Cum a rămas fotbalul românesc pe dinafara !

Aţi auzit de EPFL? Bănuiesc că această prescurtare nu vă este deloc familiară. Dar despre “European Professional Football Leagues” – gruparea care cuprinde sub titulatura de Ligile de fotbal profesionist ale Europei, nu mai puţin de 21 de membri în momentul de faţă? Din păcate, sînt convins că prea puţini dintre iubitorii fotbalului de la noi, inclusiv dintre gazetarii de sport profesionişti, au aflat cu ce se mănîncă aşa ceva, fiind prea ocupaţi să asculte bazaconiile lui Becali sau Borcea. Şi totuşi, veţi vedea că merită să ne oprim puţin la acest subiect. În ce mă priveşte, lecţia pe care am primit-o de curînd, cu prilejul celui de-al 75-lea Congres al AIPS, m-a pus serios pe gînduri. Şi m-am gîndit s-o şi împărtăşesc, evident celor care doresc să asculte.
Mai întîi, iată, în ordine alfabetică, care sînt membrii acestei uniuni a ligilor profesioniste de fotbal europene:
The Premier League (Anglia), Osterreichische Fussball Bundesliga (Austria), Pro League (Belgia), Bulgarian Professional Football League (Bulgaria), Divisions-foreningen (Danemarca), Veikkausliiga (Finlanda), Ligue de Football Professionnel (Franţa), Deutsche Fussball Liga (Germania), Super League (Grecia), Lega Serie A (Italia), Eredivisie NV (Olanda), Norsk Toppfotball (Norvegia), Polish Professional Football League (Polonia), Liga Portugal (Portugalia), Russian Football Premier League (Rusia), Scottish Premier League (Scoţia), Union of 1.SNL (Slovenia), Liga National de Futbol Profesional (Spania), Foreningen Swensk Elitfotboll (Suedia), Ukrainian Premier League (Ucraina) şi Serbian Superliga (Serbia).
Aici merită să facem o primă observaţie. Faţă de membrii UEFA (care numără în momentul de faţă peste 50 de state), la EPFL lipses cdupă cum aţi putut vedea o serie de ţări din Uniunea Europeană (cum ar fi Cehia, Cipru, Slovacia sau Ungaria), lipsesc de asemenea ţările baltice, majoritatea ţărilor ex-iugoslave (cu excepţia Serbiei), ca şi cele foarte mici (precum Luxemburg, Malta, Andorra), apoi Elveţia, Albania şi desigur… România! În schimb, în asociaţie sînt prezente ligileprofesioniste din Rusia, Ucraina sau Serbia, ţări care se află aşa cum se ştie în afara Uniunii Europene. Ceea ce ne face să credem că au fost alese, sau dacă vreţi selecţionate să facă parte din organizaţie, doar ţările avînd campionate puternice, cu fotbal dezvoltat, evitîndu-se pe cît posibil ligile cu fotbal foarte slab, eventual corupt. Evident că şi infrastuctura sportivă a fost luată în calcul, ca şi audienţa înregistrată pe stadioane sau în faţa televizoarelor, domenii în care de asemenea noi stăm cît se poate de prost.
Preşedintele EPFL este Sir Dave Richards, care este şi preşedintele FA Premier League (prima ligăengleză), ca şi preşedinte al Comisiei UEFA pentru fotbalul profesionist. Din punct de vedere executiv, organizaţia este condusă însă de domnul Emanuel Macedo de Medeiros (CEO), un portughez de 42 de ani, doctor în drept, cu solide cunoştinţe despre fotbalul profesionist (a fost preşedinte al Ligii din Portugalia, apoi ales ca membru în Comisia UEFA pentru fotbalul profesionist şi membru al Comisie iFIFA intitulată “For the Good of the Game”). El este de asemenea responsabil cu armonizarea relaţiilor EPFL cu FIFA, UEFA şi cu alte organisme sportive sau politice ale bătrînului continent, precum Comisia Europeană, Parlamentul European, ConsiliulEuropei, ca şi cu guvernele şi parlamentele ţărilor europene. După cum se poate constata, o organizaţie cît se poate de serioasă, de care sînt obligate să ţină seama cele mai importante foruri fotbalistice, ca şi organismele europene sau naţionale!
Despre scopul concret al existenţei EPFL am putut afla aşadar la Innsbruck, acolo unde dl. Emanuel Macedo de Medeiros a făcut o expunere foarte interesată în faţa Congresului AIPS. Este vorba desigur de bani, dar de bani foarte, foarte mulţi de fapt! Socoteala este simplă: dacă în pariurile sportive (“sporting bets”) se învîrt, anual, în jur de 50 de miliarde de euro (!!), iar toate aceste pariuri se bazează (în principal) pe rezultatele meciurilor de fotbal, atunci ligile profesioniste de fotbal, care deţin desigur toate drepturile de imagine, marketing, exploatare etc., etc. ale spectacolului sportiv, de ce n-ar avea o parte consistentă din aceste plăţi?!Şi afacerea, ni se spune, este în continuă creştere!Dl. Macedo de Medeiros ne-a vorbit despre “un nou concept” al relaţiei dintre fotbalu lprofesionist şi cei care fac bani (mulţi) din pariuri, despre obligaţia tuturor factorilor implicaţi în fotbal de a lupta împotriva “cancerului” din fotbalul actual, anume meciurile aranjate, precizînd totodată că: “Numai lipsa de certitudine este astăzi o certitudine”! Cu alte cuvinte, totul este posibil de acum înainte, inclusiv – după umila mea părere – ca EPFL să-i încalece complet într-o bună zipe “căcăcioşii” de la UEFA, ca să citez dintr-un clasic pe nume Mircea Sandu…
În fine, ca să închei, nu-mi rămîne decît să observ că fotbalul românesc, sau “Liga lui Mitică”, dacă vreţi, a rămas complet pe dinafară la viitoarea împărţire a tortului. Iar asta desigur mulţumită gestiunii proaste, a rezultatelor internaţionale foarte slabe, a infrastructurii dezastruoase, a corupţie işi a lipsei publicului de pe stadioane, ca să numesc numai cîteva dintre argumentele defavorabile. Sîntem desigur tot mai departe de fotbalul adevărat, dar nici măcar nu ne dăm seama de asta. Ascultaţi-i numai pe Mitică Dragomir sau pe Gigi Becali, care se cred împăraţii fotbalului european. Caraghioşii!


Dumitru Graur