Brâncuși, o nouă recunoaștere universală

                                                        de Gheorghe Pârja

În data de 27 iulie 2024, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, care s-a desfășurat în India, la New Delhi, Ansamblul monumental Calea Eroilor, realizat de sculptorul român Constantin Brâncuși, și Frontierele Imperiului Roman – Dacia au primit acceptul de a fi incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Am zis o nouă recunoaștere universală, deoarece opera marelui sculptor este prețuită, comentată, prezentă în mari muzee ale lumii. Franța, patria adoptivă a lui Brâncuși, a fost și este extrem de atentă cu memoria lui culturală. Nu uit că unul dintre foștii președinți ai Franței, Nicolas Sarkozy, l-a luat pe sculptor ca agent electoral. Cinste Franței că l-a ocrotit ca pe un geniu ce este, a spus fostul demnitar francez.

Cu toate acestea, mormântul lui Brâncuși, din Montparnasse, nu este în cele mai bune înfățișări. Scriitorul Dinu Flămând, o perioadă trăitor la Paris, îmi spunea că îngrijirea cade în seama administrației cimitirului. Dar statul francez s-a îngrijit de atelierul sculp­torului, fiind și astăzi un loc de întâlnire cu spiritul românesc și universal al operei lui. Nu a făcut asta nici pentru Rodin. Este demnă așezarea atelierului lângă Centrul Pompidou. În acest an, în luna martie, sub patronajul președintelui Franței, s-a deschis cea mai mare expoziție Brâncuși de până acum, considerată Ambasada Brâncuși la Paris.

Decizia de la New Delhi vine să confirme că tezaurul brâncușian de la Târgu Jiu devine bun cultural al umanității, bucurându-se de protecție mondială. Așa nu se va mai întâmpla ca acest monument să fie spălat cu detergenți de autoritățile locale, ca anii trecuți. În acest context, îmi aduc aminte de un episod dramatic din istoria Coloanei infinitului, povestit de un confrate gorjean. Care a avut șansa profesională să stea de vorbă cu personajul întâmplării pe care v-o spun. Tănase Lolescu, un consătean al lui Brâncuși, din Hobița, ajunsese activist de partid la raion. Pe superiorul lui îl deranja la culme lucrarea de pe Târgul cu fân. Era socotită o expresie a regimului burghez. Se lega de un adevăr istoric.

Doamna Arethia Tătărăscu, soția premierului din acea vreme, îl convinge pe Brâncuși să realizeze la Târgu Jiu un monument dedicat eroilor neamului din Primul Război Mondial. Opera a fost realizată între anii 1937-1938. Brâncuși nu a acceptat să fie plătit. Deci Ansamblul trebuia ras de pe fața pământului. Jos cu el!, a ordonat superiorul cu educație proletcultistă. Sarcina trebuia dusă la îndeplinire de tovarășul Tănase. Cum să dărâme el lucrarea? Cu o macara. Cu un tractor Kirov. Așa a ajuns Tănase la comisarul sovietic Naghev, de la Sovrom, care l-a refuzat pe consăteanul lui Brâncuși. A ajuns la un român care avea un tractor puternic. A fost vizată la început Coloana din Calea Eroilor.

Spre seară, Tănase și tractoristul s-au apucat de treabă. Au legat în jurul Coloanei lanțuri grele. S-a opintit simbolul colectivizării agriculturii, cu vajnicii lui mânuitori, până s-a lăsat întunericul. Lucrarea lui Brâncuși nu a cedat. A rămas pe verticală. Dar și pofta de demolare s-a stins. Vremea a trecut. Cutremurătoarea poveste a Coloanei și acum mă neliniștește. Între timp, ca prin minune, consăteanul lui Brâncuși, Tănase Lolescu, a devenit un aprig apărător al memoriei marelui sculptor. Chiar a condus o lojă țărănească, unică în lume. De câte ori am trecut prin Târgu Jiu, m-am oprit să admir Calea Eroilor. Stau lângă Masa Tăcerii, trec prin Poarta Sărutului și ajung la Coloana Infinitului. Acum sunt la locul lor fixat de părintele lor.

Recenta recunoaștere universală este o mândrie și pentru noi. Cât despre Frontierele Imperiului Roman, de pe teritoriul vechii Dacii, site-ul ne reamintește nouă și lumii despre geneza națiunii noastre, care rămâne strâns legată de Roma. Este un act istoric, cultural și identitar ce ne face mai conștienți de trecutul nostru. E Bine!