Poesis - Pr.stavr.Radu Botiş

Pleca-vom, mai apoi

Nici timp nu e si vremea a trecut

S-asterne din adanc tacerea

Par umbre,mituri vechi,demult

La usi inchise bate reanvierea.

Sub curcubeu se-ntinde si finitul

In temple doar tacerea frematind,

Ne sufocam,nu mai e loc,doar vantul

Imprastie pustiul,adiind.

Cat s-a zidit pe drumul pan’ la cruce

Launtric nu e chip de resemnari,

O simfonie,din inalt,aduce

Lumina-n preajma ultimei chemari.

Pleca-vom,mai apoi,strivindu-ne in umbra

In clipa nestiuta,in ziua cea mai sumbra.

        

                    ŞTIU

Sub a zilei pleoapă,pe genunchi de rugă

Răsăritu-mi pare iaraşi binecuvântat

Ştiu că din înalturi Tatăl ne-a iertat;

Dragostea Lui sfîntă pururi să ne ajungă.

Ştiu că peste toate sorţii de izbîndă

Împăcări vor cerne pe înguste cărări,

Însuşi Fiul slavei din înalte zări

Scoborî-va pacea grijitoare,blândă.

Ştiu,o Doamne sfinte,voia-Ţi mă împresoară

Bucuria-n ceruri va cunoaşte sens,

Fericiri de taină răsplătind intens

Pămîntesc tumultul către odinioară.

........................................................

Ştiu,calea e îngustă înspre împăcare

Din cer sfinte raze aduc luminare.

                                      

         Ma rog...

Ma rog,
Soptiri de stele-mi spun
Ca dincolo, o lume
Se inaltia vie cu alt nume
Increzator ma rog.

Ma rog
Pe-un drum ceresc rasar
Noi bucurii fara hotar
Si ingerii sfiosi pasesc
Prin raiul cel dumnezeiesc ,
Increzator ma rog.

Ma rog
Un imn ocrotitor
Scoboara-n glas inaltator,
Fiinta-ntreaga luminind
Vroirea Celui Blind,
Increzator ma rog.

….Si sa ne ierti……

Se ‘nalta nori si pacea e departe

In suflet zbucium cade neincetat,

N-am luat prinosul care ne-a fost dat;

Pacatul,fericirea o imparte.

Nu stim ce-i pacea,Doamne,ne,invata

Si lacrimind sa ne cunoastem vina,

Sa multumim vindecatori,de tina

Recunostintei raiului pe pleoape.

Sa inaltam din zbucium si poveri

Un sentiment de slava crestinasca

Si Duhul Nemuririi sa umbreasca

In trecerea spre vesnici primaveri.

…………………………………..

Si sa ne ierti,si sa ne ierti mereu

Prin Duhul si prin Fiul-Tata Dumnezeu

                                                        

                                      

                                                  Glas Comun

                                         Glas Divin razbate iara

                                         Lumea stie,ori nu vrea

                                         Sa inteleaga,se masoara-n

                                         Cumpana,viata mea.

                                         Viata ta,viata noastra

                                         Primenita pentru cer,

                                         Jertfa Lui,crez ori mister

                                         Dintr-o iubire maiastra.

                                         Glas Divin alunga teama,

                                         Rara grija de finit;

                                         Doar prin Jertfa s-a implinit

                                         Bucuria fara seama.

                                         Glas Divin razbate-n zare

                                         Lumii glasuind etern

                                         Intru pace,tainic semn

                                         Daruit,spre fiecare.

                                         ………………………

                                         Dintru jertfa-Jertfa Lui

                                         Da o sansa,orisicui.

               Bunul meu Prea Bun

-tatalui meu Vasile, nume de sfint
Am fost la tine si era
Un inger langa crucea insingurata,
Parea tacut,o lacrima-i curgea
De pe obraz-doar el cu tine tata.
Cind m-a vazut,cu miini impreunate
Soptind,mi-a aratat spre cer,
-Vezi,el acolo-n marea-i bunatate
Dezleaga calea marelui mister.
Iar daca simti,cu ocrotirea lui
Mai pregateste intilniri celeste,
Acolo unde suferinta nu-i
Acolo unde Vestea se implineste.
Ma iarta Bunul meu Prea Bun
Luceafar ce-mi arata vesnicia,
As mai avea atitea sa iti spun,
Necazul sa implinim cu bucuria.
....................................................
As vrea...dar vremea a trecut devreme
Tirziul se asterne,se nasc noi dileme...

                 

     

                Ce avem...

Scuteste-ma,o vorba sa iti spui

Traim in tara cui,si-a nimanui,

Pe aer ne mai zbatem cu plaminii

Ne ingramadim la coada saptaminii.

De cancer se vorbeste-n pravalii

In cancelarii nu e timp sa vii,

Ce avem ori a ramas prin casa,

Lumina lumineaza ori apasa.

Ce-i era,o sintagma de amagire

Uitata-n vreme SFAT si AMAGIRE,

Ori viata,licar simplu de speranta

Curaj,final,culoare,nuanta.

            Din suflet orişicând răsună


         
           Din Basarabia răsună
           Un bucium peste plai străbun,
           Parcă din ceruri se adună
           Şi îngerii cu Tatăl Bun.


           Din Basarabia răzbate
           Ecou de frate pîn’la cer
           Iar Prutul inima împarte
           In mare jale şi mister.


           Din Basarabia se vede
           Salutul fratelui cuprins
           De dorul sfânt în care crede
           Şi de oftat pe veci nestins.

           …………………………….


           Din Mama Ţară tot răsună
           Alt bucium peste plai străbun,
           Parcă din ceruri se adună
           Şi îngerii cu Tatăl Bun.

             PÂNĂ CÂND...

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui

Legea este sfântă, grija orişicui,

Nu mai este vreme, nu vrem împrumut

Apărăm cu cinste tot ce am avut.

Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar

Stropii cu otravă întind în pahar,

Copii îi adună de pe strazi, din case

Mame privesc jalea, plâng neputincioase.

Soarele nu-i soare, raze pârjolesc

S-a întins prea mult pustiul grotesc,

Bucăţi din ţarină s-au vândut bizar

Lacrimi, umilinţă, seceta, amar.

Până când se strânge lanţul umilinţei

Până când se întinde timpul neputinţei,

Până când cu toţii în genunchi vom sta

Până când, o Doamne, mai putem răbda?!

Români, România-grădina sfinţită

Vin alţii, o lasă mereu neîngrijită,

Neghina tot creşte iar bobul de grâu

Se scutură-n locul secatului râu.

Umiliţi atâta,trupu’ istovit

Pare fără vlagă, TU ne-ai părăsit

Întristaţi am spune în necazu’ nost;

- Iisuse reînalţă NEAMUL cum a fost.

Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas

Oricine s-audă lacrima din glas,

Inima ce plânge, zbuciumul firesc

Din suflet strigarea în grai românesc.