BĂIŢA DE SUB CODRU ŞI UN MEŞTEŞUG ARTISTIC APUS-FĂURITUL LĂZILOR DE ZESTRE

 Până în urmă cu patru,cinci decenii în casa ţărănească tradiţională"lada de zestre"constituia o piesă de mobilier nelipsită şi aşezată la loc de cinste în odaia curată,de sărbătoare.Oricare fată "de seamă"în prag de măritiş,pe lângă alte bunuri şi valori ale "înzestririi"(holde de pământ,boi,vaci,oi etc),trebuia să aibă şi preţioasa ladă de haine în care îşi aduna cele mai deosebite costume de sărbătoare(spăcele,poale,zadii,năfrămi,zgărdane de mărgele). În pragul nunţii,de regulă în ziua de joi a săptămânii, avea loc ceremonia "dusului zestrei",dacă fata pleca de noră în altă familie. Şi era un întreg spectacol al uliţei satului atunci când convoaie de căruţe trase de boi sau de cai, pline de feciorii care vesteau nunta(vilfeii)şi grupuri de tinere fete,bune horitoare şi "chiuitoare"soseau la casa viitoarei mirese pentru a aşeza zestrea pe căruţe,(piese diverse de mobilier-dulap,masă,lădoi mare de haine,armareu pentru vase de bucătărie,perne din pene de gâscă,dună de pene(dricar),cergi, covoare etc,dar cea mai deosebită piesă era tocmai "lada miresei".
 Momentul oferea prilejul unor hazlii "iuituri"ale grupurilor de fete care se duelau prin multe versuri precum:
             "Câte haine sânt aci
             La tri fete-o putut hi
             Da noi le-am dat la una
             Că i-o fost bună mâna
             Şi la ia şi la măsa
             Că şi le-o ştiut lucra
             Tăte-s lucrate cu mâna
             Nicii una cu moşina
             Tăte-s mândre şi-mpănate
             Şi de mâna ei lucrate"
 Şi în replică hula:
             "Vai de voi cu satul vost
             Că ne-aţi dat picioici de post
             Morţii voştri maţă
             N-aţi mâncat de dimineaţă
             Nevoaia de va călca
             Până-astară nu-ţi mânca
             Că om trece la Homoroade
             Şi acolo-ţi ave ce roade"
 Alaiul,cu mare fast,străbătea uliţele satului până la casa mirelui,în admiraţia generală a sătenilor care ieşeau pe la porţi pentru a aprecia valoarea zestrei şi cu deosebire vestita ladă pe care era aşezată viitoarea mireasă.
 Din păcate,astăzi,singurele exemplare de lăzi care au fost salvate de la distrugere se păstrează doar în colecţii muzeistice sau particulare pentru că suflul modernismului a schimbt în totalitate şi modul de amenajare a interiorului locuinţei şi rânduiala nunţii.
 Odinioară,când "lada de zestre"era de mare preţ pentru întreaga zonă"a Codrului"şi de o parte şi de alta a versantului,cei mai vestiţi meşteri-artişti în făurirea lor s-au afirmat şi s-au impus cei de la Băiţa,de unde şi denumirea ce s-a încetăţenit pentru acest produs-"ladă de Băiţa".
 Fiind dintotdeauna aşezaze bine populată dar cu pămănt agricol de slabă fertilitate,o bună parte a băiţenilor s-au orientat şi s-au specializat în meşteşuguri pentru asigurarea traiului precum:şindrilari,constructori de casă,şişuri,tâmplari-lădari, olari etc.
 Din numărul de 14 lădari care mai lucrau prin anii *50, pe la 1983 ne-a fost dat să-l mai întălnim doar pe unul "Văsălica Mărului",azi plecat şi el dintre noi la o venerabilă vârstă. Am reuşit să ne documentăm pe atunci, în atelierul său, unde mai confecţiona asemenea produse doar la comandă şi nu pentru târgurile de ţară de la Ariniş, Hodod şi Cehu Silvaniei, unde erau duse spre vânzare mai înainte, la schimb pe cereale.
 Tehnica de confecţionare era similară aceleia ştiută de mine, în alte centre specializate în acest meşteşug precum Plopiş din Ţinutul"Fisculaşului"sau Budureasa din Bihor.Însă ceea ce le personalizează este ornammentaţia, respectiv bogăţia şi ingeniozitatea motivelor.
 Fazele principale de prelucrare erau:
 Crăpatul lemnului de fag, cu securea pentru obţinerea scândurii;
 Cioplitul cu securea lată(bardă);
 Rindeluitul scândurii (giluitul);
 Formarea şanţului la scândură pentru a o îmbuca (horjitură la scândură pe mehei);
 Coloratul lemnului cu baiţ din coajă de arin fiartă cu cenuşă(feştitul) care are rolul de a proteja lemnul concomitent cu rolul decorativ;
 Încheiatul lăzilor prin îmbucarea scândurilor şi fixarea cu cuie de lemn;
 Ornamentarea lăzilor gata încheiate("tărcătura cu horjul").
 Lăzile de Băiţa se evidenţiază atât prin varietatea ornamentelor cât şi prin modul de a le îmbina.Se folosesc în majoritate cele mai simple elemente geometrice:linii drepte paralele,întretăiate,zig-zaguri,valuri,cercuri,combinaţii de cercuri,semicercuri,rozete.Un element foarte carcteristic este crenguţa de brad.Foarte rar apar elemente zoomorfe.
 Aplicând legile generale ale artei decorative-simetria,repetiţia şi alternanţa în distribuirea ornamentelor,se crează un stil specific centrului de lădari.
 Din nefericire,după atâtea şi atâtea generaţii de meşteri care au transmis meşteşugul din tată în fiu, astăzi nu mai există nici unul, ori ar fi o şansă de revitalizare de vreme ce există după ştiiţa noastră, suficiente persoane cu "dare de mână" care preferă să-şi amenajeze în locuinţele moderne şi vaste de azi şi un interior cu specific ţărănesc ori"l ada de Băiţa"ar avea un loc de mare cinste.Poate viitorul...?

                                                                          prof. EMIL DOMUŢA