POESIS - GEORGE BACOVIA (Din ciclul MARI POEŢI ROMÂNI)

Alb

 Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.

Salonul alb visa cu roze albe --

Un vals de voaluri albe ...

Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,

Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --

Cântau clare sărutări ...

Larg, miniatură de vremuri viitoare ...

Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,

Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,

Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --

Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...

O zi fără anotimp si ordine militară,

Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,

Însă produsele au început să dispară --

Si multi au plecat, si noapte se lasă.

Cu totii spun că bine le-a făcut

Sau că un geniu se va naste --

Iat studiul creste cu tactul tăcut...

O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.

 Boemă

 Se aşeza să ningă -

Ningea.

Doream,

Sunt ani de-atunci,

Să te-ntâlnesc

La sfârşit de stradă

Ce dă în câmp.

Îmi părea

Că tu eşti mai frumoasă

Iarna.

Doar corbii spuneau

Că stai acasă

Cu vreun prieten.

Reintram în târg.

Zăpada licărea

Electric

Pe fereastra ta.

Se ducea o noapte.

Citeam

Ca în nopţi de iarnă.

 După-amiază caldă

 Căci Dumnezeu

Mi-a dat să scriu

Aceste rânduri.

Credeam,

Numai să privesc.

Le public,

Şi poate,

Din umbra unei terase,

Într-o după-amiază

Tăcută, cu soare,

Va trece o pasăre,

Departe,

Ca printr-un parc...

Gândeşte-te atunci

La fastuosul basm.

 Epitaf

 "Aici sunt eu

Un solitar,

Ce-a râs amar

Si-a plâns mereu.

U-al meu aspect

Făcea să mor

Căci tuturor

Păream suspect."

 Noapte de vară

 Noaptea-ncet, ticnit se lasă -

Poezie, sau destin -

Luna urcă, somnoroasă, -

Vino, vin!

Este linişte, răcoare,

Codrul e de farmec plin -

Pe sub teii încă-n floare, -

Poezie, sau destin.

În suavele parfume

Poezie, sau destin -

Ori pe unde-ai fi în lume, -

Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră

Vor cânta un imn divin -

Ah, ce clară noapte-albastră, -

Poezie, sau destin.