Suveranitate vs globalizare

În ultima perioadă, în țări membre ale UE, au apărut partide cu ideologii greu de înțeles. Percepția lor greșită sau superficială poate produce confuzii ce vizează economia, administrația sau relațiile internaționale ale statului.

În ce ne privește ca națiune, o parte dintre lideri promovează ideologia suveranității, iar adversarii lor pedalează pe ideea globalizării. Analiștii politici spun că, pe plan intern și în spațiul public, reprezentanți ai suveranismului și independenței sunt percepuți G. Simion, liderul AUR, și D. Șoșoacă, liderul SOS. Pentru o dispută ideologică suficient de articulată, mai greu de identificat este liderul partidului asociat cu globalismul. Nu cred că trebuie să ne gândim la E. Lasconi, noul președinte al USR, partid ai cărui membri sunt numiți reziști pe degeaba. Să nu uităm că rezultatul greșelilor făcute de USR în pandemie s-a soldat cu ieșirea de la guvernare și scorul slab obținut la recentele alegeri locale și europarlamentare. Dacă USR-iștii doresc cu adevărat să contribuie la salvarea României, vor trebui ca împreună cu suveraniștii să lupte împotriva globalismului. Al cărui sediu ideologic, contaminat cu idei lipsite de logică, se află în forurile europene de la Bruxelles și Strasbourg, nu în România. Globalizarea, fenomen ce-și propune transformarea lumii într-o unitate care se manifestă la scara întregului glob, este imposibilă. Globaliștii nu precizează mijloacele specifice, necesare pentru a reuni elemente dispersate într-un întreg. Problemă la care nici specialiștii nu pot oferi soluții eficiente, legale și plauzibile. Fenomenul globalizării la scară redusă nu este străin generațiilor mai vârstnice de români. În perioada comunistă, RPR (România de azi) a făcut parte din CAER, sistem bazat pe schimburi comerciale și economice realizate între țările socialiste. În jurul anilor 1965, un economist sovietic, pe nume Valev, a inițiat un plan aberant, pe baza căruia România trebuia să devină o țară eminamente agrară. La vremea respectivă, conducerea partidului și statului a respins directiva Moscovei, a încheiat colectivizarea și demarat industrializarea forțată a României, dictată de N. Ceaușescu. Fenomen după care muncitorii comunismului de ieri și pensionarii capitalismului de azi (o formă de hoție la drumul mare) iau pensie, că altfel erau muritori de foame. La ora actuală, singurul fenomen ce cuprinde tot globul constă în schimbarea condițiilor climatice care afectează toată viața de pe Terra. Eu știu că într-o democrație funcțională, de treburile țării se ocupă Guvernul și Parlamentul, nu ONG-urile finanțate din surse mai mult sau mai puțin legale. Mai nou, globaliștii și ONG-iștii poartă grija poluării atmosferei și vor să dispară orice sursă de alimentare a fenomenului. Poluarea este o realitate, însă în ce măsură poate fi consecința activităților umane trebuie să lămurească specialiștii, nu indivizi care habar nu au după ce reguli funcționează natura. În ce ne privește, nu cred că românii ar fi de acord ca în viitor centralele de apartament să fie înlocuite cu alte sisteme de încălzire centralizate și foarte costisitoare sub aspect energetic. Globaliștilor al căror creier produce teorii fanteziste nu trebuie să le acordăm atenție. Combustibilii fosili se vor menține ca resurse energetice, iar banii lichizi în tranzacțiile financiare vor dăinui mult și bine. În alimentația oamenilor, produsele de origine animală, în continuare, vor ocupa locul cuvenit, diferențierile dintre sexe se vor menține, iar familia își va păstra rânduielile tradiționale. Pe de altă parte, nu pot fi neglijate aspecte mai puțin pozitive, ce țin de atitudinea românilor ca popor și națiune, față de independența și suveranitatea țării. Cu gândul la doamna D.S., vedetă în PE, până la un punct, reacția ei poate fi înțeleasă. Circul făcut în PE este semn de mulțumire și recunoștință față de românii din diasporă, care la alegeri i-au dat votul. Categorie socială, care la locul de muncă, se simte discriminată, umilită, nemulțumită, dispusă oricând să revină în țară. Dar la ce să vină? La o economie bolnavă, bazată pe consum, cu bani împrumutați de la bănci străine, ce fac avere în România? La privați dispuși să ofere doar salariul minim pe economie, iar când angajații ajung la pensie, stau cu mâna întinsă la mila statului. Numit reprezentantul poporului, când statul nu mai are puterea absolută asupra întregii avuții naționale, neatârnarea economică, socială și independența politică în relațiile internaționale devine istorie și speranțe deșarte. În România, cu bani europeni, s-au realizat lucruri bune, necesare, dar insuficiente. Mecanismele de func­ționare ale UE scârțâie rău de tot și ar avea nevoie de o revizie generală. La care europarlamentarii români nu se implică. Prestația lor mediocră nu convine electoratului care le-a dat votul. Aportul lor trebuie să fie vizibil în PE, nu la posturile TV din țară. Altfel, valoarea alegerilor europarlamentare nu face două parale.

 

Autor: prof. Vasile ILUȚ

Sursa: Graiul Maramureşului