Partaşi suntem multor iubiri
Una singura e împlinire
Celelalte numai presimţiri
Până dăm în inima de Mire
Împodobit cu-nfăţişarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orişicui
Voi râvni iubirea să-şi aprindă
Ce există să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparţine
IOAN ALEXANDRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu