PLECAREA DIN IUBIRE

Mă iartă, Doamne, nu mai pot să plâng,

Sunt fericit că eşti mereu cu mine,

Îmi plăceau lacrimile să le strâng,

Să-mi limpezească ochii zări senine.

Cât mai avem iubire, n-avem moarte,

Ne-acoperă pământul, încolţim,

Spre Dumnezeu un drum o să mă poarte,

Toţi pot veni la Tine, Te iubim.

Eu nu am de la viaţă mult folos,

Cu Duhul Sfânt prezent în orişicine

Mă-nveţi tot ce mai poate fi frumos

Şi vreau să fiu cu gândul lângă tine.

Plecarea din iubire îmi e dorul

Şi fără Tine nu pot să cuvânt,

Oricând, oricând spre moarte îmi iau zborul,

Nu mai contează că voi fi cuvânt.

Rămas din pilde şi înţelepciune

Pe buze de demult nesărutate,

Când suntem doi, suntem o rugaciune

În viaţa dăruită cu păcate.

Eu vreau să simt decât că te iubesc,

Nu poate fi iubirea măsurată,

Că din iubire mor sau mai trăiesc

Şi sufletul aduc la judecată.

             

                CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

                      10 martie 2012