sâmbătă, 30 noiembrie 2024

Țara mea



                                      de Otilia Cazimir

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.


at Niciun comentariu:

La mulți ani România eternă, dincolo de ideologii politice trecătoare!


Întotdeauna de Ziua Națională a României mă cuprinde o bucurie exterioară și o emoție lăuntrică! În această zi, de 1 Decembrie, sufletul meu vibrează și întinerește. Mă simt contemporan cu toți românii care au fost, cu cei ce sunt și cei care vor veni după noi. Mereu am perceput poporul român, ca suma tuturora, adică a înaintașilor, a celor prezenți și a celor ce vor veni după noi, desigur unii cu ajutorul Domnului vor fi nepoții mei de la cei trei copii pe care mi i-a hărăzit viața. Actul de la 1 Decembrie 1918 nu se putea face fără eroismul, suferința și inteligența înaintașilor noștri, care de la Mihai Viteazul până la sfârșitul primului război mondial, au avut un proiect de țară: unirea tuturor românilor într-o singură țară ”dodoloață”, cum spunea poetul Lucian Blaga. Această țară am moștenit-o azi, dar cu granițele frânte, că așa au dorit marile puteri la un moment dat printr-un pact semnat de dictatori sângeroși în august 1939, care și azi, din păcate, funcționează rupând Basarabia de patria mama, România.

Astăzi este o zi a bucuriei și a recunoștinței pentru cei care în frunte cu regii și episcopii noștri, susținuți de o clasă politică vizionară în frunte cu Iuliu Maniu și Ionel I.C. Brătianu – alături de peste 100.000 români ardeleni – au votat la Alba-Iulia, pe 1 Decembrie 1918 ”unirea veșnică a Transilvaniei cu România”. Am moștenit o țară pe care o iubim și, în ciuda criticilor, e una dintre economiile cele mai dinamice din UE, conform statisticilor internaționale. Dar azi, țara noastră în contextual european nu mai este România doar în granițele statale, ci mult mai întinsă, dacă luăm ad litteram expresia lui Nichita Stănescu ”patria noastră este oriunde se vorbește limba română”. În acest cadru lingvistic și cultural, România este atât statul nostru în frontierele recunoscute internațional, dar și în comunitățile istorice de români din jurul granițelor țării noastre, dar și în Diaspora, pe tot cuprinsul Europei, unde trăiesc peste 6 milioane de români.

Nu întâmplător, 1 Decembrie – Ziua Națională a României este după sărbătoarea Sfântului Andrei, apostolul care a creștinat poporul nostru și este ocrotitorul României. Astfel, 30 noiembrie a devenit Ziua Națională religioasă a poporului român, care împlinește sărbătoarea noastră națională. Azi, de 1 Decembrie – ca niciodată, îi vedem pe românii noștri din Diaspora cum sărbătoresc pe stadioane, în lăcașuri de cult și în săli închiriate, cu ajutorul bisericii ortodoxe, în mii de evenimente culturale, spirituale, populare și patriotice: Ziua Națională a României. Am călătorit în Diaspora și am văzut dragostea cu care românii de acolo își păstrează limba, cultura și credința românească. Se înființează acolo permanent centre culturale, școli și biblioteci românești și se construiesc biserici. Se naște și renaște o nouă și, în același timp, o veșnică și unică țară cu numele România, din nou acasă și în Diaspora. România este acum mai mare, Țara noastră cuprinde statul român în granițele actuale și România de dincolo de granițe, același popor de o limbă și o lege. Să iubim România și românii dincolo de ideologii și platforme politice trecătoare: globalism, progresism, suveranism, liberalism, socialism sau alte ”isme”, care dezbină națiunea. Să înțelegem de Ziua Națională că noi românii suntem obligați moral de istoria strămoșilor noștri care și-au vărsat sângele în războaie și răscoale pentru independență, demnitate și progres ca să fim uniți în cuget și simțiri. Dușmanii noștri stau la cotitură și ne vor lovi doar dacă vom fi slăbiți de dezbinare și conflicte politice fără rost și sterpe.

Noi, românii trebuie să înțelegem că partidele și ideologiile sunt trecătoare, iar noi românii trebuie să ne păstrăm moștenirea comună cimentată în secole de lupte și sânge. Să înțelegem, la fel ca Barbu Ștefănescu Delavrancea că România, este dincolo de ”ismele” ideologice o țară formată din strămoși, cei vii și cei ce vor veni sub o singură lege creștină. Să nu lăsăm niciodată ca aceste conflicte politice inflamate de forțe externe să ne pună în conflict frate cu soră, părinți cu copii. De Ziua Națională eu votez cu inimă și credință pentru unitatea națională, libertate și democrație, pentru o țară puternică, unită și prosperă în Europa, cu conducători cu frică de Dumnezeu și de lege. Să nu lăsăm șarpele dezbinării să ne muște iar ca-n 1940. De aceea, în această zi de sărbătoare, cu bucurie, emoție și lacrimi pe obraji, le urez tuturor românilor de pretutindeni, cu gândul la Mihai Eminescu sau la înaintașii de pe Câmpul lui Horea de la Alba-Iulia, cu recunoștință și dragoste: La mulți ani România eternă, dincolo de ideologii, oriunde ai fi!”

Ionuț Țene



 

 

 

 

at Niciun comentariu:

LA MULȚI ANI, ROMÂNI de ROMÂNIA MARE!!!



RUGĂCIUNEA IEDEREI
de Lhana Roma-Nova
Doamne, de atâta ger cât lăsat-ai să pătrundă
printre strune de chitare ce-s vopsite-n nuanțe gri,
plânge vultur pasager pe o creangă din secundă:
imn pierdut printre hotare dintre două verbe „a fi”!...
Țara mea-și dorește în poartă doar eclipsa geto-dacă,
vechi străjer la curtea lunii… să nu plece a sa coroană
peste înc-o tristă hartă, căci lumina-i roz-opacă
s-a încredințat furtunii – înger fals, o fanfaroană!...
Fă din dor și din credință, din sărut de mamă, tată,
din siberii de durere Românească și Română,
doar o singură velință, nu povară-n grai sculptată…
fă din Prut un rai, vechi ere… fă o nouă săptămână!
Plânsul pietrelor zvârlite în cea grotă a neputinței
s-a prelins, precum cocorii, printre zări-mărgăritare
și-a cioplit în stalactite cruci-pecete a’ sentinței
care-a spintecat istorii de speranță, rugi, iertare!...
Doamne, de atâta iarnă cât lăsat-ai să ne-nghețe
visele pictate-n rouă, făr’ de Prut, sârmă ghimpată,
ne fă nori care să cearnă adevăr din mogâldețe…
ne fă stele care plouă peste noua veche hartă!
Ne fă inimi tricolore într-un singur piept Român,
ne fă lacrimi incolore – diamant făr’ de stăpân;
ne fă iarbă făr’ de jale, iederă urcând spre Tine,
îngeri România Mare... creștini din zidiri latine!
Toate reacţiile
at Niciun comentariu:

Volumul „Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată”, autor Dana BUZURA GAGNIU - prezentat în capitala Ardealului!

 


„Cu ani în urmă, am visat că urcam pe ulița Dâmburilor, în drum spre casă și mă uitam spre Coasta Popii unde pluteam pe o apă limpede, așezată pe un fel de plută din scânduri. Eram mirată cum de nu mă scufund, cum de pot să mă văd eu pe mine atât de clar. Mirosea a iarbă udă și-a dimineață și era un aer alb și dens de puteai să-l tai cu cuțitul. Visul acela, parfumul, senzațiile... sunt vii și azi.

Cam așa am simțit atmosfera de ieri, cam așa m-am privit în ochii celor care au vorbit despre cartea mea, care au scos la lumină amintiri prețioase, au evocat momente unice cu scriitorul, prietenul, medicul, omul Augustin Buzura. Volumul „Buzura la Berința. Locul de unde n-a plecat niciodată” și-a făcut botezul într-un cadru care mă onorează cu asupra de măsură: Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Cu povestea mea s-a deschis cutia cu amintiri despre cel care a fost un munte de bunătate și de tristețe, despre cel care n-a făcut niciodată rabat de la principii, despre cel care, pentru mine a fost „unchiu’ Augustin”, fratele mai mare al mamei și modelul meu de muncă, seriozitate și demnitate.
Lansarea cărții mele a fost parte a Reuniunii de iarnă a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, eveniment la care au fost o serie de semnale editoriale, momente poetice, momente muzicale speciale.
Se cuvine să mulțumesc celor care au vorbit atât de frumos despre Augustin Buzura și despre carte: Vasile Igna, Delia Muntean, Gheorghe Glodeanu, Olimpiu Nușfelean, Vasile George Dâncu, Horia Bădescu, Adrian Popescu, Ion Mureșan și minunatei și mereu tinerei în suflet și-n gând Irina Petraș, amfitrioana noastră!
După cum am un cuvânt special, un gând și mereu o inimă în plus... pentru Ada Buzura, draga mea dragă, care – între două avioane – a venit la lansarea cărții despre tatăl ei. Doamne, nici n-am apucat să vorbim nimic, decât să simțim cum – între noi – arde aerul și curge lumina, ca-n copilăria noastră de pe Dâmburii Berinței.
Alese mulțumiri tuturor acelora care, prin prezența lor, m-au surprins și m-au fericit!”

Sursa: pagina de facebook Dana Buzura Gagniuc















Credit foto: Emilia Poenaru, Irina Petraș, Ana Herța, Nancy Gagniuc
at Niciun comentariu:

Ziua astrală a românilor


                                       de Gheorghe Pârja

Despre Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, despre destinul unor făuritori ai ei, am aflat, mai vibrant, pe când eram școlar, de la un bărbat din satul meu, Desești, prin intermediul unui cântec. Este vorba despre Aurel Făt, care se născuse în aria Leului de la Șișești. Ne primea cu drag în casa lui și ne povestea întâmplări istorice locale, neștiute de noi, cei care-l ascultam. Cu Parasca, Luchiana, Andrei, pruncii lui, împăr­țeam școala, satul și sărbătorile creștine. Vocea unchiului Aurel modela colinzile, dar și celebra și dramatica „Doina lui Lucaciu.” O cânta așa ca pe Fisculaș. Plecând pe drumurile vieții, unde m-am luat și cu învățătura istoriei, când ajungeam la capitolul despre Marea Unire, îmi aminteam de temelia emoției zidite de unchiul Aurel.

Mâine, 1 Decembrie, este Ziua Națională a României, a statului național unitar România. Este necesar de știut că deciziile de Unire au fost luate de către adunări reprezentative: Sfatul Țării de la Chișinău, la 27 martie 1918, Congresul general al Bucovinei, de la Cernăuți, 28 noiembrie 1918, culminând cu Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie, care a pecetluit, prin reprezentanți îndreptățiți, Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu vechiul Regat. De ce s-au luptat cele mai luminoase minți pentru Unire? Nu numai românii, ci și cehii, slovacii, croații, polonezii, lituanienii, estonienii, bulgarii, sârbii și alții au fost animați de a se întări în state naționale. Cum făcuseră francezii, spaniolii, ori englezii mai devreme.

Elitele acestor neamuri au înțeles că, fără un stat național, popoarele lor riscau să fie asimilate de imperiile hrăpărețe, sau să-și ia lumea în cap. Românii, până în 1859, aveau două state autonome, supuse Imperiului Otoman, restul fiind risipiți în Imperiul Țarist, ori în Imperiul Habsburgic.

Soluția era doar Unirea. Românii au mai învățat că fără sprijinul marilor puteri, efortul de unire din interior nu putea avea izbândă. Au făcut unirea în etape. Prima a fost unirea Moldovei cu Țara Românească, într-un stat numit oficial România. Apoi, dobândirea independenței absolute a țării, unirea Dobrogei cu România și proclamarea țării drept regat. Apoi, participarea românilor, și a României, la Primul Război Mondial, unirea cu România a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei și recunoașterea pe plan internațional a statului național român în granițele sale istorice. Marile puteri au semnat acte fundamentale la Conferința de Pace de la Paris, Tratatele speciale cu Austria, Bulgaria și Ungaria. Numai Rusia Sovietică, absentă de la Conferința de Pace, nu a recunoscut unirea Basarabiei cu România, dar au făcut-o în schimb statele occidentale.

Unii lideri maghiari și astăzi sfidează Unirea. Oricât vom căuta, în istoria românilor, o zi cu atâtea semnificații, precum 1 Decembrie, nu vom găsi. Drumul spre această împlinire a fost marcat de episoade încrâncenate. Cu mari răsturnări de situații. Academicianul Ioan Aurel Pop evocă un asemenea episod. În august 1916, România intra în luptă împotriva Austro-Ungariei cu gândul la eliberarea milioanelor de români din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Decizia din Consiliul de Coroană nu a fost ușoară. Marele om politic Petre P. Carp, revoltat și mânios pe regele Ferdinand, când acesta și-a motivat opțiunea pentru Antanta (Franța, Anglia, Rusia), ca ostașii români să lupte în armata germană, i-a spus suveranului că face parte dintr-o dinastie germană, care are anumite interese de apărat.

Regele, supărat, dar lucid și ferm, a rostit aceste cuvinte memorabile, reamintite de academicianul Pop: „Domnule Carp, ați greșit când ați vorbit de interesele dinastiei. Nu cunosc interesele dinastiei, nu cunosc decât interesele țării. În conștiința mea, cele două interese se confundă. Dinastia va urma soarta țării, învingătoare cu ea, sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să știți, d-le Carp, că dinastia mea este română. Rău ați făcut când ați făcut-o străină, germană. Nu, e românească! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Dunării, ci o dinastie națională și revendic pentru Casa Mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredințat-o.”

Acestea sunt cuvinte urmate de fapte ale unui mare om de stat român, demne de reținut și demne de urmat și astăzi. Dragi cititori, mâine este Ziua Națională a României! Adică 1 Decembrie! Sunt documente din care reiese că majoritatea românilor, din provinciile amintite, au dorit Unirea cu România, că s-au exprimat ferm pentru a fi laolaltă, la nivelul exigențelor democratice de atunci. Ora astrală, pentru noi, a bătut și datorită declarației președintelui american Woodrow Wilson, din ianuarie 1918, care a venit în Europa cu aplicarea dreptului la autodeterminare. Declarația oficială a lui Wilson a fost un argument decisiv pentru unirea provinciilor istorice românești cu Regatul României.

După cum ați putut constata și din acest text, Unirea este o îndelungată luptă făuritoare, cu jertfe și cu diplomație, o cucerire a dreptului natural de a fi în istorie, care se apără cu fiecare generație. Se împlinesc 106 ani de la Ora astrală pentru toți românii! Bucurați-vă, fiecare în felul Dumneavoastră! Eu nu uit că am fost pătruns de fiorul spiritului de a fi laolaltă, de la un om al bisericii din Desești, care m-a pus în legătură cu istoria prin „Doina lui Lucaciu.”

at Niciun comentariu:

Fotografia zilei - Actrița și producătoarea Kaley Cuoco

 


at Niciun comentariu:

Semnificațiile zilei de 30 noiembrie 2024

 

30 noiembrie este a 334-a zi a calendarului gregorian și a 335-a zi în anii bisecți. Mai sunt 31 de zile până la sfârșitul anului 2024.

Evenimente

1936: La Londra, Palatul de Cristal este distrus într-un incendiu.
1939: Începutul războiului ruso-finlandez.

Nașteri

Decese

Sărbători


Sursa: Wikipedia
at Niciun comentariu: