Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea şi vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neştire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins şi cine-a fost supus
nu ştim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
şi-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înţeleg nu înţeleg.
M-am rupt în două şi-am rămas întreg.
Clopotu
Clopotul sub care ma zbat
în buza caruia bat
este larg si foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur si i ma supui
izbind peretii timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.
Într-o iarnă fără alb
Mă întrebi uneori
despre paloarea mea de nordic.
Eu îţi răspund:
Oasele pot fi spălate de ploi
până la alb,
focul arde câteodată
până la alb,
iar din pământ, cu cât este mai negru,
florile dau în alb.
Din nord am coborât
ca un alb scandinav.
Peste puţin voi semăna cu zăpada, -
albul a fost,
albul rămâne destinul meu.
Oasele pot fi spălate de ploi
până la alb,
flacăra arde câteodată
până la alb,
iar din întunecatul pământ
florile - albe se vor.
Eu vin de departe:
din alb
înspre alb.
(decembrie 1985)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu