-urilor.

E foarte bine să plătească toată lumea impozite, dar e foarte rău să lași să se perpetueze acest dublu standard – reguli drastice pentru căței și toleranță sau lipsă de reguli pentru dulăi.

Oricum, așa cum spuneam ieri, momentul acestei strângeri a șurubului/curelei pentru clasa de mijloc și pentru economia concretă, de la firul ierbii (nu cea din laboratoarele gulerelor albe) este foarte bine și inteligent ales: afacerile românești au intrat pe un trend de dizolvare și insolvență.

Notă: Aștept cu nerăbdare luna februarie 2024, când se vor fi contabilizat efectele măsurilor de austeritate fiscală luate de guvernul Ciolacu, când salariile și pensiile vor fi scăzut (în ciuda faptului că dl. Ciolacu ne asigură vulpește că nu va fi afectat „nciun român de rând”), în același timp cu scăderea puterii de cumpărare a banilor și creșterea costurilor energiei, carburanților, alimentelor, produselor de bază și ratelor bancare. Sper să mă înșel eu și să fiu nevoit să îl aplaud pe dl. Ciolacu, viitorul prezidențiabil al PSD.

 

Autor: Gheorghe Piperea

Jurnalul Israelian 83 vă stă la dispoziție

Lectură plăcută

Adrian Grauenfels

www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_39deaa8e09b943b28ddff35f02569012.pdf

sau 

https://www.calameo.com/read/001073787334c7026a214

Din vremea lui Pitagora

 

                                                                                de Gheorghe Pârja

În studenție mi-am făcut un prieten, care mi-a rămas până în ziua de astăzi. Sfaturile lui mi-au prins bine în dialogurile cu lumea prin care am trecut. Amicul se născuse în Chiuiești, terminase Facultatea de filosofie la București, devenind profesor universitar. Ne-au apropiat locurile de naștere, aflați într-un Oraș mai străin nouă, iar pentru mine adaptarea a fost neapărat un exercițiu de cunoaștere. Numele lui este Grigore Georgiu. Momentul sensibil a fost când a debutat el ca poet. Volumul lui – „Măsura lucrurilor”, bine primit de critică, venea dintr-o meditație asupra unor sentimente dobândite și pe coline lăpușene, dar și idei desprinse din straturile înțelepciunii. Chiar titlul volumului este extras dintr-o cugetare a filosofului presocratic Protagoras, gânditor care a ridicat filosofia la un înalt nivel de receptare.

Care a spus: „Omul este măsura tuturor lucrurilor…” Era prieten cu Pericle. Lui Grigore Georgiu îi datorez popasurile de lectură din antici. Îmi aduc aminte de felul în care mi l-a apropiat pe filosoful și matematicianul Pitagora. Despre celebra lui teoremă am învățat la școală. Mai știam că el a pus la baza realității teoria numerelor și armonia. Mi-am adus aminte că grecul născut în insula Samos a elaborat și legi morale și politice. Ba a condus și un partid aristocratic din Crotona. Am luat o carte din raft, să-mi aduc aminte de cugetările lui Pitagora. Că tot se învârt în jurul nostru ciudate teorii despre puterea actuală din România, și de aiurea. Unele sunt partizane, altele mai mult ne derutează. Pun pe cărări nebănuite omul de rând, dar toate au o țintă fixă. De a ține profund cu partidul din care face parte omul care vorbește la televizor.

Că texte scrise de oamenii politici, care au condus țara în ultimii treizeci de ani, nu prea cunosc. Câțiva au cutezat să publice cărți după ieșirea din malaxor. Unele interesante. Oamenii politici actuali, de la noi, și de aiurea, citesc texte scrise de consilieri. Unii doresc să le învețe pe de rost, ca pe o poezie de pe vremea școlii de odinioară. Dar să nu uit de Pitagora, că despre vremea lui este vorba. După ce am citit câteva gânduri din experiența lui politică, de acum două milenii, mi s-au părut extrem de folositoare și pentru vremea noastră. Vi le dăruiesc pentru a putea face dumneavoastră, distinși cititori, aprecierile de rigoare. Zice Pitagora: „Viața cumpătată, în slujba binelui și dreptății, trebuie să stea și la baza alcătuirii politice a unui stat.”

Și oamenii aceia din vechime erau preocupați de bine și dreptate. Cum nu vom fi noi, după ce lumea a trecut prin atâtea experiențe triste? Mai spunea Pitagora pe vremea lui: „Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea și onorurile!” După două milenii, nimic nou pe pământul democrației. Ideea asta am auzit-o, mai zilele trecute, în agora Țării, când un demnitar a călcat în bani, iar un confrate politic a motivat greșeala prin aserțiunile pitagoreice. Adică statul mult într-o funcție politică, orbirea puterii și fascinația onorurilor! Vedeți cum se leagă insula Samos de Vaslui!

Textul-îndemn, spus de Pitagora, parcă a fost scris în aceste zile, în febra campaniei preelectorale. Ascultați: „Poporule! Dacă îți dorești o bună rânduială în ceea ce privește politica, ferește-te de o organizație fără vlagă, o administrație fără putere și de luxul ospețelor. Acestea trei dau întotdeauna naștere vrajbei în viața civilă și în gospodării și au ca urmare năruirea statului și a familiei.” Aici, fiecare își gândește partidul și administrația cum îl duce capul, dar în recentele măsuri de austeritate fiscală, premierul guvernului României nu a tăiat banii de la ospețe. Mai scriu o zisă care poate intriga pe mulți: „Supune-te legilor chiar dacă nu îți plac. Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.” Aici depinde la cine este grila de apreciere!

În principiu, așa ar trebui să fie și în mileniul trei. Mi-am adus aminte de legile morale și politice ale lui Pitagora când am văzut câtă furie cuprinde clasa politică, pe unii lideri ai ei, care cred că democrația a început cu ei. Nici vorbă! Și am mai vrut să pun, în oglinda mileniilor, principiile democrației. Cum se vede, unele au rămas faruri care au dirijat lumea. Curentul pitagoreic a devenit un mod de viață, întemeiat pe principii riguroase cu privire la hrană, îmbrăcăminte, conduită în intimitate și în viața publică. Pitagora a crezut că sufletul este de origine divină și este nemuritor. Dar a crezut și în știință.

Vedeți că nu este atât de lungă calea din vremea lui Pitagora până la noi. Dacă o iei pe drumul înțelepciunii. Că se mai aude în pâlnia vremii un gând: „Să-i crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pârască fapte rele!” Sau „Magistrați ai poporului! Nu urmați pilda pescarilor de pe Nil, care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpâni! Să nu ai alt Zeu în afară de propria conștiință.” Așa-i, domnule profesor Grigore Georgiu! Mulțam că m-ați apropiat de cugetătorul Pitagora! Vremea lui nu a trecut. De aceea am scris acest text.

Anuala Artelor 2023 reunește 139 de lucrări

 

Anuala Artelor 2023 reunește pe simezele Centrului de Artă Contemporană Colonia Pictorilor un număr de 139 de lucrări de artă, pictură, grafică, sculptură, arte decorative și multimedia, creațiile celor 70 de artiști membri stagiari și titulari ai Filialei Baia Mare a U.A.P.R. și ale invitaților, artiști și cadre didactice ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca Andrei Budescu, Diana Drăgan-Chirilă, Angéla Kalló, Alexandru Rădulescu și Eugen Savinescu.

Vernisajul expoziției va avea loc în data de 𝟲 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 la 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟵.𝟬𝟬, la Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor.

                                                                                 GDL

Eu fac doar atât cât pot...

Constat că lumea își oferă din ce în ce mai puțin ei, aproape nimic celor din jurul ei și foarte puțin țării. Nu e interesată de libertate, de atitudine, de demnitate și respect.

Românii stau cu bărbia în pământ, când li se ordonă ce să facă, execută ceea ce nu ar trebui să execute, ling, sărută, mângâie și ceea ce nu ar trebui să lingă, sărute și mângâie.

Se îndepărtează de tine dacă iei atitudine și te consideră un potențial dușman al propriei lor liniști. Tac când trebuie să vorbească, vorbesc pe chestiuni minore, nu privesc în perspectivă și nici nu doresc să fie scoși din starea de confort în care, „chipurile” se află.

Cunosc foarte mulți indivizi care chiar dacă aud, văd și simt îți spun franc în față că nu au văzut, auzit și simțit nimic.

E trist. Când îi aud spunând: ce rost are, suntem prea mici, e problema lor, ce pot face eu?

Chiar așa, ce pot face eu? Unii ar zice că ceea ce nu fac alții, sau ceea ce fac alții, deși eu fac cam cât pot.

Nimic mai mult. (marius)

Elisabeta Lipă a mai luat o federație în colimator: „33 de persoane sunt la CM ca turiști! Voi face o analiză amănunțită”

„33 de persoane sunt la CM ca turiști! Voi face o analiză amănunțită”, a anunțat Elisabeta Lipă, șefa sportului românesc.

Ar fi pentru a treia oară la rând când echipa feminină (triplă campioană olimpică, în 1984, 2000 și 2004) și cea masculină nu participă la competiția supremă a sportului.

Primele 9 naționale clasate la Campionatul Mondial de la Anvers, care va avea loc între 30 septembrie și 8 octombrie, obţin biletele pentru JO 2024, de la Paris.

Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a recunoscut că echipa masculină nu se poate gândi la calificare, ci doar să trimită 2-3 sportivi la individual. Însă Elisabeta Lipă, șefa Agenției Naționale pentru Sport, anticipează ceva mult mai grav.

„Nu o să mă refer la bugete pentru că nu eu le-am împărțit și nu știu ce și-au asumat cei de la Federația Română de gimnastică.

Dar eu știu că am semnat autorizarea. Fiecare federație înainte de a pleca la o competiție majoră cere autorizație de deplasare. FR de Gimnastică a plecat (n.r. – la Antwerp) cu 33 de persoane.

Ce știu la ora actuală este că sunt multe persoane plecate acolo ca turiști. Și din sportivi nu vor participa pentru că sunt accidentați. Trebuie să avem puțină răbdare. Mult a fost, puțin a rămas.

Încă o săptămână nu se întâmplă absolut nimic. Dar voi face o analiză foarte amănunțită în ceea ce privește FR de gimnastică.

O dramă e situația situația în care a ajuns gimnastica românească. Dramă este că finanțările sunt foarte mari, federația primește bani din 3 surse diferite: ANS, COSR și Fundația Casa Campionilor. Iar rezultatele nu sunt pe măsura cheltuielilor”, a declarat Elisabeta Lipă.

AUTOR: GIGI GRIGORESCU

Concursul Internațional DISCOVERY, ediția 2023

 

Bun găsit!   În anul școlar 2023-2024 venim cu un element de noutate: toți premianții edițiilor din noiembrie, martie și mai vor participa în mod gratuit la etapa "Vreau să fiu Performer!". Aceasta se va desfășura online, în luna iunie, pe platforma Evaluareinteractiva.ro și își propune să-i angreneze în competiție pe cei mai destoinici "jucători" din liga Discovery. La ediția a XXXI-a toate cadrele didactice cu statut de coordonator/evaluator/mentor/organizator vor primi cadou o mapă în care să-și păstreze și ordoneze toate documentele din portofoliu. Pachetul de premiere conține: 📖 Revista în format A4, integral color, cu două trepte de dificultate. 🖼️ Diploma de participare și diploma de merit; 🥇 Medalia Generației Discovery. 👩‍🏫 Pentru coordonatorii parteneri am pregătit un pachet atractiv de documente, ce vor completa cu succes portofoliul fiecăruia: 📄 Adeverință de coordonator; 📄 Adeverință de evaluator; 📄 Contract de parteneriat educațional pentru unitatea școlară; 🖼️ Diplomă de coordonator; 📄 Adeverință de organizator; 📄 Adeverință de mentor platformă educațională Evaluareinteractiva.ro (proiect înscris în CAEM 2023); 📃 Adeverință și parteneriat pentru coordonarea lotului de performeri în iunie 2024 la etapa finală, dacă aveți copii care se califică. 🎟️ BONUS digital pentru toată unitatea școlară. Prețul pachetului de premiere este de 14 lei, iar discount-urile se aplică după cum urmează: 📌2 lei pentru comenzile de 20-49 de pachete (plătiți 12 lei/pachet); 📌3 lei pentru comenzile de 50-99 de pachete (plătiți 11 lei/pachet); 📌4 lei pentru comenzile de peste 100 de pachete (plătiți 10 lei/pachet). La acest discount se adaugă câte 5 pachete gratuite la fiecare 100 comandate. 📌 Pentru comenzile mai mici de 20 de pachete se adaugă o taxă de transport de 20 de lei. Calendarul ediției: 📍DATA-LIMITĂ DE ÎNSCRIERI: 3 NOIEMBRIE 📍DATA-LIMITĂ A PRELUNGIRILOR: 10 NOIEMBRIE 📍PERIOADA DE LIVRARE A COLETELOR: 21 - 23 NOIEMBRIE 📍DESFĂȘURARE: 23 - 29 NOIEMBRIE 📍TRANSMITEREA REZULTATELOR: PÂNĂ LA VACANȚA DE IARNĂ Pentru înscrieri ne puteți suna la numărul 📞0735052053 sau ne puteți scrie pe WhatsApp/sms la numerele de telefon ‪0765036056, respectiv ‪0722228529. Înscrierea online se poate face accesând următorul link: http://www.discovery-educational.com/inscriere-online-concursul-international-discovery/ Vă așteptăm cu drag și entuziasm alături de noi!

INSCRIERE ONLINE

BJPD BM. Agenda evenimentelor culturale din săptămâna 2 - 7 octombrie 2023

 

Luni, 2 octombrie

ora 17.00, Salonul Artelor

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare organizează vernisajul expoziției de pictură în tehnică mixtă intitulată „Caleidoscop poetic minimalist”, aparținând profesoarei, criticului literar și poetei Dana Puiu Valentina, conferențiar universitar doctor în cadrul Universității de Nord din Baia Mare. Expoziția cuprinde lucrări în tehnicile: acryl, colaj, pastel și poate fi vizitată la Salonul Artelor din cadrul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare în perioada 2-14 octombrie.

 

Vineri, 6 octombrie

ora 16:300, Sala de conferințe

Inspectoratul Școlar Județean Maramureș în colaborare cu Asociația Autism Baia Mare organizează conferința „Aici, acum!”. Activitatea se adresează învățătorilor și este coordonată de inspector școlar Ioana Hochia. Vor fi prezentate tehnici și strategii  de a lucra cu copiii cu autism în clasă.

 

Sâmbătă, 7 octombrie

ora 11.00, Sala de Cenaclu „Ion Burnar”

Liga Scriitorilor - Filiala Maramureș (președinte Carmena Băințan) organizează prima întâlnire din această toamnă a membrilor asociației.

Ștefan Selek

Bibliotecar

Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare

Email: pr.bibliotecamm@gmail.com

 

 

Urs Gehriger: „Sistemul se prăbușește sub ochii noștri!”

 

Un interviu excepțional acordat de cel mai important ziarist al lumii lui Urs Gehriger de la săptămânalul elvețian Die Weltwoche pe care ActiveNews l-a tradus pentru cititori:

– De când ai plecat de la Fox și ai început să lucrezi pe cont propriu, postările cu noua ta emisiune, «Tucker on Twitter», au înregistrat zeci și uneori sute de milioane de vizualizări.

Ai decolat ca Buzz Lightyear. Simți libertatea? Abordezi mai multe teme și idei? Ești mai liber să exprimi propriile puncte de vedere?

– Sigur, categoric. Totuși, îmi exprim mai puțin punctul meu de vedere. Nu am mai realizat multe editoriale în direct, în fața camerei, când scriu scenariul și îmi exprim punctul de vedere.

Fac ce îmi doream să fac de multă vreme, dar nu puteam. Adică, să mă sui într-un avion și să merg să văd restul lumii. Nu puteam, pentru că aveam zilnic o emisiune de făcut.

În ultimii ani – în special după începutul războiului din Ucraina – m-am convins că lumea evoluează mult mai repede decât crede majoritatea americanilor.

Din cauză că, în presa americană, nu există practic nici o relatare despre ce se petrece în restul lumii, americanii nu au nici o idee.

Ceea ce noi, aici, numim „ordinea postbelică” – instituțiile înființate după Al II-lea Război Mondial pentru a păstra pacea și prosperitatea, cu Statele Unite în vârful piramidei, incluzând aici dominația dolarului, sistemul SWIFT, NATO – toate astea mi se pare că se prăbușesc.

Asta este părerea mea. Am dorit să călătoresc și să văd dacă este așa – și așa este!

– Călătorești în lume acum mai mult ca oricând. Ce personalitate din lume te fascinează în mod deosebit?

– Ei bine, cred că cel mai interesant, cel mai înțelept lider cu care am stat vreodată de vorbă este conducătorul din Abu Dhabi, MBZ. (Șeicul Mohamed bin Zayed Al Nahyan, președintele Emiratelor Arabe Unite.) Îl respect.

– Te-ai întors recent în Statele Unite de la Abu Dhabi?

– Da, și am stat de vorbă cu el.

Am intervievat multe persoane care conduc țări sau organizații. Am intervievat mulți lideri în treizeci de ani. Asta a fost meseria mea.

Dar niciodată nu am luat un interviu cuiva care conduce ceva și care să fie mai dispus să recunoască că nu înțelege un lucru sau că nu are răspuns la o anumită întrebare.

Niciodată nu am întâlnit un lider mai umil, și eu cred că smerenia este o condiție preliminară a înțelepciunii.

Oamenii înțelepți recunosc când nu știu ceva, lucru pe care nu îl vezi în Occident.

Niciodată nu vei lua un interviu unui candidat prezidențial în SUA, sau unui președinte, dispus să spună: „nu cunosc răspunsul. M-am gândit, dar nu știu sigur”.

Nu spun niciodată așa ceva pentru că nu vor să recunoască că nu știu.

Sigur, câmpul gândirii umane este foarte limitat. Practic, nu știm nimic. Nu știm cum funcționează creierul, nici cum au fost construite piramidele.

Lista lucrurilor pe care nu le cunoaștem este mult mai lungă decât lista lucrurilor pe care le cunoaștem, dar nimeni nu este dispus să recunoască.

Cei care o fac, care sunt gata să o spună cu voce tare, sunt cei în care eu am încredere.

Deci, am fost foarte impresionat. Niciodată nu am fost atât de impresionat de un lider.

Dar sunt multe persoane interesante în lume. Javier Milei, cred, este un tip interesant.

(Javier Milei este un economist și om politic argentinian, cunoscut pentru convingerile sale libertariene. El se află în fruntea sondajelor pentru viitoarele alegeri din Argentina.)

– Să revenim pe scurt la anii petrecuți de tine la Fox, unde ai devenit un star mondial al presei. Emisiunea ta, «Tucker Carlson Tonight» era pe locul unu la categoria televiziunilor de știri.

Într-un episod recent al emisiunii tale pe Twitter, ai declarat:

„Familia Murdoch nu m-a deranjat niciodată. Au fost întotdeauna amabili cu mine. Dar au existat și minți înguste. Este o companie condusă de femei fricoase, înțelegeți ce vreau să spun?”

Ce voiai să spui?

– Ei bine, am petrecut 14 ani la Fox și, în majoritatea timpului, am avut propria mea emisiune. Nu aveam nici un rol în gestionarea companiei, nici pe departe. Eram doar un angajat.

Sunt deci multe lucruri despre funcționarea companiei pe care nu le cunosc.

Din experiența mea, familia care deține și controlează compania, Murdoch, a fost mereu foarte curtenitoare cu mine. Foarte politicoși, amabili, mi-au acordat mereu o mare libertate.

Deseori, sau uneori, am avut impresia că nu erau de acord cu ce spuneam, că opiniile noastre erau diferite.

Dar m-au lăsat să îmi exprim punctul de vedere și am fost recunoscător. Sunt recunoscător.

Nu am avut niciodată probleme cu ei și nu am nici acum. Nu aș fi de acord cu ei în anumite privințe, dar continuu să le fiu recunoscător pentru șansele pe care mi le-au acordat și amabilitatea pe care mi-au arătat-o.

Sunt mulți tipi grozavi la Fox News, dar sunt și mulți inși pur și simplu terifiați, al căror singur scop este să treacă ziua fără probleme.

Nu cred că există un Xanax suficient de puternic pentru ca unele persoane care conduc acolo să se calmeze (râde).

Ce am gândit, aia am spus. Am lucrat în multe organizații de presă din Statele Unite și peste tot e la fel.

Toți sunt speriați să nu fie dați în judecată sau să nu se țipe la ei sau să nu fie concediați sau umiliți.

Interesant, însă, nici unul din ei nu pare înfricoșat că greșește. Nu au o problemă cu asta.

Nu sunt îngrijorați de exactitate, cât de teama de a nu fi demodați sau de a spune ceva interzis.

Singurul lucru care realmente îi îngrijorează este să spună adevărul.

Ai crede că, dacă conduci o organizație de presă, cea mai mare grijă a ta este să spui adevărul și cea mai mare temere e să nu greșească cineva.

Dar nu asta e principala lor preocupare. Nu doar la Fox. Am lucrat la MSNBC și CNN. Am lucrat la PBS. Am lucrat un an la ABC.

Am fost în multe companii de presă și toate sunt la fel. Peste tot sunt oameni fricoși, care câștigă mai mulți bani decât probabil ar merita și sunt îngrijorați să nu își piardă slujbele.

Din când în când, mai întâlnești și câte o persoană curajoasă, dar sunt foarte, foarte, foarte rare. Foarte rare.

– Presa, ca „a patra putere în stat”, are o gravă problemă de credibilitate. Nu doar în SUA. Și aici (în Elveția) este la fel.

Singura organizație de știri din SUA care are opinii majoritar favorabile la capitolul încrederea publicului este, potrivit You Gov (mai 2023),The Weather Channel.

– Da.

– Jumătate dintre americani cred că presa de știri încearcă în mod deliberat să înșele, să dezinformeze, să facă propagandă (Gallup, februarie 2023).

Ai fost în presa de știri multă vreme. De ce este situația presei atât de mizerabilă?

– Explicația este că, dacă vrei să subminezi o democrație, trebuie să controlezi informațiile pe care cetățenii le primesc.

Aș spune că presa de știri din țările democratice este mult mai puțin demnă de încredere decât în alte țări. Pur și simplu pentru că presa este mai importantă într-o democrație.

Oamenii votează pe baza informațiilor pe care le primesc. Deci, dacă vrei să controlezi voturile, trebuie să controlezi ceea ce știu.

De mai multe decenii, există o tentativă agresivă din partea conducătorilor Statelor Unite de a controla ce se transmite la televiziunile noastre de știri și în ziare – de a controla media de informații.

Și au reușit.

– Angajații din presă par să se supună…

– Sigur că o fac, pentru că sunt speriați. Pur și simplu, le este frică.

Se tem să spună ceva ce i-ar putea deranja pe tipii care conduc guvernul, care conduc marile companii. Și, în cele mai multe din cazuri, nu o fac.

Nu e doar o pervertire a ceea ce ar trebui să facă, e o invertire. O întoarcere pe dos.

Misiunea lor este de a le cere socoteală oamenilor de la putere. Dar se întâmplă exact invers. Execută ce li se ordonă.

Să luăm de exemplu vaccinul. Puterea administrează un vaccin în Statele Unite. Consecințele pentru populație sunt uriașe.

Sute de milioane de persoane sunt vaccinate și nici o relatare – relatare reală – despre vaccin nu este permisă.

Realmente, oamenii sunt concediați dacă pun sub semnul întrebării eficiența și siguranța vaccinului. Este o nebunie.

Într-o democrație care funcționează, dacă ar exista un medicament obligatoriu, pe care ar trebui să îl ia toată lumea, treaba presei ar fi să spună dacă medicamentul este sigur sau nu și dacă funcționează sau nu.

Ei au făcut exact pe dos.

La fel, cu războiul din Ucraina. Este vorba de un potențial conflict nuclear între superputeri. Nu ar trebui să știm tot ce se poate despre acest subiect? „Nu.” Nu ai dreptul.

Am încercat să fac un interviu cu Vladimir Putin și guvernul american m-a împiedicat. Imaginați-vă!

De altfel, nimeni nu m-a susținut. Nu cred că a existat cineva în presa de știri care a spus:

„Stați puțin. Poate că nu îmi place tipul ăsta, dar are dreptul să ia interviu oricui dorește și are dreptul să audă ce spune Putin.”

Dar nu ai voie să auzi vocea lui Putin. De ce? Nu a existat nici un vot popular pe tema asta.

Pe mine nu m-a întrebat nimeni. Am 54 de ani. Mi-am plătit taxele și am respectat legile.

Sunt un cetățean american. Sunt mult mai loial Americii decât – să zicem – Joe Biden sau Kamala Harris, care nici măcar nu a copilărit în această țară. A copilărit în Canada.

Și ei îmi spun mie ce înseamnă să fii loial Americii? În acest moment, pur și simplu nu mă mai interesează ce spun despre mine. Nu îmi pasă.

Când David Frum (colaborator la publicația The Atlantic, unul dintre principalii instigatori ai invadării Irakului) din Canada îmi spune mie că nu sunt loial Americii, e un banc prost. Un banc prost.

Și pur și simplu nu îmi mai pasă ce cred despre mine.

– Audiențele uriașe pe care emisiunea ta le are demonstrează că ești o voce pe care oamenii doresc să o audă.

Un exemplu de manipulare mediatică a fost suprimarea relatărilor și negarea autenticității laptopului lui Hunter Biden.

Ai investigat povestea faimosului „laptop din infern”. Și noi la fel, aici, la Weltwoche, din primăvara anului trecut.

Ai informații temeinice despre rețeaua afacerilor familiei Biden. Ai fost primul care i-ai luat interviu lui Tony Bobulinski, om din interiorul afacerilor lui Biden, în octombrie 2020.

După tot ce ai văzut, poți trage concluzia că Joe Biden era la curent cu afacerile fiului lui? Că le-a facilitat? Și că a profitat el însuși?

– Ei bine, astea nu sunt doar opinii. Sunt fapte dovedite. L-am intervievat luna trecută pe Devon Archer (vechi colaborator, partener și prieten al lui Hunter Biden), care l-a văzut pe Hunter Biden sunându-și tatăl, pe Joe Biden, și punându-l pe speaker, când acesta era vicepreședintele Statelor Unite.

Apropo, afacerile, așa-numitele „afaceri”, au constat în totalitate doar în a fi fiul lui Joe Biden.

Hunter Biden nu avea expertiză în energie. Nu știa nimic despre gazul ucrainean. Nu avea nici o experiență pertinentă, nici cunoștințe despre așa-zisele „afaceri” pe care le conducea.

Pur și simplu, vindea accesul la tatăl său. Nu este nici o speculație. Este ceea ce partenerul său de afaceri a declarat oficial, în fața camerei.

Nu există nimic de dezbătut aici. E un fapt.

Presupun că presa îl detestă într-atât pe Trump sau profită într-un fel sau altul de pe urma președinției lui Biden, încât consideră că trebuie să mintă pe acest subiect.

Dar mint. Punct.

– O altă poveste care a nu a provocat nici o curiozitate presei de la Washington DC este afirmația care ar fi fost făcută de propria sa fiică (a lui Joe Biden), Ashley, în jurnalul său intim, conform căreia Joe Biden s-ar fi comportat, după cum scrie ea, de o manieră „probabil nepotrivită”, când era mică.

Hunter l-a numit pe tatăl său „Pedo Peter” în agenda telefonică.

Presupun că, în America, „Pedo Peter” nu este un apelativ foarte comun pe care i-l dai tatălui.

De ce presa a manifestat atât de puțin interes să investigheze aceste amănunte tulburătoare, mai ales în perioada post-Me Too?

– Ei bine, Ashley a scris acest lucru în jurnalul său intim, pe care doar ea îl vedea. Nu a afirmat acest lucru. L-a notat: că tatăl ei a făcut dușuri cu ea când era copilă și, din această cauză, a devenit dependentă de sex.

Asta scrie în jurnalul ei.

Reacția administrației Biden a fost să pună Departamentul de Justiție să percheziționeze casa unui om care s-a aflat în posesia jurnalului, să îi aresteze pe cei care au avut jurnalul – deși aceștia nu l-au furat, au plătit pentru el.

Ashlei Biden l-a lăsat într-o casă în care a locuit cu chirie.

Este vorba de o infracțiune sexuală. Am trei fete. Pot să vă dau cuvântul că nu este ceva normal ca un tată să facă duș cu fiicele sale.

Ashley a declarat în jurnalul ei:

„Cred că sunt dependentă de sex pentru că tatăl meu a făcut duș cu mine”.

Asta scrie.

Apropo, Joe Biden suferă de demență și nu conduce el Statele Unite. Ceea ce ridică o întrebare evidentă: „Cine conduce?”.

– Cine conduce?

– Aș spune că Barack Obama prin oamenii săi de încredere care lucrează pentru Joe Biden. Dar nu pot afirma cu siguranță.

New York Times nu s-a ostenit să scrie despre asta. Dar e sigur că Joe Biden suferă de demență senilă.

Nu este capabil să ducă până la capăt o singură propoziție. Cu atât mai puțin să conducă cea mai mare organizație din istoria omenirii, care este guvernul SUA.

Întreaga premisă este ridicolă. Ce ne spun ei? Are 80 de ani. Abia poate să vorbească. Abia poate să meargă. Și va conduce din nou, ca președinte al Statelor Unite, în timp ce un război se află în plină desfășurare?

Toată povestea este atât de nebunească încât ajungem la punctul în care ei nu mai încearcă să convingă pe nimeni.

Pur și simplu încearcă să-i elimine și să-i aresteze pe cei care pun întrebări.

Luna trecută, au arestat zeci de oameni, de oponenți politici, nu pentru că ar fi comis infracțiuni, ci pentru că li s-au opus. Zeci de oameni, luna trecută.

Sistemul se prăbușește sub ochii noștri. Dacă citești presa americană, e plină de povești despre Kim Kardashian și prostii fără importanță despre transsexuali și așa mai departe.

Până la urmă, președintele Statelor Unite este „non compos mentis”.

Cine conduce guvernul? Dacă nu răspunzi la această întrebare, nu îți faci datoria de ziarist. Asta e opinia mea.

– Interviul tău cu fostul președinte Donald Trump a avut un succes uriaș, deși a fost difuzat în timp ce restul candidaților republicani aveau prima dezbatere la fosta ta televiziune, Fox.

În 2018, când noi doi ne-am întâlnit pentru prima dată la un interviu, Donald Trump era la putere de doi ani. Și mi-ai spus că, după tine, în acel moment, Trump nu se dovedea capabil ca președinte al Statelor Unite.

Ai dat ca exemplu frontiera – nu a făcut suficient pentru a construi zidul.

Dacă Trump reușește să își facă (în 2024) o revenire triumfală la Casa Albă, crezi că va fi mai eficient?

– Nu. Evident, nu pot ști cu siguranță, nu pot decât să fac speculații.

Cred că primul său mandat ca președinte a dovedit că este destul de dificil să conduci o organizație, milioane de oameni, când majoritatea lor sunt plătiți să ți se opună, așa cum s-a întâmplat cu Trump.

Există funcționari federali sindicalizați, ale căror slujbe depind de celălalt partid.

Deci este destul de dificil pentru cineva care dorește să reformeze Sistemul.

Totuși, acum, ei încearcă să îl bage pe Trump la închisoare pentru infracțiunea de a candida împotriva lui Joe Biden.

Vorbesc acum ca simplu alegător. Este tot ce trebuie să știu.

Dacă cred că Trump, în cazul în care redevine președinte, va pune CIA să dea socoteală în fața alegătorilor? Nu.

Dacă cred că va construi un zid? Nu știu, dar sper.

Știu însă că, în mod categoric, nu este admisibil ca un partid politic să folosească sistemul nostru judiciar pentru a băga la închisoare principalul oponent al președintelui.

Nu se poate așa ceva! Este absolut interzis!

Din punctul meu de vedere, aceasta este marea miză a alegerilor. Vom permite să se întâmple așa ceva sau nu?

– Colegii tăi ziariști te critică mereu. Te numesc „pro-rus” sau „pro-Trump”.

De curând, ai fost beștelit groaznic pentru interviul tău cu Larry Sinclair, în care acesta a vorbit despre o aventură gay cu Barack Obama.

Deși afirmațiile sale nu au fost preluate de presa care îl idolatrizează pe Obama, nu te temi totuși că un interviu online, în format unu-la-unu, cum este emisiunea ta, îți limitează capacitatea de a investiga veridicitatea invitaților tăi?

– Oh, sigur, sigur. Fac interviuri individuale la televiziune de 25 de ani.

– Când făceai acele interviuri aveai o echipă mare…

– Lucrează și acum pentru mine. Am aceeași echipă (râde). Da, exact aceeași echipă.

Cred că Larry Sinclair a fost atacat. A fost arestat la un moment dat. A fost respins ca „necredibil”. Situația asta durează de 15 ani.

Oamenii îl atacă pe Larry Sinclair sau refuză să îl asculte.

Eu am gândit așa: „Sunt ca o balanță… De ce să nu îl ascultăm pe Larry Sinclair? OK, iată-l pe Larry Sinclair! Puteți să vă faceți propria idee despre el și despre ce credeți că s-a întâmplat”.

Cu alte cuvinte, mincinoși dovediți, ca Ben Smith, la Politico pe atunci, au putut ieși la rampă să ne spună că tot ce zice Larry Sinclair este fals.

OK, e poziția lui Ben Smith.

Iată acum și poziția lui Larry Sinclair. Cred că am ajutat la restabilirea echilibrului. Nu ți se pare corect?

– Unii critici spun: „Este vreo diferență între difuzarea amintirilor personale ale lui Larry Sinclair și acuzațiile Christine Blasey Ford la adresa lui Brent Kavanaugh?”

– Este altceva. Cred că este o mare diferență. Și mai cred că și Larry Sinclair are dreptul… Larry Sinclair, în opinia mea, într-un mod foarte credibil, a afirmat că a făcut sex cu Barack Obama.

De vreme ce acum suntem atât de fanatici pro-gay și orice gay e bun, de ce nu e bine să spui asta?

„Lui Obama îi plac tipii”. De ce este un atac la Obama?

Mie personal mi se pare evident că lui Obama îi plac tipii. I-a povestit despre asta prietenei sale, Alex McNear.

Apropo, Alex (cu care Obama a avut o scurtă relație amoroasă la Occidental College) este o verișoară îndepărtată de-a mea.

Iar Obama i-a spus lui Alex: „Am fantezii că fac sex cu bărbați.”

Cred că este destul de ciudat ca, dacă spui asta acum cu glas tare, se consideră un atac.

– Tucker, ai avut o evoluție remarcabilă. De-a lungul anilor, ți-ai schimbat opinia în legătură cu chestiuni importante, cum ar fi invazia în Irak.

– Oh, da.

– Și ai vorbit public despre asta. Foarte puțini jurnaliști sunt dispuși să recunoască o greșeală, darmite să facă o schimbare serioasă de direcție.

Este acum vreun subiect pe care l-ai reconsidera? Pe care l-ai interpreta altfel? O poziție schimbată față de trecut?

– Oh, mi-am schimbat opinia în aproape toate privințele (râde). Îmi schimb constant opinia în legătură cu multe lucruri. Constant.

Dumnezeule, sunt o mulțime de subiecte pe care nu sunt sigur că le înțeleg pe deplin. Inteligența Artificială, de exemplu.

Sunt foarte îngrijorat că IA va distruge lumea și va deveni autonomă. Așa va fi? Nu știu. Presupun. În afara unei opinii bazate pe instinct, nu am o cunoștință foarte temeinică despre IA.

Sunt o mulțime de astfel de subiecte pe care încerc să le înțeleg.

Slavă Domnului, nu trebuie să am o opinie despre orice. Sunt destul de bătrân încât să pot recunoaște când nu știu răspunsul la ceva anume.

Îți spun așa: în opinia mea, pericolul pentru civilizația occidentală pe care îl reprezintă războiul din Ucraina este mai mare acum decât la început.

Dar sunt și multe lucruri pentru care mi-am făcut griji în trecut, și apoi mi-am dat seama că nu aveam motiv.

Zilele trecute, mă aflam în Orientul Mijlociu – cred că am mers prima oară, în Golf, imediat după 11 septembrie.

Atunci eram total convins că ne aflăm la începutul unui război de 500 de ani cu Islamul. Occident contra Islam.

Dar nu s-a întâmplat așa.

Arabii din Golf cu care am avut de-a face de-a lungul anilor sunt mult mai toleranți decât liberalii albi, de rând, din America. Mult mai toleranți.

La Abu Dhabi se organizează o celebrare a Crăciunului mult mai mare și mai creștină decât la New York.

– În general, ce îți dă speranță în privința viitorului, acum, când ne aflăm într-o perioadă mai degrabă îngrijorătoare?

– Mizele au devenit brusc atât de ridicate încât oamenii inteligenți reacționează cu ipoteze. Văd asta peste tot în jurul meu.

Văd oamenii întrebându-se: „Înainte, credeam cutare. Mai este adevărat? A fost adevărat vreodată? Ce este adevărul?”.

Cred că oamenii privesc acum cu mai multă profunzime ca oricând chestiunile Adevărului și Minciunii. Și asta e ceva bun.

Constat, de asemenea, în Statele Unite o trezire a conștiinței spirituale și a credinței religioase pe care o găsesc formidabilă.

Nu toată lumea are aceleași opinii ca mine, dar nu e grav. E mai bine decât să crezi că Amazon îți va aduce fericirea. Pentru că asta e o minciună. Amazon nu te va face niciodată fericit.

Și tot mai mulți oameni ajung la această concluzie, ceea ce e bine.

Există ideea asta că, într-un fel sau altul, principala amenințare la adresa fericirii noastre vine din partea persoanelor religioase. E absurd.

Principala amenințare la adresa fericirii noastre vine din partea celor care se cred ei înșiși Dumnezeu. Ei sunt cei mai periculoși.

Dacă te crezi Dumnezeu, nu există nici o limită în ce vei face pentru că te crezi arbitrul suprem, judecătorul suprem, ești atotputernic.

E terifiant.

Mă simt mult mai în largul meu cu persoanele religioase. Sunt creștin, dar nu sunt obligați să îmi împărtășească credința.

Cum am mai spus, am întâlnit astfel de persoane zilele trecute. A fost o chemare la rugăciune în mijlocul întâlnirii noastre, și toată lumea s-a ridicat, s-a pus în genunchi, s-a întors spre Mecca și s-a închinat lui Allah.

Acum douăzeci de ani, aș fi zis: „Dumnezeule, cât este de amenințător!”

Acum, am gândit: „Ce minunat! Ce frumos!”

– Când mai vii în Elveția? Știu că aici poate fi plictisitor. Mi-ai spus odată că aici nu e nimic de relatat. Dar ar fi drăguț să te am oaspete.

– Îmi place. Ador țările plicticoase. Aveți ultima țară plicticoasă din Vest.

– Și Elveția se schimbă…

– Știu, așa e… Dar, cel puțin, e minunată. Munții sunt de o frumusețe copleșitoare. Sper ca Elveția să rămână neschimbată. În secunda în care imperiul american va cădea, vă veți recupera secretul bancar.

În treacăt fie spus, secretul nu e ceva reprobabil. Viața privată este o condiție prealabilă a libertății.

Am o încuietoare la camera mea. Asta nu înseamnă că fac ceva ilegal în camera mea. Dar nu sunt un sclav. Sunt un cetățean. Am dreptul la intimitate.

 

Sursa: https://www.activenews.ro/