Vreau să devin celebră!

Gânduri la început de drum -

apariție muzical folclorică  - CRISTINA PETRIMAN și prima ei realizare - un C. D., metaforic numit:  

,,PENTRU BĂDIȚĂ DIN SAT”.

Deși este familiarizată cu cântecului popular, tânăra interpretă, urcă pe scenă spre a aduce cântecul popular celor care îl iubesc, cu emoție. Firesc, spun!  Eu, o cred, și încerc, atât cât îmi stă în putință s-o încurajez. Îi prind bine încurajările, chiar răspunde pozitiv la fiecare vorbă. Simt astea prin roșeața din obraz! Este încă prea tânără și are multe, chiar foarte multe de învățat.

Încerc, atât cât pot, să-i dau un sfat, din prea multă prietenie, sau probabil și din experiența mea, așa cum l-aș da unui frate sau unei surori mai mici:

- să privești mereu înainte iar răutăților ce îți vor ieși în cale să nu le răspunzi cu răutate ori mânie.

- să înveți de la fiecare om, ascultător, ori iubitor de folclor și să-i respecți, pentru ca ei să te poată aprecia și respecta, la rândul lor, pentru ceea ce însemni pentru ei.

- să asculți sfatul și părerile altora și, din când în când, să mai analizezi toate astea, ba chiar mai mult, tu să te întrebi, ,,dacă au sau nu au dreptate?”, indiferent dacă vorba-i va fi de laudă ori, dimpotirvă, de ocară ori mânie.

Sufletul țăranului este unul curat și sincer. La fel, îți doresc, Cristina, să-ți fie și ție sufletul – încă plin de tinerețe. Să nu te dai bătută niciodată, oricât de greu îți va fi în viață. Ar fi un semn de lașității tale. Un semn al înfrângerii tale. Lașitatea și necinstea sunt nonvalori, și, crede-mă, sunt mulți, foarte mulți, care din invidie personală sau profesională te-ar vrea distrusă.

Știi cum se spune în credința populară, cum că ,,o dată intrată în horă, joci după muzică”. Din acest moment, - ,,o dată intrată în horă” fiind – va trebui să ne demonstrezi că ești o luptătoare și o biruitoare. Va trebui, în primul rând să le arați părinților care te-au crescut în cinste și omenie, că ești o luptătoare și mereu o învingătoare. Să știi să faci și din eșec un pas spre identitate, un pas în față.

Va trebui să le demonstrezi, în primul rând părinților, cei care au investit în tine sentiment, emoție, trăire dar și iubire nemăsurată, că ești mereu o învingătoare. Să nu te doboare eșecul sau nereușita.

Ești prea tânără și nici nu știu dacă le cunoști sau le-ai cunoscut deja! Dar din acest moment o dată ieșită pe scena cântecului popular cu acest prim compact disc te poți aștepta la orice, din partea oricui. Oameni care te vor ,,lovi” cu voie sau fără voie, cu știință sau din neștiință. Înțelege-i și pe ei!

Și mai trebuie să înțelegi un lucru – Cristina Petriman – nu poate cânta pentru a mulțumi pe absolut toată lumea. Asta este realitatea și nu trebuie să ne ascundem după deget ori să o ignorăm. Tu din acest moment îți vei selecta publicul. Publicul te va selecta doar dacă îi vei convinge că meriți respectul lor. Atunci ei îți vor răspunde cu sinceritatea aplauzelor. Și, pentru un artist, aplauzele spun totul, crede-mă.

Aș vrea ca ceea ce-ți scriu (n.a – spun) aici să fie o lecție de viață sau despre viață, căci și eu prea am crezut în prieteni și în prietenii. Prea mult i-am respectat ... până la un moment dat, când mi-am dat seama că, atunci când nu mai suntem împreună, cu adevărat sunt trădători și că nu-mi mai sunt prieteni. Nu le-am spus răutăți nicicând, pentru că nu așa am fost crescut. I-am făcut să înțeleagă că ei au greșit. Eu, le-am mai acordat o șansă. Și bine am făcut ... pe unii încă îi mai am prieteni, în schimb despre alții nu mă pot pronunța ... Deși nu-ți doresc, vei cunoaște și tu viața și experiențele ei - și cu cele bune și cu cele rele. Îți doresc să ai mereu fruntea sus și zâmbetul pe buze.

Cărările noastre – ale textierului (cel care și scrie toate astea), dar și ale profesorului Lică Negrea (cel care-și pune semnătură în ceea ce privește acompaniamentul și orchestrația acestui C.D.) se vor desparte, probabil, tot așa precum s-au întâlnit. Viața însăși își urmează cursul, și fiecare are drumul său. Al tău este abia la început, al nostru din păcate ... este spre apus, dar asta doar Domnul știe!

Indiferent care-ți va fi drumul vieții să nu uiți niciodată locul de unde ai plecat – ulița copilăriei, casă părintească, neamul și seminția din care cu cinste te tragi, curtea unde te jucai cu sora ta mai mică, vecinii și nici dascălii ce-au slujit învățându-te adevăratele valori morale ale societății din care facem parte. Să-i respecți, să-i iubești, să-i cinstești ... tuturor le datorezi, pe vecie, stimă și respect.

Până și lui Livia, sora ta cea mică, trebuie să-i fii un exemplu. Un exemplu de moralitate, un exemplu de bună purtare, un exemplu de viață, un exemplu de conduită fără cusur.

Apoi, aș mai rosti două-trei vorbe despre zona folclorică pe care o reprezinți – frumoasa Țară a Lăpușului – locul în care te-ai născut, și trebuie să-ți fie cel mai drag. ,,Frumoasă ești Țară a Lăpușului!” scriam într-o recenzie de carte nu cu multă vreme în urmă, fără a exagera câtuși de puțin. Îmi asum responsabilitatea acestor vorbe, pentru că și mie îmi este drag acest loc, d-apoi ție! Pentru tine trebuie să însemne sfințenie și binecuvântare.

Este pământul pentru care s-au jertfit moșii și strămoșii noștri, oameni ale căror doruri și dureri tu le urci pe scenă, prin cântec. Este pământul pentru care s-a vărsat sânge nevinovat, iar tu, urmașa acestora, le urci amarul pe scenă, cântându-l ori doinindu-l. Este pământul pentru care au curs multe lacrimi, așa cum au curs lacrimi din ochii părinților tăi când te-au văzut pentru prima dată urcată pe scenă pentru a cânta. Și, să-ți mai spun un secret – din ochii dumnealor, încă vor mai curge lacrimi, dar de această dată de bucurie, văzându-te, ascultându-te, privindu-te, admirându-te.

Să te bucuri de un lucru – că ai cei mai minunați părinți alături – oameni gata de orice sacrificiu doar ca să te știe pe tine împlinită și fericită. Oameni harnici care și-ar da viața și sufletul pentru a ști că nu duci lipsă de nimic. Și pentru că tot vorbeam despre părinții tăi, permitem să le spun și eu un simplu mulțumesc, căci doar atâta pot. Deocamdată, zic eu! Dar cine știe când și peste câtă vreme vine vremea să-și caute staroste pentru nunta fetei, că-i gata de măritat. Probabil atunci își vor mai aduce aminte de mine, iar eu neputându-i refuza voi onora cu cinste și mult respect invitația. Poate și din curiozitate ... să te văd mireasă! Am glumit, dar dă Doamne, să ajungeți și acest ceas, căci ce poate fi mai frumos pentru un părinte decât ceasul rânduit de la Dumnezeu, să de-a binecuvântare pruncilor din odor!  

Vor fi festivaluri, vor fi concursuri, vor fi televiziuni ori emisiuni care vor dori să te cunoască și să te promoveze. Să fii mereu de cinste oriunde te vor purta pașii cântecului popular. Nu aștepta multă recompensă. Singura mulțumire, și cea mai sinceră, vor fi aplauzele publicului, admiratorilor, spectatorilor. Să-i cinstești și să-i iubești dacă vrei ca și ei să-ți întoarcă cinstea și iubirea.

Nu crede că-ți vei face avere din cântecul popular. Și nici palate! Dacă vei sluji cântecul pe vecie, gândește-te că simbrie nu există. Doar aplauze și bucurie. Astea te vor însoți la urcarea și la coborârea de pe scenă. Și mai este încă ceva ... mereu să veghezi la frumusețea portului sau a costumului popular cu care vei urca pe scenă, sau te vei prezenta în fața publicului. Și iar mă simt dator să-ți dau un sfat – niciodată să nu faci compromisuri – nici în cântec, nici cu costumul popular. Mereu costumul popular să-ți fie precum oglinda, pentru că tu îl reprezinți și el te reprezintă pe tine.

Acuma mă opresc, deși ar fi încă multe de spus, dar nu înainte de-a-ți dori spor spre ceea ce te îndrepți. Probabil drumurile noastre se vor mai întâlni ... atunci vom depăna amintiri. Vor fi zâmbete și amintiri. Vor fi amintiri și zâmbete.

Semnez toate acestea în nume personal, dar și al revistei DIN VATRA SATULUI, o revistă de promovare a valorilor tradiționale, în paginile căreia se va întâmpla se fie tipărite toate acestea, atunci când vom ieși spre cititorii noștri dragi, cu un  viitor număr. Și ca să vezi că-ți dorim doar binele, noi deja-ți facem invitația de-a te alătura, fie și cu cântecul, colectivului de redacție al revistei. Te primim cu mult drag în ,,formațiunea” noastră, așa cum am primit pe mulți alții ... și nu au fost dezamăgiți. 

Încă un mulțumesc trebuie să-ți rostesc, Cristina, pentru faptul că ai avut încredere în noi – echipa cu care ai realizat frumosul compact disc. Sigur pe piață, mai sunt și alții ce sunt capabili de astfel de minunății, dar tu, văd că ne-ai ales pe noi (n.a. – vezi coperta)! Este o onoare dar și o mare bucurie pentru că ai avut deplină încredere în noi. Nu putem decât să-ți dorim drum bun în calea cântecului popular. Să te felicităm, să te încurajăm, să te susținem și să te aplaudăm ori de câte vom fi spectatorii tăi. Desigur, că așa se va întâmpla! Mereu îți vom fi alături pentru a te sfătui dacă va fi nevoie, pentru a te încuraja dacă vei simți nevoia, pentru a te susține când vei avea nevoie.

Ne-am bucura și noi dacă acest compact disc va fi primit cu aplauze de către admiratorii sau iubitorii cântecului popular, căci în definitiv, și noi suntem acolo, sau aici, alături de tine. Din această clipă depinde doar de tine cum ,,îți prezinți” marfa, atunci când ajungi pe scenă.

Noi, credem, că am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a nu te face de rușine, căci făcându-te, ferească Sfântul, ne-am înjoși inclusiv, noi. De aceea am insistat și am luptat atât alături de tine. Cine va da în tine cu pietre va da și în noi! Nu-ți dorim acest lucru, dimpotrivă, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu, să-ți lumineze calea și mintea, să te țină plină de tinerețe precum cântecul despre care se spune ,,că nu are vârstă”.

Am scris toate astea, pentru a-ți da și mai mult curaj, căci așa și este. Logic, ori de câte ori vei cânta piesele de pe acest C.D. – vom fi alături de tine și lângă tine. Să crezi acest fapt – mereu Lică Negrea (dar și echipa din spatele domniei sale) și vioara dumnealui va fi de cinste. Să nu-ți pierzi niciodată curajul de-a merge mereu mai departe, dar cu fruntea sus.

Probabil în timp, vei înțelege în profunzimea lui și textul, deși sunt convins că-ți este drag. Evident, scriindu-l, am avut un singur gând – să ilustrez prin text, viața satului, ulița și portița de lângă ea, locul unde fata primea ,,pe-ascuns” câte o gură. Nu am dorit să fie uitată din cântecul popular, șezătoarea – unul din locul de întâlnire al tinerilor. Aici, tinerii se întâlneau, se distrau așa cum știau mai frumos, și nu de puține ori, tot aici, în șezătoare, izvora primul fior al dragostei dintre fata și fecior, ajungându-se chiar și la nuntă. Azi, și tu știi bine, viața satului s-a schimbat. Ba chiar nu mai avem șezători!

Sunt obiceiuri pierdute, despre care am ajuns doar să scriem. Marele păcat este că nu le mai punem în valoare. Nu se mai fac șezători și nici nu se mai fură fusul fetei, iar fata, de ce să nu recunoaștem, poate că nici nu mai știe toarce. Azi tindem, și pe bună dreptate, spre o lume modernă. E și astă un principiu de viață sănătos, dar ce facem cu obiceiurile noastre? Le evităm ori le ignorăm? Sau și mai grav – le uităm? Dacă așa se întâmplă nu suntem pe drumul bun, dimpotrivă.

Am scris astea pentru a te sensibiliza, Cristina! Ești, prin cântecul popular, un promotor al valorilor și al tradițiilor noastre. Să nu le uiți! Să încerci cât îți va sta în putință să scoți obiceiul, tradiția, folclorul din amorțeala în care se află – deși ar trebui să fie o datorie morală a noastră, a tuturor. Dar mai cu prisosință tu, Cristina, va trebui să aperi aceste comori. Să le aperi și să le promovezi! Noi, îți vom fi mereu alături, căci acesta este și scopul nostru moral.    

Doamne ajută!

Baia Mare – 07 iunie 2012                                   

Semnează:

fondator al revistei DIN VATRA SATULUI, redactor șef – Vasile BELE

scriitor, textier, absolvent al Universității de Nord, Facultatea de Litere – secția română-etnologie