lumina atotnăscătoare

atunci m-am trezit adunând culorile
prăbuşit curcubeul încă nu murise
din cristal vitrosul scurse pe obraz
magica nebunie a zefirului auriu
incandescenţe solare bucuria apelor şi
timpul atotputernic se dăruia
copacilor
mergând în vârful rădăcinilor
atingându-şi mâinile din ramuri cu
lujerii îndelung desfăcuţi

MIHAI GANEA (poem din volumul "Odele Maramureşului")