marți, 30 aprilie 2024

La Pasti

                                                                                 de  George Cosbuc

Prin pomi e ciripit si cant,

Vazduhu-i plin de-un rosu soare

Si salciile-n alba floare-

E pace-n cer si pe pamant.

Rasuflul cald al primaverii

Adus-a zilele-nvierii.

 

Si cat e de frumos in sat!

Crestinii vin tacuti in vale

Si doi de se-ntalnesc in cale

Isi zic: Hristos a inviat!

Si rade-atata sarbatoare

Din chipul lor cel ars de soare.

 

Pe deal se suie-ncetisor

Nevaste tinere si fete,

Batrani cu iarna vietii-n plete;

Si-ncet, in urma tuturor,

Vezi sovaind cate-o batrana

Cu micul ei nepot de mana.

Pr. Stelian Tofană invită la reflecție: Unde este adevăratul meu loc în „Tabloul patimilor”


Preotul Stelian Tofană, specialist în Studiul biblic şi exegetic al Noului Testament, a avut la Catedrala din Cluj-Napoca, o predică ce poate fi considerată ghid de reflecție în Săptămâna Pătimirilor.

Părintele profesor a relatat evenimentele fiecărei zile și a propus cum să ne raportăm personal la acestea, pentru edificare duhovnicească.

Pentru luni, după praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, sfinția sa a îndemnat să reflectăm: „Oare Biserica lui Dumnezeu este pentru mine o casă de rugăciune? De câte ori am intrat în ea, cât timp am petrecut din anul acesta, din viața mea, din luna aceasta în casa lui Dumnezeu?”.

„Nu voi da răspuns la întrebări, sunt întrebări de reflecție la care fiecare dintre noi să ne răspundem”, a anunțat din început clericul.

Marți, evocând blestemarea smochinului, Pr. Stelian Tofană a recomandat să reflectăm la puterea credinței: „Avem atât de multe lucruri în sufletul nostru, cât munții de mari și grele. Marți să reflectăm că le putem înlătura – orice suferință, orice boală, orice neajuns, dacă apelăm la forța din noi, care este credința”.

Autenticitate

Mergând pe firul Săptămânii Mari, părintele a evocat pentru ziua de miercuri „asprul rechizitoriu făcut de Hristos șefilor poporului evreu” și a propus să reflectăm, de dimineață până seara și de la cel mai mic până la cel mai mare, la autenticitate: „La nevoia sincerității, la curăția noastră, la cât de important este să ai autoritatea venită din autenticitatea vieții tale și a mesajului pe care îl transmiți și nu din autoritatea și puterea pe care postul și funcția ți-o dă”.

„Să recunoască în noi, absolut toți cei din jurul nostru, că suntem autentici, că nu suntem dubli, că nu suntem fățarnici și că este cuvântul nostru care trebuie să fie da, da și care trebuie să fie nu, nu. În ziua de miercuri la asta să reflectăm: cât de sinceri suntem cu cei de lângă noi, cât de autentici suntem în ceea ce spunem, cât de corect și drept suntem în relație cu cel de lângă noi”.

Nu suntem un alter Iuda?

Pentru Joia Mare, părintele Tofană a îndemnat să contemplăm marele dar al Euharistiei, dar și să ne întrebăm ce suntem noi în raport cu Hristos – lumina lumii:

„Oare noi nu suntem un fiu al întunericului prin ceea ce facem? Oare noi nu cumva îl vindem pe Iisus și îl trădăm și noi prin ceea ce facem și prin modul în care ne comportăm? Nu suntem un alter Iuda personificat? Și nu cumva, atenție la acest lucru, nu cumva după ce ne întâlnim cu Hristos – lumina, chiar din fața Lui, ieșim afară într-un întuneric al vieții, al negării, acolo unde ne risipim pentru totdeauna?”.

 „Tabloul patimilor”

Ajungând la Vinerea Pătimirilor, preotul a avut o recomandare pe cât de ludică pe atât de profundă: Să zugrăvim tabloul pătimirilor și să ne identificăm un loc în acesta.

„Să-ți găsești un loc și să te pictezi și pe tine. Ai atâta scene în care te poți picta: în mulțimea care strigă: «Răstignește-L!», între martorii mincinoși care au venit cu mărturie falsă la Caiafa, în persoana lui Pilat, în persoana celor care-L batjocoreau, în mulțimea aceea care l-a ales pe Baraba și nu pe Iisus, între tâlhari, de-a dreapta și de-a stânga crucii, unde vrei tu, unde tu te regăsești în raport cu Iisus, pune-te și pe tine”.

Sunt convins că toți ne vom pune undeva într-o margine a tabloului de jos, acolo unde nu-i nimeni, care nu intră nici o scenă din cele amintite, a spus Pr. Tofană și a îndemnat din nou la reflecție, întorcându-ne în noi înșine:

„Acolo este oare adevăratul meu loc, unde eu m-am pus? Sau printre trădători, printre cei care-l chinuie și-l lovesc pe Iisus, printre falsele mărturii? Printre cei care strigă «Răstignește-L!»? Poate chiar cei cu care Iisus a făcut o minune? Și cu tine a făcut minune, iubite creștine. Și cu mine. Și încă cât? Nu una, nu una a făcut cu fiecare dintre noi, ci mult mai multe”.

Zăcem în mormânt

În final, pentru sâmbătă, când Hristos se află în mormânt, sfinția sa a întrebat: „Nu cumva, și eu și tu, prin felul în care ne ducem viața, zăcem în mormânt? Nu cumva viața noastră, a mea și a ta, este un adevărat mormânt, fără relație cu nimeni, fără lumină, întuneric și foarte singur?”.

Ascultă cuvântul integral, la Radio Renașterea.

 

La mulți ani...muncitorești!

 

Dragi colegi, odihnă plăcută de „1Mai”! Cine dorește să trimită cărți d-lui  prof. univ. dr. Sandu Frunză, adresa este: Sandu Frunză, O.P.13.,  C.P.917, Cluj-Napoca. Nu face cronici, dar are obiceiul să le amintească pe FB. Sănătate! 

Florica Bud,

Președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș

Dinamo București s-a calificat în Final Four-ul EHF European League

În prima manșă de la București, Dinamo a reușit să o învingă la limită pe Skjern, scor 28-27.  În manșa retur, „câinii” au obținut o victorie istorică, Skjern - Dinamo 34-38. Dinamo a avut o diferență de 8 goluri la pauză!

Dinamo a reuşit să reziste în partea secundă deşi a pierdut cel mai bun apărător al său, Robert Militaru fiind descalificat în min. 19.

Pentru echipa antrenată de Xavi Pascual au marcat Ante Kuduz 8 goluri, Luca Cindric 7, Lazar Kukic 7, Călin Dedu 4, Miklos Rosta 3, Andrii Akimenko 3, Nicuşor Negru 2, Stanislav Kasparek 2, Viaceslav Bohan 1, Alin Zein 1.

Portarul Vladimir Cupara a încheiat cu 11 intervenţii (28,21%).

Datorită lui Dinamo, am revenit în elita handbalului masculin european după o pauză de 10 ani.

Turneul Final Four al EHF European League va avea loc pe 25 şi 26 mai, la Hamburg.

Autor: Cristi SOMEȘAN

Dan Diaconu: Marea repatriere

Mișcările aberante ale lui Biden nu aveau cum să rămână fără consecințe. Am spus încă din momentul în care moșul ramolit a decis confiscarea activelor rusești că asta va avea ca efect detonarea încrederii în dolar. De fapt, situația e mult mai adâncă: încrederea în SUA se prăbușește.

Decizia de confiscare a scurtcircuitat întreaga lume deoarece a fost o acțiune fără precedent, fără justificare și la care nu s-ar fi gândit nimeni niciodată că ar fi posibilă. A avea beneficiul tipăririi banilor lumii este, în sine, o putere extraordinară pe care ai primit-o. Însă totul vine la pachet și cu o înaltă responsabilitate deoarece, dacă nu reușești să asiguri neutralitatea banului, înseamnă că acea monedă și-a pierdut capacitatea globală. Fix asta a făcut administrația ramolită de la Casa Albă.

De aceea o serie de țări din Orient și din Africa, într-o mișcare discretă, au solicitat repatrierea rezervelor de aur. Arabia Saudită, Ghana, Camerun, Senegal, Algeria, Egipt, Africa de Sud și Nigeria au decis această mișcare strategică de repoziționare. Și nici nu e de mirare că se întâmplă asta în condițiile în care regimurile acelea sunt printre cele mai grijulii cu banii proprii, care pot oricând să fie blocați din diverse motive(în principal politice).

Cererea de repatriere a aurului este una dintre cele mai radicale cereri deoarece metalul prețios e greu de repatriat. Sunt două motive: pe de o parte necesitatea asigurării transportului, însă, cea mai gravă, lipsa de aur din rezervele americane. Țările care-și trag acum aurul de acolo sunt printre ultimele care probabil vor mai reuși să-și ia ceva întrucât sunt prea numeroase speculațiile referitoare la manipularea prețului aurului de către SUA prin intermediul aurului care era depozitat de alte state la ei.

Oricum am da-o, mișcarea este una destul de clară. Apele se împart din punct de vedere financiar. Aurul se mișcă cel mai greu, dar moneda are un traseu mult mai rapid. Astfel, cel mai probabil, în viitorul apropiat vom vedea o hemoragia pe piața bondurilor americane în urma căreia, în final, SUA va ajunge să-și cumpere singură propria datorie. Acela va fi momentul în care imensa schemă Ponzi a dolarului va fi expusă. Doar că nimeni nu va băga de seamă decât atunci când dolarul chiar nu va mai valora nimic.


Autor: Dan Diaconu

sursa: https://trenduri.blogspot.com/

 

Recomandările jandarmilor montani cu ocazia zilei de 1 Mai 2024

 


Dacă de 1 Mai veți alege să ieșiți în natură, la un picnic, jandarmii montani vor fi prezenți în zonele stațiunilor montane și pe traseele turistice pentru siguranța cetățenilor și pentru prevenirea producerii unor fapte antisociale.

Ca să vă bucurați de natură în siguranță, respectați câteva recomandări:

-alegeți doar zonele de picnic destinate acestui scop;

-aprindeți focul numai în locurile special amenajate, supravegheați-l în permanenţă, iar când plecați asigurați-vă că acesta este stins;

-respectați natura, nu distrugeți plantele, rocile sau orice alte elemente ale cadrului natural;

-dacă întâlniți animale sălbatice, nu vă apropiați de acestea, nu le hrăniți și nu le fotografiați;

-depuneți deșeurile selectiv în containerele inscripţionate corespunzător categoriei de deşeuri.

Notă. În caz de nevoie solicitați sprijinul jandarmilor sau sunați la numărul unic de urgență 112.

Profesorul Iohannis se pensionează! După ce a ținut postul blocat timp de 27 de ani...

Catedra de profesor de Fizică a președintelui Klaus Werner Iohannis de la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” a devenit vacantă și poate fi ocupat de un titular. După o perioadă de aproximativ 27 de ani în care postul a fost rezervat, acesta s-a eliberat pentru că președintele României a depus cerere de pensionare.

Lista posturilor disponibile pentru titularizare în județul Sibiu a fost publicată marți, 30 aprilie, 2024. Printre acestea se regăsește și unul dintre posturile de profesor pentru disciplina Fizică de la Colegiul Brukenthal din Sibiu, cu predare în limba germană, ce constă în 18 ore, reprezentând o catedră completă.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, Constantin Dincă, a clarificat pentru Ora de Sibiu că președintele României și-a depus cererea de pensionare pentru poziția de profesor de fizică, invocând limita de vârstă. Astfel, postul vacant ar putea fi cel al lui Klaus Werner Iohannis.
„Colegiul Brukenthal a scos la concurs catedra de fizică, asta însemnând că tot ce e posibil să fie catedra domnului președinte. Klaus Werner Iohannis și-a depus cerere de pensionare pentru limită de vârstă. Ceilalți profesori care au catedră sunt tineri”, a spus Constantin Dincă.
Acest post este inclus în lista posturilor vacante pentru angajare pe o perioadă determinată de 4 ani și poate fi ocupat de un candidat cu definitivat, care trebuie să obțină o notă sau medie de cel puțin 7 la examenul de Titularizare.

Sursa: G.S.

Prof. Elena Borș: „Nu înțeleg de ce tac profesorii de română și matematică!”

Rezultatele slabe obținute de unii elevi la simularea Evaluării Naționale îi transformă pe profesorii de română și matematică în ”sclavi” întrucât sunt obligați să țină ore suplimentare inclusiv în weekend ca să crească rata de promovabilitate la examenul propriu-zis, deși toți sunt admiși în licee sau școli profesionale, indiferent de media obținută.

Observația îi aparține prof. Elena Borș de la Școala Gimnazială nr.1 Bistrița, care a mai avut poziții ferme și în timpul grevei profesorilor din vara anului 2023, așa cum ați putut citi AICI.

”Vremea simulărilor, perioada transformării profesorilor de română și matematică în carne de tun.

Vorbim de o promovabilitate care nu există, nu există o promovare undeva, nu trebuie (elevul -n.a.) să aibă nota 5 ca să intre la liceu, deci nota de la simularea Evaluării Naționale/nota de la Evaluare, NU PROMOVEAZĂ, IERARHIZEAZĂ!

Prin eliminarea pragului de minim nota 5 la română și matematică pentru a putea ajunge la liceu nu mai putem să vorbim de promovabilitate, putem să vorbim despre o CAUZĂ a rezultatelor (și nu este singura: lipsa de autoritate a cadrului didactic din cauza legilor și a statutului elevului, intervenția părintelui în actul educațional, încărcarea nejustificată a cadrului didactic cu sarcini care nu îi aparțin, etc.)!

De ani de zile nu căutăm cauzele și obligăm profesorii de română și matematică să devină sclavi, pardon, voluntari, să facă planuri remediale, intervenții personalizate, ore suplimentare, ca să ia elevul minim 5, să ne crească rata de promovabilitate.

De ce? Păi, eu merg în clasă, îmi fac treaba, predau, explic, le stau la dispoziție și peste 50% din ei nu mă aud, nu vor, nu îi interesează. Oricum ajung la un liceu, indiferent de notă! Atunci, ce vrei tu de la mine, instituție superioară? Să fac ore suplimentare ca să elimin efectele unor cauze pe care tu le-ai introdus?

P.S. Sunt multe de spus, dar nu înțeleg de ce tac profesorii de română și matematică🤔, lucrează dublu față de alții, sâmbăta, duminica, olimpiade, în ședințe criticați permanent că elevii nu au…promovabilitate! Și nu numai….”, a scris prof. Elena Borș.


PS Iustin al Maramureșului, rugăciune pentru pace în Ucraina și în lume: Niciodată, ca acum, omenirea nu a stat sub spectrul unui dezastru planetar!



Iubiți părinți slujitori ai Sfintelor Altare,

Iubiți credincioși,

Hristos a Înviat!

Slăvit să fie Dumnezeul părinților noștri pentru marea Sa iubire de oameni, pentru îndelunga Sa răbdare, pentru nemărginita Sa iertare și pentru atotbunătatea Sa! El ne-a întins, din Cer, mâna salvatoare și dumnezeiască, ridicându-ne din păcat, suferință și moarte și izbăvindu-ne de întuneric și iad, prin Întruparea, Pătimirea, Răstignirea, moartea și Învierea Fiului Său. Iisus Hristos Cel înviat din morți este icoana iubirii desăvârșite a Tatălui Ceresc, „căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Această mare taină a iubirii părintești o retrăim în mod real, în fiecare an, de Praznicul Învierii Domnului, drept pentru care, în noaptea de Paști, cântăm: „Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem «fraţilor» şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!” (Stihira Învierii de la Slava Laudelor).

Cine oare va putea să pătrundă și să înțeleagă taina lui Dumnezeu, prin care a ales modul izbăvirii neamului omenesc de întuneric, de moarte și de iad, dacă mintea lui nu va fi adumbrită și luminată de harul Duhului Sfânt, dacă nu-i va fi întemeiată pe piatra credinței fără de îndoială și nedumerire, de nu-i va fi ancorată în adevărul mântuitor și veșnic al Evangheliei lui Hristos? Hotărârea lui Dumnezeu de a salva „zidirea Sa cea căzută”, omul și umanitatea, a fost luată din veac, iar „la plinirea vremii” s-a petrecut așa cum El a rânduit, când Fiul Său a primit să facă ascultare de Tatăl, necondiționat și de bunăvoie. Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos, cei de Dumnezeu purtători și inspirați de Duhul Sfânt, ne-au învățat că Fiul nu a fost constrâns de nimeni și de nimic în voința Lui, ci „voind S-a întrupat, voind a flămânzit, voind a însetat, voind a fost răstignit, voind a pătimit, voind a murit pe Cruce, în chinuri”, vărsându-Și sângele curat și dumnezeiesc, pentru spălarea și curățirea noastră, a oamenilor păcătoși. Cu 600 de ani înaintea acelui moment, Sfântul Prooroc Isaia, luminat de Dumnezeu, a deslușit taina libertății, a suferinței iubitoare, iertătoare și mântuitoare a lui Hristos, când a zis: „Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7).

După chipul lui Hristos ne învață și Biserica Sa cum se cuvine să înțelegem asumarea vieții Mântuitorului în propria noastră viață. Ne-o spune Însuși Domnul, atunci când se adresează Apostolilor și, prin ei, nouă tuturor: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea (propria cruce) și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Prin urmare, noi, creștinii ortodocși, înțelegem cum se cuvine că vremea pregătitoare de dinaintea Sfintelor Paști – prin post, rugăciune și fapte bune, milostive – nu este o obligație sau o constrângere, ci o sfântă datorie, care decurge din asumarea liberă, de către noi, a unor privațiuni, a restrângerii unor libertăți și drepturi firești, spre a deveni vrednici de marele dar al Pătimirii, Răstignirii și morții Domnului, adică spre a fi părtași, în final, la bucuria, lumina și slava Învierii Lui. Înțelegerea și asumarea voită și liberă a modestei noastre jertfe ne îndreptățește să nădăjduim la accederea, în final, la „Taina biruinței vieții veșnice asupra morții, care ni s-a arătat nouă prin Învierea lui Hristos Cel Răstignit și devenit Lumina și înțelesul ultim al întregii vieți veșnice. Învierea lui Hristos din morți și trecerea de la viața aceasta, amestecată cu suferință și moarte, la o viață cu totul nouă și veșnică, arată, de fapt, rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu: El S-a făcut om, a trăit printre oameni și a împărtășit condiția vieții noastre pământești, până la moarte, pentru ca pe cei din păcate și din morminte să-i ridice la viața adevărată, lipsită de păcat și moarte, și anume la viața cerească sau veșnică, trăită în Dumnezeu și cu Dumnezeu”, după cum elocvent arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Iubiți fii duhovnicești,

Lumea în care trăim, a secolului XXI, este plină de curse, de capcane, unele ascunse, iar altele la vedere. Nimeni nu le poate identifica, evita sau depăși, dacă nu are învățătura cea sănătoasă și dacă nu urmează adevărul mântuitor și izbăvitor din strâmtorarea veacului. Sfântul Apostol Pavel ne arată, în Epistola către Efeseni, calea de urmat: „În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii” (Efeseni 6, 10-15).

Hristos Domnul a adus în lume Evanghelia Păcii. Încă de la Nașterea Sa în Betleem, îngerii au proclamat pacea între Dumnezeu și oameni și între oameni întreolaltă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Apostolilor le-a zis, înainte de Sfintele Sale Pătimiri: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35). Iar după dumnezeiasca Sa Înviere le-a dăruit Ucenicilor Săi pacea, zicând: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Ceea ce a urmat, însă, nu a fost cu voia lui Dumnezeu și nici în rânduiala Fiului Său. Creștinii, ucenici ai lui Hristos și urmași ai Apostolilor, s-au divizat; Biserica lui Hristos s-a dezbinat și nu își mai regăsește unitatea pierdută acum un mileniu; iar Evanghelia, în loc să fie una a păcii, devine una a vrajbei, a neînțelegerii, a războiului religios și fratricid. Se ajunge, în cele din urmă, la o confruntare între imperii, între neamuri și popoare creștine și necreștine, care fie n-au primit mesajul și lumina Evangheliei lui Hristos, fie nu le-au înțeles sau, mai grav, le-au nesocotit. Profeția Mântuitorului, făcută poporului ales – „De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43) – este înfricoșătoare și stă ca o secure gata să taie legătura dintre pământ și Cer, dintre oameni și Dumnezeu-Tatăl, Cel care, prin Fiul, a instituit Împărăția Sa pe pământ, adică Biserica, „stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15).

Biserica, ascultând glasul Întemeietorului ei, se roagă neîncetat pentru pacea dintre oamenii din fiecare țară, pentru pacea dintre popoare, pentru buna așezare a întregii lumi. În anii din urmă, se roagă fierbinte pentru încetarea conflictului din Țara Sfântă, pentru încheierea războiului din Ucraina și pentru pace în întreaga lume, acolo unde sunt confruntări și nedreptăți, atrocități, asupriri, jefuiri, ucidere și moarte. Pământul este casa noastră, este raiul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu să-l iubim, să-l cultivăm, să-l prețuim și să-l chivernisim. Oare va îngădui Creatorul ca minți întunecate și demonice să transforme opera Sa în infern, iar capodopera Sa, omul, umanitatea și viața, în neant și în cenușă? Să nu fie! Să ne rugăm fierbinte, cu nădejde în mila și în ajutorul Lui, noi toți cei ce credem în Dumnezeu! Să fim uniți în rugăciune, căci, așa cum spune o vorbă românească, „mult pot puțini buni împreună”!

Niciodată, ca acum, omenirea nu a stat sub spectrul unui dezastru planetar. Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, să ne cutremure, chemându-ne la solidaritate, la unitate, la comuniune în rugăciune, pentru salvarea umanității, coroana creației divine. O umanitate mult îndepărtată, azi, de Legea și de poruncile lui Dumnezeu; o umanitate lipsită de conștiința păcatului și a nevoii de căință; o umanitate care a uitat să-și plece genunchii și să-și înalțe ochii spre Cer, pentru a-și recăpăta conștiința și dorința de îndreptare și împăcare.

Dragi părinți, dragi tineri,

Suntem un popor creștin, care a primit lumina Evangheliei lui Hristos acum două mii de ani, prin Sfântul Apostol Andrei – cel întâi chemat. Această lumină lină și divină a modelat sufletul, viața, familia și neamul nostru dreptcredincios și iubitor de Hristos. Am fost și am rămas creștini, cu toate că am trecut prin 45 de ani de îngheț comunist ateu, reușind să păstrăm credința și adevărul că Iisus Hristos, Cel înviat din morți a treia zi, este Fiul Dumnezeului Celui viu, Mântuitorul lumii.

Astăzi lumea este în fața unor provocări nemaitrăite, a unor salturi în știință și tehnologie cum nu au existat vreodată. Însă nu toate acestea și nu întotdeauna sunt puse în slujba luminii, a vieții, a demnității și libertății omului. Dimpotrivă, se pot constitui în tot atâtea capcane întinse de luciferul potrivnic lui Hristos, care încearcă să ne ocupe mintea, inima, ființa noastră cea după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, aruncând-o în suferință, în întuneric, moarte și iad, din cauza alegerilor greșite pe care le facem, a abuzului de libertate fără responsabilitate.

Când Dumnezeu a creat lumea și omul, „a privit toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Să presupunem că toată știința și evoluția tehnologică sunt foarte bune și că oamenii care au făcut descoperiri au fost luminați de Dumnezeu. Dar modul folosirii acestor descoperiri poate fi greșit sau chiar rău, iar atunci nu este cu voia și pe placul lui Dumnezeu. Să cercetăm, așadar, lumea și duhurile ei, ne îndeamnă Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (I Ioan 4, 1-3). Pentru noi, creștinii, și în special pentru cei tineri, cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt normă sau canon. Iată ce zice: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Corinteni 6, 12). Să fim, așadar, după îndemnul Sfântului Vasile cel Mare, „precum albinele, care zboară din floare în floare, dar numai din unele culeg polenul binefăcător și vindecător”.

Iubiți păstori de suflete,

Ne-a ajutat Dumnezeu și am finalizat proiectele noastre mai vechi: Cartea de rugăciuni pentru tot creștinul, Catehismul creștinului ortodox și Cărticica de rugăciuni pentru copii și tineri. Cartea de rugăciuni pentru bolnavi este un proiect în derulare, iar Catehismul și Cartea de rugăciuni pentru tineri, pe care le oferim în mod gratuit fiecărei familii creștin-ortodoxe și fiecărui copil și elev, le-am alcătuit și publicat împreună cu dumneavoastră, cu parohiile, și vă mulțumim că ați înțeles necesitatea lor, venind în ajutorul Episcopiei, spre a face împreună acest dar important și necesar. Vă binecuvântăm, vă prețuim, vă apreciem și vă însoțim în intensa activitate pe care o desfășurați cu copiii și tinerii, pe întreg cuprinsul eparhiei. În anul 2023, peste 12.000 de copii și tineri au participat la tabere și școli de vară, iar aceasta vi se datorează.

Tinerii sunt viitorul Țării, al Neamului și al Bisericii. Suntem datori să-i creștem frumos și creștinește, împreună – Familia, „biserica cea mică”, și Biserica, „familia cea mare”! Provocările pentru tinerii de astăzi sunt înspăimântător de grave și ucigătoare de suflete și vieți. Numai împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea Maicii Domnului, îi putem păzi de cursele văzuților și nevăzuților vrăjmași.

Vă îndemnăm, de asemenea, să purtați multă grijă față de cei bătrâni și bolnavi. Unii dintre ei sunt singuri, copiii fiindu-le plecați prin toată lumea, pentru un trai mai bun. Biserica și preotul suplinesc lipsa celor plecați, cu dragoste, compasiune, dărnicie și filantropie. Este datoria noastră pastorală, așa cum am spus-o în mai multe rânduri: „Terenul pastorației credibile și convingătoare a preotului de ieri, de azi și pentru totdeauna este și va fi suferința umană, sărăcia, abandonul, umilința, nedreptatea, lipsa de speranță și, în final, deznădejdea și gândul că și Dumnezeu i-a uitat”. Să nu fie! Căci greu va fi răspunsul pe care va trebui să-l dăm în fața lui Hristos, Bunul Samarinean, când ne vom prezenta la Dreapta Judecată.

Anul 2024 este, în Patriarhia Română, Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți. Episcopia noastră, prin Sectorul social-filantropic, a demarat un proiect mai amplu, una dintre activitățile proiectului fiind săvârșirea cu prioritate a Tainei Sfântului Maslu în toate spitalele din cele două județe, Maramureș și Satu Mare.

Ați fost – și cred că veți fi în continuare –, în lumea tulburată de război și ură, slujitori ai adevărului, ai binecuvântării, ai binelui și păcii. Tot astfel, fiți, în viața păstoriților, speranță, echilibru, curaj, îmbărbătare, statornicie, model de râvnă pentru cele sfinte și exemplu de viețuire în familie, după chipul Sfinților și al părinților noștri sfinți. Mergeți în casele bătrânilor și bolnavilor! Nu așteptați până vă vor chema rudeniile lor pentru a-i spovedi și a-i împărtăși pentru ultima oară. Faceți-o înainte de acest moment, pentru a primi de la bătrânii noștri cu viață sfântă marea lor binecuvântare, care vă va fi de mare și mult folos în lucrarea și slujirea voastră. Vorbele înțelepte ale bătrânilor vor putea fi soluții pentru pastorația dificilă din vremurile pe care le trăim.

Hristos Domnul, Cel înviat din morți, să vă fie vouă, tuturor păstorilor duhovnicești, lumină, pace, bucurie și ajutor! Maica Domnului să vă apere și toți Sfinții Bisericii lui Hristos să vă fie însoțitori și sursă de inspirație în toată binecuvântata voastră lucrare preoțească, pusă în slujba Bisericii noastre și a Neamului nostru românesc!

Îmbrățișându-vă, cu dragoste sfântă de părinte, pe toți păstorii de suflete îndrumători, sfințitori și luminători, pe monahii neîncetat rugători din sfintele noastre mănăstiri și pe binecredincioșii creștini – copii, tineri și vârstnici – vă încredințăm ocrotirii Maicii Domnului și tuturor Sfinților din neamul nostru. Hristos Domnul să vă facă parte de pacea și de bucuria pe care au trăit-o Apostolii și Mironosițele femei când L-au văzut înviat, și să vă dăruiască sărbători pline de lumină, cu sănătate deplină, în toate familiile noastre binecuvântate din Maramureș și Sătmar, aflate în țară sau în străinătate!

 

Hristos a Înviat!

Adevărat a Înviat!

Al vostru, al tuturor, către Hristos Cel Înviat din morți de-a pururea rugător și împreună cu voi în bucuria pascală,

 

† IUSTIN

Episcopul Maramureșului și Sătmarului”.

1 Mai - Ziua Internațională a Muncii

Data de 1 Mai este cunoscută și ca Ziua Internațională a Muncii, sărbătorită în multe țări, inclusiv în România. Pentru majoritatea țărilor din Europa, inclusiv la noi, 1 Mai - Ziua Muncii este zi liberă legală.

Cum a luat naştere sărbătoarea

Muncitorii din majoritatea țărilor industrializate sărbătoresc 1 Mai, dar la orgine stă o mișcare a sindicaliștilor din Chicago care au cerut reducerea normei orare zilnice de muncă la 8 ore. Pe data de 1 mai 1886, în Chicago, membrii Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii) au ieșit în stradă și au cerut introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă”. În acea zi, pe străzile din Chicago au ieșit în jur de 90.000 de oameni, dintre care  40.000 erau în grevă. Protestele au continuat și în următoarele trei zile, iar numărul manifestanților a crescut considerabil. Pe 3 mai, forțele de ordine au interveni, iar patru muncitori au fost uciși și mai mulți răniți. În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket din Chicago. Spre poliție a fost aruncată o bombă și 66 de polițiști au fost răniți – 7 au murit ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind în jur de 200 de persoane, dintre care mai multe au decedat. Opt dintre protestatari au fost judecați, iar asociații muncitorești din țări precum Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat bani pentru apărarea acestora. Mișcarea devenise mondială. Rezultatul grevei de la Chicago și apoi din toată America s-a concretizat în reducerea numărului de ore muncite într-o zi la 8 ore. Doi ani mai târziu, social-democrații afiliați la așa-numita Internațională a ll-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. În perioada care a urmat, pe 1 mai au avut loc anual demonstrații în Statele Unite, majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. Dar după 1904, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Totuși, în Europa și alte țări din lume, această dată a rămas să fie Ziua Muncii, amintind de jertfa muncitorilor care și-au dat viața pentru obținerea reducerii normei orare zilnice de muncă la 8 ore.

1 Mai, Ziua Muncii în România

 În țara noastră, 1 Mai, Ziua Muncii, a fost sărbătorită prima dată în 1890, în timpul domniei lui Carol I. Ziua a devenit sărbătoare națională în perioada comunismului când erau organizate manifestații propagandistice de amploare pe marile bulevarde și pe stadioanele din toată țara. Sovieticii au îmbrăţişat sărbătoarea de 1 Mai, considerând că „se opune filozofiei capitaliste americane” şi au impus-o în URSS şi în blocul comunist din Est. După căderea comunismului, românii au renunțat la festivitățile propagandistice de 1 Mai. Ziua a fost însă marcată prin organizarea de evenimente sociale, în aer liber. Astfel, în această perioadă a anului oamenii își organizează mini-vacanțe la mare sau la munte, sau merg la picnic pentru a face grătare în aer liber, alături de prieteni și familie.

 Povestea micului

Deși sunt considerați o specialitate românească, micii sunt disputați de România, Bulgaria, Grecia, Serbia și Turcia. Povestea micului pe care românii îl servesc de 1 mai își are originile undeva în secolul XIX-lea, în Balcani. Legenda românească spune însă că micii ar fi fost inventați în secolul al XIX-lea, într-o seară, la hanul La Iordachi din București, binecunoscut pentru cârnații săi. Mai precis, în centrul istoric al Bucureștiului, în 1957, s-a deschis restaurantul care a ajuns să inventeze micii, dar și să transforme acest preparat într-unul foarte popular. Într-o zi, Iordache Ionescu a rămas fără mațe pentru cârnații săi, preparatul preferat al clienților săi. El a avut însă inspirație și a pus carnea direct pe grătar. Așa au apărut micii. Moghazehi Mehrzad, unul dintre pasionaţii artei culinare, povesteşte că micul este de fapt un kebap, preparat cu ajutorul a numeroase condimente şi ierburi aromate. „Din reţeta originală de mici fac parte chimenul şi ienibaharul, condimente folosite foarte des de turci, fiind adaptată de fiecare zonă după gusturile şi obiceiurile culinare“, precizează acesta. Astfel, celebrul preparat are o istorie de peste patru secole. Nu doar micii, ci și „micii mari”, așa cum au fost numiți cei vânduți pe Dealul Negru. Astfel, aproape toți cei care trec pe DN7, drumul care leagă Pitești de Râmnicu Vâlcea, fac popas la Dedulești, ca să mănânce „un mic mare”. Zilnic, aici sunt vânduți între 1.500 şi 2.000 de mititei.

 Mesaje haioase de 1 Mai - La Mulţi Ani cu ocazia Zilei Internaţionale a Muncii!

·        Cine nu munceşte nu greşeşte, iar cine nu greşeşte merită promovat.

·        Munca nu a omorât niciodată pe nimeni… dar de ce să riști?

·         Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine… lasă până după 1 Mai, că ori se rezolva, ori nu mai trebuie făcut.

·        Munca este sfântă, aşa că nu te atinge de ea!

·        O fi munca brăţară de aur, dar azi sunt interzise bijuteriile!

·         Munca l-a făcut pe om… Dar nici distracția n-a omorât pe nimeni.

·        Munca îl înnobilează pe om, dar societatea noastră n-are nevoie de nobili.

·        Cine-i harnic și munceşte are tot ce vrea. Cine-i şmecher și chiuleşte are tot aşa.

                                                                                                          C.L.L.



1.239 de afișări - blogul MOARA LUI GELU - în 30.04.2024

 


Uite.... acum mă gândesc la Rapid...

De necrezut

Odiosul politik distruge orice atinge. Normal că și fotbalul este o țintă. Există un om, Șucu, care a fost păcălit să investească la Rapid. A băgat puternic mâna-n buzunare, a adus antrenor (Bergodi), a adus jucători și a practicat un foarte frumos fotbal.
„Cățelușii” din-năuntru și din afară, au început să-i pună bețe-n portofel acestui om, Șucu, om de-o rară modestie.
Vestiarul condus de-o epavă, a luat-o razna. Au fost îndepărtați jucători care și-au dat viața pentru echipă și au fost aduși mercenari.
Scandalagiul Săpunaru, cel care a provocat o bătaie made Ferentari la vreo două meciuri, nu-l suportă pe Lobonț antrenor și după bătaia încasată acasă de la clona mică din Craiova, nici măcar nu a dat mâna cu antrenorul. A jucat și el pe-afară și, iată ce i-a rămas în scăfârlie.
Bergodi, omul care a produs cel mai frumos fotbal, a fost înlăturat de gașca din vestiar.
Șucu a fost păcălit de bani și cred că stă pe pastile la meciurile Rapidului.
Nenea Șucule, dragă domnule, tovarășe, vinde domnule din ceea ce ai adus, scoate-ți ceva din bani și lasă-l de fotbal că ăștia te ruinează, nene!
Nu faci ca șeful vestiarului, ca șeful din tribune, ești terminat.
Poți aduce pe oricine, atâta timp cât ai putregai în vestiar, te va lua cu targa. Ăștia n-au mamă, n-au tată.
Să nu știi dumneata, nene Șucule, că Rapidul este Rapid?!

Puiu RĂDUCAN
30042024-B. Olănești

Program special – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

 


Dan Stoica: Persoane, personaje, personalități… (un comentariu la istoria războiului NATO – Rusia)


Anul ăsta toată lumea alege, din Grivița și Ferentari până în L.A și și Las Vegas.

Democrația se joacă și la păcănele dar și la marile cazinouri. Nu o să știm niciodată care e cea originală pentru că s-a născut dintr-o furăciune și furată a rămas până în ziua de azi. E ca mireasa răpită de zmeu și ăla impotent și obligat mereu să meargă în câmpul muncii cu buzduganul până dă peste el Greuceanu.

Acum să vă povestesc despre singurul care s-a grăbit să candideze și să fie ales cu 87 la sută (sau 88 după socoteala finală)

Domnul respectiv nu-i cine știe ce de înalt, nu-i mai tânăr ca mine ca să pot să-l privesc cu suspiciune și nici mai bătrân să trebuiească să-i arât respectul cuvenit.

E de-un leat. Dar mai harnic. Om de la țară care știa că dacă ai carte ai parte. Nimic neobișnuit în asta. Un studios în ale juridicului care și-a ales cea mai plictioasă dintre specialități: dreptul internațional al resurselor enegetice. Nici nu știam că există așa specialitate.

Dar când e să nu te lase lumea în pace degeaba te ascunzi în meserii anonime. Drept e că insul cu pricina era harnic și minuțios și de asta a fost după o scurtă carieră universitară la St. Petersburg trimis să întărească cel mai solid corp de birocrați al lumii, cel care se ocupă cu dosarele și nu oriunde ci în KGB.

Nu știu ce l-a făcut să sară în ochii șefilor, poate tocmai capacitatea lui de a nu se vârî în față cu tot dinadinsul, poate că îi plac femeile mai mult decât vodca și sportul mai mult decât lălăitul pe plajele luxului mondial.

Oricum, a fost adus la Moscova de cel mai mare ratat al istoriei mondiale: Boris Elțin. Ăsta a reușit să dărâme un imperiu și să nu pună nimic în loc.

Pe cât nu-i plăcea vodca agentului MI6, Michail, care a vândut URSS-ul pentru promisiunea să fie uitat de vest, fără să fie înjurat, pe atât îi plăcea să fie corupt la un pahar lui Boris până când ficatul s-a revoltat și a zis: ori tu ori eu. Și nu au mai fost nici unul și nici altul.

Așa s-a ales Kremlinul cu un birocrat „de afară” ca șef. Adus de la Dresda la Moscova după o scurtă carieră relansată ca prorector la Universității din St. Petersburg, numitul a venit cu pieptul plin de dorințe de bine și cu ideea să împace pe toată lumea cu toată lumea. Și s-a apucat să îi învețe pe toți: pe oligarhii ruși să fie mai potoliți (ți-ai găsit) pe cei de afară să aibă un pic de simpatie pentru cei care le dau mai ieftin elixirul luxului: aur, diamante, uraniul dar mai cu seamă petrol și gaz.

Au fost ani în care domnul, între timp președinte cânta în limba engleză ever green-uri și se ducea pe la porțile Occidentului să se propună ca elev model în clasele de asimilare în marele și veșnic fericelui Occident corporatist.

Ghinionul acestui om plin de bune intenții a fost (și este) că se afla în fruntea dușmanului ales de mărețul Occident ca să își potolească setea de a fura tot ce nu e încă în curtea lui.

Bietul președinte birocrat a fost pus să aștepte, i s-a promis marea cu sarea, ba unele din promisiuni le-a și semnat convins că sunt oameni de cuvânt ăia care au pus semnetăura lângă el.

Asta e dacă ai tipicuri de birocrat.

Chestia e că i s-a furat din casă… ba un pic de pe coasta Balticii, ba dinspre Caucaz, ba … și aici i s-a înecat la mal răbdarea, din casa părintească a Rusiei care este Ucraina.

Bietului conțopist, tobă de carte, nu i-a venit să creadă că cei pe care îi imagina ca fiind cei mai înțelepți și morali, spuneau una și făceau alta.

Occidenul, odată cu schimbarea mileniului, se hotărâse să investească în cruci și pietre funerare. Și dacă el nu a băgat de seamă, mai toată lumea da: investiția mergea chiar în locurile cu resurse (Irak, Kuwait, Afganistan, Venezuela, Libia, Siria)

Ba un război colo, ba o lovitură de stat dincoace… și el își vedea de treabă în birourile pe care nu s-a dezvățat nici până în ziua de azi să le lase, ca să huzurească la plaja la Soci. Semna tratate, căuta de pureci condiții de negociere și aștepta ca și alții să respecte ce promit.

