Începând cu anii 1961/1962 rezultatele bune obţinute în munca de tineret au fost răsplătite cu felicitări, diplome şi premii din partea organelor raionale și chiar regionale, rezultate care am considerat că trebuie promovate și am scris aspecte din activităţile patriotice şi de voluntariat din comună dar și alte rezultate din realizările locale, prin presa vremii, în special ziarul regional Pentru Socialism. Din aceste preocupări am scris la ziarul regional articole pe teme diverse din comună despre fertilizarea ogoarelor, despre învăţământul agrozootehnic de masă, despre activităţile culturale din comună, despre începuturile activităţii bibliotecii din comună, despre noile construcţii în comună, cămin cultural, un nou magazin modern, în general ce consideram că este progres în localitate. O bucurie la acea vreme pentru mine însemna că aceste articole erau plătite şi primeam bani prin corespondenţă. Munca îmi era răsplătită şi prin o recunoaştere a calităţii de corespondent al ziarului regional Pentru Socialism şi ţineam o strînsă legătură cu publicaţia prin adrese şi comunicări asupra activităţii de corespondent. Primeam felicitări cu ocazia zilelor naţionale 1 Mai, 15 August ziua presei române, 23 August, 30 Decembrie, cu ocazia Anului Nou. Atunci ca şi acum cred că am făcut un lucru benefic pentru comuna natală, pentru tineretul din sat pentru oamenii care se dedicau muncii vieţii colective şi de interes obştesc. Totuşi credeam că era benefic să mă alătur celorlalţi corespondenţi din satele şi oraşele regiunii contribuind la promovarea muncii oamenilor. Sigur în acea perioadă era ceva emoţional să scrii la cel mai important ziar al regiunii şi ecoul în rândul oamenilor era mare, când aflau că sunt promovaţi şi cunoscuţi cu rezultatele lor. Pentru ziar trebuia alese teme care să fie în tematica vremii, ca la orice publicație de presă de atunci. Îţi asumai o răspundere atunci când trimiteai materiale pentru publicare pentru veridicitatea faptelor şi adevăr. Aparţia materialelor în ziar era o mare bucurie în acele vremi. Felicitările primite erau cunoscute de tinerii din sat încă de la poşta locală, ceea ce mi-a produs mare bucurie şi mai ales când o realizare a comunei era cunoscută de toată regiunea. O mulţumire a fost şi premiul trei pe regiune când am primit bunuri de importantă valoare pentru tineretul comunei, instrumente muzicale, articole sportive. După reorganizarea administrativ teritorială am continuat corespondența pe diferite teme la ziarul județean Cronica Sătmăreană. Întâmplările din Decembrie 1989 au deschis calea libertății presei și colaborările la diferite publicații s-au extins ajungând până în momentul de față la corespondență la 35 publicații interne și internaționale. Adaug că am fondat și condus din 2009 două publicații locale: Mesagerul Expres și Mesagerul Albastru cu un proiect și o tematică remarcabilă generalistă. Cu toate astea nu m-am considerat niciodată un ziarist profesionist deși calitatea tematică și managerială o impunea și nici nu am pretins să fiu primit în Uniunea Ziariștilor Profesioniști. Calitatea de dascăl îmi era suficientă fără a pretinde a face parte și din breasla ziariștilor profesioniști pentru un anumit statut și interese. Trist este că și aici a apărut o nouă categorie de ziariști profesioniști – descurcăreții- făuritorii de dosare cu hârtii false.
Prof. IOAN ANDREICA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu