Marea Unire a românilor a
însemnat şi începutul unei intense bătălii de resuscitare naţională, atât la
oraşe cât şi la sate. Localitatea Ulmeni avea să înscrie, pe această linie, un
exemplu semnificativ prin înfiinţarea Societăţii Cultuale „Tinerimea din Ulmeni şi Jur”, în 1923, de
către Florian Ulmeanu, pe atunci student în medicină, care prin activitatea
bogată şi diversificată pe care a desfăşurat-o, a înscris o pagină luminoasă
din trecutul mişcării de emancipare culturală, social-economică şi sportivă a
satelor de pe Valea Someşului, din raza de acţiune a societăţii făcând parte
cincisprezece sate: Ulmeni, Tohat, Chelinţa, Ţicău, Arduzel, Mânău,
Someş-Uileac, Sălsig, Gârdani, Asuaju de Sus, Asuaju de Jos, Ariniş, Vicea,
Băseşti şi Benesat.
În contextul programului
societăţii, activitatea culturală a ocupat un loc aparte. În scopul propagării
culturii, membrii societăţii s-au folosit de mijloace şi forme variate. Reuniunile
de la Ulmeni ne dovedesc preocuparea pentru varietate, pe linie culturală,
având în vedere că ele cuprindeau recitări, piese corale, conferinţe, piese de
teatru, muzică populară, dansuri populare. În cadrul manifestărilor culturale
s-au organizat serbări cu program artistic minuţios întocmit, urmate de dans.
Nu au lipsit balurile precedate de programe artistice.
Serbările culturale au căpătat un
plus de strălucire, odată cu înjghebarea orchestrei de muzică populară şi
uşoară condusă de Emil Gavriş, viitorul mare interpret, compozitor, dirijor,
care a fost şi un violonist de seamă, de obârşie din Chelinţa. Presa notează că
atunci „când s-a pus pe treabă orchestra, care avea un repertoriu mereu înnoit,
lumea a început să curgă la serbările de la Ulmeni.”
Teatrul de amatori a fost şi el o
formă eficientă în agenda de lucru, pe line culturală, a societăţii. „ Când s-a
jucat piesa „Pe aici nu se trece”, a participat atâta popor încât nu mai putea
încăpea în marea grădină a şcolii din Ulmeni.” Presa timpului consemnează că „
la serbările din Ulmeni s-au jucat piese de teatru foarte reuşite.”
Treptat membrii societăţii au
trecut la organizarea unor manifestări de amploare, prima având loc în 1931, de
Sfântul Petru, şi a fost rezervată sărbătoririi poetului Petre Dulfu la Tohat,
cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. În afara sătenilor veniţi din peste
cinsprezece comune, au participat o serie de personalităţi din judeţ şi din
ţară, dintre care amintim pe Emil Bran, Elena Pop Hossu-Longin, preşedintă de
onoare a societăţii, Leontin Ghergariu, Gheorghe Matieşanu, prefectul judeţului
Sălaj, Petru Bran şi alţii. Cu această ocazie s-a dezvelit monumentul poetului
Petre Dulfu, cu sprijinul Despărţământului Zalău al Astrei.
O altă manifestare de amploare a
fost sfinţirea Monumentului Eroilor, care a avut loc în anul 1933, la Ulmeni,
care a fost o sărbătoare patriotică şi românească vibrantă, la care au
participat mii de cetăţeni din Ulmeni şi satele apropiate, mai ales ţărani. În
cadrul programului cultural complex, s-a deschis şi o expoziţie de cusături a
Şcolii de gospodărie a societăţii, care a ştiut pune accent pe valorificarea
artei textile tradiţionale. O grăitoare dovadă a modului cum membrii societăţii
au stiut să valorifice tradiţiile, a fost „ conductul etnografic” care erau
nişte care alegorice care conţineau câte un obicei: o nuntă, o şezătoare, o
clacă, etc. Carele erau conduse de flăcăi chipeşi, în costume naţionale.
Manifestarea a fost umbrită de un
eveniment tragic. Un grup de ţărani din satele vecine Ulmeniului, vrând să
ajungă mai repede acasă, s-au înghesuit într-o barcă peste posibilităţile ei de
plutire. Barca s-a scufundat şi foarte mulţi din cei aflaţi, în barcă, s-au
înecat.
O parte din serbările culturale
de amploare, cu program complex, au fost organizate de societate în colaborare
cu Astra. O astfel de manifestare a avut loc la 26 aprilie 1938, care a cuprins
concerte corale, prezentate de corurile ţărăneşti, conferinţe, dansuri şi
muzică populară, etc.
O realizare cu care s-a mândrit
întotdeauna societatea a fost Casa Naţională, construită prin aportul
tineretului din Ulmeni şi jur, a cărei piatră de temelie a fost sfinţită în
1933. Lucrările au avansat anevoios din lipsă de fonduri. Prin munca plină de
elan a tinerilor se termină sala festivă, în 1936, aşa încât serbările
culturale se desfăşurau acum în sală, nu în aer liber. Inaugurarea Clădirii
Casei Naţionale a avut loc în anul 1938, printr-o manifestare culturală de
amploare, când erau gata sala de festivităţi şi alte două săli mai mici, restul
clădirii neputând fi terminat datorită precipitării evenimentelor legate de cel
de-al doilea război. Clădirea slujeşte şi astăzi ca sediu al căminului
cultural, cu extinderile care i s-au adus ulterior.
Activitatea societăţii pe tărâm
cultural a cunoscut o continuă extindere şi diversificare. În 1936, la sediul
comunei, funcţiona o bibliotecă care cuprindea peste 600 de volume, de
literatură şi alte genuri. Cu ajutorul Casei Şcoalelor, a Societăţii
Studenţilor Someşeni din Bucureşti, Tinerimea din Ulmeni şi Jur a înfiinţat
biblioteci în mai multe sate. Tot în satele din jur a înfiinţat câte o Casă de
citire.
Valorificarea portului popular a
cunoscut însufleţire în cadrul societăţii datorită unor personalităţi marcante:
Elena Pop Hossu-Longin, Laurenţiu Bran, Ioan Folescu Delaturda, G. Matieşanu,
Emil Petrescu.
O iniţiativă cu rosturi de
profunzime pe linia valorificării patrimoniului etnografic a constituit-o
inaugurarea Muzeului istorico- etnografic la 23 iulie 1933, cu ocazia
dezvelirii Monumentului Eroilor. Potrivit documentelor, muzeul cuprindea sute
de obiecte, reprezentând unelte agricole şi casnice, icoane pe sticlă şi lemn,
obiecte de cult divin, etc. Din păcate întreg patrimoniu al muzeului a fost
distrus în timpul războiului. Preocuparea, pentru etnografie, a membrilor
societăţii ne este argumentată şi de conferinţele legate de acest domeniu,
precum cele ale Elenei Pop Hossu-Longin, Emil Petrescu şi Laurenţiu Bran despre
portul popular sau cea despre muzeul regional de Laurenţiu Bran, G. Matieşanu.
Activitatea culturală a
societăţii Tinerimea din Ulmeni şi Jur, una susţinută şi diversificată, a
cunoscut continuitate până în 1940, la cedarea Ardealului, când mulţi dintre
membrii societăţii au fost mobilizaţi sau s-au refugiat, ceea ce a generat întreruperea
bruscă a activităţii. Prin realizările înscrise în plan cultural, vreme de
aproape două decenii, societatea a constituit un focar de cultură şi un far
luminător pentru satele codreneşti.
Pamfil Bilţiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu