După ce Trump a spus că armata SUA va deschide un
„coridor sigur” în Ormuz, treburile s-au acutizat teribil. O navă militară care
a încercat apropierea de Strâmtoare a fost atacată și determinată să facă rapid
cale întoarsă. Ca bonus, Iranul a atacat mai multe obiective din Emiratele
Arabe Unite, între care și portul Fujarah, cel prin care Emiratele plănuiesc să
ocolească Strâmtoarea Ormuz.
Cu toate că iranienii au apărut imagini cu atacul
asupra navei americane, sunt voci care spun că Marina Americană întârzie să
confirme. Ba, mai mult, că prin comunicate false încearcă să facă marketing
militar, sugerând că „iranienii au pierdut mai mult”. Totul ar fi o strategie
de îndulcire pentru ca Trump să nu se simtă obligat să răspundă.
De fapt ceea ce se întâmplă în SUA a ajuns de râsul
curcilor. Președintele Trump e drogat cu filmulețe cu „heavy bombing” fapt
care-l face să creadă că armata SUA e invincibilă. Militarii știu că e rupt de
realitate. Ce alt om normal s-ar lăuda că „a trecut testul de cogniție”, cel în
care-ți arată imagini cu mai multe animale și ți se cere să recunoști leul?
Problema militarilor e că idiotul are puterea de a da ordine, cărora sunt
obligați să li se supună. Și, supunându-se, riscă să rămână cu fundu-n baltă.
Realitatea ne arată că acum suntem în momentul în
care prețul petrolului crește din nou, ceea ce pune sub semnul întrebării
întreg comerțul mondial. Iar revoltele împotriva SUA nu mai sunt doar formale.
Rusia și Iranul nu respectă de mult timp sancțiunile americane și se descurcă
destul de bine. În alte vremuri ar fi sucombat în 24 de ore.
Dacă din partea „revoltaților” nu este nicio mirare,
șocant este că în rândul revoltaților încep să apară unii la care nu te-ai fi
gândit niciodată. Macron vorbește deschis despre renunțarea la „umbrela
nucleară” americană și de croirea unui destin distinct al Europei. Personal nu
sunt surprins întrucât consider că declarația papagalului francez este una în
linie cu politica de desființare a NATO, accelerată de Trump. Iar desființarea
NATO vine pe fondul unei din ce în ce mai acute crize financiare americane.
Iată-ne ajunși în punctul de convergență. SUA nu mai
poate susține NATO, iar Europa se revoltă. Când Trump le cerea europenilor „mai
mulți bani pentru NATO”, aceștia se uitau curentați, părând a-i răspunde cu o
întrebare: „Care-i treaba noastră cu cheltuielile NATO?”. Și fix așa e. NATO e
o acoperire pentru prezența americană în Europa și, de-a lungul timpului, a
fost cel mai mare instrument de influențare a politicii europene. De la „Mani
pulite”, „anticorupțiile” de peste tot din Europa și până la deturnarea
Ucrainei și transformarea sa într-un berbec împotriva Rusiei, toate poartă,
indiscutabil, semnătura NATO, adică a SUA. Într-un fel, europenii au dreptatea
lor: de ce mă pui pe mine să plătesc pentru instrumentul care-ți servește
exclusiv ție.
De partea cealaltă, SUA constată că NATO e
energofag, iar eșecul din Ucraina nu-i mai justifică existența. Trump ar fi
vrut să pună punct războiului de-acolo, dar s-a lovit de cerbicia europeană,
care a rămas cu impresia că Rusia poate fi înfrântă, iar ei pot beneficia de
asta. A fost suficient pentru ca Trump să se spele pe mâini și să arunce totul
în ograda europenilor de parcă SUA, vorba zicalei noastre, „nici n-a mâncat
usturoi și nici gura nu-i pute”.
Însă treburile nu-s atât de simple. În momentul de
față SUA e legată ombilical de Ucraina, iar prostia cu atacul Iranului a
făcut-o să-și lege și acolo o roată de moară de gât. Indiferent pe care front
ar pierde, SUA își pierde iluzia de infailibilitate pe care a tot răspândit-o.
Dintre toți, Iranul înțelege cel mai bine
realitatea. De aceea extinde războiul cât poate de mult. Inclusiv în actualul
context de „încetare a focului”, Iranul nu se oprește din a-și proiecta puterea.
Știe că fiecare zi de întârziere a SUA în Golf înseamnă o altă roată de moară
legată de grumazul sleit al fostului jandarm mondial. Iranul suferă pentru că
știe care-i jocul și interesul său: nu are nevoie de un armistițiu similar
celui de anul trecut, ci de o înfrângere categorică a SUA, de o scufundare a
marelui dușman. Iar un asemenea scenariu nu se poate îndeplini decât într-un
setup asimetric, pus în scenă impecabil de iranieni.
Băltirea SUA în Golf înseamnă cheltuieli extrem de
mari. Cheltuielilor directe li se adaugă, la modul de-a dreptul mortal, cele
indirecte, rezultate din creșterea prețului petrolului. Cu toate că SUA pare
avantajată deoarece vinde petrol scump, în realitate prețul crescut al
barilului destructurează economia SUA, care și-așa nu arată grozav(fenomenul va
face obiectul unei alte analize).
Planificatorii iranieni știu că împingerea cât mai
adâncă a SUA în actualul conflict este un joc cu miză extrem de mare. Și pe
care se pregătesc să-l întindă cel puțin șase luni începând de-acum. De ce?
Pentru că SUA trebuie împinsă în zona în care nu va mai face față matematic
gravelor probleme bugetare pe care le are.
De altfel, acum putem înțelege într-un alt mod ceea
ce ni s-a întâmplat în ultima perioadă. A fost pandemia un mod de a îngenunchea
SUA? A jucat China „la o mână moartă” știind dorința democraților de a-l
termina pe Trump? Apoi conflictul din Ucraina. Dacă mai țineți minte, la
începutul conflictului, la Moscova a avut loc vizita de câteva zile a lui Xi
Jinping, în care a afirmat prietenia totală a Chinei. Rusia a sleit întreg
Occidentul într-un conflict în care inclusiv acum joacă pozițional. De ce?
Apoi a fost suspectul joc din Venezuela. Americanii
au intrat ca-n brânză, făcându-l pe Trump să se umfle în pene. Tot ceea ce a
însemnat tehnică rusească și chinezească, în mod suspect, nu a funcționat. Din
nou, de ce? A fost pregătit „episodul Iran”? Nici în Iran treburile nu păreau
atât de complicate. Militarii vechi însă pare că s-au prins că ceva nu e OK
acolo, dar Trump i-a făcut fricoși. Au atacat și s-au fript! Toate bazele
militare „impenetrabile” au fost făcute praf, toate încercările de a rupe
regimul s-au dovedit a fi inutile.
Acum, cum se spune popular, buboiul a copt. SUA e
terminată din punct de vedere militar, suficient ca „marele tăcut”, China, să
iasă la bătaie. Nu militar(deocamdată), dar cu atât mai dur. V-am mai spus că a
ales, la nivel oficial, să respingă sancțiunile americane, declarându-le ilegale.
Este pentru prima dată când se întâmplă așa ceva. Până acum alegeau să
ocolească prin utilizarea de proxy-uri, dar acum e altceva: China semnalizează
că e pregătită de o confruntare directă. Iar SUA stă mai prost ca oricând: cu
armata făcută praf, cu tehnică militară învechită și scumpă, cu un președinte
lovit de demență și fără nicio perspectivă clară.
Mesajul Chinei nu a rămas fără ecou. Brazilia
cumpără în disperare aur contra dolari, iar sezonul „marilor vânzări” de valută
occidentală pare început în forță. Din acest punct, China mai are un singur pas
de făcut: propunerea framework-ului monetar multipolar, care ocolește total
dolarul și care garantează tranzacțiile cu aur. Adică ceea ce a făcut în raport
cu partenerii săi tradiționali și care trebuie doar extins la nivel BRICS.
Framework-ul există, poate fi pus în mișcare în 24 de ore!
V-o spun sincer, momentul în care China va decide
pasul 2 va fi mai rău decât cel din 1929! Foametea va bântui întreg Occidentul,
va lovi fără milă exact ca în perioadele nefaste ale istoriei! Nu mai e mult.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
Trenduri economice
