Antologia „1001 cugetări” de Ilie Bucur Sărmășanul și Olimpia Mureșan a ajuns la volumul cu numărul douăsprezece!

La fel ca precedentele unsprezece volume, și acesta se prezintă în condiții grafice impecabile fiind tipărit la cunoscuta editură băimăreană „Proema”, patroni Cornelica și Alexandru Peterliceanu în anul 2023. Putem spune că „1001 cugetări, Vol. XII, Antologii” este un volum cu „greutate”, având nici mai mult, nici mai puține decât 704 pagini.

De la bun început doresc să remarc munca titanică, de Sisif, depusă de cei doi autori: preuteasa și profesoara de limba română Olimpia Mureșan din Ulmeni, județul Maramureș și părintele Ilie Bucur Sărmășanul din Sărmașu, județul Mureș, muncă călăuzită de către Cel de Sus, pentru că această operă literară de mari dimensiuni nu se putea realiza numai prin credința și cu ajutorul bunului Dumnezeu.

Din prefața semnată de Ilie Bucur Sărmășanul aflăm că acest demers literar s-a pornit atunci când cei doi și-au pus mai multe întrebări privind existența Creatorului, motivul pentru care au purces la a găsi răspunsuri. În acest sens au apelat  la cugetări, aforisme, declarații, consemnări ale marilor gânditori ai lumii, la filosofi, la teologi, la călugări, istorici, pedagogi, scriitori, jurnaliști, medici, academicieni, fizicieni, eseiști, ingineri, politicieni și lista ar mai putea continua.

Iată ce spune Ilie Bucur Sărmășanul: „Acesta este volumul XII. Au fost ani grei, de muncă multă, nopți de frământări și căutări, dar știind că fac totul pentru Domnul pe care-L slujesc, totul era mai ușor. Peste 3000 de pagini scrise, corectate și re-corectate, transformate în peste 2000 de articole trimise la diferite ziare. Aceste cărți sunt rodul cugetărilor oamenilor de știință, ale filosofilor, ale teologilor, ale sfinților, nicidecum a mea, un păcătos năzuind la cele veșnice. Eu doar am încercat, în perioada modernismului, când bibliotecile sunt goale și se citește atât de puțin, să adun, asemenea albinei, nectarul din flori, pentru ca cititorii să poată gusta din dulceața lor.(...) În  cele 12 volume sunt 12.012 cugetări. Sper să vă fie de folos. Acestea nu sunt puse într-o ordine tipiconală, după cum ar crede unii că este bine. Le-am scris așa cum este viața, cu bune și cu rele, cu fericire și nefericire”.

Așadar, scopul principal este acela de a înțelege Creația, de-al preamări pe Dumnezeu și fiul Isus, dar mai întrevăd un scop al celor doi autori, acela de a ne oferi un cod de conduită creștin-ortodoxă, niște legi morale,  exemple de personalități române și de pe întreg mapamondul, care prin modul lor de a se comporta, de a-și apăra principiile, de-a sta drepți și neînduplecați, să devină modele, adevăratele modele ale tinerei generații. Este o carte-document, este o carte care te duce spre lumina cunoașterii, este o carte din care învățăm bunătatea, smerenia, credința.  Sunt „Picuri de Înțelepciune” care vindecă, care o dată ajunși pe sufletul însetat de Domnul, astâmpără. În acest sens am selectat aceste două ziceri: „OMUL care preţuieşte CINSTEA şi DREPTATEA izbuteşte în toate, pentru că nu se teme nici de osteneli, nici de primejdii, nici de cheltuieli... acţiunile omeneşti care nu pornesc din acest mobil puternic, sunt deşarte şi moarte".

Francesco Guicciardini (1483-1540), istoric şi om de stat politic, un prieten şi critic al lui Nicolo Machiavelli, este considerat unul dintre principalii scriitori politici ai Renaşterii italiene. În capodopera sa, Istoria Italiei, el a pregătit calea pentru noul stil în istoriografie, cu utilizarea surselor guvernamentale, pentru a susţine argumentele şi analiza realistă a oamenilor şi a evenimentelor din timpul său. A fost al treilea copil din cei unsprezece pe care i-a avut tatăl său, Piero di Iacopo care a studiat cu filosoful Marsilio Ficino. La fel ca tatăl său, Francesco a primit o educaţie umanistă bună şi a studiat clasicul, învăţând atât latina, cât şi greaca. A avut multe scrieri printre care şi o cronică personală rudimentară a vieţii sale.

„Dacă cred în Dumnezeu? Eu nu numai că cred în El, ci... eu chiar Îl văd!".

Jean Henri Fabre (1823-1915), naturalist francez, entomolog şi autor cunoscut pentru stilul plin de viaţă al cărţilor sale populare despre vieţile insectelor, a fost un autodidact din cauza sărăciei familiale. Cu toate acestea, a obţinut la vârsta de 19 ani un certificat de predare primară. A fost un profesor popular, bine cunoscut, fizician, chimist şi botanist. A influenţat scrierile lui Charles Darwin, care l-a numit pe Fabre „un observator inimitabil". Totuşi, a fost un creştin care a rămas sceptic faţă de teoria evoluţiei lui Darwin. A fost un vorbitor de limba engleză, traducând cărţile lui Alexander Teixeira de Mattos în perioada 1912-1922.

Minunate și alese cu grijă titlurile. Găsim sintagme și trilogisme inedite, originale, surprinzătoare, antagonice, care au în spate ore și nopți de nesomn. Câteva exemple: „Haiducul, poetul și...Codul lui Dumnezeu”, „Filosofi, filosofie și...înțelepciune”, „Artista, respectul și...disciplina”, „Buna Vestire a...Nașterii Domnului Iisus Hristos”, „Cântăreața, greșeala și...Alegerea”, „Comediantul, Sfântul și...pământul”, „Episcopul, scriitoarea și...gânditorul”, „Patriotul, Cârmuitorul și...muzica”, „Cultura, patriotul și...preeria”, „Educația, Domnitorul și...zgârcitul”, „Pictorul, pustnicul și...țăranul”, „Vedeta, globalismul și...pădurea”, „Trinitatea, grija, mândria și...Luceafărul”, „Florile, pictorul, drepturile și...legile”, „Poporul, Carpații și...Eminescu”, „Păcatele, cerul, confesiunea și...ochii” și exemplele ar putea continua.

Lecturând întreg volumul în mai multe zile de caniculă când eram obligat să mă retrag la umbră, am ajuns la concluzia că pentru finalizarea acestui volum (ce să mai vorbim de celelalte 11 volume?!) a fost nevoie de multe, foarte multe ore de studiu și cercetare, apoi de selecție, de corectare și de dat la tipar, motiv pentru care-i felicit din toată inima.

Cred că cel mai potrivit mod de-a încheia este să recurg la spusele marelui actor francez Alain Delon, fiindcă ce spune el la un moment dat, ni se întâmplă nouă ACUM: „Oameni fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi o natură umană îndumnezeită. Doar nu am înnebunit cu toții ca să luăm lumină din America, țara lui antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politicești, al relativismului moral. Mă interesează, chiar mă îngrijorează, încotro se rostogolește această lume scrântită de pe axul firescului și normalității. Franța, țara mea, a generat și a cunoscut ororile unui iacobinism robespierian. Practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață pe placul lui Dumnezeu. Viața nu-mi mai oferă mare lucru. Am cunoscut, am văzut totul. Urăsc epoca asta. Îmi vine să vomit. Există ființe pe care le urăsc. Totul este greșit, totul este fals, totul este falsificat. Nu mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Toată ziua auzim vorbindu-se doar de crime. Știu că voi părăsi această lume fără regrete”.

„Alain Delon (1935 - ), actor și producător francez. Unul din cei mai cunoscuți și îndrăgiți actori ai cinematografiei mondiale, fiind sex simbol al anilor 1960, 1970, 1980. A primit foarte, foarte multe onoruri și premii în întreaga carieră în frunte cu Premiul Cesar, Premiul Legiunea de Onoare, Palme d”Or de Onoare, Ordinul Național în grad de Cavaler. Actorul s-a declarat “agnostic” care înseamnă “fără cunoaștere” (limba greacă: a-fără; gnosis-cunoaștere). Are în gând ideea sinuciderii, dar pomenirea lui Dumnezeu, persistă în el, și nu își permite pentru moment să recurgă la suicid”.

 

                                                          Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.