Învățătorul, munca și privegherea
de Gheorghe Pârja
Am avut un noroc mare să fiu într-o sală de clasă,
dintr-un sat maramureșean, Bârsana, când marele poet creștin Ioan Alexandru a
susținut o lecție, în fața cadrelor didactice, despre menirea învățătorului.
Erau și elevi în acea încăpere, care a devenit un altar didactic. Despre muncă
și priveghere a vorbit atunci poetul născut în satul Topa Mică. Da, prin muncă
ținem această patrie în lumina cunoașterii, ne supunem rânduielii firii, iar
prin priveghere îi cinstim pe slăviții premergători. Multe sfaturi le-a dat
poetul celor de față. Țin minte că sugera ca fiecare zi a copiilor, alături de
învățător, să fie o sărbătoare. I-a îndemnat să citească literatura română în
duhul ei și să deprindă copiii cu marea râvnă pentru graiul și limba română.
Citiți-le textele cele mai frumoase și adânci, spuneți-le adevărul, tratați-i
ca pe niște oameni în toată legea, a mai spus poetul.
Atunci mi-a coborât în față icoana învățătorului din
satul meu, Vasile Fodoruț, apoi șirul de apostoli care au luminat așezările
Maramureșului. Care m-au îndemnat și pe mine, când mă pregăteam să devin
dascăl, să nu mă abat de la cele două principii: munca și privegherea. Vremea a
trecut, acum alte cerințe se pun în fața noilor învățători și, mai ales, ale
elevilor. Unele adaptate timpului în care am intrat, altele răzbunătoare pe
arta învățării. Teorii scoase din mănușa prea largă a dezordinii. Nici în ziua
de astăzi cei doi vectori esențiali ai educației – munca și privegherea –
evocați de poetul Ioan Alexandru nu și-au pierdut importanța. Am privit în
jurul meu și am aflat pilde de apostoli ai școlii, cu toată deruta ei actuală,
care duc spre împlinire nobila profesie de învățător. Deși se caută să i se
schimbe denumirea.
Sunt slujitori ai catedrei care știu rânduiala
învățării. Unul dintre ei este prof. înv. primar Gelu Dragoș. Ca argument al
trudei și deschiderii spre lume a alumnilor este și revista clasei a IV-a, de
la Școala cu clasele I-VIII, din Mireșu Mare, care poartă titlul eminescian
„Dintre sute de catarge…” (nr. 4/2023). Este un fapt mai puțin obișnuit ca o
clasă să aibă propria revistă, propria oglindă a devenirii elevilor spre marea
aventură a vieții. Fără îndoială că fermentul acestei idei, care marchează
sufletul căutător al ucenicilor, este învățătorul Gelu Dragoș. De altfel, prof.
Dorel Merciu, directorul Școlii, îi recunoaște meritele profesionale. Cuvinte
de recunoștință scrie în editorial Eugenia Enescu-Gavrilescu, redactor-șef al
revistei „Amprentele sufletului”, făcând un portret convingător domnului
învățător Dragoș, cu toată panoplia de activități educative care formează
destine ce răzbat în viață.
Revista propune și modele care fascinează, cum este
actorul român al tuturor timpurilor: Florin Piersic. Cum învățătorul Gelu
Dragoș este un cunoscut și un sensibil poet, această însușire s-a răsfrânt și
asupra ucenicilor din bancă. Elevii lui au pus pe portativul mirării, în fața
lumii, gândurile trecute prin filtrul cultivării limbii române sub forma
versului cântător. Mi-a atras atenția concursul „Micul Bucătar”, prin care se
formează deprinderi gospodărești. Competiția a avut și câștigători. Este
cultivată și dragostea pentru natură. Prof. Ana Dragoș scrie despre Ziua de 1
Iunie, sărbătorită la Mireșu Mare. Și despre o excursie la Grădina botanică din
Jibou. Și la Rezervația naturală de stejar pedunculat de la Lucăcești – Fersig.
Inspirată este publicarea întâmplării „La cireșe”, de Ion Creangă, cu o morală
atât de actuală: „Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag.”
Elevii sunt familiarizați, și prin intermediul
revistei, despre Ziua Internațională a Păsărilor. Este marcată și o întâlnire
cu scriitori, la Școala Gimnazială din Mireșu Mare. Nu este uitat nici
Eminescu, care a constituit tema unui proiect educațional pentru elevii școlii.
Este consemnată și importanța orelor de educație fizică și sport (prof. Bîrlea
Olimpia Diana). Instructivă și necesară este și pagina de religie realizată de
prof. Bara Antonela. O pagină despre codul bunelor maniere. Puțin umor nu
strică nici pentru elevi. Multe imagini cu aspecte din viața școlară. Adică,
elevii în jurul învățătorului. Și multe diplome obținute de elevi la concursuri
naționale, județene și locale.
M-au emoționat scurtele scrisori ale câtorva elevi,
adresate învățătorului Gelu Dragoș. Scrise caligrafic, de mână, nu la
calculator. Scrisul de mână arată personalitatea omului. Sunt mulțumiri pentru
bunătate și învățarea faptelor bune, pentru grija față de ei. Gândurile
elevilor m-au dus cu amintirea la acea sală de clasă, care a fost un altar pedagogic,
când poetul Ioan Alexandru pleda pentru muncă și priveghere. Așa se zidește
starea firească a omului, când lumina firii izvorăște dinlăuntrul ființei. Că
asta face învățătorul, dăruiește lumina sufletului lui celor care îi ascultă
povețele. Aceasta este bucuria slujirii. Așa este, domnule învățător Gelu
Dragoș? Că dintre sute de catarge vor fi și corăbii care se vor avânta în larg.
Deocamdată, elevii învățătorului Gelu Dragoș se află pe o punte sigură. Privesc
cu încredere spre orizont.
Foto 1: prof. Zah Monica
