Educația, temă pentru acasă

 

                                                                           de Gheorghe Pârja

Înainte de a scrie acest text am citit în ziarul nostru știri despre felul în care Maramureșul onorează elevii care ating excelența în educație. Au fost premiați 208 șefi de promoție de către conducătorii județului. Alte știri de îmbărbătare: doi elevi din Maramureș, din Finteușu Mic și Seini, sunt bursieri ai Academiei Române; școala MERITO a programat în Baia Mare ateliere pentru elevii și profesorii excepționali ai României. Cu asemenea vești se diluează puterea de a privi educația românească în profunzimea ei. Fiind pregătit pentru a fi învățător, cum am și fost o perioadă scurtă, în satul Breb, nu mi-a dispărut sensibilitatea pentru acest domeniu esențial pentru viitorul țării.

Mă bucur de realizările elevilor, atâtea câte sunt, de harul educatorilor, atâta cât este, și cobor în realitatea care ne trage de mânecă. Citesc opinii ale unor personalități despre educație care mă îngrijorează. Profesorul Andrei Marga, cu responsabilități în domeniul educației, scrie: „Starea educației este mai critică decât oricând în deceniile postdecembriste. Tabloul ne pune pe gânduri. Abandonul școlar este fără precedent. Spun istoricii că neșcolarizarea de acum a tinerilor o întrece ca pondere până și pe cea de la sfârșitul anilor treizeci.” Toată ziua ni se spune, dar puțini țin seama, că România a ajuns țara de pe continent cu cel mai ridicat analfabetism funcțional, cu cel mai redus consum de cărți pe cap de locuitor, cu cetățeni care nu au citit o carte pe an, deci ocolesc librăriile și bibliotecile.

Mă simt mai liniștit când trec pragul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare și văd mulți tineri la diverse activități. Apoi, pregătirea tinerilor pentru viață. Tot mai multe firme se plâng de lipsa forței de muncă autohtonă. La spălătoria din colț, mașina mi-o dichisesc tineri din Sri Lanka. Ori la cofetăria de pe bulevard mă servesc tinere din Etiopia și Ucraina. La un magazin alimentar din centrul municipiului Baia Mare, cumpărătorii stau la rânduri obositoare din lipsă de personal. Cei mai buni elevi, că avem după cum am spus la început, mărturisesc că aspiră să plece din țară. Un fenomen cu două tăișuri. Este bine că tinerii români se realizează prin lume, dar țara rămâne văduvă de forță de muncă.

Cum este bine? Mă sperie că elevi și studenți fără relief ajung să decidă soarta țării. Îi vedem în fiecare zi că nu pot lega două vorbe și sunt demnitari, iar seceta de idei de acțiune pentru țară este caniculară. Știu demnitari care își trăiesc funcția datorită consilierilor. Unde se nimeresc a fi inspirați treaba merge, unde sunt sfătuitori îndoielnici, viziunea se manevrează din pix. De aici și slaba prețuire a persoanelor de valoare. Rar lumea politică românească actuală a selectat și promovat lideri capabili, stăpâni pe gândirea lor, care își pot asuma deciziile, care pot duce țara înainte. Poate cer prea mult când se flutură în jur conducerea colectivă. Da, dar admir mult oamenii cu idei, care pot mișca lumea spre bine.

Nu doresc să avem decidenți mediocri. Vedem prin funcții importante personaje fără pregătire adecvată, care cultivă un populism ieftin. M-am cam săturat să comentez stări de lucruri care nu trezesc interes. Domnul președinte al României a lansat un program generos, numit România educată. Da, de asta avem nevoie! Ce s-a ales de el? Pe această temă domnul președinte, acum la sfârșit de mandat, ar trebui să prezinte în fața națiunii un raport despre rezultate. Nu mă aștept la așa ceva.

Chiar nu doare pe nimeni starea reală, profundă, a învățământului românesc? Ce se mai întâmplă prin școlile de la sate? Care este pregătirea cadrelor didactice de la orașe și sate? Nu văd preocupări de fond pentru stăvilirea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional. Adică să citești și să nu înțelegi. Educația a devenit o temă de casă pentru guvernanți. Dar și pentru alte instituții cu putere de decizie. Ce este de făcut? Tot profesorul Marga ne spune: să scăpăm de amatorism, debusolare și politicianism. Mie îmi este dor de Spiru Haret și de dascălul meu din sat, Vasile Fodoruț. Unul a ridicat o țară, celălalt un sat.

Și-i mulțumesc profesorului Vasile Iluț, care trezește cu idei, în ziarul nostru, starea de lucruri din educație. Apreciez reușitele, dar nu pot uita fondul! Las diriguitorii educației naționale să aspire la o Românie educată, să contemple cifrele obeze, care conservă mediocritatea și lipsa de interes practic pentru a trece de la experimente la certitudini. Aștept și alte păreri. Că doamna ministru tace, fiind un personaj fără vlagă. Este încununarea suferinței României educate. Este nevoie de tema pentru acasă!