femeia care mi-a dat viață
i-am spus dintotdeauna MAMĂ
doar tata a făcut-o femeie
este femeia sau mama care a răbdat cel mai mult
a suferit fără să spună cuiva – mereu rugându-se lui
Dumnezeu
a plâns când n-a văzut-o nimeni – mereu rugându-se lui Dumnezeu
nu știu când a fost
fericită – doar când s-a rugat la Dumnezeu
nu știu când i-am
spus MULȚUMESC – dar Dumnezeu m-a văzut
că ar fi trebuit să-i spun în fiecare secundă din viață
a plâns o dată cu mine
a plâns când m-a îmbrăcat să merg la Grădiniță
a plâns când n-a văzut-o nimeni
a plâns ... și încă
mai plânge și azi
a plâns de bucurie când m-a auzit spunându-i prima poezie
învățată la Grădiniță, apoi la Școală
apoi am început să cresc și
nu i-am mai spus nicio poezie
și pe cele care
le-am știut le uitasem
mă făcusem deja mare
azi plânge de fericire că ne vede crescuți
oameni așezați la casa lor
unii spre bucurie mai au copii
MAMA de alaltăieri a devenit de ieri BUNICĂ
din lacrimile dumneaiei s-ar putea face un râu
anii au trecut prea repede și
eu încă
nu i-am spus MULȚUMESC
MAMĂ
poate scriindu-i un rând sau două
am să folosesc și
acest cuvânt – dar nu știu cum să-l
potrivesc în frază
a plâns și când i-am
cerut binecuvântare
s-a apropiat încet de mine și-a
șters ochii plânși
s-a uitat în ochii mei a ridicat mâna dreaptă
și-a făcut semnul
crucii pe capul meu
așa este creștinesc și-apoi
ma sărutat
mi-a șters lacrima
din ochi și m-a strâns în brațe
părintește – abia
atunci am avut curajul să-i spun
MULȚUMESC MAMĂ – dar
n-am apucat să-i spun
ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOT ...
Baia Mare – 1 martie 2013
...............................................
poem pentru mama
dacă ar fi să-ți
scriu o scrisoare – aș începe așa
dragă mamă să știi
că sunt bine ...
dar nu cred că-ți
voi scrie - nu-mi găsesc cuvintele
mă fâstâcesc mă învârtesc mă pun când
pe-un scaun când pe altul așa
ca și copilul cel neastâmpărat
mi-e dor de tine – mi-e dor să te știu lângă mine
atunci m-am simțit
întotdeauna în siguranță
atunci am prins mai mult curaj
atunci m-am simțit
apărat și protejat
doar știindu-te
lângă mine
anii au trecut fără să știu
cum cresc
doar tu m-ai văzut crescând
tu m-ai văzut copilul cel mai frumos din lume
iar eu te știu cea
mai bună mamă
nu cred că mai există cineva ca tine
tu știi să ierți tu știi
iubești tu știi ocrotești
tu știi să înțelegi
tu știi să alinți tu știi
să aperi
nimeni și nimic din
lume nu te va putea schimba
nici vânt nici furtună nici crivăț
așa cum nimeni nu mi
te poate lua
în afară de Dumnezeu – dar atunci te duce în rai
să fii exemplu de mamă de bunătate
iau creionul să-ți
scriu un rând
sau două-trei cuvinte dar nu pot mintea
nu mă ajută ți-aș scrie o scrisoare
dacă așa se va
întâmpla am să pun în ea
puține cuvinte și multă dragoste știu că tu o să înțelegi
fiecare cuvânt fiecare propoziție
pentru că tu le înțelegi
pe toate
chiar și pe mine
m-ai înțeles într-o zi de un milion de
ori
și din prea multă
dragoste
acuma îmi dau seama ce norocos sunt că te am
așa cum și tu ai fost bucuroasă atunci când m-ai avut
erai tare bucuroasă
acuma îmi pare rău că nu te-am înconjurat cu mai multă
dragoste
cu mai multe vorbe frumoase
cu mai multe flori cu mai multe sărutări
doar tu știai să
faci de toate
dar niciodată nu este prea târziu ...
Baia Mare – martie 2013
..................
în fiecare zi mi-e dor de tine
Dumnezeu mi te-a trimis în vis
erai atâta de frumoasă și
de sinceră
precum albul zăpezii deja trecute
mi te-am ales să-mi fii înger păzitor
iar tu nu ai spus nu mi te-ai dăruit întru totul
din prima clipă fără să-ți
fie teamă de ceva
erai zâna care mă apăra și
mă ocrotea cu
prea multă dragoste și
cu prea mult bun simț
nici nu mă lăsai să fac lucruri neplăcute
îmi spuneai încotro să merg pentru ca să
mă întâlnesc cu fericirea să mă întâlnesc cu dragostea
virtuțile tot tu mi
le-ai prezentat
și valorile bunului
simț și
bunătatea
acuma că sunt treaz mă întreb
de ce doar în vis? de ce nu și
în realitate?
te-am așteptat de
multă vreme
în viața de zi cu zi
sunt mereu abătut și nesincer
drumurile mele toate sunt cu mocirlă
din care i-au cu pumnul și
arunc încotro apuc
fără să mă uit în cine nimeresc
aștept cu nerăbdare
seara să-mi apari iar
zâna mea cea norocoasă și
bună
anii au trecut iar eu nu mi te puteam scoate din inimă
din gând din suflet te iubeam din prima clipă
mereu mă întrebam dacă exiști
și în realitate
de-atunci în fiecare zi mi-e dor de tine
te-am căutat mereu nu-mi găseam liniștea
într-o zi visul a devenit realitate
zâna cea frumoasă ce-mi apărea doar în vis
mi-a apărut în față
– frumoasă tânără siluetă
frumusețea ei tulbură
inimi dar vindecă orice boală
te-am prins cu timiditate de mâna dreaptă
ți-am simțit pulsul te-am citit ca pe o operă
erai visul meu da visul meu
nu după multă vreme ți-am
spus că te iubesc
iar tu mi-ai spus că nu poți
trăi fără mine
eu ți-am promis că
te voi iubi mereu
iar tu mi-ai spus că nu ai întâlnit un alt om ca mine
eu ți-am spus că
mi-ai apărut în vis
iar tu mi-ai spus că în fiecare zi ți-a fost dor de tine
oare visez? nu! totul este real
eu ți-am spus că
te-am așteptat de multă vreme
iar tu mi-ai spus că mă așteptai
dacă era nevoie
chiar și un veac - știi cartea
un veac de singurătate?
eu îți promit un
veac de iubire!
atunci răspunsul meu este da!
cel puțin pentru un
veac!
în martie știe toată
lumea că e ziua ta
între timp ai devenit femeie și
mamă
când nu ești lângă
mine
în fiecare secundă mi-e un dor nebun de tine
te iubesc pe vecie ...
Baia Mare – martie 2013
........................................
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu