Editorial - Crăciun 2012

               Luna decembrie este, în mod tradiţional, o lună a magiei şi liniştii sufleteşti prin Naşterea Pruncului Isus, dar şi o lună a bilanţurilor, a cuantificării celor bune şi celor rele pe care le-am trăit peste an. De data aceasta n-am să vorbesc despre anul politic 2012, de altfel un an agitat, cu Referendum pentru suspendarea preşedintelui Băsescu şi An electoral în care USL-ul a câştigat detaşat ( o fi bine oare fără opoziţie?), încât nici nu mai au locuri de dormit în comodele fotolii din Parlamentul României, motiv pentru care absentează cu rândul…

         Revin, Crăciunul acestui an a fost deosebit şi numai dacă mă gândesc că l-am făcut alături de cei dragi: părinţi, soţie şi cei doi copii ai mei, familia fratelui meu, mai puţin Ioana care a ales să-şi facă un viitor în Andorra.

         Suntem o ţară europeană dar şi un sat ( Lucăceşti ) european! Primii colindători au venit din Finteuşul Mic, apoi n-am mai prididit a da coci şi bani româneşti celor veniţi cu “Capra” (oare nu de Anul Nou se umblă cu Capra?!) din satul poetului Vasile Morar şi primarului Lucian Morar, adică Chelinţa (?!).

          Riguros cum sunt, am tras linie şi am constatat că ne-au colindat “Casa lui Aurelu lui Dragoş” din mijlocul satului un număr de 83 de « corindători » şi cel mai mult m-am bucurat de ultimii colindători ( în jurul orei 22,oo), Andreea şi Andrei But, Alina şi Alin Vălean din Mireşu Mare, care au venit special să-l colinde pe domnul învăţător.

          Graba secolului pe care îl trăim s-a văzut şi la copii; dintre toţi cei care au umblat cu “Steaua”, doar doi sau trei au recitat răspunsul Stelei; colindătorii când au intrat în casă au şi terminat colinda, aşteptau leuţul, cocul sau napolitana. Majoritatea colinzilor erau de factură comercială, n-am auzit colinde vechi precum “Pomuţ rămurat”, “Trei crai ai pământului”, “Viflaime, Viflaime”. “Din an în an” şi “americanismul” prea a intrat cu bocanci în vestimentaţia şi spiritul Crăciunului românesc pe care l-am trăit eu în copilăria mea.

         Şi totuşi Ajunul de Crăciun şi colindele copiilor ne fac mai buni, mai drepţi şi mai luminaţi. Eu de pe acum aştept Ajunul Crăciunului 2013, la Lucăceşti, împreună cu familia mea.

        Crăciun fericit şi un An Nou îmbelşugat tuturor românilor! La mulţi ani !

                                                                    Gelu Dragoş