Poesis - Ioan DRAGOȘ

 

 Oglinda uscată

 

„fructe reci în cutia frigiderului

o zi ca oricare alta

vine din ceaţă

şi se întoarce în ceaţă

îmi creşte barba

în camera nevăzută

unde toate se cântăresc

memoria încărcată ca limba bolnavului

mătasea betonului

mângâie

aştept raţia

pe întortochatele chei ale amintirii

atâtea chei şi atâtea uşi

învăţ

dezvăţându-mă

ticăie inima furnicii

te întrebi unde vei afla sfat

pentru limpezire

cu stăpânire de sine şi înţelepciune

toate se schimbă

iar anii aceia

fierbinţi

nu mai sunt

oglinda uscată

adun merele visele perele

o bucată de viitor

încercuită din toate părţile

harta de ţinte

cărarea din grădină

roasă de tălpile noastre învechite

un bun exerciţiu de eliberare

anonimatul deplin

e semnul că mi se învecheşte

tot mai mult numele

mă împrietenesc cu frunzele şi pietrele

cum spune nora

mă pomenesc vorbind cu pervazul ferestrei

certând clanţa uşii

care uneori se înţepeneşte”.