Gânduri despre carte

Am fost creaţi pentru a preamări în permanenţă Ilustrul Creator, Cerescul Părinte. Chiar dacă protopărinţii noştrii Adam şi Eva au căzut în păcatul neascultării, Pronia Divină a continuat  să fie alături de om. Semne şi minuni se realizează iar mintea umană, lăsându-se călăuzită de valorile creştine, contribuie la binele comun. Părintele Ion Turnea îşi binechiverniseşte talanţii pe care i-a primit aşa cum se cuvine unui slujitor ales pentru propovăduire iar Culegere de flori duhovniceşti, Cuvinte pentru suflet, vine şi întăreşte aceasta. Lumea în care trăim, adesea cuprinsă de încercări şi incertitudini îngăduindu-şi trecerea către odinioară trebuie să înalţe, ca ultimă salvare, glasul către Bunul Dumnezeu. Eşti cuprins de o stare ce emană un balsam edenic parcurgând această carte, cuvântul ziditor de suflet, dătător de speranţă, o armonie pornită din slova  cu mărinimie şi  drag dăruită. Arta cuvântului se împleteşte cu datoria sfântă a slujirii. Bine structurată, dispunând de o sursă bibliografică plină de substanţă oferă răspunsuri şi explicaţii pertinente căutătorilor şi împlinitorilor de sacru.

Avem nevoie permanentă de asemenea cărţi. Rugăciunea, răbdarea, prietenia, ascultarea, blândeţea, smerenia, cumpătarea, responsabilitatea sunt teme de real interes pe care le putem cuprinde parcurgând cu înţelepciune creştină paginile de faţă. Părintele cărturar s-a străduit să ne ofere acest buchet de flori duhovniceşti îndemnat de harul călăuzitor, aducător de mireasma raiului. Oare ce poate fi mai înălţător pe acest pământ decât a ne lăsa în permanenţă călăuziţi de Cel care coborând din înaltul cerului accepta să ne redea starea primordială prin jertfa crucii? Cu adevărat omul creştin este omul etalon de care are nevoie Biserica dar şi societatea în ansamblul ei. Este vremea să vedem dacă roadele virtuţilor dobândite sunt pe măsura aşteptărilor Lui. În această călătorie şi autorul  pune în valoare, în cuvinte alese, lumina veşnic vie a faptelor bune, indispensabile mântuirii.

„Fiţi treji şi privegheaţi“ (I Petru 5) ne readuce aminte părintele prin glasul Sfintei Scripturi tocmai pentru că întunericul să nu cuprindă Creaţia lui Dumnezeu iar sufletul să-şi poată primi cu adevarat hrana cea necesară pe calea îngustă care duce către veşnicie. Ştim că am fost creaţi cu un scop nobil iar înţelepciunea plină de preţuire a Tatălui ne obligă pe fiecare în parte, pe toţi împreună să iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit mai întâi. (I Ioan 4, 9).

Pe cărările vieţii acestea trecătoare cartea de faţă poate reprezenta un îndreptar extrem de util cu poveţe pline de înţelepciune, crâmpei de comoară nevestejită, mlădiţă cu adevărat roditoare.

Armonia lumii acestea se găseşte în fiecare dintre noi atâta timp cât floile duhovniceşti nu vom îngădui să se ofilească în urcuşul nostru pe calea sfinţeniei, perseverând fără tagadă în CREDINŢĂ, NĂDEJDE şi DRAGOSTE SFÂNTĂ.

Doar alături şi lângă Dumnezeu ne vom găsi fiecare menirea iar la sfârşitul drumului să putem spune: „Lupta cea bună m-am luptat….credinţa am păzit.“ (II Timotei 4,7)

Pr. stavr. Radu Botiş