mister înfiripat într-o clipă de
dor
mister înfiripat într-o
clipă de dor
un suspin în taina
viselor
nici măcar gândul nu mă
mai face
să sper la ceva frumos din viață
cărări și căi rătăcite
gând și destin trist
eu sincer optimist
așteptând ziua de mâine
și asta va fi fără
rugăciune
ca multe din cele care au
trecut
pe lângă mine
mândria izvorăște din
păcate
iar eu nici sens și nici
rost
nu mai am
doar gând trist
și un destin ce doare
te-apropie tot mai mult
de moarte
drumul este gol și totuși
ciudat
păcatul mă urmărește
mereu
cărările întortocheate
pline de mister
ascuns
ascuns între tufișurile
vieții
mă voi repezi la prima
ființă femeie
ce-mi va trece prin față
pentru a păcătui
mă îndrept cu pași repezi
spre final
orice lucru are un
început
dar și un sfârșit
nu credeam că sfârșitul e
atâta
de aproape de noi
nu credeam că sfârșitul
poate fi
în clipa ce urmează din
naivitate
acuma mă mint până și pe
mine
mi se pare că aștept din
veacul trecut
și totuși aștept un alt
veac
pe care să-l petrec așa
cum se cuvine
fără de păcat
încă mă întreb ce mai
caut pe-aici
pe drumurile vieții
când eu ar trebui să fiu
în întuneric
acuma îmi dau seama
până și lumina este
frumoasă
înainte de-a pleca
mai vreau o idilă între
picurii de ploaie
o poveste de amor cu un
final neprevăzut
și-apoi plec
plec fără să mulțumesc
nimănui
nu-i va păsa de leșul meu
dar plec fericit
veșnicia este lângă mine
la fel și durerea în
suflet
azi mă duc să dau
socoteala vieții
pe un drum cu flori de
iasomie
deși aș fi dorit busuioc
patimă foc iubiri iluzii
și împliniri
pe toate le duc cu mine
în păcat
și nu văd decât foc
și multe stele
vis
iubit-o
am uitat
sărutându-te
să ne prindem
inimile împreună
apoi după
sărutul
care s-a
întâmplat în vis
mi te-am descries
erai frumoasă ca
o zână
privirea ta – ca
stelele de pe cer
zâmbetul tău –
ca apa binefăcătoare
pasul tău –
precum un fulg de nea
dar zău – așa
soarele a
răsărit deasupra noastră
și noi ne tot
sărutăm
ținându-ne unul pe
celălalt în brațe
apoi ca într-un
film
totul dispare
de-atunci aștept
numărându-ți pașii
să apari pe
cărările pline cu stele
și printre
sărutări
te văd zâna bună
care
nu uită să
îndeplinească dorințe
celor care cred
în vise și în dorințe
sunt prea nemernic
pentru a te iubi
dar te iubesc
cum nu te va mai iubi cineva
vreodată
acuma în vis
sunt treaz
și-mi pare rău
că totul s-a terminat
până și visele
au un final
care-i mereu în
criză
finalul
dragostei noastre cum va fi
și când se va
întâmpla să fie
într-o noapte cu
multe stele
într-o dimineață
plină de rouă
într-o amiază
încălzită de prea mult soare
într-o seară
așteptându-te să apari
printre stelele
din acea zi
într-o zi cu
ploaie
într-o zi cu
luna pe cerul dragostei
te voi aștepta
și azi ca ieri
și mâine ca azi
voi rosti o
rugăciune la stele
să mijlocească
aceste minunate clipe de iubire
chemarea
dragostei și magia ei
să fie
binecuvântarea cea de fiecare zi
încă visez deși
sunt treaz
dar ce folos că
te-am pierdut în labirintul
dragostei eterne
care nu mă ajută să-ți văd
frumusețea
ochilor și nici să-ți gust dulceața din buze
azi sunt nebun
de fericire
căci am găsit pe
cărarea dragostei
adevăr speranță
iubire cer senin
și doi ochi ce
nu vor plânge niciodată
decât de prea
multă fericire
ce vis frumos ce
crudă și nemernică realitate
dar cum să fac
să tac să tac
să tac.
lacrimi de iubire
cât de ciudate
ne sunt zilele
și prea puțin
noroc avem
în lumea care o
trăim dar ce folos
că totul e pe
dos
cu dus și-ntors
îmi amintesc
secunda care ne-a unit
îmi amintesc și
clipa în care ne-am iubit
sub cerul plin
de stele
ai plâns și tu
am plâns și eu
acuma tac nu
spun nimic
dar te-oi iubi
mereu
mereu căci am
jurat
să-mi apăr
dragostea
oricum ar fi
cu lacrimile de
pe față
voi spăla
păcatul și suferința
căci sunt un
păcătos
dar ce folos
cine mai crede
în lumea în care
trăim
cine mai crede
în lacrimi
lacrimi de
iubire
Doamne cum
mi-am petrecut viața
în păcat
păcatele
tinereții deși nu le regret
ba acuma fiind
bătrân parcă
mi se pare că
n-am făcut
chiar atât de
multe
dar totuși le-am
făcut
niciodată n-am
fost singur
acuma poate să
fie râu de lacrimi
că nu-mi sunt de
niciun folos
oricum e rândul
meu să plec.
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu