Spre faima poetului
cineva a spus despre lucruri
că au porniri şi temeri şi spaime
trăsnetul când ar cădea pe locurile joase
atunci poezia tremurând între oameni
ar avea aromele morţii
astfel gândi în ziua aceea
şi-n zilele ce au urmat
poetul
care povestea tuturor că
intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr
să adune pietrele din cimitir
şi să clădească din ele o casă pe nori
cu grădini largi în jurul ei
în mâna sa bolovanii miorlăiau
ca pisoii pe acoperişuri
din ochii lui se înălţă
urletul câinelui
şi ca o aripă neagră
o tăcere de diamant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu