Obiceiuri ale satului tradiţional românesc

de VASILE BELE

,,El - satul românesc - s-a păstrat feciorelnic, neatins în autonomia sărăciei sale, pentru vremuri când, va putea să devină temelia sigură a unei autentice istorii româneşti" - spunea, atâta de frumos, raportându-se la aspectele din viaţa satului tradiţional, Lucian BLAGA. Şi, iată, că am ajuns la valoare de adevăr a vorbelor sale! Satul tradiţional românesc este plin de istorie. Iată, deci, propunerea acestei luni, Martie! Cercetarea în amănunt a obiceiurilor, în existența lor, pornind de la luna în curs. Nu voi aborda cunoscuta și frumoasa clasificare a obiceiurilor deja existentă. Voi lua drept reper de studiu etnofolcloric satul Chiuzbaia. Adică?

Vă vom prezenta, episodic, concret, obiceiurile satului, care se oglindesc în luna Martie – lună care semnifică începutul de anotimp, trezirea la viață, începutul anului agricol cu lucrările ce se fac în această lună. Apoi, ale lunii următoare ... și-așa pe rând, întregul an calendaristic, cu speranța că o să fim obiectivi, iar cercetarea noastră va fi de folos. Acuma, se naște întrebarea – de ce s-a început cu luna Martie? Răspunsul este simplu – împreună lucrăm la un proiect extrem de interesant – promovarea satului românesc! Scoaterea din amorțeala în care se află. În studiul nostru, vom încerca abordarea tradițională dar și compararea ei cu abordarea modernă, specifică secolului în care trăim, iar luna Martie poate fi numită luna începutul de an nou.

Fără a sta pe gânduri, asumându-ne întreaga responsabilitate pentru fiecare articol, ce se va ,,naşte", începând din această clipă, vom prezenta realitatea satului românesc, la modul autentic şi real, fără a ascunde ceva!

Informaţiile, studiile sau cercetarea ,,la faţa locului", a satului românesc în cea mai frumoasă reprezentare şi prezentare, evoluţia obiceiurilor satului românesc, dar și tradiţiile ori obiceiurile păstrate şi împământenite în vatra satului.

Pe scurt, adăugăm noi, vom prezenta satul românesc între trecut, prezent şi viitor. Între tradiţional şi inovaţie. Efect şi cauză. Obiceiurile ce-l caracterizează şi cu care se mândreşte. Obiceiuri şi tradiţii, ce trebuiesc arătate lumii. Obiceiuri şi tradiţii despre care se vorbeşte, şi desigur, despre care se va mai vorbi din ce în ce mai puțin. Dar, şi cu părere de rău, trebuie să recunoaştem, că avem şi obiceiuri de mult pierdute. Obiceiuri despre care doar cu înţelepţii satului, adică cu bătrânii din sat, mai poţi să discuţi. Poate, vom reuşi să le salvăm de la ceea ce specialiştii şi, de fapt, toată lumea o numeşte, fenomenul pieirii.

Avem sat tradiţional frumos, avem obiceiuri şi tradiţii frumoase. Viaţa tradiţională a ţăranului este plină de credințe și superstiții. Vrem, de-a lungul cercetării noastre, să vedem cât de actuale sunt în viața satului tradițional, acestea.

Trecerea de la tradiţional la modern, pierderea punctelor de autenticitate  în favoarea kitsch-ului şi a nonvalorii, viaţa de zi cu zi a locuitorilor, viaţa bătrânilor, dar şi a tinerilor - cei care sunt, tot mai mult ,,furaţi" de mirajul plecării în străinătate – asta vrem să surprindem. Și, sperăm să fim cât mai obiectivi. Ne îndepărtăm de folclor? Şi care este preţul pe care îl plătim, fără a ne da seama! Pentru că orice, în lumea în care trăim, are un preţ!

Trăim în lumea modernului şi a modernităţii! Aşa, cu necazuri şi greutăţi, căci nu ne ocolesc! Suntem mereu ,,în fugă", şi nu avem timp de nimic, nici măcar de noi! Păstrăm, alterăm, uităm, modificăm şi facem cum ne place sau ne este ruşine de aceea ce au fost moşii şi strămoşii noştri? Ei aveau şi duceau o viaţă liniştită. Desigur, necazuri şi greutăţi existau şi atunci. Dar, altfel treceau peste toate. Trăiau sănătos şi, un aspect extraordinar, trăiau mult, ,,în timp".

Legile nescrise ale satului românesc mai au, azi, valoare? Cine suntem sau ce suntem în faţa atâtor legi şi norme, cu care suntem, uneori, fără efectul juridic scontat, înconjuraţi? Putem afirma, fără a greşi, că suntem în ţara, sau, că trăim în ţara, în care legile, normele, hotărârile sau dispoziţiile se nasc ,,pe bandă rulantă", gândindu-ne că aceste cutume, sunt, de altfel, punctul de plecare în noua ,,eră juridică" pe care o trăim şi o traversăm, cu atâta mândrie!

Normele nescrise ale satului tradiţional au întărit relaţiile între indivizi, au făcut ca obiceiurile şi tradiţiile să fie respectate, transmise şi perpetuate, fără a fi alterate, cu stricteţe şi sub noţiunea respectului, ştiindu-se că încălcarea legilor a adus şi forme de constrângere sau sancţionare, uneori prea drastice! De aceste pedepse se fereau, ,,fugeau", şi-şi duceau veacul în respect, unul faţă de celălalt.

Folclorul avea rolul lui foarte bine definit. Şi, se respecta! Despre grupele de caracter ale acestuia vom scrie mult în numerele ce vor urma, cu ajutorul şi vrednicia lui Dumnezeu. Obişnuitul, moralul, eticul, frumosul, religiosul - sunt doar câteva aspecte despre care, aşa cum am promis, vă vom vorbi, pentru că toate acestea asigurau, în cadrul colectivităţii tradiţionale, convieţuirea. Spre deosebire, azi, avem legi scrise! Dar, nu-mi doresc să vorbesc despre aceste cutume, a zilelor noastre, căci, sunt cum sunt! O ştiţi dumneavoastră foarte bine. Cutuma sau obiceiul juridic este, de altfel - şi vorbesc despre primele legi împământenite ,,de când e lumea, lume!" - cel mai vechi izvor al dreptului.

Amintesc faptul că la începutul Evului Mediu, trona legea nescrisă, acel obicei al pământului, după care se conduceau aşezările. Încălcările cutumei, pricina şi rezolvarea ei, s-au judecat după ,,LEX  OLACHORUM", ce-a fost  păstrat până la început de secol XIX, ulterior fiind alcătuit, obiceiul pământului sau ,,legea românească", ,,JUS  VALAHIUM" sau ,,IUS  VALACHORUM" - culminând cu anul 1864, când a apărut Codul civil, pentru prima dată. Şi câte ar mai fi de povestit despre acestea! Cât de frumoase sunt. Sperăm, doar să reuşim în demersul nostru propus - cu profesionalism şi autenticitate.

Obiceiul este o formă de a fi, este o formă de conduită, şi amintiţi-vă doar, răspunsul la o banală întrebare, care ar fi de cele mai multe ori aşa: ,,Noi nu vrem să schimbăm obiceiurile! Aşa e obiceiul pe la noi și așa vrem să rămână!". Eu, trebuie să recunosc faptul că în drumurile parcurse prin satul tradiţional românesc, la întrebarea: ,,- De ce-i aşa?", şi ,,- De ce nu-i altfel?", am primit un astfel de răspuns: ,,- Aşa e obiceiul satului. Şi nu-l schimbăm!". Umil și smerit, m-am supus obiceiului, pentru că asta se cere. A-l respecta cu supunere. Şi, ce înseamnă toate acestea? Experienţa unei vieţi!

Martie – luna dragostei pentru natură, o lună a generozității și-a fertilității

,,Cu toate mutațiile produse în conștiința țăranului, ca urmare a prefacerilor înnoitoare ce s-au abătut și asupra satelor până și cele mai izolate, chiar dacă repertoriul de rituri, credințe, practici magice de tot felul, s-au simplificat și redus, obiceiurile de peste an s-au conservat, în pregnante forme tradiționale, având un substrat mitico-magic bogat, de mare interes pentru cercetătorul avizat” (pag. 9) – mărturisesc Maria și Pamfil Bilțiu, cei mai prestigioși etnologi, în volumul ,,Calendarul popular – volumul I. Obiceiurile primăverii și verii”, apărut la Editura Ethnologica, Baia Mare, 2009, mărturisire de la care doresc să-mi încep această cercetare etnologică făcută în satul Chiuzbaia. Am pornit în acest demers, gândindu-mă că nicăieri tradiția nu este mai frumoasă ca la tine acasă, nicăieri locurile nu sunt mai frumoase ca la tine în sat, nicăieri folclorul nu este atâta de bogat ca la tine în sat, și fără a exagera câtuși de puțin, așa și este!

Nu doresc să-mi laud satul, deși credeți-mă îmi este drag și întotdeauna când scriu despre locurile acestea mă încearcă emoția, lucru ce nu mi se întâmplă atunci când scriu cu totul și cu totul altceva – poezii, recenzii, ori alte articole. Să nu mă întrebați de ce pentru că nu știu dacă-mi voi găsi un răspuns adecvat. Alătur emoției despre care tocmai povesteam, responsabilitatea scrierii, realitatea celor relatate în articol și alte și alte asemenea principii.

De această dată am să fac rostire la obiceiurile lunii Martie – la credințele, la superstițiile, la obiceiurile acestei luni – din punctul meu, foarte bogată, îndrăznind a numi această lună, evident metaforic, luna cea mai bogată în tradiție și obiceiuri.

Propun, dragii mei cititori, pentru început o trecere în revistă a obiceiurilor acestei luni, așa ca pentru o recapitulare, apoi, să încerc, și cu ajutorul performerilor din sat, oameni cu o bogată experiență, cu o conduită morală demnă de orice exemplu, abordarea acestora cât mai directă, cât mai obiectivă, fără a ține cont de spațiul alocat. Mult? Puțin? Întru început nu mă pronunț, dar evident toate acestea, vă mărturisesc, sunt punctul de pornire spre un alt volum, despre obiceiurile satului Chiuzbaia, gândindu-mă, așa ca să mă motivez în fața dumneavoastră, că despre obiceiurile de iarnă ale satului am făcut onorabilă rostire în vremea trecută. Și ele articole extrem de frumos concepute, obiective și pertinente.

Luna Martie – 31 de zile.

Denumirea populară – ,,Mărțișor” sau ,,luna lui Mărțișor”, o lună de început de primăvară, urmată de aprilie și iunie – împreună formând cele trei luni de primăvară.

Dacă fac referire la sărbătorile cu dată fixă ale lunii, nu greșesc cu nimic, în următoarea clasificare:

- perioada 1 – 9 martie cu Zilele Babelor, sau Dot'ile (de la Dochia, Eudochia, Evdochia, Dot'ica).

- 1 martie – Mărțișor;

- 8 martie – Ziua Internațională a Femeii;

- 9 martie – 40 de Sfinți, sărbătoare cu cruce roșie în calendarul ortodox, o zi despre care s-a scris și se vor mai scrie multe lucruri în legătură cu această sărbătoare. Mă opresc aici, pentru că despre cei 40 de Sfinți sau mucenici voi mai scrie la mometul respectiv.

- 17 martie – Alexie cel cald;

- 21 martie echinopțiul de primăvară;

- 25 martie – Bună Vestire sau Blagoveștenia – zi strâns legată de Marele Praznic al Nașterii Pruncului Isus (de aici și denumirea sfintei sărbători – Buna Vestire);

- 20 martie ultima zi din zodia – Pești;

- 21 martie prima zi din zodia – Berbec;

O foarte scurtă caracterizare a acestei luni: - o lună capricioasă (din cauza Zilelor Babelor, o lună fertilității, o lună a iubirii față de semeni și natură, o lună a ieșitului la arat). Mi-ar place să mai adaug – luna dragostei pentru natura înconjurătoare pentru că totul se trezește la viață. Deja încep să se vadă semnele primilor muguri ce așteaptă căldura soarelui pentru a înmuguri, și-apoi, un pic mai târziu a înflori, spre a da rod. O lună a speranței, a primilor ghiocei răsăriți încă în iarnă, pentru că, la noi în sat, în luna martie încă mai este zăpadă. Muntele Igniș - sigur poartă încă albul zăpezii în această lună. Luna Martie este o lună a bucuriei și a speranței în bine, a curățeniei. Uneori este luna în care începe Postul Marelui Praznic al Invierii – vezi concret chiar acest an – 2013.

Luată ca prima luna din primăvară, fără a greși, putem spune că Martie este luna începutului germinativ, sau al începutului la modul general – acum se începe curățenia câmpului, a livezilor, a grădinilor, a pomilor, a casei, începem aratul, dar atenție, fără a semăna, doar arat. Primăvara – anotimp al bucuriilor nemăsurate, al florilor și al ghioceilor, a lucrurilor gingașe fără de care existența noastră nu ar avea rost. Este anotimpul iubirilor și-al iubirii, în istoria literaturii nu a fost poet sau scriitor care să nu fi scris despre frumusețea acestui anotimp atâta de însemnat. 

Folcloric sau etnofolcloric, luna Martie, alături de celelalte obiceiuri, este și luna superstițiilor și a credințelor populare. Varietatea multă a acestora o dovedesc trăitorii acestui veac, cei care mai cred sau nu mai cred în toate astea. Dau exemplu! Credința populară spune că ,,nu e bine să duci în casă lemne în ziua de Buna Vestire, că-ți duci broaște și gândaci în casă”, ,,cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, așa va fi și în ziua de Paște”, ,,cum îți alegi Baba, așa îți va fi întreg anul”, ,,nu e bine să vezi cotobatură (pasăre) umblând singură, că și tu vei fi singur tot anul”, ,,nu e bine să vezi pentru prima dat în an fluturi de culoarea galbenă sau albi (vezi fluturele alb al verzei), că și tu vei fi alb sau galben tot anul”. 

Mă opresc, pentru că, deocamdată, doar am vrut să dau câteva exemple pentru a întări puterea de exprimare, dar, evident, am să revin în parte, cu alte și alte exemple, atunci când voi vorbi concret despre fiecare perioadă amintită în cadrul clasificării efectuate adineauri.

Deci – 1 MARTIE – început de lună! Ziua în care băieții, feciorii, tații (în general partea masculină) dăruiesc mărțișoare celor dragi – prietenelor, mamelor, bunicelor, surorilor (în general părții feminine), crezându-se că nu e bine ca la început de lună să nu fii legat de un semn din acesta. Adică! Apare, aproape forma obligatorie a mărțișorului, primitul și apoi purtatul mărțișorului – uneori prins la mână, alteori prins la piept, fără a putea afla, în cercetarea mea, adevărata explicație asupra portului de mărțișor. Un singur lucru e cert – îl primesc și-l poartă doar femeile, ca dar de la bărbat.

Semnificația mărțișorului este diversă – începând de la semn al dragostei și-al iubirii pentru aproape, pentru ființele cele mai dragi (mame, prietene), al înțelegerii și-al prieteniei reciproce. Întotdeauna mărțișorul era confecționat din două fire – alb și roșu – prin împletirea acestora, sau răsucirea celor două – albul semnificând puritatea, curățenia, sinceritatea, iar roșul  semnificând iubire puternică, adevărată, reală. Alăturea, firelor alb-roșii i se adăuga alt semn, ori simbol, care în evoluția lui a cunoscut, de-adevăratelea, mare diversitate.  S-a început cu semnul unei inimioare (formă de inimă), forma unei flori, alteori erau monede simbol al bogăției, al belșugului, al prosperității. Să nu uităm forma astrelor – soare, lună, stea. Dar să nu uităm simbolul culorii roșii – de apărare împotriva duhurilor rele, iar albul – semnifică frumosul, puritatea.

Evoluția mărțișoarelor sau a mărțișorului este evidentă de-a lungul istoriei – azi, firului de ață colorat alb-roșu se adaugă inele, verighete, din fel de fel de material – mai mult sau mai puțin prețios. Și-aici dau vina pe transformarea în comercial a întregii semnificații despre Mărțișor și Mărțișoare. S-a pierdut semnificația adevărată și s-a transformat totul în comercial. Primul rol, în istoria evoluției acestui obicei era stimularea dragostei, a iubirii, a sentimentelor sincere, a speranței, a bunătății, a sincerității la modul general, al bogăției.

Cât despre perioada cât era purtat, informațiile găsite sunt diversificate – unii performeri mi-au confirmat că ,,mărțișoarele erau purtate până după data de 8 martie”, alții ,,până la cântatul cucului, și-apoi se leagă într-un copac de pe lângă casă”. Alții au răspuns acestei întrebări că ,,mărțișorul se purta atâta cât țineau Zilele Babelor”, adică nouă zile, și-apoi în ,,puneau bine”, într-un loc mai ferit, și nu se mai umbla la/cu el, semnificând norocul. Gândindu-mă la acest răspuns, mai adaug următoarele – cifra nouă are valențe magice, (să nu uitați zmeii din basmele românilor care uneori aveau șapte, alteori, nouă vieți).

Cât despre valoarea apotropaică este evident că vom face rostire, căci mărțișorul ,,îți aduce noroc sau ți-l ia dacă nu ai grijă de el”, ,,te apără de rele, pentru că are și culoarea roșie în el”, ,,să-l porți până auzi cucul cântând dimineața și vei fi vesel tot anul”.

Dacă exista vreo fată sau femeie care nu avea mărțișor se credea despre ea că nu va avea noroc tot anul. Nu va fi iubită sau nu va fi fericită tot anul. Se pare că la origine cuvântul mărțișor este latin.

Dar iată de spune DEX-ul despre acest cuvânt:  MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (2, 3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț+ suf. -ișor. Din marț ,,martie” (lat. martius) + -șor.

Raportându-ne la modernitatea zilelor noastre, nu cred să fie azi, vreo femeie, mamă, prietenă, soră, bunică, doamnă sau domnișoară ce nu primește de la cel drag, măcar un mărțișor. Calculat după semnificația de ,,început”, dată acestei luni, fără a greși, putem afirma că luna Martie reprezintă un An Nou, un Anotimp Nou, începutul de primăvară.

Azi, acest Mărțișor este privit sau primit ca un cadou. Un cadou dăruit de o ființă dragă. Un cadou îndreptat cu mare dragoste spre ființa cea mai dragă, crezându-se, la modul simbolic, în partea apotropaică. Azi, semnificația fiind complet denaturată, nu mai dăruiești Mărțișor pentru ca cel care-l primește să fie ocrotit și apărat, ci-l dăruiești, ,,că așa procedează toată lumea. Face cadouri celor dragi, chiar la început de lună”. Evident că cine-l primește își manifestă bucuria, fericirea. Zâmbește. Și-atunci, de ce să nu adăugăm, acestor semnificații și următoarele - ,,cine primește, la început de Martie, un mărțișor, și zâmbește, va zâmbi tot anul. Se va bucura tot anul. Va fi fericit tot anul”. Gândul sincer și curat transmis celui spre care te îndrepți a dărui un mărțișor nu trebuie să lipsească.

De ce să nu privim Mărțișorul și că un semn de luptă între cele două situații antonimice – rău și bine, necaz și fericire, situație des întâlnită în basm. Antonimia rău – bine, amar – bucurie, putință – neputință, supărare – fericire – este evidentă. Dăruiești un mărțișor cuiva drag, dar poate el are o suferință în suflet. Are un necaz, are o supărare pe suflet. Primind darul dumneavoastră, primind mărțișorul d ela dumneavoastră, poate, pentru câteva clipe va uita durerea sau supărarea prin care trece. Va uita ceea ce i-a umbrit sufletul și inima. Va zâmbi! Și cât este de frumos să vezi în jurul tău oameni fericiți, să vezi oameni ce-și zâmbesc, să vezi oameni bucurându-se. Îți trebuie, oare, o altă împlinire sau mulțumire. 

Dar să nu uităm ,,înfrățirea” celui care a primit mărțișorul, cu pomul preferat. Să ne aducem aminte, după ce nu se mai poartă, mărțișorul se ia jos și se pune pe o creangă de copac, se atârnă pe-un pom. Văd această relație de frățietate – între om ca purtător al mărțișorului, om care a fost apărat de acest semn, și pom, despre care ne place să credem că va fi apărat de ger, de frig, de ploile reci ce vor veni o dată cu luna mai, și va prinde rod bogat. Până și pomului i se transmite această putere apotropaică – este apărat și ocotit și el. Dar, tot ca aducere aminte este de văzut relația de frățietate OM – POM și în celelalte ritualuri – nuntă, naștere, înmormântare.

Închei aici frumosul episod al mărțișoarelor sau mărțișorului, convins fiind că fiecare dintre noi va găsi putere de-a dărui cel puțin un mărțișor persoanei dragi, ce-i stă alături, iar acesta să-i aducă noroc, fericire, bucurie, împlinire. Firul alb al mărțișorului, în împletitura lui frumoasă cu roșul căldurii solare, să vegheze asupra fericirii dumneavoastră, iar primăvara ce-o așteptăm cu toții să fie, așa cum îmi place mie să spun tot mai des, un mare prilej de bucurie sufletească.

Dumneavoastră domnilor, lăsați deoparte supărările, necazurile dacă sunt, treceți peste orgoliu și încăpățânare, și dăruiți celor de lângă dumneavoastră un Mărțișor – dar să nu uitați, în el, să adăugați fericire, împlinire, bucurie, spor în toate, multă dragoste și nu în ultimul rând – fără de măsură, să puneți iubire. Și, să vă mai rog ceva, alături de toate astea, nu uitați să adăugați un strop de căldură, căci vin Zilele Babelor, iar astea sunt tare capricioase. Își încep ziua într-un mod plăcut și de cele mai multe ori se termină exact invers – cu frig, cu ploaie, cu răceală. Deci, nu uitați de căldura sufletească! Eu, promit să duc povestea lunii Martie – obiceiuri, credințe, superstiții, tradiții – mai departe, cu un nou episod, dedicat de această dată – zilei de 8 Martie și celor 9 Babe. O primăvară așa cum v-o doriți! Doamne ajută!

Vom reveni curând!