POESIS - VASILE BELE (I)

I.

iubita mea îți scriu

iubita mea îți scriu

prima scrisoare

și mărturisesc un adevăr

pe care nu l-am spus nimănui

viața fără tine ar fi un chin

durere, nefericire și venin

din cauza emoției

s-ar putea să nu-ți trimit

plicul prin poștă

dacă aș avea curaj

l-aș duce personal

să poți citi și-n ochii mei

realitatea lucrurilor

și-a iubirii și-a iubirilor

nerostite încă

nu credeam că viața

și cărările ei sunt atâta

de întortocheate, de seci

fără tine, fără dragostea

ce-o împrăștii clipă de clipă

în jurul tău

și-ți mărturisesc un adevăr

prima scrisoare

ți-o scriu în această clipă iubita mea ...

23 ianuarie 2013- Baia Mare

II.

definiți iubirea

definiți iubirea

dacă vă țineți atâta de înțelepți

voi care n-aveți nicio taină

cu ea că nu iubiți și nici

iubiți nu sunteți

suflete de piatră!

dacă aș putea scoate

din vocabularul limbii române

atâta de frumos de-altfel

cuvinte precum – ură, minciună

fățărnicie ori nesinceritate ori trădare

ce cuvinte or mai fi și astea?

realitatea veacului ne confirmă

existența lor și uzul lor

pentru că nu te poți bucura

în lumea ce-o trăim de

prea multă fericire

de prea mult noroc

de prea multă sănătate

parcă am duce în spate

un blestem al vieții

și-atunci ce folos de viața

ce-o trăim?

dacă vă țineți atâta de înțelepți

definiți iubirea ...

23 ianuarie 2013- Baia Mare

III.

ți-am cerut din toate

ți-am cerut din toate

ca orice pământean

ca orice muritor

ca orice trăitor

al acestui grăbit veac

în schimb abia azi stau

și mă întreb: - Eu ce am oferit?

- Eu ce am dat?

- Eu ce am făcut?

pentru ca lumea în care trăim

să fie un pic mai bună

am spus – UN PIC

prea suntem urâcioși

prea suntem fățarnici

și toate astea duc la

nemernicie

semnați o petiție dacă nu vă

plac astea și-apoi dați-o

din mână în mână

să fie un manifest

un început al altei vieți

una așa cum ne-o dorim

bună, sinceră, frumoasă

am observat fără de intenție

ca orice muritor

ca orice pământean

că cer din toate

23 ianuarie 2013 - Baia Mare

IV.

azi voi vorbi cu albastrul

azi voi vorbi cu albastrul

atâta de frumos al cerului

doar el îmi înțelege

inima și așa prea chinuită

aș vrea să dau veacul

de vreo trei ori înapoi

să văd în ce lume ajung!

garantez fără să știu

că va fi o lume a adevărului

a bucuriei a înțelegerii

una în care prea puțin se

vorbește cu ură și despre ură

una în care dușmanii nu prea

trăiesc și nici n-au zile prea

bune dac-or trăi

una în care fiecare străin își

ajută aproapele că așa a învățat

de la moșii și strămoșii lor

o lume a pocăinței și-a lucrurilor

plăcute a lucrurilor frumoase

dar ce facem ca acest veac?

dacă ar fi să caut vină cuiva

aș condamna pe toată lumea

dar nu am această putere

și nici nu îmi doresc această putere

pentru a nu fi eu cel condamnat

în final și eu sunt trăitor

al acestui secol

azi voi vorbi cu albastrul

atâta de frumos al cerului

 23 ianuarie 2013 – Baia Mare

V.

nici de mine nu vreau să-mi aduc aminte

nici de mine nu vreau să-mi aduc

aminte azi!

și nu puneți întrebări că nu veți

primi niciun răspuns

mi-e silă mi-e groază că sunt

în această lume omul ce respiră

oxigenul

îmi pun întrebarea și vă implor

fără glumă să v-o puneți și voi

ce-am făcut BUNE pe pământ?

scrieți lucrurile pe-o hârtie

dați-le exemplu altora

de virtute și de moralitate dacă

sunteți drepți și morali

dați un exemplu de sinceritate

și adevăr dacă sunteți drepți și morali

ce-ați scris pe hârtie?

parcă văd coala la unii sunt

câteva însemnări

dar la cei mai mulți dintre voi

foaia este mereu mereu goală

fără niciun semn

ce-or fi toate astea?

desigur că or fi ceva!

vă las moștenire vouă trăitorilor

celuilat secol toate astea

conștient fiind că azi nimeni

nu poate scrie pe coală nimic       

parcă văd un raft de

hârtii goale și aici

se adună se adună mereu mereu

golul din noi

și-așa muri-vom

nici de mine nu vreau să-mi aduc

aminte azi ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VI.

fulg după fulg

fulg după fulg

omătul se adună sub fereastră

și focul din sobă s-a stins

lemnele s-au terminat și ele

curând se va face frig și-n casă

doar iarna și fulgii ce-mi sunt

azi prieteni – ceilalți au plecat

s-au dus

focul s-a stins tăciunii din vatra sobei

nu vor mai da nici căldură nici fum

doar fulgii mă iubesc și-mi țin

companie azi prietenii s-au dus

în alt colț de lume

unde nu există frig, unde

prietenii se cinstesc și se respectă

unde lucrurile se plătesc

unde lucrurile sunt ordonate frumos firesc

doar fulgii iernii mă iubesc

îmi dau seama că și ei mă văd

pentru că fiecare vine spre mine

parcă vor să-mi spună ceva

atâta timp cât vor fi pe-aici

lumea va fi curată frumoasă

fericită bucuroasă de albul pe

care-l împrăștie iarna

fiecare fulg de nea are povestea lui

vin spre lumea noastră dintr-o altă lume

vin să ne bucure cu frumusețea lor

dar știm oare să-i înțelegem?

în lumea asta nimeni nu

înțelege pe nimeni

nimeni nu este înțeles

și cad fulg după fulg

oare atunci când ajung pe pământ

ei simt durerea?

omătul se adună sub fereastră

fulg după fulg ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VII.

n-am să zăbovesc mult pe-aici

n-am să zăbovesc mult pe-aici

din mai multe pricini

o dată mai caut răspuns

la întrebarea

care-i rostul venirii mele pe pământ?

doar pentru a face umbră acestuia!

n-am să zăbovesc mult pe-aici

pentru că de câțiva zeci de ani

caut și tot caut și iar caut

răspunsul venirii mele pe pământ!

aici nu mă găsesc în nimic

deocamdată și sunt aici de multă vreme

n-am să zăbovesc mult pe-aici

nici nu știu dacă mai iubesc această lume

o lume a suferinței

o lume neagră o lume a întunericului

nici nu mai știm să ne bucurăm

de oareșceva

ne sunt confiscate bucuriile

de cei care cunosc doar ura

ne sunt confiscate emoțiile, fericirile, norocul

nu credem în ele dar parcă

nici n-ar există – emoție, bucurie, fericire, noroc

și astea datorită nouă

oricâți prieteni am avut împrejur

tot singur m-am simțit

pentru că n-am găsit în ei valoare

nu știu dacă mai am răbdare

pentru a zăbovi în lumea asta

dacă ar trece toate răutățile o dată cu noaptea

atunci aș mai rămâne

pentru încă un veac ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

VIII.

au dispărut florile dragostei?

au dispărut florile dragostei?

am ajuns în altă lume?

cine sunt?

ce fac?

unde merg?

ce-mi doresc?

de ce atâtea întrebări?

unde ne sunt răspunsurile?

de ce mereu căutare și alergătură?

a dispărut iubirea?

care-i definiția fericirii?

o fi fost mai bine ieri?

ne-o fi mai bine mâine?

ce putem spune despre azi?

o să ajungem ziua de mâine?

de ce atâtea întrebări?

ce-o fi cu tine azi?

am mulțumit dimineții?

ce ne va aduce ora?

ce ne va oferi ziua de mâine?

cum am trăit secunda de fericire?

cât sunt de fericit?

când am fost fericit?

cui să dau din bucuria inimii?

unde este iubirea?

când voi fi fericit?

ce vină am că m-am născut?

ce vină ai că te-ai născut?

ce vină porți în suflet?

de ce ți-e sufletul atâta de-ncărcat?

ce vei face azi?

unde voi fi mâine?

ce lucru bun am făcut ieri?

ce lucruri frumoase voi face azi?

cât de mult am urât ieri?

pe cine-am să urăsc azi?

cine va sta mâine cu mine de vorbă?

la cine am alinat durerea azi?

mâine voi fi mai bun?

voi ajunge ziua de mâine?

de ce atâtea întrebări?

când răspunsul este numai unul singur

și acela stă în noi

în noi în mine și în tine

și-n fiecare ... deci răspundeți ...

unde ne este curajul?

unde ne este vitejia?

unde? când? cum? cine? de ce? care?

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

IX.

mi-e dor de mine

mi-e dor de mine mi-i-un dor nebun

nu știu câtă putere mai am să strig

deja până și eu îmi fac probleme

că tot strig și nu mi se aude strigătul

strigătul meu este în zadar

mi-e dor de-o altă lume

mi-i-un dor nebun

o lume în care să avem răbdare

o lume în care să fim ascultați

și să știm asculta

o lume cu lucruri frumoase

nu cu ceață și fără de zile senine

mi-e dor de-o altă lume

pe care dacă aș avea-o aș ști s-o

prețuiesc mai mult

m-aș bucura de fiecare clipă

aș dărui mulu mai multă

dragoste și fericirea aș dona-o

celor ce nu sunt fericiți

mi-e dor de-o altă lume

de asta m-am săturat

mi-au ajuns prea multe răutăți

în suflet și-aș dori să mă

mai nasc o dată

fie și-n acest veac

prea putred este totul lângă mine

mi-e dor de-o altă lume

până și pe mine mă doresc altfel

să fiu eu dar alt eu

nu cel cu păcat și mereu alergând

fără tihnă și fără rugăciune

nici în biserică nu-mi găsesc liniștea

și-o caut mereu – liniște și pace

timp și răgaz pentru mine

mi-e dor de-o altă lume

garantat asta nu e lumea mea

eu nu am fost așa ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

X.

deseară am să număr stelele

deseară am să număr stelele

să văd la câte stele ajung până

dimineață

ieri am sădit în inimă trandafiri

azi am să-i ud cu lacrimi

iar mâine vor înflori

mâine, dacă voi trăi, mă voi bucura

de căldura soarelui dar și de

frumusețea lui apoi voi aștepta

seara și voi începe a număra

iar stelele de pe bolta cerească

voi continua de unde am rămas

aseară nimic nou

în viața de zi cu zi totul este în continuă

schimbare – zi noapte noapte zi

ce să înțeleg din toate astea?

eu, sincer, nu mai înțeleg nimic

și nici nu sunt înțeles

deseară am să număr stelele

n-am să cerșesc nici dragoste

nici înțelegere vreau să trăiesc

într-o lume fără de păcat

deși știu că dorința aceasta nu

se va îndeplini niciodată

există în jur împrejurul meu prea multă

ură,

prea mult dispreț

prea multă distanță și toate astea

duc la singurătate și apoi

la moarte ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XI.

stropii de ploaie îmi bat în geam

stropii de ploaie îmi bat în geam

vor să se joace cu mine

dar azi nu am putut să le răspund

uneori - sau în alt secol -

am ieșit și m-am jucat cu ei

atunci nu aveam nicio grijă

nu aveam nicio durere

nu știam de răutăți

nu știam de supărare

acum de când ai plecat

mi-au încolțit în inimă toate

și durere și supărare și grijă

ploaia s-a oprit de ceva vreme

dar priveliștea este seacă

picurii jucăuși de această dată

îmi fac semne prin geam

cu mâna – prin univers

nimic schimbat

nici azi nu m-am înțeles

și azi a fost ca ieri

și garantez că va fi ca și mâine

plâng după ce a fost frumos

și sunt ferm convins că această

frumusețe nu se va mai întoarce

niciodată

o singură întrebare mă bântuie

nu îmi dă pace oricâtă liniște

aș cere Domnului

curajul e o virtute

toți suntem prin definiție lași

ne complacem așa cum suntem

că din păcat suntem făcuți

unde ești Zâna-mea-cea-bună?

să ții măcar un ceas cu mine

și să nu mă lași peirdutîn labirint ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XII.

stau lângă indicatorul ,,spre rai”

stau lângă indicatorul ,,spre rai”

sunt nevrednic îmi spun

mă uit în stânga acolo alt

indicator îmi arată direcția spre

iad foc și întuneric

fără să-mi pot controla pașii

picioarele-mi pornesc într-acolo

și au dreptate raiul va rămâne

înspre o altă direcție

raiul va rămâne altcuiva

aici în întunecimea asta

culmea că-mi văd păcatele

și cele de ieri și cele mai vechi

dar și păcatul strămoșilor

nici gând de lucru bun

aici văd printre ruine și

dărăpănături urmele zilelor

mele Doamne câtă risipă

câtă lipsă de bun simț și respect

câtă ură câtă fățărnicie încât

acum văzându-le adunate într-un

singur loc nu îmi vine să cred

că ăsta sunt eu că astea sunt ale mele

sau poate ale tale – că și despre tine scriu

dacă te regăsești pe-aici să urmezi

indicatorul ,,spre rai” doar cu

o condiție – singura de-altfel

dacă ești vrednic

dacă nu eu te aștept

să virezi la stânga ...

