POESIS – DAN GALBINA

Argint fals 

Te auzeam cum cresti copila
si te chema oglinda desfrînata
să fugi ca ochiul prin pupila
sau ca femeia dintr-o fata.

Dar te tineam captiva-n ochiul meu
asa cum marea pe albastrul tine
cum tine trei pe Dumnezeu...
si parca nu stiam pe cine

tocmai zidea la mine-n piept
cel mare cel viteaz cel drept.

Cântec tigănesc 

Doamne, nu fi nasparliu,
unduiesc din sant în gard
pentru-o gura de rachiu,
să-mi dau foc dar să nu ard

Să-mi dau foc, să vad în jur
să fac noaptea ca de var ...
sar să-mi muste din contur
cîini turbati, ca din jaguar.

Când e noaptea tuciurie,
cîinii cum să-i fac să taca ?!
Pentru asta da-mi tarie
o litruta, o bardaca.

Doamne, pivnicer hain,
da-mi o dusca, doua degetele
din fîntîna ta cu vin
tremurat doar de stele.

Doamne, urca-ti laptele în sîn,
vreau un toi sau o cinzeaca
să îmbat ... să uit ... să în ...
îngerul din off să-mi taca.

Doamne, Doamne da-mi un zeu
îmbibat cu cloroform,
să-l miros si să nu-l beu,
să m-agat de cer să dorm.

Absentă 

Chiar acest gând îmi arde rădăcina părului

... El se află pretutindeni
dar asta înseamnă absentă,
iată un adevăr ca o închisoare zidită de prizonier,
degeaba vin credinciosii si fac, cu pikamerul,
găuri parfumate în cer.

Arată-Te
fii de fată cu mine
îti cer o prezentă scurtă
ca sclipitul sabiei lîngă gîtul condamnatului
îti cer o prezentă scurtă ca un haiku,
vino de trei ori
Dumneata Matale Tu !

si totusi si totusi
mai cade un vînt
prin este 
si sînt.

Portret 

Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ...

... dau să ies, dinlăuntru prin gură
si mă lovesc amarnic de dinti ...
ce frumosi mai eram si ce cuminti
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.

Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.

Clinică galbenă 

Septembrie
ca o albină de aur cu elitre grele
septembrie
ca o vulpe furisă perste coline peste vîlcele
septembrie
ca un sevalet pe care s-au sters degete vopsite-n cinabru
septembrie
se sting culorile încet ca într-un candelabru.

E toamnă
se-ntorc în pămînt comorile
tiganii îsi mănîncă viorile
în arbori parcă fremătă cirezi
pe drumuri e o surpare de monezi.

Septembrie
ca o clinică galbenă în care se asteaptă ploi
septembrie
ca o clinică galbenă în care-ncepe viata de apoi
septembrie
ca o maternitate a frunzelor lehuze
septembrie
esti sigur că raiul e pe aproape
si simti aceasta pe buze.