Om cu multă răbadare. Singura lui fantezie a fost judo-ul (și femeile tinere, dar asta nu-i fantezie, e apa vieții la orice sedentar care își petrece ziua în fața unor hârtii și își strică ochii citind texte de lege)

Domnul președinte (că între timp așa era cunoscut de toată lumea) rămăsese în suflet un avocat pe care copilul de la țară zis Volodea îl vedea cu ochii minții muncind din răsputeri la fericirea celor din jur.

Și visele l-au părăsit unul după altul, închizându-i ușa în nas, și așa cum obișnuiesc cei care te părăsesc, l-au și bârfit ca fiind așa și pe dincolo.

A ajuns, din povești, cel mai urât dintre pământenii emisferei vestice. (ăștia chiar sunt legați la ochi și cu pumnul mass-mediei în gură de nu mai pot să aritculeze decât blesteme sau belstămății)

Între timp Volodea cel harnic a început să se trezească, dar știți că trezirea unuia care nu bea, se lasă cu o mahmureală mai rea decât a celui mai înveterat bețiv.

Plictisitorul avocat i-a lăsat pe militari să își facă treaba (și în Cecenia și în Siria și în Georgia) și el e făcut dosarul. Apoi și-a luat înapoi pomul cu fructe preferat de un om al mării din nord: veșnic însorita Crimee cu flota de care sunt așa de mândrii rușii, cea din Sevastopol.

Între timp Occidentul reinventase încă un stat. Ucraina. Altă făcătură după Taiwan, Kosovo și câte și mai câte frontiere trasate cu rigla și botezate țări prin Africa și Asia. Nici cu proiectul lor preferat Israelul nu au reușit cine știe ce… dar asta e altă mâncare de pește.

Revin la avocat. El nu s-a repezit să ia și Donbasul în 2014 când a fost de acord cu rușii din Crimeea să se unească cu țara mamă, pentru că mai visa să se împace cu Kiev-ul.

Dar când amantul s-a mutat în patul nevestei și el a fost pus să stea în șură fără așternuri, ba să mai și plăteașcă căldura ălora care se lăfăiau în casa lui, i s-a pus pata.

Numai că avocăția îl făcuse tipicar. A zis să ia lucrurile ca la carte*.

Au trebuit să moară zeci de mii de civili (ruși) să nu li se mai permită să scoată o vorbă în rusește câtorva milioane de aceași nație, ca să se enerveze.

Dar s-a enervat ca la carte.

Mai întâi a semnat niște tratate. Care nefiind respectate a trimis pe wagnerieni să facă liniște, dar nu le-a ieșit. În opt ani (2014-2022) milițiile separatiste și unitățile private Wagner au pierdut pas cu pas peste jumătate din teritoriile care formau Donetzkul și Luganskul și au fost învinși în încercarea de a reuni pe pământ Crimeea cu mama Rusia.

Mai era un pic și ar fi fost împinși toți dincolo de granițe. Să îți omori rudele e la ucraineni (și viceversa) un obicei din străbuni.

Chestia e că au avut o galerie de susținători care îi încuraja cu tărie și parale. Acești fani știau să îi folosească dar bieții ukri își închipuiau că îi folosesc, îmbogățindu-se toți pe capete.

Ucrainenii isteți își luau vile, cei mai puțin isteți un credit la bancă, cei isteți o mașină de fițe, cei mai naivi o cruce să le țină de cald sub pământ.

Și Volodea? El a așteptat și s-a perpelit cu speranța să le vină mintea la cap verilor de la Kiev.

Când, după nenumărate avertismente, vestul a atacat cu tot ce avea în dotare Donetzkul, s-a pierdut prima oară cu firea.

A vrut să-i sperie trimițând niște unități mai mult de paradă ca să îi facă să își vină în simțiri.

Ți-ai găsit.

O mare greșeală. Deși avocățește avea acoperire:

Oblasturile din est se despărțiseră de Ucraina cu câteva zile înainte și fuseseră recunoscute ca republici independente de Duma moscovită și Coreea mi se pare. Apoi au cerut în calitate de teritorii independente unirea la Federeația rusă. (ca la carte, repet)

Dar Marele arbitrul al Adevărului (Vestul) a refuzat să audă și să vadă. S-a prefăcut iar că o să cadă la pace (Istanbul – martie 2022) și cu o semnătură pe niște foi i-a făcut pe ruși să se retragă din jurul Kiev-ului. Și pe urmă a început să băsmuiască. (iar e altă poveste)

Avocatul a oftat și a lăsat militarii din lesă. Prigojin, Kadârov, Surovikin, Shoigu sau Gherasimov au ieșit la rampă.

Și așa a început măcelul. Un măcel cum nu s-a mai văzut și nu se mai vedea prea curând, unde frații s-au omorât unii pe alții ca să mulțumească speranțele (deșerte) ale celor care puneau pariu, când pe unii, când pe alții.

Ce a făcut Volodea? S-a făcut că nu mai este. S-a retras din cariera lui de președinte (unde să mai urce?) și s-a transformat în rus și atât.

A început să gândească în numele rușilor, pentru interesele rușilor, cu forțele rușilor.

Acest exercițiu de topire în popor i-a adus ura Occidentului dar și iubirea celor care sunt și ei ruși ca Volodea*.

Cam așa se scrie istoria unei alegeri cu 88 la sută, fără păcăleală și păcănele.

 

Autor: Dan Stoica

* din câte vedeți nu l-am învinuit niciodată că a fost bun sau rău pe acest personaj al lumii pe care a schimbat-o din țâțâni. Nici nu i-am pomenit multele greșeli sau biruințe. (lista ar fi lungă și pe o parte și pe alta). Chestia e că în anume clipe și poziții sociale nu se pune dacă ești bun sau rău, fericit sau nu ci dacă ești eficient. Și se pare că el este.