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XIII.

am rupt o floare

am rupt o floare cu gândul

de-a o dărui cuiva drag

lacrimile din petale curgeau fără oprire

văzândo  plângând mi-am dat

seama câtă durere a simțit

atunci mi-am jurat că n-am

să mai rup flori niciodată

doar am să le privesc în splendoarea lor

am să le admir culoarea

și frumusețea fără de margini

voi lăsa pe alții să facă acest lucru

eu doar am să le dăruiesc

ce dragoste celor dragi

23 ianuarie 2013 – Baia Mare

XIV.

azi am să vorbesc cu timpul

azi am să vorbesc cu timpul

să-i spun să se oprească

să nu mai alerge

dacă-l prind am să-l țin

un secol în brațe

chiar cu orice preț

ce s-o fi grăbind într-atâta?

parcă și foaia de hârtie

mi se pare că vrea să

fugă de pix

oglinda în care privesc

îmi arată adevărata vârstă

căci inima încă mă minte

cu prea multă tinerețe

pe care mi-o doresc

fără bătrânețe

încă un secol ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

XV.

până și demnitatea mi-am vândut-o

până și demnitatea mi-am vândut-o

ieftin pe doi lei

nu am aflat alt cumpărător

care să-mi ofere mai mult

am dat-o și cu-atât

în mine nu mai văd nimic bun

problemele se înmulțesc cu

fiecare secundă ce-o trecem spre Sfinx

promoții întregi de liceeni

nu-și găsesc rost și loc în labirint

am să-mi deschid un hotel

de lux în care nu am să

primesc pe nimeni – în afară

de Dumnezeu – dar nu va veni

doar pe El am să-L primesc

pentru că toată viața L-am ocolit

iar El a avut enorm de multă

grijă de mine

destinul și moartea nu pot fi

niciodată recuperate

orgoliul și încăpățânarea se vând

la kilogram

lumânarea din noi se stinge

clipă de clipă secundă după secundă

după o vreme nici umbra

nu se mai vede

pe-atunci te-au uitat toți ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

XVI.

azi merg în târg să-mi cumpăr noroc

azi merg în târg să-mi cumpăr noroc

de la mătușa de al piață

în intersecția drumului

nu găsiți decât scaieți

din când în când mai răsare

câte-o floare – are mereu

culoarea ce nu-mi place

galbenul – bănuiesc

doar preotul de la mănăstire

îmi știe sufletul

corbii ce vor mânca din leșul

meu nu se vor sătura niciodată

cu o putreziciune

și totuși o așteaptă

oare de ce corabia s-a oprit în

nisip alerg spre ea

dar n-am s-o ating niciodată

nisipul mă înghite deșertul

e tot mai mare

iar valurile sunt tot mai

albastre

un albastru frumos or fi

lacrimile soțiilor ce-și plâng

soții fugiți într-o altă lume

cu amanta

drapelul a rămas drept pe

catarg s-a pus din cer o lacrimă

e pentru pescăruș

poți citi pe degete câți au noroc

și scapă de corbi

atelierul morții ne așteaptă

aici se lucrează mereu

obosită de atâta muncă Moartea

ar vrea să aibă și ea un concediu

dar unde să meragă?

s-a dus la mare

de-acolo azi am primit vești triste

unul nevinovat s-a înnecat

n-a mai apucat să treacă prin târg

să-și cumpere noroc ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

XVII.

mi-e-o foame nebună

mi-e-o foame nebună

parcă și de covrigi m-am săturat

mi-e sete de dor

doar lacrima și marea

azi sunt comorile mele

norocul și roata

sapa și lopata

sunt uneltele ce-și caută mereu serviciu

ar vrea puțină liniște

poate și-un concediu

povestea din Biblie nu-și

mai găsește loc de păcat

legat de un lanț nu prea lung

calul nechează în așteptarea mea

o să vin să-l dezleg și-apoi să-l

încalec și-mpreună să alergăm

în căutarea eternei fericiri

în căutarea fericirii

și-a veșniciei decât să pască pe

imaș mai bine colindăm

lumea – a mea se va sfârși curând

vreo trei patru secole

nechezatul armăsarului se va auzi

mereu

puterea se uscă și te simți

nenorocos – sacralitatea a rămas

încă trei ore dar o va înghiți

umbra unei lacrimi

din priviri îți dai seama

dacă mai ține cineva cu tine

restul este doar vânt

nici măcar adiere

uscatul prinde viață până și seceta

face parte din noi

suntem seci și goi

doar calul ce-mi este sătul

eu m-am săturat de mine ...

25 ianuarie 2013 – Baia Mare

( Din volumul "GÂNDURI CĂTRE CEI DRAGI" )