LAUDATIO pentru Domnul Dragoș Gelu, ctitorul revistei „Moara lui Gelu”

În lunca Someșului, la Lucăcești, în comuna Mireșu Mare din Maramureș, bunicul dinspre mamă al lui Gelu Dragoș a avut o moară pe apă.

Acolo se măcina grâul din care se făcea pâinea satului.

Nepotul nu a moștenit meseria, dar i-a moștenit tâlcul.

Într-un vers, poetul mărturisește că el „macină numai cuvinte”.

Rareori o vocație a fost descrisă mai frumos și mai adevărat.

Născut la 22 februarie 1967, al doilea fiu al lui Aurel și al Anei, Gelu Dragoș a fost îndrumat spre poezie încă din anii școlii de dascălul său, pictorul și poetul Ion Georgescu-Muscel.

A urmat Liceul de Electrotehnică din Baia Mare și o școală postliceală de învățători.

A obținut licența în Științele comunicării, specializarea Jurnalism, la Universitatea „Vasile Goldiș”, filiala Baia Mare, și un master în Managementul educațional.

S-a întors apoi acolo de unde plecase, ca profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială din Mireșu Mare.

Este un lucru rar și frumos ca un om să-și dăruiască talentul și învățătura chiar locului care l-a format.

În decembrie 2010 a pus în funcțiune o moară de alt fel: „Moara lui Gelu”, revistă electronică „de atitudine, cultură, mediu social, educație și sport”.

Primul articol a fost legat de alegerea noului președinte al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, pe 15 ianuarie 2011.

Data nu a fost întâmplătoare: este ziua nașterii lui Mihai Eminescu.

De atunci, moara n-a mai stat.

În peste cincisprezece ani, a găzduit zeci de mii de texte și milioane de vizite.

A devenit un loc de întâlnire pentru scriitori din Maramureș, din toată țara și din diaspora.

Ctitorul ei a vrut ca publicația să aibă o identitate și „un pașaport” al ei, așezat pe adevăr și pe iubire de neam.

Și a reușit.

Ca un morar adevărat, Gelu Dragoș nu primește orice la moara sa.

Cântărește, alege și dă mai departe numai ce este bun.

În interviurile sale, critică fără ocolișuri cărțile scoase „pe bandă rulantă”, fără corector și fără redactor.

Cere scriitorilor rigoare, muncă și răspundere față de cuvânt.

Această exigență nu vine din asprime, ci din respect pentru cititor și pentru literatura română.

Opera sa arată un scriitor complet: poet, critic, publicist, monografist și dascăl.

Poetul a scris volumele „Anotimpul iubirii”, „Daruri divine”, „Corabia cuvintelor”, „Singurătatea poetului” și „Miracolul clipei”. Criticul literar a publicat „Moara lui Gelu”, „Cronici din Nord” și „Raftul lui Gelu”.

Publicistul a semnat „Opinii” și „Instantanee maramureșene”.

Monografistul satului natal a scris „File de istorie a satului Lucăcești”.

Dascălul a publicat „Revistele școlare” și, împreună cu soția sa, prof. Ana Dragoș, „Valențe pedagogice în activități ecologice”.

Este și unul dintre coordonatorii antologiei „Sincerus verba”, ajunsă la șapte volume.

Despre cronicile sale s-a spus că știu să recunoască, cu obiectivitate, valoarea fiecărui autor, fie el debutant sau consacrat, și că se încheie de fiecare dată cu o concluzie memorabilă.

Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, al Asociației Scriitorilor din Maramureș, al filialei maramureșene a Ligii Scriitorilor Români și al Clubului „Spinul” al epigramiștilor maramureșeni.

Prezidează Cenaclul literar „Petre Dulfu” din Satulung.

Poezia sa a fost premiată la festivaluri precum „Dragoș Vrânceanu”, „Vasile Lucaciu”, „Armonii de primăvară” și Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga”.

Gelu Dragoș spune că scrisul îi ordonează gândurile, îi limpezește trăirile și leagă oamenii între ei.

Mai spune că vom fi judecați după ceea ce lăsăm scris.

Dacă așa este, și cred că așa este, atunci judecata asupra lui va fi una bună.

În urma sa rămân cărți, mii de pagini dăruite altora și o moară care macină neîntrerupt, de peste cincisprezece ani, cuvântul românesc.

Îi doresc domnului Gelu Dragoș multă sănătate, putere de muncă și bucuria de a vedea „Moara lui Gelu” măcinând încă mulți ani de acum înainte, spre folosul tuturor celor care caută în scris adevăr, frumusețe și lumină.

Cu aleasă prețuire,

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

scriitor și jurnalist