Neamțule, ai ajuns la capăt de drum!

Îmi place cum se joacă Ciolacu cu Faraonul și cu peneliștii. Ce este a lui, este a lui. Știe să fie golan, smardoi. Doar are școala vieții luată cu brio. E în lumea lui.

După ce l-au adus la masa bucatelor pe post de invitat fără pretenții de prea multe, peneliștii spumegă printre dinți. Ciolacu a ajuns să împartă, și știe să împartă. Are bucate care îi prisosesc, doar nu dă de la el. În politica românească, dacă nu împarți cu toți, ești rapid pe făraș.

Peneliștii trăiau cu impresia că, dacă i-au dat un loc la masă, el nu se va instaura în capul mesei. Nu va începe să dea ordine, va fi obedient. Vezi să nu. De la bun început era clar planul lor. Numai un fomist și un disperat după sinecuri nu își dădea seama de plan.

Numai unul mulțumit cu miezurile care cad de pe masă, cu mentalitate de pupător de mâini și lustruitor de clanțe ar fi crezut că împărțeala va rămâne la el. Că Ciolacu le va datora ceva și va ține cont de asta. Numai unul slab îl cheamă pe adversar la masă și îl pune servil în capul mesei.

Acum jocul este gata! În sfârșit s-au dat măștile jos. Ciolacu face ce vrea el din PNL, peneliștii sunt paralizați de teama că pot pierde totul și nu au soluții. Iar Faraonul este pus în poziția să întindă mâna, să ceară, să se roage, să pupe inelul. Dacă vrea să rămână cu ceva din multele funcții cu care se tot lăuda camarila din jurul lui. Niște inconștienți, evident.

Povestea cu Faraonul începe să semene tot mai tare cu cea cu împăratul cel gol. Și-a căutat-o și acum va plăti cu vârf și îndesat toate contorsionările pe care le-a făcut în ultimii ani. Pentru confortul lui și al camarilei sale.

Spre deosebire de Ciolacu, Faraonul nu prea a știut să împartă. Este tot mai izolat, tot mai lăsat singur cu soluția lui imorală. La primul semn de slăbiciune, vor sări pe el și îl vor ataca în haită din toate părțile.

Deocamdată, dacă vrea să rămână cu ceva, trebuie să pupe mâna și să lustruiască clanțe. Doar nu e prost Ciucă să îi netezească calea spre Senat. E calea sigură spre eliminarea lui din politică și de la butoane. Știe și el că un Faraon puternic și fără prea multe opțiuni va năvăli peste tronul lui instant. Îl va trimite în istorie.

Și Ciolacu a decis deja pe cine ajută. Este clar că merge pe mâna lui Ciucă. Doar nu o să îl aleagă pe Faraon, e mai accesibil și mai docil Ostașul. Ar fi și pentru el o greșeală să aleagă Faraonul, nu Ostașul. Ciolacu nu va face greșeala peneliștilor, să invite la masa bucatelor pe cine nu trebuie.

Neamțule, ai ajuns la capăt de drum! Ar fi timpul să revii la catedră… Ca președinte ai dat rasol rău de tot… Ne-am pierdut votul și timpul cu Tine. O nulitate care nu lasă nimic în urma lui… Păcat!

Autor: Cristian Păun, economist