Ruine în orașul adolescenței
În strălucirea orașului
Aflată-n ruină
Grea ca de plumb cade
în sufletul meu
Casa de Cultură a Sindicatelor
în care tinerețea
ne hrănea visurile literare
la Cenaclul Arta.
Treptele pe care urmele pașilor tăi
le făceau să vibreze de frumusețe
precum catapeteasma și-n crăpăturile lor
nu mai crește nici iarba.
O lacrimă scursă pe obrazul
amintirilor mele
Măsurând parcă un destin
care poate fi al meu sau al tuturor
prevestind parcă uitarea sau moartea
Toate cad în nepăsare
intereselor de-o clipă
neatente la nostalgii metafizice
și la însingurare.
Doar gândul meu fuge departe
Până în clipele în care
numai tu
Adolescenta nebună de-atâta iubire
molipsitor râdeai
cu toată veselia lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu