Şomcuta Mare şi Buciumi, repere temporale ale Ţării Chioarului

 Motto: „ Lumea este o Scrisoare a lui Dumnezeu către oameni”

                                                                          ( Platon )

               Pentru mine, unul dintre cei mai minunaţi ani pe care i-am avut în învăţământul maramureşean  în cei 15 de când lucrez în acest domeniu al sufletelor tinere este anul 2000, când am fost repartizat în calitate de profesor de muzică necalificat la Grupul Şcolar „Ioan Buteanu” din Şomcuta Mare şi Şcoala cu clasele I-VIII Buciumi.   

            La liceu am întâlnit dascăli eminenţi, numai dacă mă gândesc la profesorii Simion Ciurte, regretatul Ioan Indre, Alexandru Gherman, regretata Paulina Albu, Vasile Albu despre care am auzit cu tristeţe că are probleme de sănătate, Aura Bozga, Ionel Coteţ, Doina Munteanu sau mereu energica Viorica Talpoş.

     Cel mai mult însă aşteptam ziua de vineri când aveam ore de educaţie muzicală la Buciumi. Era acolo un colectiv de cadre didactice nemaipomenite cum numai la Şcoala „Teodor Mihali” din Boiu Mare am mai întâlnit! De dragul acelor vremuri am să-i amintesc cu drag şi cu o lacrimă la colţul ochilor pe regretaţii Iulian Naghi, Mariana Indre, Valer Micle. Prieteni pe viaţă  mi-au rămas profesorul de limba română, franceză, latină şi rusă Cornel Gheorghe Cosmuţa dar şi dl. profesor Ioan Văscan, profesoara Valerica Naghi,  învăţătorii Aurelia şi Gheorghe Mărieş, educatoarea Mărioara Mărieş.

      Ne vizita des şi se interesa de mersul actului educaţional domnul Teodor Hăgan. Un om cât un munte, citit, cumsecade şi cu o inimă de copil în dânsul. Întotdeauna când venea pe la şcoală parcă şi pomii îşi arătau mai fălos coroanele încărcate de fructe!

      Atmosfera în pauze la Şcoala Buciumi era unică datorită domnului profesor Cornel Cosmuţa care s-a dovedit a fi un catalizator pentru cei mai vechi şi noii sosiţi în şcoală. Acesta ne punea muzică simfonică sau ne povestea din peregrinările Domniei sale prin întreaga Europa şi Canada în stil propriu, inconfundabil. Cultiva prietenia în orice situaţie sau moment. Ne dădea adevărate lecţii de viaţă şi mod de comportament, atât la clasă cât şi în afara orelor.

   Îmi amintesc ce frumos mai fluiera, în surdină, domnul profesor Nelu Văscan la orele de educaţie tehnologică când ieşea cu elevii afară la plivit grădina de flori a şcolii.

   Toţi dascălii de aici erau titulari, cu studii serioase absolvite până la evenimentele din decembrie 1989 când se făcea şcoală cu adevărat, motiv pentru care şi elevii buciumeni îi iubeau nespus de mult şi îi respectau asemenea Domnului Trandafir pe aceştia! Iar dascălii pe elevi! Îmi reamintesc cum făceau meditaţii cu elevii de clasa a VIII-a profesorii de limba română şi matematică Cornel Cosmuţa şi Iulian Naghi fără vreo recompensă pecuniară. Doar de dragul elevilor şi a părinţilor lor, mulţi dintre ei foşti elevi ai dânşilor.

     Localitatea Buciumi şi buciumenii m-au surprins plăcut încă de la primul contact: oameni inteligenţi, sobri, harnici, mândri de zona lor dar şi de şcoală. Au fost printre primii din zona Şomcuta Mare care şi-au dat seama că „fără carte, nu ai parte” motiv pentru care nu a fost o surpriză pentru mine să aflu că fosta elevă din clasa a VIII a, Raluca Indre este profesoară de limba română şi publică articole interesante în revista „Vatra Chioreană” alături de nume cunoscute ale Ardealului literar, sau că un alt fost elev al şcolii este profesor universitar la Iaşi.

     Tot la Buciumi am cunoscut-o pe doamna Zina Alb, cea care ne-a arătat câtă muncă este până la a pune chioreanul clopul pe cap !

    Nu ar fi frumos să nu amintesc de cele două formaţii corale pe care le-am auzit la Întâlnirile „Astrei” din Şomcuta Mare, preşedinte prof. Vasile Albu, coruri care au dus faima Ţării Chioarului până departe! Este vorba de „Glasul Chioarului” din Şomcuta Mare, dirijor maestrul Iustin Cornel Podăreanu şi „Buciumenii Chioarului”, dirijat de profesoara Gabriela Ioan. Dacă cineva spune „Şomcuta Mare” se gândeşte la trei lucruri: Târgul din fiecare luni, liceul şi inima şomcutenilor „Glasul Chioarului”- un glas atât de cristalin, de duios sau puternic, după partitura pe care o interpretează. Spunea într-un context prietenul Vasile Morar că „localităţile care nu au conştiinţe vii, răscolitoare, arzătoare, musai să le inventeze”.La Şomcuta Mare şi Buciumi nu este cazul, numai dacă mă refer la Vasile Albu, Alexandru Gherman, Cornel Cosmuţa sau Teodor Hăgan! Problema e în sânul comunităţii, aceea de a-i urma şi ajuta în proiectele Domniilor lor pentru reîntoarcerea la tradiţia bimilenară, care este esenţa reînvierii spirituale a poporului român! Iar Ţara Chioarului face parte din Maramureş şi Maramureşul e cel mai de preţ „brand” al României de azi!

                                                                                       prof. Gelu DRAGOŞ