De la Pietrosu Mare la Parcul Naţional Munţii Rodnei REZERVAŢIE A BIOSFEREI

Anul 2012 marchează un eveniment ecologic remarcabil, împlinirea a opt decenii  de la declararea Rezervaţiei Naturale Pietrosu Mare, fiind considerată printre cele dintîi arii ocrotite din ţară. Meritul acestei propuneri a aparţinut ilustrului om de ştiinţă clujean  Alexandru Borza. Avînd în vedere deosebita importanţă ştiinţifică, peisagistică, turistică şi nu numai, o incursiune sumară în trecutul uneori tumultos al acestui obiectiv natural de excepţie apare justificată.

 Suprafaţa iniţială a rezervaţiei cuprindea 183 ha. gol de munte în jurul vîrfului Pietrosu Mare, suprafaţă care ulterior avea să crească la 2.700 ha. în anul 1962 şi respectiv la 3.300 ha. în 1977. Prin Legea 5/2000 se declară Parc Naţional al Munţilor Rodnei – REZERVAŢIE A BIOSFEREI, în suprafaţă de 46.399 ha. întinzîndu-se pe raza jud. Bistriţa-Năsăud  şi Maramureş. În urmă cu cinci ani Parcul a fost desemnat SIT Natura 2000 ( SCI – sit de importanţă comunitară şi SPA – sit de importanţă avifaunistică).

 Printre caracteristicile esenţiale ale florei şi faunei din acest sanctuar natural se remarcă potenţialul conservativ de excepţie, constituindu-se în ecosisteme şi biocenoze reprezentative, avînd un caracter de unicitate şi stabilitate. Aici se conservă un genofond cu prioritate vegetal deosebit de valoros, cu numeroase specii rare şi endemisme. Masivul Rodnei reprezintă o mare unitate ecologică în care se păstrează întregul ansamblu de factori naturali care îi conferă însemnătatea celui mai autentic centru floristic şi florogenetic din Carpaţii Orientali.

 Recenta lucrare intitulată : „Monografia Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei” reprezintă o excelentă radiografie a biodiversităţii cuprinzînd principalele  specii identificate pînă în prezent în acest spaţiu. Astfel au fost inventariate aici un total de peste 6.500 specii, din care circa 2.800 specii floristice şi peste 3.600 specii faunistice. Cu toate acestea mai rămîn necercetate o serie de grupe taxonomice din ambele domenii care îşi aşteaptă cu răbdare pasionaţii.      

 Primele cercetări floristice au început încă din secolul al XVIII-lea prin B. Hacquet, P. Kitaibel şi au continuat prin J. Sadler, F. Pax, A. Alexi, Florian Porcius. Dintre cercetătorii contemporani s-au remarcat: Al. Borza, E. Nyarady, A. Boroş, N. Boşcaiu, Gh. Coldea şi în mod deosebit botanistul Artur Coman originar din Borşa, care timp de şaizeci de ani a studiat cu succes flora şi vegetaţia din acest masiv, descoperind numeroase specii noi. Cercetătorul clujean Gh. Coldea apreciază că în acest perimetru conservat sunt prezente 74 asociaţii vegetale şi un număr de 1.123 specii de cormofite ( plante superioare). Doar dintre cormofite s-au identificat circa 35  specii endemice pentru Carpaţi noştri. Printre endemitele locale amintim : opaiţul (Lychnis nivalis), singurul paleo-endemism din ţara noastră, veritabil ,,simbol floristic autohton” , Heracleum carpaticum, Dianthus tenuifolius, Soldanella hungarica, Saussurea porcii ş.a. Dintre speciile rare sau foarte rare pentru flora României se citează: Salix alpina, Juncus castaneus, Astragalus penduliflorus, Cobresia simpliciuscula ş.a.

Pe teritoriul Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei vegetează cîteva specii ocrotite de lege printre care : opaiţul (Lychnis nivalis), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), ghinţura galbenă (Gentiana lutea), Gentiana punctata, sângele voinicului (Nigritella rubra), angelica (Angelica archangelica), zâmbrul (Pinus cembra), smârdarul (Rhododendron myrtifolium), tisa (Taxus baccata), jneapănul (Pinus mugo) etc.

  Cercetările briologice (referitoare la muşchi) desfăşurate în principal de briologul Traian Ştefureac  au dus la evidenţierea a peste 200 de specii, dintre care : Bucegia romanica şi Pleurocladula islandica – specii foarte rare, de o mare valoare briogeografică. Studii recente au condus la identificarea unui număr de aproape 400 de specii de micromicete (ciuperci inferioare) descriindu-se patru specii noi pentru ştiinţă precum : Stresseria rhododendri, Melanconium asperulum. Se cunosc deasemenea pînă acum circa 170 specii de macromicete. Pentru flora lichenologică s-au semnalat aproape 300 specii, dintre care şase reprezintă specii endemice, spre exemplu : Amphoroblastia rodnensis, Verrucaria marmorosica.

Pe baza unor analize sporopolinice a turbei fosile din Munţii Rodnei s-a putut reconstitui istoria vegetaţiei cu o continuitate neîntreruptă de 16.000 de ani. Prelevarea şi analiza probelor a fost efectuată de botanistul clujean regretatul acad. Nicolae Boşcaiu.

   Este uluitor faptul că Artur Coman în urmă cu circa şapte decenii, cînd încă nu se vorbea despre încălzirea globală sau schimbările climatice, după îndelungate observaţii minuţioase şi cercetări floristice desfăşurate în Masivul  Rodnei semnalează: ,,tendinţa de pătrundere a plantelor termofile din regiunea deluroasă în cea montană...” . „...Ceea ce mi se pare mai semnificativ este faptul că acum 3-4 decenii nu s-au putut identifica pe vf. Pietrosului la altitudini de 2220 m. mai mult de 22-24 specii, pe cînd în prezent numărul lor se apropie de 50”. Să recunoaştem, o  previziune ştiinţifică genială, demnă de cartea recordurilor, dacă nu chiar mai mult...

 În vederea confirmării ştiinţifice privind efectul încălzirii globale asupra diversităţii floristice din Europa, în anul 2000 un colectiv de cercetători din 16 ţări europene a propus spre finanţare Comisiei europene proiectul de cercetare intitulat : ,, Global Observation Research Initiative in Alpine Environments” cu acronimul ,, GLORIA EUROPE” . În Masivul Rodnei au fost selectate vîrfurile : Rebra, Buhăiescu, Gropile şi Golgota cu altitudini de peste 2000 m. fiecare. Aici s-au stabilit patru staţionare permanente de 3x3 m  (SPC). Pe arii determinate s-au înregistrat toate speciile de plante existente. La adîncimea de 10 cm în sol s-au instalat termometre adecvate. Scopul înregistrărilor era să se stabilească dacă în perioada de monitorizare unele specii migrează pe altitudine datorită încălzirii globale sau îşi restrâng efectivul populaţiei. Cercetările floristice se desfăşoară pe o perioadă mai lungă iar periodic se fac evaluări. În realizarea proiectului s-a implicat Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca. Pînă acum este confirmată concluzia  lui Artur Coman, care cu ajutorul observaţiei, cel mai important instrument de cercetare de care dispunea  a sesizat procesul „încălzirii globale” într-o perioadă cînd nimeni nu bănuia apariţia acestui fenomen care preocupă azi omenirea în cel mai înalt grad.

         Habitatele, ecosistemeleşi biocenozele variate din perimetrul Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, determină o diversitate  faunistică deosebit de bogată şi variată. Cercetările şi studiile privind fauna au cunoscut o dezvoltare mai lentă faţă de cele floristice, dar în perioada din urmă balanţa între cele două domenii s-a mai echilibrat. Pînă în prezent sunt inventariate peste 3.600 specii de animale, majoritatea reprezentînd grupe de nevertebrate. Din această categorie se detaşează cîteva specii endemice, relictare cum ar fi : Romanosoma cavernicola, Romanosoma bîrtei, Polydesmus tetranus rodnaensis, Clinopodes rodnaensis – (miriapode), Allolobophora carpatica – (lumbricide), singura specie cu arie limitată în România la Munţii Rodnei şi Maramureşului. Alte grupe sistematice de nevertebrate bine reprezentate sunt :  coleoptere = peste 1.000 specii ; lepidoptere = circa 600 specii ; diptere = 250 specii ; ortoptere = peste 50 specii ş.a.  Dintre micromamifere amintim două specii  endemite terţiare : şoarecele de zăpadă (Microtus nivalis), şoarecele de Tatra (Microtus tatricus).

Sunt deasemenea bine reprezentate grupele principale de vertebrate, de la ihtiofaună (peşti), amfibieni, reptile la avifaună şi mamifere, unele din acestea se regăsesc pe lista roşie a vertebratelor din România, iar altele fiind specii rare sunt protejate atît la nivel naţional cît şi european. Grupul cel mai numeros îl formează păsările cu peste 150 de specii. Din categoria speciilor protejate de lege se citează: capra neagră (Rupicapra rupicapra), marmota (Marmota marmota), râsul (Lynx lynx), acvila de munte (Aquila chrysaetos), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ş.a.   

Incontestabil, printre cele mai valoroase specii de mamifere ocrotite de la noi este capra neagră , supranumită şi antilopa Carpaţilor, veritabilă emblemă faunistică rodniană. În urmă cu peste un secol capra neagră nu constituia o raritate pentru Masivul Rodnei, vitalitatea deosebită a speciei  fiind atestată de numărul impresionant de trofee care au cucerit mai multe recorduri internaţionale. Trofeul declarat record mondial  la Expoziţia Internaţională de Vânătoare de la Viena în anul 1910 – a provenit  din Piatra Rea – Munţii Rodnei. Ulterior, un complex de împrejurări nefericite au contribuit la diminuarea efectivului şi chiar la dispariţia speciei din acest perimetru.

Pe plan faunistc s-au înregistrat două remarcabile evenimente, în premieră naţională, care au condus la recolonizarea  caprei negre şi la colonizarea marmotei (Marmota marmota), completîndu-se astfel două nişe ecologice libere cu un habitat de excepţie şi certe perspective de dezvoltare pe deplin confirmată ulterior. Acţiunea de recolonizare a caprei negre a debutat în anul 1964 şi s-a încheiat în 1970, materialul biologic -24 exemplare - aducîndu-se din Carpaţii Meridionali. Experimentul a reprezentat un răsunător succes, evoluţia efectivelor de capră neagră atingînd în preajma revoluţie numărul de 344 exemplare. Pe lîngă cei trei bravi paznici din rezervaţie : Vasile Coman Toderaş, Alexa Tomoiagă şi Simion Horj, destinele acestei arii protejate au fost îndeaproape urmărite de : Vasile Mareş, Gheorghe Pânzariu, Victor Gorduza şi subsemnatul. Sprijinul financiar a fost asigurat de către Consiliul Popular judeţean şi Direcţia silvică.

Dezinteresul manifestat la toate eşaloanele, paza ineficientă, lipsa unei administraţii proprii imediat după anii 1990, o presiune antropică fără precedent, au stimulat defrişările masive, un braconaj barbar, capra neagră ajungînd în pragul extincţiei. Un bătrân din Borşa în această perioadă aprecia : ,,Nu-i nuntă-n Borşa şi Moisei fără capră neagră...,,. Salvarea a venit doar în anul 2004, cînd se constituie o administraţie proprie a Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, care a reuşit să limiteze iar pe alocuri să stopeze dezastrul iminent.

 S-a elaborat un Plan de management al Parcului, paza devine eficientă prin cei 12 agenţi de teren – rangeri, coordonaţi de şeful de pază Ioan Muntean. Treptat au început  să se refacă efectivele de capră neagră şi marmotă, s-a  iniţiat şi se realizează cu rezultate o cercetare sistematică a ecosistemelor. Evaluări recente conduc la concluzia că efectivele de capră neagră au ajuns la circa 160 exemplare iar la marmotă aproximativ 180 exemplare. După revoluţie au mai fost aduse şapte capre negre din Munţii Meridionali din care două n-au reuşit să supravieţuiască transportului.

Colonizarea marmotei, o altă întreprindere faunistică de succes s-a realizat în anul 1973 prin aducerea din Alpii francezi  a unui număr de 12 exemplare de marmotă -  în schimbul a doi pui de urs. După circa 30 de ani evoluţa efectivelor s-a dovedit favorabilă, ajungînd la peste 200 exemplare, moment care coincide cu o perioadă de involuţie, cauzele fiind insuficient elucidate, dar putînd să fie generate de diferite viroze, bacterioze, boli parazitare, alţi germeni patogeni, pe lîngă condiţii meteo nefavorabile, ierni lungi şi geroase ş.a. Se pare că această ,,criză ecologică „  pentru marmată a fost depăşită.

     Un moment de referinţă a acestui perimetru protejat îl constituie atribuirea în anul 1980 de către  UNESCO – Programul OMUL şi BIOSFERA – a Diplomei de Onoare, prin care Rezervaţia Pietrosu Mare este inclusă în reţeaua internaţională a Rezervaţiilor Biosferei, ceea ce confirmă valoarea ştiinţifică a unui asemenea eşantion natural de excepţie. În România din categoria Rezervaţiilor Biosferei mai fac parte : Delta Dunării şi Parcul Naţional Retezat. 

Semnalăm cîteva din manifestările ştiinţifice mai importante dedicate acestui sanctuar natural : 1969 - ,,Cea de a VII-a Consfătuire Naţională de Geobotanică” la care a participat şi Artur Coman (Baia Mare – Satu Mare);

                                 1977 – „Conservarea naturii pe baze ecologice” - simpozion – (Baia Mare) ;  1981 – „Centenarul botanistului maramureşean Artur Coman” – (Sighetu Marmaţiei) ;                                                                                                                1982 – „Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei – la 50 de ani de la înfiinţare” – (Baia Mare – Borşa) ;                                                                                 1988 – „Conservarea genofondului şi funcţiile ecoprotective ale pădurii” – (Baia Mare) ;                                                                                                   2007 – „ De la Pietrosu Mare la Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei” – 75 ani – Simpozion aniversar -  (Borşa).

Pe plan editorial au apărut următoarele lucrări ştiinţifice mai însemnate : „Monumente ale naturii din Maramureş” – 1976 ; „Ocrotirea naturii maramureşene” – 1977 ; „Acţiuni umane asupra jnepenişurilor din M-ţii Maramureşului, M-ţii Rodnei şi din alte zone ale Transilvaniei” – 1978 ; „Munţii Rodnei – studiu geobotanic” (Gh. Coldea) – 1990 ; „Pietrosul Rodnei – Rezervaţie a Biosferei”  (I. Nădişan) – 2000 ; „Conservarea biodiversităţii maramureşene” (I. Nădişan, D. Cherecheş) – 2002 ; „Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei – la 50 de ani” – 1983 ;  „De la Pietrosu Mare la Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei” – 75 ani – 2009 ; „Ghidul  speciilor comune din Parcul Naţional Munţii Rodnei” (C. Iuşan, A. Szabo) – 2009 ;  „Monografia Parcului Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei” (C. Iuşan) – 2011.

Personalităţi ştiinţifice marcante care au desfăşurat activitate de cercetare sau au vizitat acest patrimoniu natural : Artur Coman, Emm. de Martonne, Alexandru Borza, Valeriu Puşcariu, Florian Porcius, Iuliu Prodan, Tiberiu Morariu, Iosif Viehmann, Emilian Ţopa, Alexandru Filipaşcu, Victor Pop, Traian Ştefureac, Emanoil Plămadă, Ioan Rezmeriţă, Marta Beres, Zachiu Matic, Valentin Bolea, Dumitru Murariu, Viorel Soran, Gh. Coldea, Horia Almăşan, Gheorghe Pânzariu, Iosif Beres, Claudiu Iuşan, acad. Emil Pop, acad. Nicolae Botnariuc, acad. Ştefan Pascu, acad. Victor Preeda, acad. Nicolae Boşcaiu, acad. Dan Munteanu şi mulţi alţii.

Pe întreg parcursul, de un real folos a servit îndrumarea şi coordonarea ştiinţifică primită de la Comisia Monumentelor Naturii  din cadrul Academiei Române, colaborarea şi sprijinul de specialitate acordat  de : Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca, Institutul de Speologie ,,Emil Racoviţă, Bucureşti şi Filiala Cluj, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, Muzeul Naţional de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa” Bucureşti, Societatea Lepidopterologică Română, Asociaţia Eco Rodna ş.a.

S-au realizat numeroase proiecte printre care : ,,Participarea tinerilor la managementul P.N.M.R.” finanţat de către Departamentul de mediu, Alimentaţie şi Dezvoltare Rurală (DEFRA) al Marii Britanii, prin Iniţiativa Darwin, în parteneriat cu Universitatea Oxford. Fondul pentru Mediu şi Primăria oraşului Borşa au finanţat Proiectul : „ ECO BORŞA” – menit să conştientizeze şi să formeze o conduită eco-morală a tinerilor.

 Un proiect în derulare ce se implementează de către Administraţia Parcului în perioada 2010-2013  este intitulat : „ Măsuri de management conservativ al biodiversităţii Parcului Naţional Munţii Rodnei” – finanţat prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia Naturii (Fondul European pentru Dezvoltare Regională). Un alt proiect de anvergură ce se desfăşoară în perioada 2010-2013 se referă la : „ Măsuri de management privind creşterea gradului de conştientizare şi formare din Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei”. Beneficiar: Consiliul judeţean Maramureş. Partener: Administraţia P.N.M.R. Finanţator: Programul Operaţional Sectorial de Mediu.   

Împreună cu tineretul din şcolile limitrofe, s-au organizat: concursuri pe teme de mediu, tabere ecologice, numeroase excursii şi vizite în parcuri naţionale sau naturale din ţară, din Slovacia, Ungaria, Bulgaria. Personalul de specialitate a participat la sesiuni ştiinţifice, simpozioane şi seminarii atît în ţară cît şi peste hotare. Comunităţile locale au fost sprijinite în elaborarea de propuneri şi proiecte comune pentru realizarea unei simbioze între doleanţele socio-umane şi cele ale conservării naturii. Va continua acţiunea de inventariere a grupelor taxonomice deficitare de floră şi faună, se va pune accent pe cercetarea interdisciplinară, se vor stabili noi colaborări şi parteneriate cu institute de cercetare, universităţi, muzee, ONG-uri din ţară şi străinătate.

Dezvoltarea durabilă presupune interferarea, armonizarea intereselor economice cu cele sociale, fără a se neglija conservarea biodiversităţii. Dintr-o ecuaţie raţională ce cuprinde economicul şi socialul nu poate lipsi faţeta ecologică. Acestea reprezintă precepte noi care condiţionează ariile protejate. Avînd în vedere valoarea ştiinţifică cu totul remarcabilă a tezaurului natural aflat în Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, după cuprinderea Parcului Natural Munţii Maramureşului, există posibilitatea conectării cu Rezervaţia Biosferei – Carpathian Biosphere Reserve din Ucraina, sau perspectiva declarării acestui mirific spaţiu ca Sit al Patrimoniului Universal pentru Natură şi potenţial Pan Park.

 Aprecierea biologului suedez Dagmar Hellstam rămîne sugestivă, încurajatoare şi plină de semnificaţii :  „ În Maramureş trebuie să intri musai  desculţ şi cu capul descoperit pentru a-i putea respecta sfinţenia, începînd cu natura uimitoare şi terminînd cu cultura nepereche”.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    Prof. Ioan Nădişan - Preşedinte al Comisiei jud. de Ocrotire a Naturii