POEM FRAGIL

sunt trepte pe care le-aş coborî una câte una
până când aş ajunge la capătul dinspre tine
sunt trepte pe care le-aş urca
până la genunchi
apoi pâna la umeri
şi mai departe
acolo unde inocenţa este în sfârşit senzuală
sunt lumi unde fiinţa mea ar căpăta formă
unde răbufnirile s-ar putea despleti în voie
iar durerile tale de stomac s-ar alina

şi atunci nu m-ar mai hărţui două feluri de sentimente
unul de atracţie universal pământeană
altul de risipire precum o ură fără de moarte
iar ţie-ţi va fi greu să mă înjunghii
privindu-mă în ochii inundaţi de culoare
pentru că de fiecare dată ceva minunat ţi se va întâmpla
mai ales când îmi vei îngâna numele

inevitabil te voi dezarma
în estuarul acela îndepărtat
pe care îl sprijin acum
cu fruntea

                                 Anca Anghel Novac