Obiceiuri şi tradiţii în a doua zi de Paşte!

Lunea albă, prima zi de luni după Paşte, cea de-a doua zi a Paştelui şi cea dintâi din Săptămâna Luminată este consacrata în tradiţiile si obiceiurile populare continuarii Sfintei Sărbători, mai ales prin cadrul unor petreceri ori reuniuni de familie.

 Cu aceasta ocazie, avea loc asa-zisa “Umblare cu pasca”, adica vizitarea rudelor apropiate in vederea vestirii Învierii lui Iisus Hristos. Copiii se duceau la parintii lor, nepotii la bunici, si finii la naşi. Potrivit obiceiului, nu se mergea în vizită cu mâna goală, ci cu ouă roşii, pasca, fructe şi vin. Odată ajunşi la naşi, finii era aşezati la masă, asezându-li-se în faţă slănină, cozonac şi ouă vopsite. La plecare, naşa îi daruia, la rându-i, finei, o pasca făcută cu mâinile sale.

O alta traditie specifica Lunii Albe era stropirea cu apa. Flăcăii din sate le pândeau pe fete (foto), si le udau cu cateva cofe de apa de la fântână sau le azvârleau, aşa îmbracate cum erau, într-o apă curgătoare. Fetele nu protestau faţă de acest tratament, întrucât, in acest fel, erau sortite sa se marite pana la sfarsitul anului. Uneori, dupa ce uda o fata, baiatul ii zicea, “”Sa-ti fie inima curata ca apa si ea sa te fereasca de orice boala.” O reminiscenta a acestui obicei din Transilvania si Banat este udatul cu parfum. Se spune ca acest ritual are la origine povestea despre o fata evreica ce a lesinat la auzul vestii Învierii lui Hristos, fiind readusa in simtiri de niste tineri ce au stropit-o cu apa.

In unele regiuni romanesti, in cea de-a doua zi de Paste, ouale se ciocnesc “cap cu dos”, si nu “cap cu cap”, precum in prima zi a sarbatorii pascale.

Conform superstitiei, oricine moare in aceasta zi se duce direct in rai, fara a mai fi judecat.

Tot cu acest prilej, era bine sa se spele rufele, pentru ca anul sa fie alb si luminat. Cu toate ca spalatul era ingaduit, nu era indicat a se lucra in vreun alt fel, pentru a fi la adapost de “boala rea”, adica epilepsia.

Pentru a fi intariti in sanatate in decursul anului, mai ales tinerii obisnuiau sa se dea in scrancioabe sau “invartitoare”. Sarbatoarea Lunei albe era respectata pentru ca oamenii sa nu se rataceasca in calatorii.

                                                                         Cristian LAURENŢIU