Dar
lui Matei
Fiule,
azi când împlineşti
vârsta celor dintâi înţelegeri
îţi pun pe frunte coroana de OM.
Şi ca să nu te spulbere
şoaptele clevetirii
adierile minciunii
uraganele urii
ce fac atâtea mori neodihnite
să macine malurile sufletului –
Fiule,
îţi dau drept sceptru
greul vieţii!
Romanţă precupeaţă
Ieri seara, dupa cina
plictisita de-atata fericire
de rutina
m-ai cumparat, iubito
pe-o poala peticita de lumina
Nu stiu de pretu-i buna sau rau
si chiar nu vreau sa stiu
ma jur pe bunul Dumnezeu
Eram al meu
eram stapan pe mine
ma impacam cu mine bine
uneori
painea mi-o castigam
ca fiecare
eram si sunt pastor de nori
si mai spalam si ploaia pe spinare
alteori
Acuma sunt al tau, iubito
dar m-ai uitat intr-un sertar
cu gratii intarsiate din fildes si stejar
strunjite de un celebru ebenist
impart destinul inutil si trist
cu alte zeci si sute de bricege
nu stiu din mine ce se va alege
Se zice ca
astepti sa prinzi un pret mai mare
sau sa ma schimbi pe-un cos de rufe
din nuiele rare
Eu stau inchis ca melodia-n note
intre atatea surate poliglote
ca ibrisimul arestat in papiota
timpul isi pierde timpul
si nu-ntelege nici-o iota
Eu stau si sunt si-astept
aceeasi plictiseala zarafa
sa iti sarute gropita de sub ceafa
si-ncoronand aceeasi cina
sa te indemne iar la joaca
de-a precupeata de lumina, iubito
fosta mea regina
Semne
Mi se adună
fruntea
cerşind mângâiere
îmbobocesc în genunchi
garoafele tuturor juliturilor
adeverind buna mea purtare
arborată în gardul
Domniţei Bălaşa
teorema lui Pitagora
neruşinată
dă târcoale unui pătrat
toate băuturile
au gustul cafelei cu lapte
urechea mă arde
înfundată
cu floare de nu-mă-uita
sufocat
îmi vine să ţip să ţip să ţip
aşteptând să-mi crească
o barbă de lacrimi
mi se cam bate ochiul drept
trebuie
neapărat trebuie să te visez
mamă
Alte semne
De din cealaltă vale a vieţii mele
copilăria
umbră de pădure
mă fluieră din toate păsările
să ies din nou
la joacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu